Sunteți pe pagina 1din 5

DEFINIREA GRUPULUI SOCIAL

Grupul este un cimp psihosocial dinamic ,constituit dintr-un ansamblu repetabil de


persoane,a caror unitate rezulta dintr-o comunitate de tip colectiv si din interdependenta
stilurilor individuale.
Ion Radu retine ca note definitorii in ceea ce priveste grupul social urmatoarele:
-grupul este o colectie de mai multe persoane
-aceste persoane se afla in reltii fata in fata ,relatii de interactiune si independenta
reciproca,mediate de implicarea intr-o activitate comuna
-grupul dezvolta in timp norme care regleaza comportarea comuna.
Termenul de grup a cunoscut o multitudine de definitii, att n vorbirea curenta ct si n
stiintele umane, el avnd un sens foarte larg, referindu-se la formatiuni de lucru, familie, grup
de prieteni, comunitati, totalitatii celor adunati ntr-un anumit loc pentru o scurta perioada de
timp, etc. De exemplu, Rupert Brown(1988) defineste grupul pornind de la un proces de
autocategorizare "un grup exista atunci cnd doua sau mai multe persoane se definesc ele
nsele ca membri ai acestui grup, si cnd existenta lui este recunoscuta de o a treia persoana".
Definitii pentru grup, in teoriile psihologiei sociale
O definitie corecta a grupului trebuie sa cuprinda att dimensiunea "obiectiva", referitoare la
atributele reale ale grupului, cum ar fi caracteristicile acestuia, procesele din cadrul lui, ct si
dimensiunea "subiectiva", care cuprinde constiinta de grup. Diferentele au existat deoarece
psihosociologia experimentala s-a concentrat asupra proceselor obiective din grupurile
restrnse, iar psihosociologia cognitiva mai mult asupra fenomenelor subiective de
identificare.
Alte definitii ale grupului
Alti autori, (Wrightsman, 1981) considera ca, deoarece este evident ca mai multi autori
privesc diferite aspecte ale aceluiasi fenomen, poate ar fi mai potrivita o definitie simpla a
termenului, dnd ca exemplu definitia data de Shaw (1976): "doua sau mai multe persoane

care interactioneaza una cu alta, n asa fel nct fiecare persoana influenteaza si este
influentata de cealalta" . De asemenea unii autori au discutat despre fenomenele din cadrul
grupurilor, dar fara sa dea o definitie acestora (Collins si Guetzkov, 1964; McGrath si
Altman, 1966; Roby, 1968; Schultz, 1958). Acestia au considerat ca este mai potrivit sa se
specifice caracteristicile grupurilor dect sa se dea o definitie acestora.
Alti autori, precum Tajfel, Faucheux, Doise, au cerut o abordare mai realist sociologica a
proceselor psihosociale. Ei au afirmat ca, dincolo de procesele intraindividuale, care se refera
la modul cum si organizeaza individul experienta privitoare la mediul sau social, si
interindividuale, ce se deruleaza ntre indivizii considerati practic intersanjabili, sa ne referim
la diferentele de pozitie, sau de statut social, si sa analizam conceptiile generale asupra
"valorilor" si "ideologiilor" pe care fiecare la aduce cu sine, n mod neintentionat, ntr-o
situatie concreta. (DeVisscher,2001)

n ceea ce priveste perspectiva sociologica, prin grupul se defineste de fapt ca un grup social,
adica o formatiune sociala printre altele, aceasta desemnnd un ansamblu de indivizi avnd n
comun modele culturale sau subculturale, care contribuie la desfasurarea, pe de o parte, a
unor procese de uniformizare, pe de alta parte a unor procese de redistribuire a statutelor,
pozitiilor si rolurilor. Printre formatiunile sociale se pot distinge grupuri sociale, pe de o
parte, colectivitati pe de alta parte, si n fine, organizatii; si aici, grupul social se distinge de
categoria sociala.
Grupul social face referire la o formatiune sociala n interiorul careia indivizii sunt n
interactiune conform unor reguli fixe, mpartasesc sentimentul de a constitui o entitate aparte
astfel nct membrii s-ar putea recunoaste ca atare. O asemenea definitie ndeplineste
criteriile referitoare la dimensiunea subiectiva si cea obiectiva descrise de Chelcea.
Conceptul de colectivitate
Ct despre conceptul de colectivitate, el se aplica unor medii ai caror membri mpartasesc un
anume numar de norme sau principii, dar n interiorul carora interactiunea lipseste. Acest
termen este folosit pentru a defini n general: etnii, "miscari sociale", publice, chiar
colectivele abstracte, mai ales statul si biserica.

n ceea ce priveste organizatiile, acestea ar putea fi definite ca formatiuni sociale care au fost
fondate si construite n mod deliberat de catre indivizi, n snul carora ei si amenajeaza, mai
ales, mijloace de decizie, de executie, de control, totul n vederea unui obiectiv specific, ce
determina sensul general al interactiunilor ntre persoanele asociate n urmarirea acestui
obiectiv.
Este de remarcat ca toate aceste formatiuni sociale au n comun, mai ales, o stabilitate si o
durata, o anume istoricitate, o modelizare uniformizanta si deci o unitate, anumite amenajari
interioare integrative. Specificitatea lor depinde, n cazul grupurilor sociale, de importanta
interactiunilor interpersonale; n cazul colectivitatilor, de slabirea sau de fragmentarea
interactiunilor; n cazul organizatiilor, de caracterul deliberat al procesului asociativ
n fine, societatea globala "nglobeaza oamenii n totalitatea lor pe un teritoriu dat" . n
interiorul societatilor globale sau traversnd, adesea, mai multe astfel de societati, reperam
formatiunile sociale enumerate pna aici: grupuri sociale, colectivitati, organizatii. Ne-am
situa, n acest fel, pe planul social.
Clasificarea grupurilor. Tipuri de grupuri:
Daca avem n vedere acceptiunea foarte larga a termenului, inclusiv multimea adunata
ntmplator ntr-un ntr-o anume perioada de timp, putem vorbi de mai multe tipuri de
grupuri.
Dupa marimea grupului, exista grupuri mici, pna la2 la 30, 40 de persoane, cum ar fi
familia, grupele de studenti, grupuri medii, de ordinul zecilor sau sutelor, si grupuri mari cum
ar fi etniile, natiunile.
Dupa functia lor normativ-axiologica n raport cu individul concret, grupurile se mpart n
grupuri de apartenenta, cele din care individul face parte actualmente, si cele de referinta,
care constituie reperele lui normative, atitudinale, valorice, comportamentale si spre care
tinde sa devina membru.
O alta clasificare a grupurilor a fost facuta n functie de statutul acordat oficial grupului.
Vorbim n acest caz de grupuri formale, unde exista o organigrama, reguli de functionare
precise, scrise, si grupul informal, unde legile sunt nescrise (normele de grup), dar, cum vom
vedea n continuare, la fel de importante.

Dupa gradul de integralitate si stabilitate exista grupuri naturale, cu structuri, interese si


scopuri comune, de "bataie lunga", grupuri ocazionale, unde exista minime scopuri si
trasaturi comune, dar de foarte scurta durata (publicul de la un spectacol de teatru, de
exemplu), dar exista si grupuri experimentale.
O alta clasificare a a grupuriloe fost facuta dupa statutul ontic, n grupuri reale, n care
membrii, chiar daca nu se cunosc nemijlocit, sunt n anumite relatii, au trasaturi comune,
grupul exista ca atare, si n grupuri "nominale", n care indivizii sunt adunati n grup doar pe
hrtie, cu numele.
Dar cel mai relevant criteriu de clasificare a grupurilor evidentiat de Charles H Cooley (1909)
este cel al naturii relatiilor dintre membrii grupului, si n acest caz sunt "grupuri primare",
caracterizate prin relatii de tip "fata n fata", si "grupuri secundare", unde indivizii nu se
cunosc nemijlocit. Grupurile primare sunt grupuri mici, n care nu numai ca oamenii au relatii
fata n fata, se cunosc deci nemijlocit, dar aceste relatii sunt emotional - afective, de
intimitate, caldura si solidaritate.
Grupul primar
Decisiv n formarea personalitatii noastre este grupul familial, dar mai trziu si alte grupuri
devin vitale pentru siguranta si confortul nostru fizic si emotional (prietenii, asociatiile, etc.).
n grupurile primare scopurile si interesele sunt profund mpartasite, subzistnd o orientare
axiologica comuna, ele constituind, n principiu, "microuniversul de satisfactie si mplinire
afectiv-spirituala" (Chelcea, 2002). A apartine unui grup primar este, de aceea, si un scop n
sine si nu doar un mijloc de a atinge alte obiective. Prin urmare, ele pot fi numite si grupuri
expresive, adica cele n care se ndeplinesc nevoile noastre de exprimare si confirmare a
starilor sufletesti, a gndurilor si simtamintelor intime, si ale aspiratiilor nalt spirituale. n
grupurile secundare, care sunt de obicei grupuri mijlocii si mari, raporturile afectivemotionale apar mai palide, spontaneitatea si intimitatea sunt mai reduse. Oamenii se
angajeaza n relatii cu ceilalti doar prin anumite aspecte ale personalitatii lor si nu integral, ca
n cazul grupurilor primare, interactiunile au un caracter mai formal, si de multe ori
persoanele nu se cunosc nemijlocit. Desi exista un interes comun, scopurile de baza sunt
altele. Prin grupurile secundare se satisfac nevoile specifice, pragmatice, de aceea se mai
numesc si grupuri instrumentale. Pe plan social mai larg, termenii de grup primar si grup
secundar nu trebuie ntelesi ca opunnd doua realitati contrare. Oamenii fac parte
concomitent att din grupuri primare, ct si din grupuri secundare. Mai mult, exista si grupuri

cu pozitie intermediara, n sensul ca sunt grupuri mici, functioneaza pe relatii fata n fata, si
chiar pe implicarea integrala a personalitatii, dar sunt temporare, si nu angajeaza scopuri si
valori comune fundamentale.
Pentru a ntelege cum anume oamenii stabilesc, tolereaza si modifica credintele, n particular
credintele unui individ, este important de studiat individul vis-a-vis de asocierile grupale.
Cnd un individ se identifica cu un grup, se dezvolta relatii de referinta; conceptul de grup de
referinta este, de aceea, important n explicarea manierei n care individul si dezvolta o idee
a pozitiei sale relative la ordinea sociala imediata. Grupul serveste ca punct de plecare n
crearea judecatilor de valoare si este, de asemenea, o forta de echilibru a influentei sociale
venite din exterior, care afecteaza perceptia, ntelegerea si expectantele de rol ale individului.
Termenul de grup de referinta mai este folosit adesea pentru a delimita grupul primar de
grupul secundar. Deoarece majoritatea persoanelor nu apartin numai unui singur grup, ci sunt
membri a diferite grupuri, primare si secundare, cum ar fi familia, scoala, biserica, diferitele
organizatii, comportamentele lor pot fi ntelese mai bine prin prisma grupului din care face
parte la un moment dat. Toti indivizii apartin unui grup sau altul. ntreaga constructie a
societatii umane este formata din grupuri. Deci, pentru a ntelege un individ n totalitate
trebuie nteles mai nainte grupul care este format din indivizi. Deoarece majoritatea
experientelor umane sunt rezultatul apartenentei la un grup, si deoarece reputatia unui individ
se bazeaza n mare parte pe ceea ce cred ceilalti membri ai grupului despre el, ntelegerea
individului va putea fi facuta numai prin comparatie cu ceilalti.
Din multitudinea grupurilor care i sunt familiare individului, el selecteaza numai cteva si
acestea devin grupuri de referinta. Sunt cteva indicatii prin care un individ foloseste un
anume grup ca standard dupa care face judecati comportamentale, daca membrii sunt mai
apropiati de propriile lui atitudini sau norme. Cu ct este mai mare atractia unui individ
pentru un grup, cu att mai mare este probabilitatea ca acel grup sa devina grup de referinta.
n aceste conditii el va fi motivat de dorinta de a fi membru al acelui grup si prin urmare l
foloseste ca un punct de referinta pozitiv