Sunteți pe pagina 1din 2

oanagusetoaia@1

Cu cat vei ramane intraductibil cu atat vei fi indestructibil

Nu demult am reusit sa te gasesc pe tine,


Pe tine, calator frumos, in viata,
Cand deodata,
Ca orice om de altfel,
Ce dintaia data se opreste ca sa vada,
Ce-i in jurul sau de graba, sa absoarba,
A ramas surprins cum unii oameni,
Nu il afla.
Caci a te naste e firesc,
Printre oameni, totodata,
Dar de vezi ca singur esti,
Caci e greu spre a-ntelege
Ce e firea omeneasca,
Ce esti tu,
Si ce nu esti,
Ce vei fi,
Si a gandului ce-i tu-in dai viata,
In orisicare zi.
*

Trecu un timp,
Si am aflat
Cat de frumosul e omul.

In zi de zi
Cladeam din gand,
Sa te-ntalesc eu oare?
Caci nici nu stii, cat
Greu de-a fi
E sa gasesti in viata,
Un punct comun cu-n trecator,
Si sa il numesti tu, viata.
*

Se-ntrevedea ca eu,
Descopeream in tine,
Tot ce-i