Discurs 1

Dragi absolventi, Distinsi profesori, Stimati parinti si invitati,

sunt deosebit de onorat ca ma aflu in aceasta zi speciala, aici, in fata dumneavoastra in
postura de decan de an. De asemenea, mai mult decat se observa, sper, sunt extrem de
emotionat de faptul ca mi s-a atribuit mie acest statut. Dupa cum se vede am incercat
sa ma pregatesc pentru acest eveniment; m-am aranjat, tuns, am imbracat un costum
si, nu in ultimul rand, m-am barbierit pentru aceasta ocazie. Am insirat toate acestea
pentru ca cei care ma cunosc stiu ca faptul ca am executat toate aceste activitati nu e
putin lucru in cazul meu. Pentru cei care nu ma cunosc, adica parintii si invitatii din
sala, vreau sa precizez ca inainte de acest curs festiv am fost la decanat sa imi listez
discursul si timp de 5 minute Liliana si doamnele secretare au ras de mine pentru felul
cum arat fiindca ma vad in echipamentul asta atat de rar..
Desigur, ca orice reuniune festiva, acest curs festiv comporta toate caracteristicile unei
astfel de intalniri. Doresc sa mentionez cateva in plus, mai speciale:
in primul rand, ca in fiecare an, colegii mei profesori sunt mereu uimiti de
prezenta atat de numeroasa la acest curs; e o prezenta pe care noi profesorii am
visat-o intotdeauna si probabil nu am avut-o niciodata;
pentru unii dintre voi, absolventii, e probabil un bun si ultim prilej sa va
cunoasteti colegii pe care nu i-ati vazut niciodata (sau pe care i-ati intalnit doar
pe mail sau messenger);
de asemenea, pentru absolventi este o buna ocazie sa isi cunoasca in sfarsit
profesorii la care ar fi trebuit sa mearga la curs in cei 3 ani de studiu
universitar;
se poate ca pentru unii dintre voi sa fie si o intalnire cu rude pe care nu le-ati
vazut niciodata;
din punct de vedere personal, aceasta reuniune festiva reprezinta pentru mine
ocazia sa tin primul, ultimul si singurul curs la sectia Informatica limba
engleza, promotia 2006-2009, avand in vedere ca nu am avut in norma
didactica decat laboratoare si seminarii cu voi absolventii (nu si cursuri!) in
decursul celor 3 ani de studiu.
Dragi absolventi, imi place sa cred ca in acesti 3 ani universitari v-am fost mai mult
prieten decat prof. Eu am ramas din acesti 3 ani cu niste prieteni buni si amintiri
frumoase. Nu pot sa stiu cu exactitate ce va veti aminti voi despre facultate peste
cativa ani. Invariabil, amintirile vor cuprinde noptea dinintea unui examen sau a unei
predari de laborator, chefuri cu colegii in camin sau altundeva, concerte, inceputuri de
iubiri etc. Daca cineva mi-ar cere acum sa precizez cateva amintiri cu care am ramas

din cei 3 ani, as mentiona cel putin urmatoarele: un pariu pe o ciocolata la un

laborator de Arhitectura Calculatoarelor (pe care l-am pierdut), bancurile de la
seminariile de AC, biletelul cu "4est a fost aici" pe care il lasam miercuri la ora 8.00
dimineata in sala 306 cand aveam laborator de Retele si toti studentii intarziau,
restanta la OS, cearta pe care o primeam regulat de la voi joia de la ora 18.00 pentru
ca intarziam la laboratorul de Programare Web, campionat de fotbal cand i-ati dat
echipei numele "Echipa lui forest" si pe mine m-ati pus in poarta si am pierdut,
desigur, un bar obscur de langa universitate cu nume unguresc, la film la cinema, un
examen de engleza la facultatea de litere cand am fost colegi de examen cu unii dintre
voi, Etno, iarasi fotbal, un pic de baschet, iarasi ciocolata, iulius mall, intalnirile
pentru pregatirea licentei din ultimul semestru si nenumarate alte intalniri la
universitate sau in alta parte.. Vreau sa precizez si ca deja mi-am alocat un buffer in
memorie pentru banchetul care o sa vina si chefurile de dupa licenta.
In astfel de momente, se obisnuieste ca decanul de suflet sa va dea sfaturi care sa va
fie utile in viata profesionala si in cea personala. Marturisesc ca in timpul pregatirii
acestui discurs am incercat sa elaborez un fel de parabola intre existenta unui program
si viata unui om care sa treaca prin toate momentele importante ale vietii: casatorie,
familie, copii, casa ... dar la final nu am inclus-o in acest discurs fiindca mi s-a parut
ca nu am in spate anii care sa-mi dea postura sa povestesc despre asa ceva. Data fiind
diferenta de varsta pe care eu o consider nu foarte mare dintre mine si voi, m-am
hotarat sa nu va dau aproape nici un sfat serios pentru perioadele din viata voastra
care vor urma terminarii facultatii. Banuiesc ca veti primi destule sfaturi de la alte
persoane sau veti invata lucrurile pe parcurs asa cum o sa trebuiasca sa fac si eu. Chiar
daca nu o sa va dau sfaturi serioase, vreau totusi sa va spun cate ceva in aceasta
directie.
Deoarece pregatirea voastra profesionala si a noastra, a absolventilor de informatica,
este cea de programator, vreau sa vorbesc pe scurt despre cele 4 virtuti ale
programatorului:
1) Prima dintre ele este LENEA. Lenea il face pe programator sa scrie cod reutilizabil,
ca sa nu mai trebuiasca sa scrie aproximativ acelasi cod pentru a rezolva o problema
asemanatoare. Tot aceasta calitate il face pe programator sa-si documenteze propriile
programe - ca sa nu mai trebuiasca ulterior sa raspunda la atatea intrebari de la clienti
sau colegi despre codul scris de el.
2) A doua virtute este NERABDAREA. Nerabdarea provoaca enervarea
programatorului atunci cand calculatorul nu merge atat de repede cat trebuie. Acest
lucru il face pe programator sa optimizeze codul, eliminand redundantele si excesul.
De asemenea, il face pe programator sa anticipeze nevoile utilizatorului, nu doar sa
reactioneze la nevoile lui.

3) A treia virtute este ORGOLIUL. Orgoliul il face pe programator sa scrie programe

atat de bune incat nimeni sa nu le poata vorbi de rau. De asemenea, aceasta calitate il
determina pe programator sa scrie un nou program care face acelasi lucru ca un
program scris deja de alt programator deoarece crede ca poate face un program mai
bun.
4) A patra virtute este PROSTIA. Daca programatorul ar fi destept si ar fi constient de
acest lucru, el in primul rand nu ar mai invata noi tehnologii care sa-i permita sa
lucreze
mai rapid si mai bine si in al doilea rand el nu ar mai fi critic cu propriul cod, fapt care
l-ar face sa nu mai faca debugging pe propriul cod ci sa dea vina pe compilator,
sistemul de operare, framework etc.
Imi permit inca sa va dau cateva sfaturi in meseria de programator.
In primul rand, va sfatuiesc sa aplicati de cat mai multe ori regula de 90%-10% pe
care sunt convins ca ati folosit-o in facultate si anume 90% din munca se face in
ultimii 10% din timp; in general, in noaptea dinaintea predarii.
Apoi inca un sfat pe care foarte probabil il stiti si care mi-a placut intotdeauna: nu lasa
pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine, poate nu va mai fi nevoie.
Cand scrieti programe sa folositi cat mai multi pointeri si cat mai multe redirectari in
asa fel incat cel care va citi codul dupa voi sa nu inteleaga nimic din el, dar sa isi dea
seama ca stapaniti la perfectie lucrul cu pointerii.
Sa nu uitati sa va comentati programele pentru ca acestea vor fi citite de alti
programatori. Comentariul trebuie sa fie totdeauna lapidar si relevant ca de pilda:
"Cand am scris acest cod, numai Dumnezeu si cu mine stiam ce face, acum doar
Dumnezeu mai stie". Comentariul poate fi si sentimental cateodata atata timp cat el
ajuta pe cel care citeste programul: "Daca citesti asta inseamna ca lucrezi la fosta mea
firma. Imi pare atat de rau pentru tine..".
De asemenea, tineti minte ca este totdeauna mai usor sa schimbi specificatia ca sa se
potriveasca cu programul implementat decat vice versa. Si nu va faceti griji daca
programul nu functioneaza bine. Daca toate programele ar functiona bine, voi ati fi
someri.
Doresc acum ca din partea profesorilor facultatii sa multumesc parintilor care ne-au
dat atatia studenti seriosi si simtiti si sa ii felicit pentru absolventii pe care ii avem
acum in fata.
In final, doresc sa va dau 2 sfaturi mai serioase. Primul este legat de impartirea
timpului, o problema pe care personal am avut-o si o am dintotdeauna. Noi, fiintele
umane, suntem extrem de limitate in timp. Se poate spune ca timpul este bunul nostru

cel mai de pret. Asa ca, aveti grija cui va impartiti timpul. Al doilea sfat este sub
forma unui citat care mi-a prins bine de multe ori. Spune asa: "Succesul inseamna sa
fi in stare sa mergi din esec in esec fara sa iti pierzi entuziasmul."
Va doresc SUCCES!
Va multumesc!

Discurs 2
Discurs banchet

Trebuie sa recunosc inca de la inceput ca a fost extrem de dificil demersul

meu de patru ani, acela de a va fi dirigintele clasei a VIII-a A. Am gresit in
momentul in care v-am comparat cu generatia anterioara. Fiecare generatie e
altfel ..cu partile ei bune si cu cele mai putin bune.
Am ales sa va fiu diriginte.. si nu regret acest lucrum-am adpatat din
mers la provocarile aparute in colectivul clasei
Am avut un dus rece cand am realizat ca am ajuns dirigintele unei clase
pline de copii cu idei care mai de care mai nastrusnice.Voi ati revolutionat
conceptul de elev, in viziunea mea : asa ca voi nu ati copiat la teze, doar ati
consultat caietele, nu ati vorbit in timpul orelor.ati schimbat impresii cu colegi ,
nu ati fost cu mintea in alta parte, ati studiat anatomia mustelor, voi nu ati
chiulit, ati fost solicitati in alta parte, nu ati ramas corigenti, ati fost lasati
corigenti, nu ati distrus scoala, doar ati redecorat-o, nu ati aruncat cu creta, chifla
sau alte obiecte, ati studiat legea gravitatiei si exemplele ar putea continua
In ceea ce priveste efortul depus de catre unii dintre voi pentru a invata si a
obtine rezultate scolare bune, am ajuns la concluzia ca voi ati pus cel mai bine in
aplicare zicerea : Munca nu a omorat niciodata pe nimeni, dar de ce sa
riscam? .

Am incercat sa va antrenez in tot felul de activitati scolare, dar stiu ca cele

mai aprecite de voi au fost placintele pe care le-ati servit cu diferite ocazii.
De aceea, la finalul celor patru ani , in care v-am dadacit sau batut la cap,
m-am gandit sa va prepar o altfel de prajitura
Am amestecat cu entuziasm doua tone de munc i o cistern de rbdare;
am lasat totul s fiarb nbuit timp de patru ani. Am presrat regulat umor i am
stat la distan.
Acum amestecul este aproape gata, il iau de pe foc i il las s se odihneasc
cteva luni pn la inceputul liceului. Incepand cu septembrie , voi supraveghea
regulat pentru a evita ca preparatul s nu se taie sau s nu se frmieze
iremediabil.
Deci prjitura fie umflata sau nu, coapta sau cocoasa, adica fiecare dintre
voi, isi va urma drumul ei la liceu., dar sa nu uitati ca pentru mine, cea care a
incercat sa va modeleze cum a stiut mai bine, voi veti ramane ai mei, copiii mei
stiu ca va doreati de mult sa auziti asta.va marturisesc ca am simtit-o inca de
prin clasa a VI-adar nu am vrut sa vi-o spun..pentru a va pedepsi oarecum
pentru prostioarele pe care le faceati..
Pentru a incheia va spun simplu, dar din suflet... aveti grija de voi si numai
bine!

Discurs 3
Dragi elevi,
Astazi, dup ce ati terminat cu succes un ciclu din viata voastra v gsi i la o rscruce de
drumuri.Si ca la orice inceput - fiecare isi fixeaza, sau ar trebui sa-si fixeze un ideal si niste cai de
realizare a lui.
Care este idealul meu in viata? Cum inteleg sa-l realizez? Sunt intrebari la care unii au gasit
raspunsul, altii il mai cauta inca.
Daca mai sunt inca printre voi unii care nu si-au pus aceste intrebari, trebuie sa va grabiti sa le aflati

raspunsul, deoarece idealul este ghidul care va orienteaza, farul care va lumineaza caile in viata. Nimic
mai jalnic decat tanarul fara ideal care trece prin viata ca niste paie pe rau- duse de curent - la voia
intamplarii.
Si inca ceva fostre important!
Inca inainte de a-ti fiza un ideal, trebuie sa faci lumina in viata ta sufleteasca. In alegerea idealului se
cere discernamant, gandire, autocunoastere, sa devii constient de propiile valori, de propriile lipsuri , sa-ti
privesti cu luciditate slabiciunile, dar si posibilitatile, sa stii CE si CAT sa ceri de la propria persoana.
Discernamantul te fereste de a te imagina erou de basme. Luciditatea controleaza nu numai prezentul dar
si viitorul.
De ce sa visezi sa urci Himalaya, cand poti foarte bine sa-ti propui sa strabati inaltimile neasemuit de
frumoase ale Carpatilor? De ce sa visezi la elixirul vietii la piatra filozofala cand poti deveni un medic,
un farmacist, un chimist nu numai foarte bine pregatit si constiincios, dar si creator in ramura respectiva?
De ce sa visezi sa ajungi poet cand nu poti injgheba o rima? De ce - pictor cand esti lipsit de
capacitatea de a diferentia culorile? De ce tocmai aviator cand ametesti privind de la etajul 9?
In concluzie, sa dam intelesuri profunde, realiste idealurilor noastre, sa fim constienti ca pentru
realizarea lor trebuie sa invingi greutatile, sa fii perseverent, pentru ca drumul catre atingerea scopului nu
este usor. Uneori apar obstacole, grautati, unele deosebit de mari. Apar chemari derutante, imprejurari
dificile, oboseala.
Urcusul pe treptele vietii nu este deloc usor.
Inving numai cei care au convingeri superioare, care pun pasiune in ceeace fac care stiu sa lupte.
Picurand intruna umila picatura e in stare incet sa roada si piatra cea mai dura arata poetul italian
Petrarca. Aceasta este splendida calitate numita perseverenta.
Incearca, persevereaza si vei iesi biruitor
Ai izbutit? continua! N-ai izbutit? - continua! afirma marele om de vointa exploratorul Nausen.
Deci:
persevereaza pana iti atingi scopul fixat

treci hotarat la actiune

nu admite jumatatile de masura

termina cu poate, sa mai vedem, sa mai incercam

totul sa stea sub semnul neiertator al lui TREBUIE

TREBUIE sa lupti din rasputeri. Langa tine sunt parintii, profesorii, colegii. Te critica, te
indeamna, iti dau povete? NU FI INDIFERENT LA VORBELE LOR! Te cheama la diferite activitati, ti s-a
fixat un program precis de lucru, ti s-a cerut sa-l respecti intocmai? NU TE ABATE NICIODATA! Astazi
poate nu le vei simti insemnatatea, dar maine nu vei avea cuvinte sa le pretuiesti indeajuns.
TREBUIE SA-MI TREC EXAMENELE CU SUCCES
Iata primul nostru ideal. Pentru asta trebuie:
Sa acumulez cultura

Sa citesc mult

Sa cunosc limbi straine

Sa-mi folosesc corect timpul liber

Sa fac cat mai multe exercitii

Sa compun, sa scriu

Sa studiez experienta unor oameni de seama

Eu va sfatuiesc:
-sa va autocontrolati cu cea mai mare exigenta
-antrenati-va in actiune

-exercitati-va vointa in munca, in invatatura, intr-o disciplina artistica sau in sport

-declarati razboi necrutator indolentei, tendintei de a ceda in fata piedicilor
-PERSEVEREAZA nu odata sau uneori, ci mereu, ora de ora, zi de zi, an de an.
-IDEAL SI ACTIUNE Iata o splendida ingemanare care va asigura urcusul neintrerupt pe treptele vietii.

Eu va doresc succes!
Discurs 4
Dragi elevi,
Se ncheie azi o nou etapa din viaa voastr de colari/liceeni. Pentru noi,
profesorii, aceast etap nu a nseamnat doar ceva vechime n plus, ci i o nou
acumulare de experiene, de emoii i impliniri trite alturi de voi, n timp ce vam condus o vreme paii de-a lungul drumului pe care cu nelepciune l
numim educaie. Poate c unii dintre voi s-au mai mpiedicat, am fost acolo la
timp s-i ridicm, s-i scuturm de praf i s-i ndrumm spre nainte, poate c
alii au pit mai ncet, mai stngaci, am ncercat s-i facem s sporeasc ritmul
i-am reuit, dar cei mai muli dintre voi ai mers hotri i fermi pn la capt
i suntem cu toii mndrii de asta.
Noi profesorii v-am fost alturi i ne-am strduit s v facem parcursul acesta
mai uor, mai frumos, mai interesant i mai pe nelesul vostru. Dac am reuit
atunci nseamn c am lucrat cu un aluat bun, cu nite viitori oameni mari de
care vom fi mndri la un moment dat s spunem c au fost elevii notri. Ni se
ntampl cteodat s nsemnm ceva n viaa voastr i totui dac n-am fi
fost noi, ar fi fost alii. Ceea ce vei deveni voi, trebuia oricum s devenii, cu noi
ca profesori sau cu alii, dar cum nimeni nu are darul de a nvaa de unul singur
totul, de data asta suntem bucuroi s spunem c noi v-am nsoit o
perioad pe lunga cale a cunoaterii.
Sperm ca tot ce ai nvat pn acum s v fie de folos, s v dechida ci i
ui n via, dar cel mai important e s v ajute s v preuii timpul, pentru ca
el este materia din care ne este format viaa. Dac pentru alii timpul

nseamn bani, pentru voi, acum, el are un pre incalculabil. Preuii ct putei
anii tia frumoi i ncercai s nu v abatei de la educaie.
V dorim o vacan frumoas, plin de momente de relaxare, pe care le meritai
cu prisosin!

Discurs
"Dragi elevi, parinti si colegi,
Am pregatite pentru dumneavoastra doua discursuri, primul este destinat elevilor care astazi nu pot fi cu inima foarte
usoara, avand de asteptat un viitor mai luminos. Voi incepe cu acesta.
Dupa 4 ani de stat impreuna, familia noastra se destrama. Aparent, este o familie de conjunctura, pentru ca nici noi si
nici voi nu am stiut, inainte de a ne intalni, pe cine am luat. Nu a existat "casatorie de proba", nu ne-am testat inainte,
astfel incat sa stim daca ne vrem cu adevarat sau nu. Toti stiam ca la un moment dat ne vom desparti.
Voi erati doar copiii care decisesera, intr-o mai mica sau mai mare masura, singuri sau indrumati de parinti, sa
urmeze liceul Danubius.
Un grup serios de adulti v-a luat in primire, pentru a va aduce aici, la momentul aparentei despartiri. Acesti adulti,
incarcati de propriile tare, imbatraniti deja prin comparatie cu voi, plini de prejudecati si de certitudini, si-au propus sa
va formeze. Sa va transforme, sa foloseasca timpul si 4 ani din viata voastra pentru a forma ceea ce ei stiu ca se
numeste ideal, sau tip dezirabil, un absolvent de succes, sau ceea ce vedeti langa voi, stand mai mult sau mai putin
relaxat, si carora ma voi adresa putin mai tarziu.
Nu v-a intrebat nimeni, sunt convins de asta, daca sunteti de acord cu tot ce vi se intampla.Prezenta voastra in sala
de clasa era suficienta pentru a permite desfasurarea mecanismului educational, pe principiul: continuarea
reprezinta acceptul dumneavoastra.
Ati descoperit multe despre trecut, despre educatia profesorilor vostri, despre experientele lor de viata, despre cum
era scoala si cum erau elevii acum 20-30-40 de ani. Sunt sigur ca ati fost deseori comparati cu alte generatii si vi s-a
atras atentia ca nu sunteti cei mai reusiti. Pentru ca trecutul este glorios, iar prezentul mizerabil.
Oamenii care traiesc in trecut nu au nicio motivatie de a munci in prezent pentru a fi mai bine in viitor. Ei nu cred intrun viitor mai bun. Considera ca trecutul a fost o perioada idilica care nu se mai poate repeta. Eu cred ca in voi se afla
o mare energie, poate chiar capabila sa rastoarne lumea, daca gaseste un punct fix. Vi s-a vorbit mult in scoala
despre genii, despre marile personalitati, spiritele luminate, in toate cabinetele in care ati intrat, ati gasit pe pereti
diverse exemplare de succes ale umanitatii (Pitagora, Platon, Aristotel, Eminescu sau Einstein). Cate ati vazut, 10-20,
100? Probabil sunt cateva sute de mii recunoscute la nivel mondial. Stiti cati oameni au trait pe Pamant pana astazi?
Undeva in jurul a 108 miliarde de oameni. Ganditi-va ca astazi suntem de doua ori mai multi oameni pe planeta
aceasta decat in ziua cand m-am nascut eu. Astazi traim simultan provocarile vietii aproximativ 7 miliarde de fiinte

umane. Eu cred ca modelele scolii sunt inactuale. Cred ca scoala ar trebui sa isi umple peretii cu oameni normali,
care duc vieti decente, care reusesc sa traiasca frumos fara a fi Hyperioni, stralucind cu raceala deasupra tuturor.
Voi, tristi acum, sunteti doar insuccesul nostru, al profesorilor si al trecutului, insa sa nu va descurajati, viitorul se va
construi inclusiv pe umerii vostri. Aveti un rol important in ecuatia vietii, chiar daca scoala va transmite astazi
sentimentul esecului. Daca traiti miracolul vietii, inseamna ca ceea ce era mai frumos s-a intamplat deja. Sunteti
martori la cel mai buna realitate posibila.
Va veti intemeia familii si veti avea copii, veti munci pentru a va intretine si pentru a face viata mai frumoasa celor de
langa voi, veti traversa perioade de cumpana si va veti bucura sau intrista de ceea ce vi se intampla, in final veti muri,
asa cum o vom face cu totii. Clipa de astazi a trecut, ganditi-va la cea de maine. Incercati sa traiti frumos. Incercati sa
obtineti fericirea. Incercati sa fiti vii pentru cat mai mult timp, traind cu fascinatie clipa urmatoare. Multumiti-i lui
Dumnezeu ca existati in acest rol, castingul l-ati castigat de mult. Jucati-va propria viata cat mai frumos, astfel incat la
final sa va puteti aplauda singuri. Pe vremea aceea, noi nu vom mai fi aici pentru a o face.
Al doilea discurs va fi scurt, adresat celor care au reusit sa promoveze, sa obtina succesul pentru care s-au straduit
atatia ani.
Dragii mei, voi sunteti, in opinia mea, staruitorii care dobandesc rasplata la final.
Ati muncit, ati fost constiinciosi, ati depasit toate obstacolele, scoala va recompenseaza acordandu-va statutul de
promovat, absolvent de liceu, mai aveti un prag pentru a deveni si Bacalaureati.
Ne bucuram alaturi de voi, ati reusit sa va conformati personalitatile cerintelor noastre, ati reusit sa va contorsionati
sufletele, astfel incat sa raspundeti exigentelor inalte ale profesorilor vostri.
In buna parte, ei se oglindesc in voi acum, iar daca exista o miza a fiecarui profesor, aceasta este sa se transfere, sa
se inoculeze, sa se strecoare in discipolul pe care il are in fata, si pe care nu se mai poate spune foarte clar daca il
formeaza, sau deformeaza. Din acest punct de vedere, despartirea de astazi nu este reala, pentru ca toata viata, de
acum inainte, fiecare dintre noi va fi prezent cumva in sufletul celuilalt. As vrea sa sper ca nu ne-am castigat acolo un
loc nemeritat si obtinut prin abuz si violenta, si as vrea sa sper ca ne vom reaminti cu placere unii de ceilalti cat mai
mult timp.
In masura in care noi, cei aflati in fata voastra, reprezentam un succes, succesul este si al vostru. Daca noi
reprezentam un esec, succesul vostru este aparent. Sa nu va absolutizati niciodata reusitele sau esecurile. Ele sunt
rezultatul perceptiilor partizane. Lasati loc mereu perfectionarii, dar si modestiei.
Sa nu credeti ca sunteti cu mult diferiti de colegii vostri, cat de curand va veti intalni intr-o realitate care nu va tine
seama de notele si situatia scolara din liceu. Va veti intalni la aceeasi coada cand veti plati impozitele, va veti intalni la
benzinarie, cand veti alimenta masinile, va veti intalni in campanii electorale, cand veti activa impreuna pentru a va
impune idealurile. Iar la final veti constata singuri ca nu este nicio deosebire intre bogatul sarac care alearga dupa
avere cu orice sacrificii ale demnitatii, si saracul bogat, care poate sa gaseasca fericirea dincolo de propria privatiune.
Dupa cum vedeti, suntem impreuna, sarbatorind aceasta clipa plina de tensiune a vietii si nu uitam o clipa ca la
capatul vietii tuturor este moartea.
Sa ne bucuram, asadar,
Cat inca suntem tineri
Fiindca dup-o tinerete agitata,
Si-o batranete-ngreunata,
Tarana ne va avea pe toti.

Viata ne este scurta

Va fi terminata prea curand,
Moartea vine fulgerator
Atroce ne agata-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.
Traiasca scoala!
Traiasca profesorii!
Traiasca fiecare-ntrebator!
Traiasca fiecare-ntrebatoare!
Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!"
See
more
at:
http://www.dumitreltoma.ro/index.php/educatie/63-discurs-qultimul-clopotelq-danubius2012#sthash.W90iJSm6.dpuf