M-am trezit azi dimineata boscorodindu-i pe cei de la
E.ON ca nu am electricitate. Ma gandeam ca nu am cum sa-i incalzesc mancarea lui Mihaita, apa pentru laptele Sofiei...si asa mai departe. Imi venea in cap tot refrenul din media de genul: pe astia mereu ii prinde iarna nepregatiti, etc, samd,... Apoi, asa cum am obiceiul, cand am o stare de nemultumire, iau o carte de suflet, in cazul de fata Puterea prezentului a lui Eckhart Tolle si o deschid la intamplare. De obicei se deschide acolo unde am eu nevoie. Citatul pe care mi-au cazut ochii este: "Mintea indrageste in mod inconstient problemele, pentru ca ele confera o anumita identitate. Acest lucru este considerat normal, dar este o nebunie." p.32 Asa ca am inceput sa ma concentrez asupra solutiilor, iar ele au aparut una cate una.
Apoi, ceva m-a indemnat sa ma uit pe fereastra. I-am
vazut pe OAMENII care se ocupau sa rezolve avaria cum au muncit timp de o ora in frig ca sa-mi ofere confortul vietii inapoi. Apoi au plecat, probabil spre o alta avarie... Am inteles ca de multe ori sunt nedreapta cu oamenii atunci cand sistemul nu e gandit bine, si ca si eu la randul meu, ca profesoara, am primit reprosuri pentru lucruri care nu au depins de mine. Dupa ce au rezolvat defectiunea, i-am vazut cum isi frecau mainile sa se mai incalzeasca, si-mi venea sa deschid fereastra si sa le strig ca le MULTUMESC si sa astepte sa le aduc un ceai cald. Insa nu am facut-o...Pentru ca as fi parut ciudata, nu? Asa ca macar asa vreau sa le multumesc OAMENILOR care au muncit in frig pentru a-mi fi mie cald si bine. Dincolo de sisteme, de management defectuos si alte nemultumiri de-ale noastre... VA MULTUMESC!