Sunteți pe pagina 1din 1

Ion Minulescu (1881 - 1944)

Poezia sa, de o muzicalitate plastic, capteaz n mod spectaculos, mai ales prin
structur. Romanele sale reprezint comunicarea nostalgic cu partenerul absent. Prin tot
felul de efecte sonore i cromatice, cititorul este n permanen invitat s participe la actul
de creaie.
"Poezia lui Minulescu biruia prin sinceritatea accentului ei. ''Romanele'' mai ales
cucerise prin palpitul acelei melancolii, acelei tristei care se degajeaz din toate
sonoritile sufletului su. Este n ''Romane'' o und de adevrat i mare poezie, care
trebuie ctat mai ascuns." (Perpesicius)
Succesul i voga literar pe care le-a declanat au fcut din Minulescu un
promotor al simbolismului, un catalizator al liricii moderne. Reeta succesului
minulescian const n alegerea romanei specie cu tradiie n literatura romn, pentru
muzicalitatea ei uor de adaptat la tehnicile i clieele simboliste.
''Minulescu a fost de la nceput primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului
romnesc (....). Lirica lui Minulescu e n marginea celui mai autentic simbolism i dac ea
a plcut vulgului, acest fenomen urmeaz a se lmuri i explicaia nu va fi nicidecum n
cmpul versificaiei (...).'' (G.Clinescu)
Minulescu i nchipuie lumea ca teatru, eul liric fiind mai mult un personaj ntrun spectacol. Reabiliteaz lirismul comun i, pentru c romana devine la el un soi de
program de comunicare n stil impresionist, "jovial i expansiv, revrsat i bonom, cu
clipiri irete i complice" (erban Cioculescu). Timbrul poetic minulescian este unul
extrem de personal.