INFLUENTA DIVERSILOR FACTORI ASUPRA FLUAJULUI

Mecanismul fenomenului de fluaj guvernat de generarea si

miscarea dislocatiilor si vacantelor cu exceptie posibila cand fluajul
se
dezvolta
prin
deschiderea
progresiva
a
rosturilor,comportarea metalelor si aliajelor fata de acest fenomen
este desigur influentata de acei factor ice favorizeaza sau impiedica
dezvoltarea modificarilor din metale,care produc fluajul.
1.Tipul retelei
Rezistenta unei retele cristaline la alunecare estecu atat
mai ridicata cu cat numarul planelor de alunecare posibile este mai
mic.
Aceasta rezistenta este deci mai mare pentru un metal cu
retea hexagonala decat pentru un metal cu retea cubica cu fete
centrate.
Structurile mixte care rezulta din transformarile alotropice
lente ale cobaltului opun o rezistenta foarte puternica alunecarii.
Marimea grauntelui de austenita
Influenta marimii grauntelui de austenita asupra
caracteristicilor de fluaj a constituit,numerosi ani,obiectul unor opinii
destul de divergente.Proprietatile gruntilor si acelea ale rosturilor
intervin fiecare in conditii diferite determinand comportarea la fluaj a
unui metal.
Experientele lui Clark si white effectuate pe un otel alit ci
Mo,comfirma urmatoarele:
-- sub temperature de recristalizare,viteza de fluaj este cu atat
mai mica,cu cat grauntii sunt mai mici;
--deasupra temperaturii de recristalizare,viteza de fluaj este cu
atat mai mica,cu cat grauntii sunt mai mari.

Sedille si Morlet au aratat,pe un otel austenitic Cr-Ni-W,ca

viteza de fluaj poate varia de la 1 la 10 in functie de marimea
grauntelui austenitic.Aceste experimente comfirma teoria lui
Hanson si Wheeler si arata ca marimea grauntelui austenitic
constitue un parametru important.
Se observa ca dimensiunea grauntelui n-are nici un effect
asupra rezistentei la fluaj a otelului nestebilizat ,intimp ce in cazul
otelului stabilizat ,tensiunea de rupere extrapolata la 100 000 h
creste cu 12
Kgf/cm2,cand grauntele devine foarte mare (13).
Deci,nu este posibil a se atribui dimensiunii grauntelui de
austenita un rol major in inbunatatirea duratelor de fluaj inaintea
ruperii.In concluzie,marimea grauntelui de austenita constitue unul
din factorii de care depinte comportare la fluaj a metalelor.
3.Elementele de aliere
Elementele de aliere Mo,V,W,Ti,Nb,N si intr-un grad mai mic
Cr,amelioreaza rezistenta la fluaj a otelurilor si sunt introduce in
acelas scop si in aliajele superrefractare.Aceste elemente ridica
sensibil temperatura de recristalizare a fierului ceea ce explica cel
putin in parte
influenta favorabila asupra rezistentei la fluaj a otelurilor.
In practica influenta elementelor de aliere asupra comportarii
la flambaj a otelurilor se manifest achier pentru cantitati foarte
mici,considerate in alte conditii ca impuritati.
Daca distorsiunea retelei reprezinta un factor favorabil
asupra rezistentei la fluaj,in mod contrar,adaugarea in cantitate
suficienta a unui al doile element conduce de cela mai multa ori la
scaderea punctului de topire,deci la o crestere a mobilitatii
atomilor,factor care va micsora rezistenta la fluaj.Actiunea
precipitarilor asupra rezistentei la fluaj nu este totusi absolute
paralela cu cea asupra duritatii sin nu intotdeauna un tratament

care conduce la o duritate foarte mare ca viteza de fluaj sa fie

faorte mica.Diversele moduri de influenta a proprietatilor de fluaj
prin adaugarea elementelor de aliere se pot cumula intr-o maniera
complexa,cu consecinte a caror interpretare este dificila,facnd orice
previziune imposibila.
3.1.Influenta elementelor alfagene

In aceasta categorie intra Mo,V,W,Ti,Nb si Cr care sunt

elemente puternic alfagene.Experienta a aratat ca suprimarea chiar
partiala a transformarii (-) are drept efect scaderea rezistentei la
fluaj;in consecinta,nu este posibila a spori continutul in aceste
elemente peste o anumita valoare care depinde de continutul de
carbon al otelului respectiv.Cresterea acestuia permite cresterea
continutului de elemente de aliere alfagene fara ca transformarea
(-) sa fie suprimata,
partial sau total.
In figura nr.6 sunt prezentate intr-o maniera mai precisa,alura
functie de continutul de carbon,continutul maxim de elemente
alfagene ce nu trebuie deposit pentru a valorifica la maxim influenta
pozitiva a acestor elemente asupra proprietatilor de fluaj.

Holtman,sustine ca actiunea alfagena a mai multor

elemente se executa cumulativ si deci se poate imagina o formula
care sa reprezinte limita superioara a sumei elementelor
alfagene ce nu trebuie depasita.O astfel de formula se poate scrie
astfel:
(% Cr) 100 + (% Si) 100 + (% Mo) 100 + (% V) 100 =M
Cr(c)

Si(c)

Mo(cr)

V(cr)

unde Cr(c),Si(c),Mo(cr) si V(cr) reprezinta continuturile critice care

delimiteaza pentru un continut dat de carbon,zona austenitica la
temperature ridicate.
A.Molibdenul reprezinta elemental de aliere cel mai util pentru
cazurile in care comportarea la fluaj constitue principala proprietate
de utilizare.Actiunea milibdenului se face simtita la continuturi foarte
scazute (0,1%) si creste progresiv cu marimea acestuia.
Molibdenul se adauga in continuturi cel mai adesea cuprinse
intre 0,4% si 1%,numai in mod exceptional,depasindu-se

2%.Eficacitatea particulara a molibdenului este expusa clar in

tabelul nr.1(dupa Climax Molibdenum Company).
Tabelul
1
C%
0,012
0,010
0,09

Mo %
0
0,51
1,01

Sigma[kgf/mm2]

A5

3,5
5,25
8,4

[dupa 1000h la 528oC]

0,160
0,032
0,078

Trebuie facuta o observatie in ceea ce priveste dezavantejul

pe care-l prezinta introducerea unei prea mari cantitati de
Mo,dezajantaj care consta in aceea ca ii comfera otelului o
oarecare tendinta de fragilizare.
B.Vanadiul reprezinta o imbunatatire neta a rezistentei la fluaj la
adaugarea lui in otelurile ce contin molibden.Chiar fara
molibden,un otel normalizat care contine 0,2% V curge la 450 oC,de
zece ori mai incet decat un otel carbon avand aceeiasi marime de
graunte.
In figura nr.7(a) sunt prezentate curbe experimentale de fluaj
pentru otelurile cu 0,5% Mo normalizat-dupa J.Glen

In figura nr.7(b)sunt prezentate curbe experimentale de fluaj

pentru otelul cu 0,5% Mo si 0,2% V-dupa J.Glen

C.Wolframul prezinta
actiunea lui asupra
prevazand o influenta
doua ori mai slaba.In
utilizarea lui.

date mai putin numeroase cu privire la

rezistentei la fluaj,unii autori ca Bullens
asemanatoare cu cea a molibdenului,dar de
plus,pretul mai ridicat al wolframului reduce

D.Titanul este foarte favorabil rezistentei la fluaj;continutul optim

corespunde raportului Ti/C = 69,ceea ce arata ca influenta
titanului nu este in mod unic datorata formarii carburii de
titan.Punerea in solutie a carburii de titan fiind lenta,influenta
titanului nu se manufesta decat dupa un tratament termic la 1150
1200oC,ceea ce antreneaza mari dificultati tehnologice.

E.Niobiul actiunea acestui element se face simtita cand

continutul de niobium depaseste raportul Nb/C necesar formarii de
carburi;in acest caz,actiunea este legata de formarea unui compus
intermetalic si este asemanatoare cu cea a titanului.

F.Cromul adaugarea cromului mareste rezistnta la fluaj cand

continutul nu depaseste cca .2%;deasupra acestui continut
rezistenta la fluaj scade.Aceasta scadere a rezistentei la fluaj se
poate explica prin aceea ca ele devin autocalibile si dau dupa racier
in aer o structura martensitica,mai putin favorabila pentru
fluaj.Peste 23% Cr natura si compozitia carburilor se schimba
brusc,fapt
ce
poate
modifica
toate
fenomenele
de
precipitare,difuziune si globalizare in timpul tratamentului termic si
in timpul fluajului.
3.Influenta altor elemente de aliere
A.Nichelul adaugarea lui pana la 5% nu are practice nici un efect
si otelurile aliate numai cu nichel nu sunt niciodata utilizate in
conditii de fluaj.Desi otelurile cu Cr-Ni-Mo sunt frecvent utilizate,nu
sunt cunoscute date precise asupra actiunii specifice a acestui
element de aliere.
B.Azotul se considera ca azotul joaca un rol important in ceea ce
priveste rezistenta la fluaj;in cazul in care el este present sub forma
unui precipitat provoaca cresterea vitezei de fluaj,ca urmare a
finisarii structurii.Cand este dizolvat el formeaza nori in jurul
dislocatiilor si impiedica astfel deplasarea lor,incetinind dezvoltarea
fluajului.
C.Cobaltul nu are in cazul otelurilor termostabile o influenta prea
puternica;in otelurile austenitice el ridica insa sensibil rezistenta la
fluaj.
D.Fosforul - Cross si Krause au aratat ca un adios de 0,2% P intrun otel care contine 0,12% Cr produce la 450 oC acelasi effect ca o
cantitate de 0,2% Mo;la 510oC un adios de 0,5% P actioneaza ca si
o cantitate de 0,5% Mo,dar ii ofera otelului o mai mare fragilitate.
Astfel,un otel cu 1% Mo continand 0,09% P atinge o alungire de
1% in 10 000 h la 540oC,sub o tensiune de 30% mai ridicata decat
acelasi otel fara fosfor.
4.Tratamentul termic si structura

Se semnaleaza faptul ca si in acest caz rezultatul depinde de

temperatura de incercare.Datorita aspectelor cu privire la influenta
deplasarii atomilor,este evident ca orice tratament care confera
oteluluio structura stabila la temperatura de incercare are o
influenta favorabila asupra rezistentei la fluaj.Din acest punct de
vedere s-a putut preciza ca austenitizarea facuta la o temperature
care asigura punerea in solutie a tuturor constituentilor are un effect
favorabil asupra comportarii la fluaj a otelurilor,intrucat prin aceasta
se evita in timpul revenirii precipitarile de noi carburi in jurul
carburilor preexistente,deci aglomerarile de carburi.
In acest context este amintit fenomenul de calire termica
cum a fost denumit de descoperitorul lui,Bailey,fenomen ce se
produce in timpul fluajului.Acest fenomen consta in micsorari ale
vitezei de fluaj sau chiar stagnari ale fluajului,care se observa dupa
durate relativ lungi de incercare.
Fenomenul se gaseste in stransa legatura cu modificarile
structurale ce se produc in timpul fluajului,modificari ce constau in
precipitarea elementelor de aliere aflate in solutie si formarea de
carburi complexe fie de rosturi,avand ca efect franarea alunecarii
dintre graunti.El este, deci, un fenomen de durificare prin
precipitare datorita efectului combinat al tensiunii si temperaturii si
are un efect analog fenomenului de imbatranire prin deformare
mecanica.
Tratamentul termic constitue unul din principalele mijloace
de sporire a rezistentei de fluaj a aliajelor;tratamnetele termice
adecvate permit obtinerea unor structuri,care pot conduce la blocari
ale dislocatiilor
micsorari ale difuziunii elementelor de aliere din solutie si
precipitate de carburi,precipitari de carburi convenabile pe rosturi.In
numeroasele cercetari se urmareste stabilizarea tratamentului
termic optim adica al aceluia care,in cazul considerat,sa-I confere
metalului o rezistenta maxima la fluaj.

5.Influenta ecruisarii
S-a constatat ca o ecruisare prealabila are drept efect
disparitia primului stadiu al fluajului;acest fapt este evident daca se
admite ca atat ecruisarea cat si primul stadium al fluajului sunt
legate de o aceeiasi modificare a retelei,deplasarea
dislocatiilor.Daca sub actiunea tensiunii aplicate metalului petru a-l
ecruisa,dislocatiile se deplasesza,ele nu vor mai putea ulterior sa
participle la fluaj.S-a aratat ca exista un grad optim de
ecruisare,care depinde de temperature de incercare,peste care
micsorarea vitezei de deformare prin fluaj este mai putin eficace.
In figura nr.8 este prezentata influenta ecruisarii asupra limitei
DVM-dupa Zschokke si Niehus.

Din cercetarile efectuate a rezultat ca rezistenta la

fluaj este imbunatatita atunci cand gradul de deformare este ales
corespunzator.
Cand austenita este instabila,martensita formata recristalizeza
usor si actiunea ecruisarii este fara efect.Determinarea punctului de
transformare martensitica Ms permite sa se prevada daca
ecruisarea provoaca sau nu o ameliorare practica a rezistentei la
fluaj.In tebelul 2 este prezentata cresterea stabilitatii austenitei si
rezistenta la fluaj de la otelul A la otelul D:

Tabel
ul 2
Otelul
A
B
C
D

C%
0,028
0,036
0,025
0,020

Cr%
15,7
16,1
16,0
19,1

Ni%
8,7
9,4
11,0
10,6

N%
0,058
0,068
0,051
0,042

Ms[0C]
+ 38
- 87
-184
-206

Cu un grad de deformare de 30% se constata o

imbunatatire sensibila atunci cand nu apare ferita.Deci,ecruisarea
cu conditia alegerii unui grad convenabil de deformare tinand
seama de temperatura de utilizare,constitue un mijloc comod de
imbunatatire a rezistentei la fluaj.
Ea poate fi realizata atat la cald cat si la rece;actiunea sa este
evident cu atat mai importanta cu cat tamperatura de
recristalizare a aliajului este mai ridicata.Limitand actiunea
ecruisarii,fenomenul de recristalizare joaca un rol deosebit de
important in ceea ce priveste fluajul.
Actiunea recristalizarii asupra fluajului se manifesta chiar din
faza restaurarii.
6.Fibrajul

Influenta fibrajului cu privire la comportarea la fluaj a

metaleleor si aliajelor nu s-au efectuat studii sistematice.Cu toate
acestea,se pare ca fibrajul are si el o oarecare importanta si ca la
folosirea metalului trebuie tinut seama de acest factor.Se
mentioneaza un studiu efectuat de catre Pawleck si Pfender pe
aliaje de Zn trase si forjate,care pot varia de la 1 la 3 ca ordin de
marime,in functie de orientarea structurii.
7.Efectul de crestatura

Comportarea unei piese in serviciu,in special din punct de

vedere al modului in care se produce ruperea sa,este modificata
radial de existenta unei crestaturi.Cu toate ca o practica buna de
proiectare evita in mod obisnuit,prin solutii constructive
corespunzatoare efectul de crestatura,
exista totusi cazuri in practica in care increstarile nu pot fi
evitate,ele constituind o caracteristica inerenta a unora dintre
organelle de masini.
Este necesar sa se prezinte (pe scurt) ce efect au crestaturile
asupra comportarii diferitelor elemente ce lucreaza in regim de
durata la temperaturi ridicate.Introducerea unei crestaturi are ca
urmare o concentrare locala de tensiune la radacina crestaturi.
Figura nr.9 ilustreaza distributia neuniforma a tensiunii
longitudinale dintr-o epruveta crestata solicitata la intindere,aratand
ca ea poate atinge local o valoare de trei ori mai mare decat
tensiunea medie,forta necesara pentru a produce ruperea fiind la
limita si redusa la o treime din valoarea normala.

Figura nr.10,reda grahic rezultatul acestei reduceri de tensiune,in

care F1 este rezistenta la rupere iar F2 corespunde efectului care
trebuie aplicat epruvetei pentru ca tensiunea sa atinga local
valoarea F1.

Un asemenea material este complet fragil,cand prezinta o

crestatura suficient de profunda.
Dupa producerea curgerii,concentrarea tensiunii longitudinale
de la baza crestaturii se reduce,in timp ce tensiunile radiale si
circumferentiale nu sunt influentate sensibil.Este necesar ca in

zona crestaturii toate fortele de intindere sa fie preluate de metalul

din centrul epruvetei,deci,ca drept rezultata va exista o masa
relative mare de material mai putin solicitat.
In consecinta,materialul din zona centrala cauta sa se
contracte din cauza efectului Poisson,dar este impiedicat de
matalul inconjurator mai putin solicitat.Opozitia materialului solicitat
fata de deformarea zonei centrale produce tensiuni radiale si
circumferentiale,creand o stare triaxiala de tensiune si crescand
valoarea tensiunii longitudinale critice,de la care incepe
curgerea.Pentru simpificare,se presupune ca deformarea plastica
incepe la o tensiune tangentiala critica (cr).
In cazul unei epruvete netede,tensiunea tangentiala are
valoare:
c =

(2 -

0)/2

iar in cazul unei epruvete crestate are valoarea:

c=2 r
2
In figura nr.11 sunt prezentate grafic consecintele modificarii
starii de tensiune dintr-un material in zona crestaturii care
reprezinta tensiunea de deformare plastica si tensiunea de
rupere corespunzatoare cazului analizat.

In cazul materialelor cu tendinta de fragiliate la

fluaj,efectul de crestatura este,evident,cel descries pentru
temperature ambianta,rezistentele de fluaj obtinute pe epruvetele
crestate fiind mai mici decat in cazul epruvetelor netede.