Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n linite
Linitea oraului e trist i superb, precum un suspin. n nici o alt zi, la nici o
alt or, capitala Moldovei nu va mai fi att de pustie, att de absent din propria-i
identitate. Sunt parc martorul unui fenomen inexplicabil, care elimin micarea,
pstrnd doar arhitectura. Chiinul e acum arhitectura absolut. Imagine fr sonor ilustrat suvenir. Un fost ora scufundat sub un ocean de tcere. La intrarea n pasajul
central de pe bulevardul tefan cel Mare se afl un btrn aezat lng o mas pliant.
Pe mas e o cutie de carton, n cutie sunt doi iepuri. Btrnul se numete Andrei
Mogldea. Vinde iepuri cu 100 de lei bucata. M mbie s-i iau. I-ai lua. Sunt drgui.
Sunt triti.
Deasupra oraului coboar iptul njunghiat al unei sirene. Cerul e senin i nici
un bombordament nu ncepe. Nici nu are cum s nceap. M opresc derutat n
mijlocul unui reportaj fr interlocutor, fr opinii, fr dramatism. De parc a fi rtcit
ntr-un pustiu. Sunt singur, dar fericit. Sirena nceteaz. n linitea nebunitoare a
capitalei se aude doar frmntarea moale a iepurailor din cutia de carton. Btrnul mi
zmbete i mi face semn spre cer. Nu se vede nimic vrea, probabil, s spun. N-are
ce s vad. Tot ce se va ntmpla de azi n acolo e o imposibilitate
perfect, solicitat la maximum. Respir, respir! Un furtun glbui se strecura sub braul
lui puternic. Cateterul i aducea de undeva dintr-un tub o substan, un miligram de
ans. n cellat bra, alt cateter i aducea alt miligram de ans. n fiecare pictur pe
care i-o lsa n snge cateterul i spunea: ia i ncearc s trieti, mai ia i ncearc.
Stelua luminoas, verzuie, ca o pat de clorofil, se ridica i cobora ntr-o lunecare
ciudat pe ecranul de culoarea frunzei crude.
mi mucam buzele i ncercam s respir pentru el, i minutele treceau fr importan,
fr un alt sens, nu venea nimeni s m dea afar i nimeni care s-mi spun c
respiraia mea abia mi ajunge mie, c ansa mea e ansa mea i ansa lui e a lui i
acum ntre noi doi nu mai este nici o punte. i n clipele acelea de singurtate, cnd el
alerga dup bara ultimului vagon din trenul dimineii, eu i citeam expresia feei, aa
cum ai citi de la distan, scris cu litere de-o chioap, nasul de lupttor, gura mare,
senzual, de brbat care n-a iubit nc destul, i pleoape frumoase, uoare, ca nite
aripi de fluture, i fruntea dreapt, hotrt, de om care i-a fcut viaa din tieturi
scurte, din rzboaie ctigate de unul singur.
Eu stau i l admir Eu doar retriesc, alturi de el, goana dup ultimul tren al vieii.