Despre piraterie

Bejgăneanu Dona Camelia

Sociologie, seria 1, grupa 1 , anul 1.

Revoluţia tehnologică a arătat (înca o dată?) că are atat părţi bune cat şi părţi rele .
Desigur, pirateria are o un înţeles mai vechi, încă din perioada existanţei adevăraţilor piraţi .
Acest termen poate fi, conform DEX-ului, sinonim cu jaf sau talhărie. Însă, dacă încercăm să
transpunem cuvantul “piraterie” în domeniul tehologiei ,vom observa că are exact acelaşi înţeles.
Putem spune că, în mod evident, acesta nu se referă la violenţa fizică , ci , mai degrabă la un soi
de “luptă a creierelor”, fiind paradoxal un tip de “violenţă inteligentă”.

Desigur că aceia care au pus bazele pirateriei nu pot fi consideraţi oameni cu o inteligenţă
scăzută. Pentru a putea pirata, anumiţi oameni au inventat6 diferite modalităţi de a sparge coduri
sau de a copia produse originale. Aceşia au muncit destu pentru scopul lor, dar la fel ca şi piraţii
adevăraţi , au avut lăcomia necesară de a scoate profit pentru “munca” lor. Au început astfel să
vandă copiile , fiind recompensaţi fără a avea însuşi rolul de autor sau producător. Tocmai acest
comportamen i-a făcut să devină blamaţi de către societăţile din care făceau parte. De aici şi
mulţimile de îndemnuri antipiratat care afirmă că şi aceasta reprezintă tot o formă de furt sunt
întalnite în societăţile dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Să înţelegem de ce o fac oamenii este destul de uşor.Putem începe prin a ne întreba de ce

a furat prima data omul. Din nevoie. Fie că este vorba de nevoie fizică sau nu, omul a avut
întotdeuna grijă să nu rămană în vreun fel în urma cu evoluţia. Deşi imitaţia este un fenomen
pshisociologic, omul nu este conştient de aceasta , căutand să fie ori cu un pas inaintea celorlalţi,
ori cel puţin diferit de restul. Astfel, nu este greu deloc să înţelegem acest tip de comportament
care , deşi la prima vedere pare nu numai delincvent dar şi deviant, ajunge să fie acceptat cu
uşurinţă în diferitele societăţi în care se practică. Se pare că, deşi au fost realizate numeroase
campanii împotriva pirateriei, aceasta continuă să existe, ba chiar să ia amploare.
 Un alt lucru important pe care trebuie să îl amintim atunci cand vorbim deespre piraterie
este varsta celor care practică această formă de furt. Atunci vom observa că aceştia sunt în
majoritate adolescenţi şi tineri. Numeroase cazuri în care mai mulţi tineri au fost prinşi
“hacuind” programe importante sau spărgand codurile bazelor de date ale diferitor companii
secrete. Să îi numim genii sau infractori? Pe de+o parte este evident că aceşia avu avut
cunoştinţele necesare pentru a putea face asemenea lucruri , iar pe de altă parte pot fi condamnaţi
deoarece în loc să facă ceva constructiv cu inteligenţa lor, o folosesc împotriva legii. Bineînţeles
că pirateria nu se referă doar la spargerea codurilor de maximă securitate, ci şi la banala copiere a
unui film de pe diferite site+uri specializate . Aici vina o poartă , din punctul meu de vedere, atat
deţinătorul site+ului cat şi cel care utilizează aceste filme ştiind că sunt piratate.

Bineînţeles că o altă problemă majoră care a încurajat pirateria încă de la început este
pretul produselor originale. Pentru ca un student sa nu pirateze ar trebui sa isi cumpere o licenta
windows de 500 de lei pe langa aceasta va plati o data sau de doua ori pe an pentru antivirus 150 de lei si
pentru microsoft office ,de care este legat, inca 300 de lei. Acesta va cumpara un cd muzical in valoare de
30-70 de lei pe luna, cel putin, iar daca mai vrea sa isi cumpere si un film ,si nu sa il inchirieze , ar mai da
in jur de 60 de lei pe unul.(Menţionez că preţurile sunt unele estimative deoarece ,aflate tot timpul în
schimbare, sau în creştere, nu le cunosc.) Totalul? Un pic cam mare pentru vremurile in care traim.
Studentii in mare parte abia isi permit de mancare si cazare ,iar daca mai au si un computer se pot
considera norocosi. Chiar credeti ca vor ajunge toti sa fie impotriva piratarii? Eu una nu, deoarece
preturile raportate la salarii sau venituri sunt prea mari pentru va oricare dintre noi sa isi achiziţioneze
licenţele respective. Probabil că, într+o societate idealistă, oamenii ar cumpăra fiecare licenţă în parte,
pentru că desigur nu s+ar pune problema costurilor. Cum nu exista asemenea societate utopică, numai
firmele cu venuturi mari îşi permit “luxul” de a fi în conformitate cu legile actuale.

Deşi costurile mult prea mari ale softurilor ii determina de oameni sa pirateze, o usoara
ameliorare a problemei s-a constatat in ultimii ani.Observam conform unui studiu facut de IDC
publicat de BSA ca din 2007 pana in 2008 rata pirateriei a scazut cu 2%(de la 68% la 66%). Mai
jos este pagina de pe care am luat informatiile anterioare :
http://www.bsa.org/country/News%20and%20Events/News%20Archives/global/05122009-idc-
globalstudy.aspx .
 O concluzie gererală ar fi că piratatul în sine reprezintă o formă de ttalhărie , iar
autorităţile ar trebui să îşi dea mai mult intereseul în privinţa acestui fapt . Asfel ar reuşi să
controleze sau, mai mult să îndepărteze asemenea comportamente delincvente.

Concluzia mea, în calitate de student, va fi una uşor împotriva deoarece nu îmi permit să
cumpăr fiecare licenţă în parte. Ar trebui gandite anumite programe pentru tineri care să îi ajute
în această privinţă pentru a stopa pirateria. Fiecare dintre elevi aare nevoie de computere
deoarece multe dintre temele şi proiectele lor sunt realizate cu ajutorul acestora. Astfel, consider
că, fiind puţin ajutaţi , tinerii nu vor mai pirata atat de mult , sau chiar deloc.

Blogul meu, pe care puteţi găsi alte informaţii legate de piraterie este :
catevacuvintedesprepiraterie.blogspot.com