Irne Curie, chimist francez (1897 - 1956)

Irne Curie,
chimist francez,
Larureat a
premiului Nobel n
Chimie

Irne Curie n laboratorul de

chimie

Irne Curie, nscut la Paris, pe 12 septembrie 1897, a fost fiica lui Pierre i
Marie Curie, iar din 1926 soia lui Frdric Joliot. Dup ntreruperea studiilor
sale la Facultatea de tiine din Paris, a activat n calitate de sor medical a
radiologului n timpul Primului Rzboi Mondial. A devenit Doctor n tiine n
1925, cu teza despre rezele alfa ale poloniului. Singur sau n colaborare cu
soul su, au contribuit la dezvoltarea radioactivitii naturale i artificiale,
strmutrii elementeleor, i fizicii nucleare; a primit Premiul Nobel n Chimie
mpreun cu soul ei n 1935 pentru sinteza elementelor radioactive noi,
lucrare care a fost cuprins n publicaia proprie cu numele "Producia
artificial a elementelor radioactive. Probe chimice ale strmutrii
elementelor" (1934).
n 1938 studiul su asupra aciunii neutronilor asupra elementelor grele, a
constituit un pas important n descoperirea fuziunii uraniului. Lector din 1932,
ea devine Profesor al Facultii de tiine din Paris n 1937, i dup aceasta
Director a Institutului de Radiu n 1946. Fiind un funcionar al guvernului la
Direcia pentru Energie Atomic timp de ase ani, Irne a luat parte prin
lucrarea sa la construcia primului reactor neclear francez (1948). A fost
implicat la inaugurarea unui mare centru al fizicii nucleare la Orsay pentru
care a lucrat n afara programului. Acest centru a fost echipat cu un sincrociclotron de 160 MW, i construcia cruia a continuat dup decesul su de
ctre F. Joliot. A fost interesat de viaa social i intelectual a femeilor; a
fost membru al Comitetului Naional de Femei Franceze (Comit National de
l'Union des Femmes Franaises) i a Consiliului Mondial pentru Pace. n 1936
Irne Joliot-Curie a fost membr a cteva academii strine i a numeroase
societi tiinifice, a fost Doctor Honoris Cauza a ctorva universiti, i a ef
a Legiunii de Onoare. A decedat la Paris n 1956.
Jean Frdric i Irene Joliot-Curie au avut o fiic, Helene, i un fecior, Pierre.
1

Bibliografie (surse)
1. From Nobel Lectures, Chemistry 1922-1941, Elsevier Publishing Company,
Amsterdam, 1966