2. CONCEPTUL DE ASISTENTA SOCIALA.

CARACTERISTICI SI PRINCIPII ALE

ASISTENTEI SOCIALE
Sistemul de asistenta sociala poate fi definit ca totalitatea principiilor
umanitare pe care se ntemeiaza ajutorul acordat unor membrii ai comunitatilor, aflati n
nevoie, sau sistemul de asistenta sociala reuneste ansamblul mijloacelor tehnicofinanciare utilizate de administratia publica centrala si locala pentru materializarea
politicilor sociale nationale.
Asistenta sociala este componenta non-contributiva a
sistemului de protectie sociala si reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care
statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea,
limitarea sau nlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot
genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane. Asistenta sociala cuprinde
prestatiile si serviciile sociale acordate n vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau
colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea unei
societatii incluzive si coezive.
Obiectivul principal l constituie protejarea
persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu
au posibilitatea sa si asigure nevoile sociale, sa si dezvolte propriile capacitati si
competente pentru participarea activa la viata sociala. n mod frecvent termenul de
asigurari sociale se substituie celui de asistenta sociala. Daca sistemul asigurarilor sociale
este un sistem contributiv la care participa angajatorii si angajatii, sistemul de asistenta
sociala este un sistem de ajutorare finantat de la bugetul de stat si bugetele locale, n
interesul persoanelor care nu sunt apte de munca si nu dispun de mijloacele necesare
traiului. Asistenta sociala se constituie mai degraba ca un ,,pact social" prin care
societatea se angajeaza sa ajute pe cei considerati de catre ea ca fiind n nevoie, fara ca
multi dintre contribuabili sa se astepte ca ei nsisi vor fi n situatia de a primi un
asemenea ajutor. Sprijinul material n sistemul de asistenta sociala poate proveni si din
contributiile (donatiile, sponsorizarile) voluntare ale persoanelor fizice si juridice.
Caracteristicile asistentei sociale sunt: - asistenta sociala, ca o componenta a sistemului
de protectie sociala este o institutie relativ independenta si se adreseaza persoanelor care
nu pot munci sau sunt dezavantajate social; - sistemul juridic care i reglementeaza
actiunile si interventiile, aplica programele umanitare pentru asigurarea n practica a
politicilor sociale stabilite de administratia publica centrala si locala; - finantarea
serviciilor sociale si a ajutoarelor, indemnizatiilor si alocatiilor familiale se asigura de la
bugetul de stat si bugetele locale.
Asistenta sociala mbraca forme variate de sprijin
pentru persoanele n dificultate si se bazeaza pe urmatoarele principii: - respectarea
demnitatii umane, potrivit careia fiecarei persoane i este garantata dezvoltarea libera si
deplina a personalitatii; - universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la
asistenta sociala, n conditiile prevazute de lege; - solidaritatea sociala, potrivit caruia
comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu si pot asigura nevoile sociale
pentru mentinerea si ntarirea coeziunii sociale; - parteneriatul, potrivit caruia
institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza tn vederea organizarii si
dezvoltarii serviciilor sociale; - subsidiaritatea, potrivit caruia statul intervine atunci
cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor.
3. ORGANIZAREA SI REGLEMENTAREA ASISTENTEI SOCIALE Problemele
asistentei sociale se abordeaza si se rezolva n cadrul national al fiecarui stat, asistenta
sociala prin natura sa avnd un caracter intern. Asistenta sociala se restructureaza si se
dezvolta n functie de situatia existenta a populatiei si de traditiile locale si regionale, insa

se tine cont si de reglementarile internationale. Potrivit prevederilor art. 22 din Declaratia

Universala a Drepturilor Omului se stabileste ca orice persoana, n calitatea sa de
membru a societatii, are dreptul la securitate (protectie) sociala si deci, la asistenta
sociala; ea este ndreptatita ca, prin efortul national si colaborarea internationala, tinnd
seama de resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si
culturale indispensabile pentru demnitatea sa si pentru libera dezvoltare a personalitatii
sale.
Consiliul Europei actioneaza pentru realizarea unei uniuni strnse ntre
democratiile europene, pentru ca ntr-un cadru organizat sa se garanteze pacea sociala,
progresul national, libertatea si drepturile omului. n acest cadru, el desfasoara o intensa
activitate de elaborare si punere n aplicare a unor instrumente internationale n domeniul
social. Astfel, Carta Sociala Europeana si normele recente privind securitatea (protectia)
sociala, rezolva prin ratificarea de catre statele membre, o multitudine de probleme din
domeniul legislatiei interne, o strnsa cooperare economica, sociala si politica ntre
statele europene.
Potrivit prevederilor art. 13 al Cartei Sociale Europene, partile
contractante s-au angajat sa urmareasca ca orice persoana care nu dispune de resurse
suficiente si care nu este n masura sa si le procure prin propriile sale mijloace sa le
primeasca dintr-o alta sursa sub forma de prestatii rezultnd dintr-un sistem national de
protectie sociala. n Romnia anul 2001 a constituit pasul decisiv n crearea coerentei
legislative si institutionale fiind adoptata Legea nr.705/2001 privind sistemul national de
asistenta sociala, act normativ care deschide calea reformei si dezvoltarii sistemului
national de asistenta sociala.
Asistenta sociala este asigurata pe plan central de mai
multe ministere cu atributii n domeniu, cum sunt: Ministerul Muncii si Solidaritatii
Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, cu Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu
Handicap, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Justitiei, Comitetul Romn
pentru Adoptii, Autoritatea Nationala pentru Protectiei Copilului si Adoptie, Ministerul
Administratiei Publice, iar pe plan local de consiliile judetene si consiliile locale ale
unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv directiile judetene de munca si protectie
sociala.