&

Institutul de tiine ale Educaiei

Asociaia pentru Excelen n Carier

Educaia permanent
Educaia adulilor

Materiale aprute n Revista de Pedagogie nr. 3 din martie, 1993

Revista de Pedagogie este publicaie a Institutului de tiine ale Educaiei

Publicarea acestor materiale n format electronic i distribuirea lor gratuit n seciunea Resurse a
sitului www.1educat.ro se realizeaz n colaborare cu AEC Romnia.
Aceste materiale intra sub incidenta legislatiei in vigoare referitoare la protectia proprietatii
intelectuale si a copyright-ului.

1. EDUCAIA PENTRU POPULAIE

Dr. Nicolae VINANU
Ministerul Educaiei i Cercetrii

2. DEMOCRATIZAREA EDUCAIEI I EDUCAIA PRINILOR

Dr. Gheorghe BUNESCU
Institutul de tiine ale Educaiei

EDUCAIA PENTRU POPULAIE

Dr. Nicolae VINANU

Ministerul Educaiei i Cercetrii

n Romnia a existat o traditie privind educatia pentru populatie. Mari oameni ai scolii
romnesti, ncepnd cu Spiru C. Haret si continund cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Simion
Mehedinti au atras atentia, cu multi ani n urm, c este necesar o educatie a populatiei
pentru "constiinta de sine". Regimul instituit n perioada postbelic a dezvoltat si o educatie
opresiv n materie de populatie.
Desi era afirmat dreptul individului de a-si decide liber propriul destin, iar familia era
considerat - asa cum si este - "nucleul de baz al societtii", statul a intervenit adesea asupra
destinelor individuale prin msuri coercitive, contrare principiilor declarate si nscrise n chiar
constitutiile timpului. Este si cazul msurilor de crestere fortat a populatiei prin interzicerea
avorturilor n 1966, care nu au avut si nici nu puteau avea pe termen lung rezultatul scontat.
Aceasta s-a datorat, n principal, neasigurrii conditiilor materiale si educationale necesare
nfptuirii obiectivelor politicii pronataliste, simultan cu ntrirea real a acelui "nucleu de
baz al societtii".
Romnia parcurge si n prezent o perioad dificil, de tranzitie ctre o societate
democratic, cu o economie de piat liber. Desigur cazul nu este singular, tranzitia fiind o
experient istoric ce domin, ntr-un fel sau altul, multe din trile lumii n acest sfrsit de
secol.
Specificul tranzitiei n tara noastr tine ns de complexele probleme ce se cer
rezolvate - economice, sociale, politice, culturale - ntre acestea, educatia si nvtmntul
ocupnd un loc central. De aici si dificulttile educatiei populatiei pentru propria sa
constiint.
n acest context educatia pentru populatie n Romnia se confrunt cu probleme
majore, cum este prbusirea indicilor de crestere a populatiei, ca urmare a dificulttilor
economice si a necorelrii dintre liberalizarea avorturilor, slabei educatii pentru familie si

planificarea familial. n ultimii ani s-au inregistrat cei mai sczuti indici de natalitate din
istoria trii. La aceasta se adaug tendinta, sub raport demografic, de mbtrnire a populatiei,
cu efecte economice marcate, puternica mobilitate a populatiei, cu tendinte de migrare spre
marile aglomerri urbane, cresterea puternic a fenomenelor de anomalie social si, mai
recent, amplificarea emigrrii, mai ales a tineretului ceea ce este, n sine, un fapt ngrijortor.
Din perspectiva educatiei si nvtmntului se pun si alte probleme: cresterea
numrului populatiei analfabete si n special a celei analfabete functional, a absenteismului
scolar, a extinderii fenomenelor infractionale n rndul minorilor, a cresterii numrului de
copii infestati cu virusul HIV/SIDA etc. Reforma nvtmntului, nceput si cu sprijinul
Bncii Mondiale, poate contribui la rezolvarea unora dintre probleme sau cel putin s
jaloneze ameliorarea vizibil a situatiei de fapt.
n cadrul Reformei nvtmntului romnesc se integreaz firesc proiectul viznd
Educarea constiintei de sine a populatiei. Acest proiect cuprinde, n linii mari, obiective
privitoare la dezvoltarea populatiei, educatia sanitar, cresterea responsabilittii fat de
familie, relatiile intergeneratii, integrarea n noile valori morale si spirituale, cunoasterea si
respectarea drepturilor omului. Se urmreste astfel asigurarea unei educatii de baz a tuturor
cettenilor trii sub forma unor competente minime, necesare convietuirii ntr-o societate
democratic, modern. La aceast adugm si dezvoltarea interesului pentru educatia
familiei, formarea unor oameni capabili s se angajeze la realizarea multiplelor solicitri care
tin de propria constiint de sine a populatiei.
Implementarea proiectului se bazeaz pe ceea ce se realizeaz deja n nvtmntul
romnesc n materie de educatie. Lectiile integrate disciplinelor de literatur romn, istorie,
geografie, biologie, sociologie, religie etc., nftiseaz diferite aspecte privind populatia n
general si cu referiri speciale la cea romneasc. La clasa terminal a gimnaziului si liceului a
fost introdus experimental un curs despre viata de familie care este bine primit de elevi si
printi. n Scoala Normal, cursurile despre populatie si viata de familie sunt mult mai
diversificate. Ele cuprind notiuni despre demografie, puericultur, educatie sexual,
planificare familial etc.
n nvtmntul superior, unde se pregtesc cadre didactice, exist cursuri integrate n
cadrul disciplinelor de pedagogie, sociologie, geografie uman, antropologie, precum si o
disciplin special - Educatie pentru familie si demografie - care abordeaz problemele
educatiei pentru constiinta de sine a populatiei.

n cazul elevilor si studentilor educatia pentru populatie cuprinde si ncercri de

abordare informal, sub forma unor sesiuni de comunicri stiintifice, simpozioane, mese
rotunde, cercuri de studii etc. Desigur rezultatele sunt nc incipiente.
Programul pentru educarea constiintei de sine a populatiei vizeaz o alctuire
sistemic, coerent, a pregtirii elevilor si studentilor n acest domeniu, cu elemente cuprinse
n cadrul diferitelor discipline n gimnaziu, liceu sau la cursul universitar ca si n cadrul unor
cursuri speciale, specifice materiei.
O problem important a acestui program o reprezint formarea formatorilor. Se
contureaz n acest sens si institutionalizarea formelor speciale de instruire si mbunttire a
continuturilor acestor cursuri. n acest scop sunt antrenate institutiile implicate n activitatea
de formare a profesorilor n sistemul romnesc de nvtmnt. Sunt avute n vedere, de
asemenea, ntlniri stiintifice la nivel national pentru a sensibiliza cadrele didactice n
legtur cu educatia populatiei. Sperm ca spre sfrsitul acestui an s se organizeze si o
ntlnire a celor implicati n educarea populatiei n regiunea Balcanic.
Desi programele nfrunt nc dificultti serioase, legate n special de mentalitti,
reactii specifice perioadei postdictatoriale - ele au avantajul major de a fi fost initiate n
cadrul reformei globale, structurale a educatiei. Sperm ca reforma din domeniul politic,
social, economic, cultural ne va permite s facem pasi importanti si n educatia populatiei.

DEMOCRATIZAREA EDUCAIEI I EDUCAIA PRINILOR

Dr. Gheorghe BUNESCU

Institutul de Stiinte ale Educatiei

nc de la nceputul secolului trecut, Kant - urmrind un proiect de emancipare a

conditiei umane - scria: "Printii care au primit ei nsisi o educatie sunt deja niste modele
dup care se ndreapt copiii. Dar pentru a-i face pe acestia mai buni, este necesar s facem
din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dnsa, iar educatia este
ncredintat unor oameni cu pregtire rea" (Kant, Im. 1992, p.15). Spre sfrsitul aceluiasi
secol, Eminescu - cu genialitate si profund simtire - nota: "Astzi, ca totdeauna, ei (n.n. adic "speculantii frumoaselor principii", care n locul unei legi pentru ntemeierea instructiei
generale "au urzit o cabal") strig: rspndirea luminii si culturii n masa poporului; n
vremea aceasta ns poporul dac ar fi ntrebat, le-ar rspunde: boieri dumneavoastr,
lumina ca lumina, nu zicem c nu-i bun; dar, pn una alta, dati-ne mijloace de hran,
scpati-ne de briciul administratiei "(Eminescu, M. 1991, p.156). Din perspectiva istoric,
educatia printilor - ca si educatia (poporului) n general - apare necesar, att pentru
cresterea si educarea copiilor, ct si ca o cale de emancipare spiritual si social, ca un vector
al democratizrii educatiei si societtii.
Evolutiile rapide din viata social genereaz o cerere de continuare a proceselor de
rennoire a cunostintelor, deprinderilor si valorilor pe durata vietii. Din perspectiva unei
analize sistemice, educatia printilor apare ca o dimensiune a educatiei permanente si desigur,
a educatiei adultilor.
"Educatia permanent este un proces de perfectionare a dezvoltrii personale, sociale
si profesionale pe durata ntregii vieti a indivizilor n scopul mbunttirii calittii vietii, att a
indivizilor, ct si a colectivittii lor. Aceasta este o idee comprehensiv si unificatoare care
include nvtarea formal, nonformal si informal pentru dobndirea si mbogtirea unui
orizont de cunoastere care s permit atingerea celui mai nalt nivel de dezvoltare posibil n
diferite stadii si domenii ale vietii" (Dave, R., H., 1991, p.47-48). Din aceast perspectiv,
actualul sistem de nvtmnt apare ca inflexibil, prea formal si disfunctional n contextul

necesittilor comunittii sau al noilor evolutii, el izoleaz scoala de familie si comunitate,

avnd astfel o influent alienant asupra elevului. Asa cum se precizeaz n aceeasi lucrare, o
etap initial a oricrei strategii, proiectat s mplineasc aspiratiile educatiei permanente
este "construirea unui pod de legtur" ntre "o varietate de elemente intereducationale"
(structuri, curriculum, pregtirea profesorilor) si "un numr considerabil de elemente
extraeducationale" (configuratii personale, sociale, istorice, culturale ale indivizilor si
societtilor n medii locale, nationale si globale) (Dave, R.H., 1991, p.37). Conceptul
educatiei permanente este "n mod functional, bazat pe ideea c nvtarea permanent poate fi
dobndit de ctre indivizi si societti n moduri diferite si c aceste modalitti alternative
sunt n stare s conduc spre atingerea celui mai nalt si celui mai bun nivel al calittii vietii
de ctre toti" (Dave, R.,H., 1991. p.48).
Finalitatea educatiei adultilor nu se reduce, asa cum se mai crede, la formarea
profesional continu. Un Raport asupra Educatiei adultilor si mutatiilor sociale (Bograd, G.,
1991, p.18-21), precizeaz urmtoarele obiective pedagogice ale educatiei adultilor:
identificarea indicatorilor de restructurare personal; a face din cel format centrul actiunii
(trecerea de la o educatie centrat pe continuturi la o educatie centrat pe cel ce nvat);
construirea motivatiei (individul trebuie s aib o anumit constiint a motivatiei, s o
exprime ca o cerere de educatie, iar educatorii s poat s o decodifice, s o nteleag;
notiunea de proiect pare a fi rspunsul instrumental ce permite transformarea unei cereri
fluide, multiforme, ntr-un obiectiv concret, operational); a pleca de la practic (adultii se
formeaz pentru a face fat problemelor practice; educatia comprehensiv a adultilor impune
favorizarea nvtrii mijloacelor intelectuale necesare; a ancora actiunea educativ pe
problemele vietii practice implic a tine seama, nu numai de preachizitiile teoretice, ci si de
preachizitiile sociale); a privilegia nvtarea mai mult dect nvtmntul (a nvt adultii s
nvete, s-si elaboreze scheme de actiune pe baza ntelegerii evolutiei mprejurrilor);
ncurajarea unei pedagogii a descoperirii si responsabilittii (a reda ncrederea n sine,
capacitatea de actiune, constiinta colectiv, dezvoltarea proiectelor sociale); a da timp de
nvtare (ritmurile proprii sunt esentiale); a stimula valorile grupului (ele opereaz meditatiile
ntre continuturi abstracte si situatiile concrete; ele joac un rol structurant asupra perceptiilor
individuale, ordonndu-le sub forma unei grile de lectur; ele permit indivizilor s se ajute
reciproc). n acest sens, educatia apare ca "Practic a liberttii" (Freire, P., 1971).

Deoarece educatia adultilor (cu exceptia unor programe de promovare profesional)

nu poate deveni obligatorie, ea trebuie s fie adaptat nevoilor acestora si s acorde celor ce
studiaz conditii liberale (de autoeducatie si autoevaloare, de alegere a continuturilor si
metodelor, a locului si timpului de nvtare).
Un sistem de educatie pentru adulti este bine organizat, functional atunci cnd este
ntemeiat pe motivatii si centrat pe obiective care rezolv problemele indivizilor sau
grupurilor de adulti. Nu putem stimula motivatiile lor de nvtare si de participare la
programe educationale fr strategii care s se intemeieze pe cunoasterea nevoilor lor reale,
specifice, de educatie. Asemenea strategii presupun si un sistem de
"auto-purtare" a nvtrii - specific educatiei adultilor - care s se realizeze att prin
apelul la educatori (formatori) specializati (profesori. medici, juristi etc.), ct si prin apelul la
formatori formati dintre adultii cuprinsi n programele educationale si care actioneaz ca
"relee" ntr-o retea.
Accelerarea

transformrilor

sociale,

democratice,

emanciparea

femeii

(la

preocuprile materne si gospodresti adugndu-se preocuprile profesionale si de studiu),

modificarea statutului copilului, dispersia familiei, ncercarea de a restitui prestigiul educatiei
familiale (pe care l-a avut pn la introducerea nvtmntului obligatoriu), progresele
sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze au dus la ntelegerea faptului c orice sistem
de educatie rmne neputincios dac se izbeste de indiferenta sau de opozitia printilor.
Scoala capt astfel o misiune suplimentar. "Deoarece axa directoare a civilizatiei
occidentale este naintarea persoanei spre mai mult libertate si fericire, naintarea societtilor
spre mai mult ntelegere si justitie... si dat fiind demisia unui numr de printi si faptului c
un numr crescnd de copii vin fie din familii destrmate, fie din medii analfabete si o
comunicare ntre printi si copii nu se face ntotdeauna foarte bine (printi nscuti ntr-o lume
aproape imobil nc, au copii care sunt nscuti ntr-o lume bulversat), pentru toate aceste
motive scoala are n sarcin o misiune suplimentar" (Domenach, J.M., 1989, p.48).
Au existat ntotdeauna educatori excelenti si printi iubitori, care nu si-au pus
probabil attea probleme si totusi au reusit foarte bine; dar poate c acest lucru era mai usor
ntr-o lume foarte statornic, n care traditia avea ultimul cuvnt. Modificarea pe care au
suferit-o, n curs de o generatie sau dou, relatiile dintre printi si copii, dintre adulti si tineri,
apare mai vdit n consideratia pentru copil ce "are semnificatia de recunoastere intim si
profund a valorii persoanei copilului si de ncredere n potentialul lui de dezvoltare"

(Osterrieth, P., 1973, p.70). Sentimentul de sigurant - singurul care permite copilului s se
emancipeze si s-si dobndeasc personalitatea - depinde de urmtoarele conditii (Osterrieth,
P., 1973, p.71-72): 1. Protectia mpotriva loviturilor din afar; 2. Satisfacerea trebuintelor
elementare; 3. Coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare; 4. Sentimetul de a fi acceptat de
ai si: a) ca membru al familiei: s fie iubit; s druiasc dragoste, s fie izvor de bucurie si
de multumire pentru adulti; s fie condus si ndrumat; b) ca fiint uman: s i se accepte
caracteristicile individuale; s aib posibilitatea de actiune si experient personal; s aib
asigurat o anumit arie de libertate.
S-ar putea spune c aceste conditii sunt constante indispensabile, dac ele nu ar cere
s fie satisfcute ntr-un mod care difer riguros de la o vrst la alta.
Pentru ndeplinirea functiei fundamentale a familiei - de securizare a copilului - si a
rolului su socializator, aculturant si individualizator, finalitatea definitorie a educatiei
printilor devine formarea constiintei educative a printilor, a necesittii unui efort constient
pe msura evolutiei nevoilor (inclusiv de educatie) ale copilului.
Ca puncte de reper n educatia printilor se apreciaz: educarea viitorilor printi (n
scoal sau n afara scolii); educarea printilor cu copii mici; relatia scoal-familie; rolul massmediei n educatia printilor; programe de formare a formatorilor pentru educatia printilor
(Stern, H. H., 1972).
n scoal, cea mai bun pregtire general pentru ndatoririle printesti const ntr-un
sistem de nvtmnt armonios, care s pregteasc pentru nvatarea continu si colaborarea
cu altii; la elevii mai mari pot fi introduse cursuri speciale, de educatie sexual, de educatie
familial ("scoala vietii").
n educarea printilor cu copii mici, un rol deosebit au institutiile de puericultur
pentru ngrijirea medical, fizic a copiilor; se impune colaborarea educatori (psihopedagogi)
- printi n adaptarea copiilor la grdinit si la scoal.
n ceea ce priveste relatia scoal-familie se impun deschideri oferite printilor privind
aspectele scolare, psihopedagogice, pe lng aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc
urmtoarele forme mai importante de organizare (institutionalizat) a educatiei printilor si a
colaborrii scoal-familie: asociatii ale printilor (si profesorilor) care au o larg libertate de
initiativ (au aprut pentru prima oar n Statele Unite ale Americii n secolul trecut); scoli
ale printilor (initiate n Franta n perioada interbelic) si scoli ale mamelor (initiate n
Germania); consilii de administratie scolar formate (exclusiv sau n majoritate) din printi,

cu rol informational, consultativ si decizional (fiinteaz n Belgia, Danemarca, Olanda si n

alte tri occidentale); comitete de printi pe clase si scoli, fr rol decizional, care sprijin
scoala n rezolvarea unor probleme (n trile est-europene).
Pentru a valorifica avantajul mass-mediei de a se adresa unui public larg, care are
libertatea de a alege dac si nsuseste sau nu experienta propus, n majoritatea trilor
occidentale exist reviste si programe radio-TV destinate educatiei printilor.
Se consider c punctul cheie l constituie programele de pregtire a formatorilor, a
celor care vor ndruma auto/educatia printilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt n
relatie cu copiii si familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregtire pe
probleme ale educrii familiei. Anumite categorii de printi pot fi folosite ca "formatori
voluntari".
Se recomand, n general, o restrngere a programului de educatie a printilor pe
problemele ce satisfac nevoile specifice (de regul, exprimate de printi), mbinndu-se
aspectele ngrijirii fizice, medicale, cu aspectele psihosociale si psihopedagogice. Programul
trebuie s tin seama de reteaua institutiilor ce pot corela oferta cu cererea de educatie
exprimat - ceea ce impune ntemeierea lui pe cercetri sistematice.
Un Raport asupra relatiilor dintre scoal si familie n trile Comunittii Europene
(Macbeth, Al., 1984), bazat pe cercetri comparative, documentare si empirice (prin anchet
de opinie cu chestionare aplicate pe un lot de 1744 conductori de institutii scolare) enumer
patru motive pentru care scoala si familia se strduiesc s stabileasc legturi ntre ele: a)
printii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor (legislatia reflect astfel libertatea
printilor de a-si creste copiii asa cum doresc; exist diferente ntre tri privind: msura n
care printii pot alege ntre diferitele scoli si cursuri pe care s le urmeze copiii lor; msura n
care printii trebuie consultati de responsabilii scolari etc.); b) nvtmntul nu este dect o
parte din educatia copilului; o bun parte a educatiei se petrece n afara scolii; c) cercetrile
pun n evident influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, n special
asupra motivatiilor nvtrii, precum si faptul c unele comportamente ale printilor pot fi
favorizate datorit dialogului cu scoala; d) grupurile sociale implicate n institutia scolar (n
special printii si profesorii) au dreptul s influenteze gestiunea scolar.
Obstacolele relatiei scoal-familie pot fi de ordin comportamental (ntlnite, att ntre
printi, ct si la profesori si administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoalfamilie cere un surplus de efort material si de timp). Dificulttile pot rezulta din ideile

divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea

de alegere a scolii de ctre printi sau unicitatea nvtmntului; impactul mediului familial
asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parental;
participarea printilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolar. Se consider,
n general, c problema este de atitudine; este dificil de pretins, att la printi, ct si la
profesori, c relatia de colaborare scoal-familie (nu)este doar un "drept de optiune".
Reprosurile care li se fac printilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia (nu vin
la reuniuni anuntate); lips de responsabilitate (asteapt initiativa profesorilor); timiditate
(lips de ncredere n sine); participare cu ingerinte (critic cu impertinent scoala);
preocupri excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului); rolul parental
ru definit (nu nteleg corect functiile si rolurile n educatia copilului); contacte limitate cu
scoala (numai n situatii exceptionale, de criz n comportarea copilului); conservatorism
(reactii negative la idei noi). Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu
familiile elevilor sunt similare (nu identice!), inclusiv privind: dificultti de a stabili relatia cu
adultii (trateaz printii ca pe copii si nu ca parteneri n educatia copilului, deciznd autoritar
la reuniunile cu printii); definirea imprecis a rolului de profesor (oscileaz ntre autonomia
traditional si perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregtirii privind relatia scoalfamilie.
n conditiile unei societti democratice cu o economie de piat se pune si problema:
printii si elevii sunt utilizatori (clienti) sau consumatori? Se exprim urmtoarele puncte de
vedere:
-

deoarece guvernantii finanteaz scoala n profitul public, guvernantii si electorii lor

sunt clientii institutiei scolare;

deoarece printii poart responsabilitatea fundamental a educatiei copilului (pn la

vrsta de 16 ani), iar scolile nu sunt dect ca s-i ajute, printii trebuie considerati
clientii scolii, iar elevii drept consumatori;

o atitudine intermediar consider printii drept clienti ai scolii din punct de vedere al
copilului; colectivitatea drept client al scolii sub unghiul gestiunii institutiei scolare si
guvernul drept client al scolii n planul politicii generale a educatiei.
O bun parte din problem se rezolv n msura n care printii si profesorii dispun de

mecanisme de evaluare a activittii scolare. Discutiile (critice) ale specialistilor si

politicienilor despre institutia scolar, protestele elevilor, studentilor si cadrelor didactice, alte

tensiuni de acest gen au tendinta de a slbi sustinerea parental a scolii. Relatia familie-scoal
apare justificat n msura n care restabileste ncrederea colectivittii n institutia educativ.
Informarea si formarea printilor n ceea ce priveste scolaritatea copilului presupune,
cel putin, ca fiecare printe s cunoasc: obligatiile legale privind educatia copilului;
drepturile de care dispune pentru educatia copilului; importanta atitudinii lui pentru reusita
scolar a copilului; metodele de colaborare cu scoala. n acest scop este necesar un dialog
ntre profesori si printi; profesorii trebuie s primeasc o pregtire n materie de relatie cu
printii iar competenta lor n aceast materie trebuie considerat ca o aptitudine profesional;
printii trebuie s fie pregtiti pentru a juca rolul lor educativ n cooperare cu profesorii;
scolile trebuie s asigure (asociatiilor) printilor asistenta necesar.
Cooperarea profesor-printe n beneficiul elevului individual nu se poate substitui
participrii printilor la gestiunea scolii, din mai multe motive: printii sunt responsabili
legali ai educatiei copiilor lor, deci trebuie s aib posibilitatea de a influenta natura acestei
educatii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative si la orientarea
adaptrii scolii la schimbrile din societate; este necesar o influentare pe plan local asupra
rezolvrii problemelor locale si luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putint; este
necesar contrabalansarea "ndeprtrii" (indiferentei) guvernamentale; cei care sunt afectati
de o decizie trebuie s poat avea o influent asupra ei; dezechilibrele balantei grupurilor de
interes trebuie s fie corijate autoriznd persoanele interesate s fie reprezentate dup
importanta implicrii lor n institutia scolar; participarea trebuie s fac apel la competentele
locale; participarea poate stimula initiativele si inovatiile.
n numeroase tri reprezentantii printilor n consiliile de administratie (gestiune)
scolar sunt delegati de asociatiile de printi, ceea ce le d un statut legal suplimentar de
autoritate. Un minimum esential al participrii democratice la gestiunea scolii const n
instituirea prin lege a consiliului de administratie scolar, n care printii sunt reprezentati
corespunztor, si au nu numai rol informational si consultativ, dar si rol decizional si de
control.
Pentru o cooperare eficace se consider necesar adoptarea unor comportamente
corespunztoare de ctre membrii consiliului: comunicarea liber de informatii; tolerant
cnd limbajul profesional nu este nteles de nespecialisti (dintre printi); ncurajarea
dezbaterilor pe probleme educationale majore (si nu doar discutii pe probleme administrativgospodresti); considerarea reciproc a printilor si profesorilor ca parteneri.

Un rol deosebit, att pentru colaborarea familie-scoal si participarea la gestiunea

scolii, ct si pentru educatia printilor l au asociatiile de printi, a cror finalitate este, n
principiu, protectia copilului prin educatie. Se pot deosebi asociatiile de printi si dup
scopurile lor, astfel: ca grup de sustinere a scolii, n probleme needucationale; ca grup de
cooperare care consider educatia ca un proces comun n care printii si profesorii sunt
parteneri, care decid mpreun viitoarele programe; ca grup de aprare a intereselor care
consider c printii au interese ce trebuie promovate n raport cu interesele altor grupe. Cele
mai frecvente obiective ale asociatiilor nationale de printi sunt: a) sensibilizarea printilor
privind drepturile si ndatoririle lor, influenta comportamentului lor asupra copilului; b)
informarea printilor prin publicatii, radio si televiziune privind problemele specifice; c)
formarea printilor prin cursuri destinate acestora, consultatii (la sediu, telefonic, prin
publicatii) pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc.); d) reprezentarea
printilor (reprezentantii sunt obligati s apere interesele celor pe care i reprezint, s
raporteze periodic acestora problemele dezbtute n consiliul de participare scolar).
Exist dou teorii importante privind relatia scoal-familie:
-

teoria profesionalismului care consider ca un element esential serviciul fcut altora,

fr a gndi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competent, servirea
clientilor, un cod de etic profesional;

teoria schimbului care consider actiunea uman n functie de un cstig personal; se

consider privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu
asigurat, o competitie restrns.
Din aceast perspectiv se pune ntrebarea: ce cstig profesorul ntr-o cooperare cu

familia? Se apreciaz c acest cstig poate fi un statut revalorizator n ochii societtii;

cooperarea cu familia poate fi un test profesional si poate fi considerat ca fcnd parte din
datoria profesional a profesorului deoarece: printii sunt clienti ai scolii; eficacitatea
nvtmntului (evaluat la scoli si profesori) poate fi ameliorat prin cooperarea ntre scoal
si familie; printii sunt responsabili legali de educatia copiilor lor si pot avea exigente de a
evalua rezultatele activittii scolare.
n acest context se pune si problema: de relatia cu familiile trebuie s se ocupe
profesori specializati sau toti profesorii? n mai multe tri (ntre care Anglia, Danemarca,
Franta) exist profesori specializati (consilieri) care rspund de aceast problem. Solutia
ideal pare a fi: toti profesorii s aib relatii obisnuite de colaborare cu familiile; profesorii

specializati s rezolve cazuri particulare, dificile, s efectueze vizite n familii, cnd este
necesar si s organizeze reuniunile cu printii.
Se pot deosebi trei etape n evolutia relatiei familie-scoal:
a) etapa scolii autosuficiente: scoala este considerat o institutie nchis, care nu
influenteaz mediul familial si nu se las influentat de el. Caracteristicile etapei sunt:
contactele cu printii sunt rare, formale; printii accept ideea c nu au nimic de vzut
despre ceea ce se ntmpl n scoal; administratia alege scoala pentru copii; printii
nu particip la consiliile de administratie scolar; asociatiile de printi nu sunt
ncurajate; formarea profesorilor neglijeaz relatia ntre familie si scoal.
b) etapa de incertitudine profesional: profesorii ncep s recunoasc influenta factorilor
familiali asupra rezultatelor scolare dar printii continu s cread c scoala este
autosuficient. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei
pentru proastele rezultate scolare; administratia scolar are tendinta de a conserva
atitudinea din etapa anterioar; contactele formale, de rutin cu printii continu; apar
experiente localizate privind comunicarea cu printii; apar organizatiile voluntare de
printi; se constituie consilii de gestiune scolar, n care participarea printilor are un
rol minor, nedicizional; formarea profesorilor abordeaz relatia familie-scoal ca o
problem de important secundar.
c) etapa de dezvoltare a ncrederii mutuale: printii si profesorii descoper mpreun c
nencrederea este putin cte putin nlocuit cu ncrederea unora fat de altii.
Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce n ce mai ncurajat de
scoal; consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) printilor, cu rol
decizional n toate problemele educationale; organizatiile de printi sunt acceptate si
ncurajate n activitatea scolar; profesori specializati (consilieri) trateaz problemele
exceptionale ale colaborrii cu familiile; organizatiile de profesori recunosc statutul si
rolul asociatiilor de printi; administratorii si politicienii educatiei insist asupra
importantei relatiei familie-scoal; formarea profesorilor abordeaz problema relatiei
cu familia, ca una din problemele importante; se organizeaz cursuri pentru profesori
si printi.
Se prevede ca n trile Comunittii Europene s se treac la o nou etap a colaborrii
scolii cu familia n care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit ntre printi si
profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul ntre familie si

scoal nu se mai consider doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce

n cooperarea printilor cu profesorii.
Cercetarea noastr - tinnd seama de principiile teoretice si orientrile metodologice
recunoscute n domeniu - si-a propus ca obiective: fundamentarea conceptual a educatiei
printilor; determinarea nevoilor de educatie ale printilor si a ofertei educationale n relatia
scoal-familie; elaborarea unor principii si metodologii pentru ntemeierea unor strategii
alternative de educatie a printilor; oferirea unor idei, propuneri pentru reforma
nvtmntului (privind legislatia, structurile, continuturile). Am mbinat documentarea
privind fundamentele teoretice (sociologice, axiologice, juridice, psihopedagogice) si
principiile educatiei printilor (inclusiv principiile educatiei permanente si ale educatiei
adultilor) cu cercetarea empiric prin ancheta de opinie.
[Cercetarea a fost initiat n laboratorul Educatie Permanent din Institutul de Stiinte
ale Educatiei, de o echip de cercetare format din Gabriela Alecu, Dan Badea, Ion
Constantinescu, Alexandru Modrescu, coordonat de autorul prezentului studiu, la care
colaboreaz si cercettoarea Didina Rogojin de la Institutul de Cercetri Pedagogice si
Psihologice din Chisinu. A fost investigat un esantion de 3500 subiecti, elevi de gimnaziu si
liceu, printii si profesorii lor,

crora le multumim si pe aceast cale. Casa Corpului

Didactic Botosani a devenit unitate-pilot.]

Ne aflm n etapa n care prelucrm datele culese pentru a determina nevoile de
educatie specifice, pe categorii de printi, si oferta educational posibil prin relatia scoalfamilie (inclusiv prin programe de formare a formatorilor pentru educatia printilor, prin
programe pentru printi si pentru elevi ca viitori printi). Am initiat actiuni de informare si
sensibilizare a printilor si profesorilor pentru a ncepe organizarea primelor asociatii de
printi n Romnia. Propunem si pe aceast cale factorilor de decizie parlamentar si
guvernamental ntrirea sistemului legislativ si institutional privind nvtmntul prin
instituirea obligativittii legale de nfiintare a consiliilor de administratie (participare) scolar,
n care reprezentantii (asociatiilor) printilor s capete o pondere sporit si rol decizional,
precum si prin prevederea prin lege a sprijinirii de ctre stat a organizrii si functionrii
asociatiilor de printi, ca structuri educationale democratice.
Cei care lucreaz n scoal si rspund de destinele educatiei neamului pot ntelege dincolo de marile dificultti si privatiuni generate de cei care "urzesc o cabal", cum zicea
exponentul spiritualittii romnesti - conditionarea calittii vietii fiecruia de educatia

oferit tinerilor si adultilor, copiilor si printilor lor; aceasta n msura n care au doar ceva
mai mult competent, bun-voint si responsabilitate moral dect oricare... "administratie"
(de la care nici Dumnezeu nu ar putea cere mai mult).

BIBLIOGRAFIE
B O G A R D, G., ducation des adultes et mutations sociales. Rapport intrimaire (19891990). Strasbourg, Conseil de l'Europe, Conseil de la Cooperation culturelle, 1991.
D A V E, R.H. (sub redactia) si colaboratorii, Fundamentele educatiei permanete. Bucuresti,
Editura Didactic si Pedagogic, 1991.
D O M E N A C H, J.M., Ce qu'il faudrait enseigner. n: L'cole des parents. nr. 10, Paris,
1989.
E M I N E S C U, M., De bine de ru. n vol. "Ne e sil..." (Scrieri politice). Bucuresti,
Editura Societtii Soroc, 1991.
F R E I R E, P., L'ducation: pratique de la libert. Paris, ditions du Cerf, 1971.
K A N T, Im., Tratat de pedagogie. Iasi, Editura Agora, 1992.
M A C B E T H, AL., (coordonator) si colaboratorii, L'enfant entre l'cole et sa famille.
Rapport sur les relations entre l'cole et la famille dans les pays des Communauts
Europennes. Bruxelles, Comisia comunittilor europene, Colectia Studii, Seria
Educatie, nr. 13, 1984.
O S T E R R I E T H, P., Copilul si familia. Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic,
1973.
S T E R N, H.H., Educatia printilor n lume. Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic,
1972.

Pentru mai multe materiale de acest tip, vizitai situl www.1educat.ro, seciunea Resurse.