Sunteți pe pagina 1din 4

Probatiunea- formamodernade reactie sociala m

potriva criminalitatii
Fenomenul infractional nu poate fi oprit n totalitate, dar poate fi redus numarul celor care ajung sa
ispaseascao pedeapsa n spatele gratiilor si pentru ca societatea noastrasase bucure de mai multasiguranta,
este necesaraconjugarea eforturilor tuturor cetatenilor si ale autoritatilor publice pentru realizarea controlului
social asupra acestui fenomen. Astfel controlul social poate fi mai eficient dect cel juridic.
In acest sens, probatiunea apare ca o formamodernade reactie socialasi protectie mpotriva
criminalitatii fiind una dintre institutiile de justitie penalace se referala "toate activitatile specifice ce se
desfasoara n domeniul justitiei penale: evaluare presententiala, interventia nainte de faza judecatii,
gestionarea masurilor si sanctiunilor comunitare, asistenta penalasi post penala, activitatile de preventie a
infractionalitatii." Sistemele moderne de probatiune au n vedere anumite obiective si anume:
nevoia de securitate a individului n cadrul comunitatii;
prevenirea infractionalitatii;
asigurarea unui tratament corespunzator nu numai celor care comit astfel de fapte, ci si victimelor acestora
n sensul uneijustitii restaurative;
adaptarea normelor etico-juridice la mutatiile ce survin n cadrul sistemului economic, cultural sau social
n ansamblu.
Probatiunea in perioada modernaeste definitaca fiind "parte a complexului de
justitie penala; probatiunea este una dintre de justitie penalaa carui rol n cadrul acestui sistem este hotart
de catre Guvern, si ale carei activitati sunt determinate direct prin politicile guvemamentale (prin care putem
ntelege de fapt, politicile stabilite de clasa politica). Rolul probatiunii este definit mai degraba n termenii
posibilelor beneficii care sunt aduse comunitatii si, n mod mai specific, n termenii capacitatii
probatiunii de a proteja publicul prin activitati care sanctioneazasi controleazainfractorii".
Un sistem modern de probatiune presupune realizarea unei justitii restaurative ale carei principii se
subscriu realizarii unor proceduri flexibile in orice fazaa procesului penal, cu includerea medierii n
beneficiul reciproc al partilor: victima si infractorul, ru de le acestora, reprezentanti ai comunitatii,
reprezentanti ai autoritatii penale.
Justilia restitutivapleacade la premisa catoatepartile ar trebui implicate n raspunsul la infractiune:
infractorul, victima si comunitatea. Astfel, conform paradigmei restitutive are loc o deplasare a accentului pe
urmatoarele aspecte (J.F. Klaus, 1998):
infractiunea este considerataa fi ndreptata m
potriva altei persoane sau a comunitatii;

pedeapsa nu nseamna n mod necesar producerea deliberataa suferintei;


controlul infractionalitatii se realizeazaprin mecanisme socio-economice;
raspunderea juridicainclude asumarea faptei si repararea pagubei;
raspunderea penalacapataconcomitent o dimensiune individualasi sociala;
caracterizarea infractorului se realizeaza n functie de capacitatea si dorinta de reabilitare a acestuia;
rolul victimei nu mai este unul periferic, aceasta devenind actor central.
"A media nseamnaa interveni ntre partile ostile si a le conduce spre schimbarea atitudinii si a
perceptiei celeilalte parti din oponent n partener si spre rezolvarea
conflictului ".
Scurt istoric al infiintarii sistemului de probatiune din Romnia. in 1996 Ministerul Justitiei a
nceput sapromoveze o practicamai creativa n aplicarea actului de justitie. Una din primele masuri luate n
acest sens a fost crearea unui centru experimental de probatiune la Arad. Acest experiment a pus la aceeasi
masasocietatea civila, Directia Generalaa Penitenciarelor, instantele locale precum si autoritatile locale.
Intentia a fost de a proba cteva dintre elementele de probatiune - referatele de evaluare - document
oficial, confidential, preponderant necifric, scris de consiliul de probatiune, la solicitarea judecatorului sau
procurorului, avnd rolul de a introduce informatie sociala n decizii
juridice - supravegherea n comunitate etc. Centrul experimental din Arad a fost format, initial, din voluntari
ai Asociatiei Europa pentru Europa, care au fost ulterior angajati ai Penitenciarului Arad. Urrnatorul centru
experimental de probatiune a fost cel de la Centrul de reeducare Gaiesti - mai 1997.
In august 1997 a fost creat centrul experimental de probatiune Focsani, ce reunea personal din
Penitenciarul Focsani si din Fundatia Oameni pentru Oameni. in 1998 au fost create centrele experimentale
de probatiune Gherla, Dej si Cluj, cu sprijinul pen itenciarului Gherla, al Spitalului penitenciar Dej si al
Fundatiei Prison Fallowship din Cluj. Cu ocazia acestor centre experimentale de probatiune a fost initiat
priniu l program post-universitar de probatiune din cadrul unei universitati.
Spre sfrsitul anului 1998 a fost nfiintat centrul deprobatiune din lasi Asociatiei Alternative Sociale.
n 1999 au fost nfiintate centrele experimentale de probatiune din Pitesti, Trgoviste si Timisoara. Ultimul
centru experimental de probatiune a fost cel din Bucuresti, nfiintat n anul 2000 ntr-un parteneriat mai largMinisterul Justitiei-GRADO-Fundatia pentru ocrotirea familiei si copilului.

Toate centrele experimentale de probatiune au fost create prin ordin al Ministrului Justitiei si au fost
coordonate la nceput de catre un compartiment din Directia Generalaa Penitenciarelor, si mai trziu, de
catre Serviciul de Probatiune din Ministerul Justitiei.
n anul 2000 este adoptataHotarrea Guvernului nr. 1239/2000 de punere n aplicare a O.G nr.
92/2000 prin care sunt stabilite detaliile procedurale si practice ale activitatii de probatiune. in august 2001
au fost nfiintate 28 de servicii de reintegrare socialasupraveghere tot attea judete. in decembrie 2002 au
fost nfiintate 23 de servicii. Chiar dacaoriginea institutiei probatiunii a fost situata n sistemul penitenciar,
iar apoi in comunitate, prin intermediul ONG-urilor, din anul 2000, dezvoltarea sistemului de probatiune s-a
bazat pe infrastructura tribunalelor.
Din anul 2000 serviciile de probatiune se bucurade legitimitate deplinasi recunoastere legara, ceea
ce face ca din ce n ce mai multi magistrati sautilizeze serviciile acestui sistem.
Probatiunea s-a consacrat n sistemul sanctionator ca un serviciu profesionist care propune
reintegrarea n cadrul comunitatii a persoanelor care au savrsit
infractiuni, pentru cresterea sigurantei publice prin prevenirea recidivei. Serviciile de probatiune colaboreaza
cu instantele pentru individualizarea pedepselor, valorificnd eficient resursele comunitatii n procesul de
punere aplicare a hotarrilor judecatoresti, dezvoltarea parteneriatului cu institutiile locale, publice sau
private, fiind Un organism specializat n cadrul sistemului de justitie penala. Din punct de vedere al
imfrastructurii conceptuale, probatiunea reprezintaunproces ce presupune o varietate de activitati
operationale, inclusiv practici de investigatiesi supraveghere. Dat fiind rolul
important pe care au serviciile de probatiune n reintegrarea socialaa persoanelor care au fost sanctionate cu
pedepse neprivative de libertate, colaborarea interinstitutionalaapare ca necesarasi obligatorie n realizarea
activitatilor principale ale acestora, suportul oferit de partenerii comunitari- institutii publice si ONG-urioferind cadrul necesar pentru atingerea scopului comun, acela de crestere a gradului de sigurantapublica.
incade la nceputul existentei sale, probatiunea a reprezentat "o a doua sansa" acordatainfractorilor, care s-a
bazat pe respectarea legii si adoptarea unui comportament acceptabil moral, sens n care formularea
atitudinilor si comportamentelor adecvate cu privire la familie, religie, loc de muncasi modul de petrecere a
timpului liber a reprezentat continuu fundamentul probatiunii. in planul serviciilor, probatiunea nglobeaza
activitati menite sasporeascaeficienta sistemului de justitie penala, n masura n care aceasta promoveaza
drepturile omului, urmarind n acest fel samareascaimportanta conceptului de individualizare si, prin

urmare, sapromoveze comportamentul adecvat al persoanelor care comit actiuni ce contravin normelor
penale.