Greseli tipice in managementul de proiect

Pentru o persoana care lucreaza in invatamant si/sau in mediul cultural este

foarte important sa stie sa gestioneze un proiect cultural de mica sau de mai mare
anvergura. Iar pentru ca acest fapt sa fie si un succes, persoana trebuie sa
cunoasca greselile tipice in managementul proiectului si sa se fereasca de ele. E
cel mai intelept sa invatam din greselile altora, nu dintr-ale noastre.
Printre greselile frecvente putem enumera:
-

managementul de risc insuficient - se subestimeaza riscurile posibile si

de aceea nu se dezvolta scenarii pentr situatiile de criza;

lipsa de organizare in concordanta cu proiectul pentru fiecare proiect in

parte trebuie gasita o forma de organizare potrivita;

absenta unui spirit de echipa si o minima identificare a echipei cu

obiectivele proiectului in acest caz, nu au fost elaborate de la inceput
obiectivele sau dorintele membrilor echipei;

neparticiparea echipei de proiect la planificarea termenelor pe prim

plan se afla planificarea termenelor, deoarece ele trebuie sa concorde cu
programul colaboratorilor: servicii timp liber;

lacune in controlul costurilor si termenelor pentru a nu avea surprize

neplacute, este necesar controlul permanent al termenelor si costurilor;

lacune in raportul asupra desfasurarii proiectului, respectiv rapoarte

prea optimiste despre stadiul activitatii un raport realist cuprinde atat
termenele si costurile, cat si etapele desfasurarii activitatii din cadrul
proiectului, iar acestea trebuie sa fie obiective in nici un caz sa nu se
exagereze;
1

lacune in schimbarile manageriale trebuie sa se ia in considerare orice

risc, oricat de mica ar probabilitatea ca ceva sa intervina in organizarea
proiectului, managerul trebuie sa aiba un plan B de rezerva, astfel incat
nimic sa nu-l poata surprinde;

minimalizarea puterii de decizie a conducatorului de proiect

contractorul unui proiect, de exemplu Consiliul Local, probabil ca isi va
rezerva dreptul de decizie, iar in asemenea situatii, conducatorul
proiectului nu va avea libertatea de a interveni pe propria raspundere;

aplicarea de strategii buy-in, si anume efectuarea de achizitii intr-un

proiect pe baza unor estimari de costuri si termene intentionat scazute
aceasta strategie se va intalni probabil in cazul organizatiilor culturale cu
incasari exagerat de mici: din grija de a nu obtine sprijin financiar pentru
un proiect costisitor, se porneste de la motto-ul: Daca tot am inceput, nu
ne va mai opri nimeni.

Toate aceste greseli, care au fost facute si se vor mai repeta , nu reprezinta o
dovada impotriva managementului de proiect, din contra, ele indica cu claritate unde
exista probleme si riscuri.