Curs 9

TEORIILE DEVIANTEI
TEORIA ETICHETARII

1.
2.
3.

4.

Deviana se datoreaza unui proces de etichetare a individului, el se obisnueste cu aceasta noua

ipostaz, de deviant. Adeptii acestor teorii pornesc de la relativitatea deviantei, o persoana sau un act,
devin anormal, numai dac eticheta de devian a fost aplicat cu succes de catre alti oameni.Adeptii
acestor teorii considera ca, procesul prin care oamenii sunt etichetati ca devianti si nu faptele lor trebuie sa
preocupe sociologia. Doi sociologi si juristi, au remarcat ca, im mod virtual fiecare om se comporta intr-o
maniera deviant intr-un moment sau in altul, si cea mai mare parte din acesta comportare este temporar,
exploratorie, de incercare, minor, si se inscrie in categoria de devian primar.
Un deviant primar poate fi un om de afceri, ce prezinta gresit la FIS venitul lui, sau o mama
suprasolicitata ce poate ajunge intr-o stare de isterie, un tanar ce poate sa foloseasca un drog ilicit, pentru a
vedea cum este.
Acest gen de comportament poate sa treaca nesemnalat, si indivizii implicati nu se privesc pe sine, ca
fiind devianti si nu sunt priviti ca atare de catre altii.
Dac, aceste acte sunt descoperite si facute publice de catre oameni semnificativi, pariti, angaati,
politie, situatia se schimba in mod radical. Persoana care incalca norma e confruntat cu proba intr-o
situatie pe care un cercetator, Faingel, a numit-o Ceremonie de degradare. In aceasta ceremonie,
persoana este acuzata de actul degradant, mustrata, si poate fi pedepsita si foratata sa recunoasca
superioritatea morala a acuzatorilor. De acum persoana respectiva, este etichetata de catre altii ca fiind
deviant. Ali oameni incep sa raspunda in termenii acestei etichetari. Ca un rezultat al acestui fapt, cel
care a incalcat norma, accepta etichetarea, isi construeste un nou concept despre sine, si incepe sa se
comporte in mod corespunzator acestei situatii.
Sinele este un cuvant anglo-saxon, care inseamna acelasi sau identic. Aplicat la fiinta umana, termenul
inseamna unicitate, identitate persistent, dea lungul timpului. Se destinge intre sinele social, si sinele
situational. In cultura occidentala, a fi uman inseamna, a avea un sine, o identitate inferioara,
neschimbatoare, chiar daca experienetele soociale ii sunt potrivnice. Recunoasterea sinelui situational, a
adus o noua perspectiva asupra devianteti, asupra sanatatii mintale, fiind acordat mai multa atentie unor
posibile patologii in situatia individului.
Concluzii:
Etichetare s-a dovedid profetica, si devianta s-a dovedit obisnuinta.Din moment ce oamenii au fost
etichetati ca devianti, biografia lor, se degradeaza semnificativ.
Oamenii normali, aplica sigma deviantei, deseori fortandu-i sa stea in compania altor devianti.
Rezultatul sanctiunilor au drept efect, intarirea tocmai a comportarii pe care ele au intentionat sa o
elimine, deviantii traiesc sub spectrul etichetei, pentru ca ei nu au avut alta posibilitate de alegere, si se
angreneaza intr-o carier deviant. Nu este exclus ca anumiti devianti, sa ajung la stadiul de deviant
secundar prin autoetichetare.
Ceremonia de degradare poate sa formeze pe deviant, asa incat, sa nu se mai comporte asemenea,
situatia neputand fi totusi generalizat.
1

TEORIA ANOMIEI I TENSIUNII STRUCTURALE

1.
2.
3.
4.
5.

Anomie - termenul a fost introdus in sociologie in 1983, de sociologul Emil Durkhai, originar din
limba greaca- fara norm. Dup Durkhai, anomia desemneaz conditia de confuzie rezistenta la nivelul
individului, si al societatii, atunci cand normele sunt slabe, conflictuale, absente.
Un alt grad de anomie, risca sa degradeze societatea, deoarece membrii ei nu mai inpartasesc valori si
teluri comune.Indivizii aflati in stare de anomie sunt lipsiti de linii derectoare de connduit.
Scaderea disciplinei sociale
Sociologul american Robert Melcom, a modificat conceptul de anomie si l-a aplicat la teoria
comportarii deviante, din perspectiva functionalista, el a privit devianta ca un produs al inbalantei
intervenita in sistemul social.
Melcom considera ca o asemenea situatie se creeaza atunci cand apare o discrepanta intre scopurile
aprobate, acceptate social si disponibilitatea de mijloace aprobate social pentru realizarea lor.
Melcom precizeaza ca oamenii pot raspunde acestei situatii, raporturi intre scopuri si mijloace, pe una
din 5 cai diferite in functie de acceptarea sau respingerea de catre ei a scopurilor si mijloacelor:
Conformitatea
Inovaia
Ritualism
Retractorism
Rebeliunea
Moduri de adaptare
Scopuri
Mijloace
Conformis
Inovator
Ritualism
Retractorism
Rebel

+
+
- (dar creeaza noi scopuri)

+
+
- (dar creeaza noi mijloace)

1. Oamenii accepta scopurile. Conformistii vor sa realizeze astfel de scopuri, o stare materiala mai buna,
cu mijloace acceptata material
2. Oamenii accepta scopuri renovate, dar folosesc mijloace dezaprobate. Este cea mai comuna forma de
devianta.Vrea sa castige la alegeri dar recurge la trucuri sa descriditeze oponentii.
3. Oamenii abordeaza scopurile ca fiind irelevante vietii lor, dar inca accepta mijloacele si le utilizeaza ca
o obligatie.Ex: birocratul care devine obsedat de micile reguli si proceduri, pierzand din vedere obiectivele
ce trebuie realizate, prin reguli si proceduri respective, birocratul stereotipic este mai atent la a se asigura
ca toate formularele sunt completate in intregime decat la atingerea scopurilor acestor
formulare.Ritualismul- cea mai usoara forma de devianta.

4. Marginalizare-este situatia persoanei, care abandoneaz atat scopurile aprobate social, cat si mijloacele
acceptate pentru atingerea lor. Se spune ca este o dubla greseala.Oricine care nu respecat nici scopurile
nici mijloacele.
5. Un mod de adaptare prin care persoana nu reuseste sa accepte scopurile si mijloacele aprobate social si
le inlocueste cu alte scopuri si mijloace.Oamenii in aceasta situatie resping atat scopurile cat si mijloacele,
dar pun in locul lor unele noi dezaprobate de catre sociietate.Sociologul si juristul Frank Harry, comentand
schema lui Melcom, a considerat-o prea limitativa, propunand sa fie limitat cu inca doua situatii:
1. indiferenta situaia cand oamenii se incred in alte scopuri si in alte mijloace pe care pot sa le
foloseasca pentru a le obtine, ex. Un creator artistic sau un mistic religios pot avea o astfel de
indiferent.Se manifesta si in cazul acelor oameni, pentru care scopurile si mijloacele aprobate social au o
prioritate scazut.
2. ambivalena nfatiseaza un conflict care ar putea avea la baza o stare emotionala sau un calcul
rational.Ex.:cazul unui calugar care respinge ideea curenta de succes.nafara manastirii in judeca pe altii
sau pe sine dupa atitudinea scopurilor si mijloacelor acceptate social.
Teoria amoniei a fost aplicata cu succes diferitelor forme de devianta in mod deosebit cererii proprii
gangurilor de dependenta juvenila.Alber Cohen, a aratat ca gangurile sunt compuse din tinerii ce fac parte
din clasa de jos, carora le lipseste baza sociala si educationala necesara pentru a obtine succes pe cai
aprobate social ce sunt accesibile tinerilor din clasa de mijloc.Membrii gangurilor incearca sa obtina
respectul celor de o varsta cu ei, provocand scandal sau folosind mijloace de comportare comfrom
normele , limbaj violent,etc.presiuni.
Tensiunea structurala devianta se naste dintr-o tensiune structurala care rezulta din lipsa unei relatii
sociale intre scopurile sustinute social,cultural, si mijloacele oferite de societate pentru atingerea aceor
scopuri. Efectul acestei nepotriviri este ca desi indivizii afla din procesul de socializare ce asteapta
societatea de la ei, deseori ei sunt incapabili sa atinga aceste scopuri din cauza lipse de mijloace adecvate.
Potrivit teoriei tensiunii structurale, sursa dificultatii este din structura sociala si nu in individ.
Concluzia, teoria lui Melcm asupra deviantei are consisten.Cu ea se poate stabili cauza deviantei in
societate.