Sunteți pe pagina 1din 6

Arabii

La inceputul secolului al VII lea al erei noastre, viata Orientului


Apropiat era tulburata de armele triburilor arabe. In mai putin de un
secol - de la 622, data hedjirei adica a refugiului lui Mahomed si al
grupului sau de la Mecca la Medina, pana la debarcarea
comandantului berber Ibn Tarik in Spania (711) triburile arabii ies
din peninsula si se indreapta catre regiunile din jur : vaile Eufratului,
Tigrului si Nilului pana ating in est Indul si in vest Atlanticul. Acest
fenomen s-a datorat unor transformari social economice petrecute in
mijlocul societatii arabe facand necesara aparitia islamului care a
avut un rol urias in progresul acestor cuceriri. Djihadul, adica idea
luptei pentru raspandirea islamului prin sabie, a fost ridicat la rangul
de doctrina suprema a religiei si statului.
Nascut la Mecca in anul 570, Mahomed facea parte din
puternicul trib al koreisitilor. Acesta a fost crescut de bunicul sau care
era seful tribului. De tanar ia parte si la prima ciocnire serioasa intre
tribul sau si tribul tahifitilor din Tahif, primind astfel primul botez al
luptei. Fiind destul de tanar el nu a luptat in schimb ajuta pe campul
de lupta.
Dupa ce a mai crescut acesta este amintit ca luand parte la
pactul Fadhililor, un consiliu de 4 care avea ca rol protejarea
pelerinilor care veneau la Kaaba. Nu era nimic mai de cinste pentru
un arab decat sa protejeze pe cel ce vine sa-I ceara adapost, iar
Mahomed in predicile sale de mai tarziu va reveni de atatea ori
asupra acestui obicei recomandandu-l ca una din cele mai de prt
mosteniri ale islamului de la Arabia pagana.
La varsta de 28 de ani acesta se casatoreste cu o bogata
posesoare de caravane, vaduva Hadidje, care avea cu 10 ani mai
mult decat el. Aceasta casatorie i-a dat mari posibilitati de a se afirma
prin bogatie si putere economica, dar sit imp liber pentru alte
preocupari.
Tot in aceasta perioada traditia ne relateaza ca Mahomed a fost
primul care a restaurant Kaaba construindu-i acoperis si facand ordine
in interior. Kaaba era atunci plina de idoli pusi de fiecare trib in locul
cuvenit. Asa cum reiese din citatul Coranic, Mahomed nu a fost un

profet care a nesocotit tot ce a fost inaintea islamului. El tinea la acele


traditii care ajutau la progresul societatii arabe. Pelerinajul la Kaaba
era una din aceste traditii. Dupa aceasta fapta Mahomed incepuse sa
creasca in notorietate fiind cunoscut in imprejurimile orasului Mecca si
pana in triburile din pustiuri. Mahomed insa nu era multumit de
aceste lucruri. Acesta pleca de acasa si mergea pe strazile din Mecca
zile intreci fara a trece pe acasa sau pe la sotie cu gandul la noua
religie. Avea pe atunci 40 de ani adesea contempla pe muntele Hira
unde isi punea tot felul de intrebari care l-au facut sa creada ca
vorbeste cu fiinte nevazute care-i transmiteau ordinele lui Allah. In
acele momente a inceput sa creada ca este un mesager al lui Allah pe
pamant, un Resul (profet)
Hadidje, sotia sa, este prima care il crede si care-l incurajeaza sa
propovaduiasca noua credinta. Dupa aceasta urmatorul care
imbratiseaza noua credinta a fost un a carui autoritate era
indiscutabila in Mecca; Abu Bekr. Pasul acestuia a cantarit mult in
cumpana indoielilor multora care incepusera sa se intrebe asupra lui
Mahomed. Dupa acesta a urmat sclavul lui Mahomed si un sclav al lui
Abu Bekr
Incep discutii aprinse intre partizanii noii credinte si cei care se
inchinau la idoli. Au loc certuri, se isca batai din care Mahomed
deabea scapa. Totusi dirzenia si indaradnicirea celor putini sunt
puternice. Nu se lasa infrocosati si Mahomed continua sa vorbeasca in
casa, pe strada si mai mult in incinta Kaabei unde vin si straini
calatori din toate colturile lumii.
Invataturile lui Mahomed au prins la marile mase pe atunci insetate
de dreptate sociala. Singura explicatie este ca islamul ca orice religie
universala propaga o mantuire dincolo, cu tot raiul si bunatatile lui,
de vreme ce o asemenea fericire aici pe pamant,ea, religia, nu poate
sa o creeze.
Asa cum Iisus a propovaduit cuviosia, smerenia, Mahomed indeamna
la supunere fata de acelasis dumnezeu, Allah. O singura iesire a
aratat totusi acest arab pentru norocitii sai compatrioti: razboiul sfant
impotriva necredinciosilor djihandul. Cel ucis va trai in viata de apoi
in sanul lui Allah, in fericire vesnica. Si acest indemn a prins. Aratand
maselor de nemultumiti nu pe dusmanul adevarat, ci pe cel imaginar.
Invatatura lui Mahomed a deschis conducatorilor o poarta larga prin

care acestia au antrenat mase mari de nemultumiti in afara


peninsulei. Si aceasta mare diversiune a islamului, djihadul, a prins el
fiind una din cauzele succeselor fulgeratoare ale stapanirii arabe in
lumea inconjuratoare.
In epoca in care Mahomed incepuse sa rosteasca asemenea
discursuri, incadrarea opiniei publice crestea necontenit. Koreisitii iau
masuri severe. Partizanii lui Mahomed sunt urmariti peste tot si
pedepsiti aspru, moment in care Mahomed isi schimba atitudinea fata
de oficialitatea din Mecca. Devine mai indulgent cu credinta
dusmanilor sai si predica pe ascuns in casele supusilor. Dar noua
atitudine nu adoarme decat foarte putin ura reactiunii din Mecca.
Curand incep din nou persecutiile care sunt oprite pentru o clipa in
momentul care Omar, o persoana de mare autoritate in Mecca trece
la islamism. Acesta in urma calitatilor de bun organizator va fi ales
calif.
Totusi trecerea lui Omar la noua religie nu ii descurajeaza pe
koresiti care incep sa il caute din casa in casa pe Mahomed. Ajuns
intr-o asemenea situatie, acesta se gandeste sa paraseasca definitiv
Mecca. Dupa moartea sotiei lui si a unchilului lui care il proteja fuga
devenea porunca si se hotaraste sa plece la Yathreb.
Yathreb, viitoarea Medina este situata la nord de Mecca pe
drumul care duce spre Siria si Palestina. Este un targ care duce mai
mult de tara, cu mai putini negustori decat in Mecca, dar ocupand o
oaza intinsa roditoare. O parte din pelerinii de acolo vin la Mahomed
si intre ei are loc o prima discutie in legatura cu plecarea profetului. In
anul urmator grupul de pelerini se mareste si dupa ce au indeplinit
stramoseasca traditie acestia stabilesc intr-o noapte intalnirea cu
Mahomed, totul fiind tinut secret. Intalnirea are loc pe colina El Akaba
621 e.n. si la ea participa tot grupul din Yathreb si varfurile
musulmane din Mecca. Dupa discutie acestia cad de comun acord
asupra unor puncte.
1. Locuitorii din Yathreb prezenti cred in Allah si il recunosc pe
Mahomed ca profetul lui
2. Musulmanii din Mecca si Yathreb vor forma o singura
comunitate (umma) fara deosebire de trib, religie, limba sau
avere.

3. Toti vor rosti un juramant catre Mahamed care incepind din


clipa aceasta va fi seful lor religios si politic
4. Se va forma o visterie comuna in care vor depune toti dania
din care vor ajuta oamenii nevioiasi
5. Fiecare isi va alege din sinul comunitatii un tovaras care ii va fi
ca frate, bucurandu-se de toate drepturile fratelui de sange,
inclusiv dreptul la succesiune
Consfatiuirea de la el Akaba pune in practica, da viata ideilor
principale din predicile lui Mahomed : islamul este recunoscut de toti
cei prezenti ca singura credinta adevarata, Mahomed ca sef politic al
acestei organizatii. In urma juramantului de pe colina, Mahomed se
hotaraste sa plece la Yathreb. Mai intai ii trimite pe toti partizanii, el
ramanand ultimul impreuna cu Abu Bekr numarandu-si orele prin case
straine, ascuns deoarece koreisitii il urmareau.
Parasind Mecca acesta lasa pe cineva dormind in patul sau sa nu
se observe lipsa lui dupa care iau drumul care duce catre Yemen unde
intarzie cateva zile printre coline ascuns intr-o pestera deoarece era
asteptat de koreisiti pe drumul spre Yathreb. Dupa 4 zile au aflat ca
drumul era liber si au pornit spre nord. In drum spre Medina era
asteptat de o multime numeroasa de musulmani si nemusulmani.
Aceasta fuga numita hedjira se intampla in anul 622 care a devenit
anul 1 in istoria musulmana. Ajuns in Medina, Mahomed ii strange pe
toti musulmanii din Yathreb (ansari) si refugiatii din Mecca (muhadjiri)
pentru a le reamintii juramantul de pe colina El Akaba si a-si face o
casa de rugaciune.
Rugaciunea se facea la inceput de 4 ori, apoi de 5 ori pe zi :
dimineata inainte de rasaritul soarelui, la amiaza, la 5 ore dupa
amiaza, imediat dupa apusul soarelui si noaptea inainte de culcare.
Femeile nu iau parte la rugaciunile colective de la moschee.
Rugaciunea consta in recitarea versetelor din coran, insotite de
matanii, executate dupa exemplul imamului, care se afla in fata,
urmat de rinduri, rinduri compacte de credinciosi.
Orice musulman tine postul ramazanului. Mostenit de la
mozaism si crestinism, ramazanul la musulmani castiga mai mult in
importanta decat la primele 2 religii in asa masura incat Mahomed
intr-un pasaj din Coran ii da o insemnatate ca aceasta : indepartarea

dupa o asemenea fapta grava este sau sa hranesti 10 saraci cu hrana


mijlocie cu care iti granesti obisnuit familia, sau sa postesti 3 zile.
In timpul postului, ziua, de cand incepe sa se lumineze si pana
cand apune soarele nu se ia nimic in gura , nici macar apa. Noaptea
se poate manca orice, dar nu se pot consuma bauturi alcoolice. Luna
ramazanului este considerata luna sfanta: nu se minte, nu se fura, se
evita orice fel de cearta, razboaiele se intrerup s.a. sarbatoarea de 3
zile care urmeaza acestui indelungat si istovitor post este bairamul.
O alta trasatura esentiala a noii religii este tendinta pronuntata
catre economie si condamnarea oricarei risipe, orice depasind nevoia
zilnica era considerat drept haram, lucru nepermis, pacat.
Musulman este cel care savirseste hadj-ul. Pelerinajul la Mecca
sau hadj, era datoria oricarui musulman care, cel putin odata in viata
trebuia sa viziteze Kaaba, sanctuarul sfant acum islamic. Sosit la
Mecca, pelerinul trebuie sa salute prin urale templul sfant inainte de a
intra in el, apoi sa-l inconjoare de mai multe ori recitind din coran, sa
intre in interior ssi sa salute piatra neagra, dupa care sa mearga sa se
roage pe Muntele Arafa aruncand cu pietre in valea Minei, lacasul
diavolului. Mare parte a acestor obiceiuri au origine pagana, dar
Mahomed le-a adaptat noii religii, tocmai pentru ca Mecca sa nu isi
piarda din importanta. Dupa ce aruncau cu piatra in valea diavolului,
urma sacrificiului unui animal, in general berbec, a carui carne era
impartatita la saraci. Sacrificiul are origine ancestrala, el reprezinta
traditia dupa care lui Abraham, pe punctul de a-l sacrifica pe fiul sau
Ismael, ii cade in fata cutitului un berbec adus de arhanghelul
Gabriel care ii salva astfel copilul.
Bazata pe invataturile lui Mahomed, societatea islamica din
Medina a inceput sa se dezvolte castigand mereu noi adepti. Cand
societatea isi luase un curs normal, iar spiritele din Medina oarecum
se linistisera, in viata comunitatii se produce un eveniment
neasteptat: o caravana a orasului Mecca condusa de seful koreisitilor,
Abu Sofyan este semnalata in pustiu, pe marele drum care mergea in
Siria. O parte din comunitate (cei emigranti din Mecca) din razbunare
si toata comunitatea din dorinta de prada, ataca bogata caravana
langa fantana Badr in 624. Se da o lupta indarjita si sangeroasa, din
caravana cad 20 de morti , 47 prizonieri si o prada impresionanta.
Aceasta rafuiala a avut in istoria islamului tot atata importanta ca si

intalnirea de pe colina El Akaba. Daca acolo s-au pus bazele


comunitatii islamice, lupta de la El Badr a scos-o pe scena istoriei,
adica i-a afirmat sus si tare prezenta pe lume ca o forta.
Succesul bataliei a fost fulgerator. In cateva ore a fost nimicita
toata bogata si organizata caravana koreisita. Comunitatea din
Medina, consiliul celor 12, exploateaza insa mai mult rezultatul
economic al luptei impartind o prada bogata tuturor membrilor ei care
de mult nu se saturasera la o masa buna. Cei cazuti din partea
paganilor la El Badr sunt aruncati intr-o groapa comuna, la marginea
careia, Mohamed adunand pe toti partizanii sai rosteste istoricul
discurs cunoscut in Coran sub numele de suratul de la fantana,
cuvintare in care el motiveaza din punct de vedere al religiei razboiul
sfant contra paganilor, contra celor care nu cred in Allah.