Baba Lienca

(poezie in grai bănăţean)

Baba Lienca,dă la Săcaş, Ia plecat-a mulţămită.

Muierea lu Vică Motcă, Şî n-o mai făcut nimic.
Dă tri zâle-i cătrănită Şî cu Vică laolaltă
Că o dat de marie potcă. Aşcieptau să vină bica.

Şî să plânjie la tăt natu’ Cân-acolo, mai cătă sară,

Fincă vaca ei a mică Bacie-n poartă un domn gras,
Nu stă un momient pră paşie C-un biţâclu şî c-o taşcă
Fincă umblă după bică. Şî cu ochilari pră nas.

„Şie mai stai acas’,bolândo, „Şie năcadz ai la noi, maică?”

Zîsă într-o sară Vică, Zâsă Lienca spăriată.
Fuji iuce la săcrătariu „Dă la Sfat m-or spus, măicuşă,
Dă la Sfat,să nie de bică”. Că avieţ un bai c-o vacă”.

Viedz’ că Lienca şî cu Vică „Iartă-nie, da’ unge-i bica?”

N-or ieşât dă mult pân sat Zâsă Lienca domnului.
Şî iei n-or aflat că bişii „Bica nu mai vinie, babo,
Şî armijii s-or tăiat. C-am vinit io-n locu’ lui!”

Şî că şie anţărţ făcut-or „Domnulie, ţ-argie dă glumă?

Bica şî cu armăsariu, Lasă-n paşie vaca noastă,
În Boldur, Visag şî Săcaş Că cie vădz om dă ispravă
Faşie adz vieterinariu! Şî ghingiesc c-ai şî nievastă!”

Iel, cu nieşcie mediţânuri „Babo, lasă vorba multă,

Şî cu o sâringă mică, Dzâsă domnu’ supărat,
Faşie şie făşia armigu’ Că mie nu mi-i dă glumă.
Şî ţînie şî loc dă bică! Adă vaca să ţ-o gat!”

Şî o curs Liencuţa iuce „Maică, poacie-i fi ca bica,

Driept la Sfat, să şiară bică, Tu poţ’ ca să faşi la fiel’
Ca să nu mai aibă sfadă Numai’ io mi-s bistoş, maică,
Cu bolându’ iei dă Vică. Că nu poţ’ să faşi viţăl”.

După şie o ascultat-o, „Babo, adă vaca-aşia

Săcrătairu’ dă la Sfat Şî nu-ţ’ fă grijă dă fiel,
I-o dzâs: „Duce-acasa, dragă Lienco, Că io-i fac văcuţî talie
Că mult n-ai dă aşcieptat. O mândrieţă dă viţăl!”

Ţ-om trimicie baş ast-sară „Domnulie, fii om dă triabă,

Şie-i trăbă la vaca ta. Că io-ţ’ spun că marva-i marie
Ducie fără grij-acas’ Şî-ţ’ rămân pă drum copiii
Şî nu cie mai mânia”. Dacă faşi vo înşiercarie!”
„Lasă, babo, vorba multă,
Că io am grijă dă minie.
Nu mi-s io la prima vacă
Şî să viedz că mierjă binie!”
Baba, când vădzu că domnu’
Musai vrie să să fie bică,
S-apliecă cătă uriechie
Şî-ntriebă: „Tu şie dzâşi, Vică?”
„Şie să dzâc? Vo bolânzală
O fi-n capu’ dumealui!
O’ poace fi că la domnu’
Nu-i mai plaşie doamna lui.
Ş-apăi, dacă n-aviem bică,
Hai să îl lăsăm pră iel.
Marva-i tarie – şî iel dzâşie
Că nie faşie şî viţăl.”
Atunşi domnu’-o ţâpat haina,
La mânişi s-o sufulcat
Şî, cu taşca subţâoară,
Prăstă vacă o intrat.
Baba Lienca – atunşi să-ntoarsă,
Îş făcu o cruşie marie,
Bătu doauă – tri mătănii
Şî dzâsă cu glasu’ tarie:
„Doamnie, dă când m-ai făcut,
Aşa şieva n-am vădzut:
Bică sus, pră bişiclietă,
Cu nădraji şî cu sărvietă!”