Sunteți pe pagina 1din 1

Desf procesului in sist.proced. legisact.

:
Faza in iure:
1.Judecarea procesului in doua faze era desemnata prin expresia ordo iudiciorum privatorum.
Ambele parti trebuiau sa fie prezente; nu era admisa organzarea instantei de judecata in
absenta unei parti. Citarea trebuia facuta chiar de reclamant, statul neavand vreo atributie in
aceasta directie.
2.Procedee de citare: Citarea paratului se facea prin utilizarea unuia din cele trei procedee
cunoscute: in ius vocatio, vadimonium extrajudiciar si condictio.
In ius vocatio – somarea paratului care era chemat in fata magistratuui prin pronuntarea unor
cuvinte solemne: in ius te voco. Citarea nu putea fi facuta la domiciliu, deoarece domiciliul
cetat. roman era inviolabil. Daca pararul refuza sa apara in fata magistratului, acesta din urma
putea sa-l aduca prn utilizarea fortei, dupa ce refuzul era constatat de martori. Daca paratul se
ascundea in scopul de a evita procesul, magistratul putea sa recurga la masuri de constrangere,
acordand reclamantului missio in possessionem (trimiterea in posesiunea bunurilor paratului)
Vadimonium extrajudiciar – conventie prin care partile stabileau data la care urma sa se
prezinte in fata magistratului.
Condictio –somatia prin care reclamantul chema in iure pe paratul peregrin.

3. Activitatea partilor in fata magistratului: folosind anumiti termeni solemni, reclamantul


arata care sunt pretentiile sale. Fata de acestea, paratul putea sa adopte 3 atitudini: sa
recunoasca acele pretentii, sa le nege sau sa nu se apere in mod corespunzator.
a) recunoasterea (confessio in iure) ducea la asimilarea paratului cu cel condamnat. Potrivit
Legii celor XII Table, recunoasterea in fata magistratului constituia titlu executoriu. Cel ce
recunostea era asimilat cu cel condamnat, potrivit principiului confessus pro iudicato est.
b) paratul putea sa-si dea concursul la desfasurarea procesului dar sa nege pretentiile
reclamantului (infinitiatio). In acest caz procesul trecea in faza a doua.
c) daca paratul nu se apara cum trebuie (non defensio uti oportet), iar era asimilat cu cel
condamnat, nemaitrecandu-se la faza a doua.
4.Magistratii judiciari: Daca in epoca regalitatii organizarea proceselor tinea de competena
regelui, la inceputul republicii aceasta atributie a trecut asupra consulilor. Incepand din 367
i.Hr., consulii au cedat pretorului urban organizarea proceselor litigioase, dar au pastrat
jurisdictia gratioasa. In anul 242 i.Hr, organizarea proceselor dintre catateni si peregrini a fost
acordata pretorului peregrin. Jurisdictia asupra tranzactiilor din targuri apartinea edililor
curuli. Competenta magistratilor judiciari era desemnata prin termenii iurisdictio si imperium
Iurisdictio - dreptul magistratilor de a supraveghea indeplinirea formelor proprii
legisactiunilor prin care partile urmau sa-si valorifice pretentiile. Dupa rolul pe care il avea
magistratul in organizarea proceselor, iurisdictio era de 2 feluri: contentiosa si voluntaria.
Imperium – puterea de comanda a magistratului. In sens larg imperium cuprinde si iurisdictio.

5. Activitatea pretorului: In procedura legisactiunilor activitatea pretorului, principalul


magistrat judiciar, se rezuma la a observa daca partile pronuntau corect formulele proprii
legisactiunii la care s-a recurs dupa care pronunta unul din cuvintele solemne: do, dico,
addico. Prin do, magistratul numea pe judecatorul ales de partile in litigiu. Cuvantul dico era
pronuntat magistratul atribuia obiectul litigios , cu titlu provizoriu, uneia dintre parti. Prin
cuv. Addico, magistratul ratifica declaratia unei parti recunoscand dreptul acesteia.
Faza in judicio
7. Activitatea partilor. In fata judecatorului artile se exprimau in limbaj comun. Sarcina probei
revenea reclamantului, care aducea in sprijinul afirmatiilor sale fie martori fie inscrisuri.
Inscrisul putea fi combatut cu martori. Partiel puteau recurge la un avocat, numit patronus
causarum. Avocatii nu aveau calitatea de reprezentanti in justitie, ci veneau in sprijinul uneia
dintre parti. Faza in iudicio se putea disputa si fara prezenta uneia dintre parti. Judecat.
Asteapta pana la amiaza… (post meridiem praesenti litem addicito)