TOTUL INCEPE PRIN VISARE

Exact, prin visare, nu prin obiective si viziuni. Visarea este

termenul corect.
In ultimul an nu am mai putut sa-mi regasesc starea de
gratie pe care am avut-o cand am scris cartea. Am avut in
continuare realizari notabile (raportat la mine si ce mi-am
dorit), insa acum un an era ceva in plus. Era o stare de
plutire, de usurinta a ceea ce faceam, de entuziasm pur si
dezinteresat.
Asa cum va povesteam si in articolul de ieri, datorita
complicatiilor din sarcina a trebuit sa schimb viteza vietii.
De luni am incetat sa mai merg la serviciu iar ieri
dimineata s-a intamplat o minune. Cand am deschis ochii
dimineata, in loc sa-mi spun: trebuie sa fac ..., am inceput
sa visez la o zi ideala alaturi de familia mea, dar mai ales

impreuna cu mine.
Nu mi-am stabilit obiective, ci m-am uitat la un film frumos
in care eram relaxata si incantata de viata si fericita sa fac
acele activitati care, odata realizate, sa-mi dea un plus de
stare de bine.
Mi-am amintit ca asa fusese si acum un an. Visasem ca
voi scrie ocarte frumoasa si din suflet si care avea
rolul, nu de-a ma face milionara, ci de-a aduce
speranta in sufletul cititorilor, speranta ca viata poate
fi fericita doar daca alegem noi.
Si mi-am dat seama ca in fuga mea dupa atingerea
obiectivelor si aprecierea celor cu care lucram, uitasem sa
fiu fericita. Si chiar daca imi indeplinisem ce-mi
propusesem, timp pretios din viata mea a trecut fara ca eu
sa mai fiu fericita.
Mi-am reamintit ca visarea e cea mai puternica
activitate pe care o poti face. Ea iti permite sa sapi
adanc in interiorul tau si sa-ti gasesti filoanele de aur
ingropate de stresul si cerintele zilnice.
Visarea iti da libertatea pe care sistemele in care traim
ti-au furat-o si te ajuta sa-ti reamintesti cine esti cu
adevarat.
Asa ca in fiecare dimineata si in fiecare seara ma bucur de
o portie zdravana de visare, fara sa ma mai tem ca nu-mi
"voi atinge obiectivele", pentru ca visarea are voie sa
ramana doar visare, insa de cele mai multe ori, o forta
invizibila ma trage catre actiune, actiune pe care o fac

acum cu viteza redusa, insa constanta, iar la sfarsitul

zilei raman surprinsa de cate am reusit sa fac. Si asta
pentru ca mi-am permis sa visez!