UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE I ECONOMICE EUROPENE

Constantin Stere

Tez de an
Pregtirea pentru audierea
persoanelor n procesul penal

Efectuat: Brnza Marina

grupa 464
Controlat: urcanu Sergiu
magistru, lector superior

Chiinu, 2014

CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................................... 3

CAPITOLUL I.

ASPECTE INTRODUCTIVE PREGTIREA PENTRU

AUDIEREA PERSOANELOR N PROCESUL PENAL ................................ 5

CAPITOLUL II. PREGTIREA PENTRU AUDIEREA PERSOANELOR N
PROCESUL PENAL ...................................................................................... 10
2.1. Studierea dosarului cauzei ................................................................... 10
2.2. Stabilirea martorilor de ctre organul judiciar ......................................... 12
2.3. Cunoaterea personalitii martorilor ...................................................... 13
2.4.Stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei
martorului..................................................................................................................16

2.5. ntocmirea planului de ascultare............................................................................16

NCHEIERE ........................................................................................................ 20
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 21

INTRODUCERE
Prezenta lucrare, ntitulat Pregtirea pentru audierea persoanelor n procesul penal
abordeaz un subiect foarte important i actual pentru tiina i practica dreptului penal din
Republica Moldova i nu numai.
Unul dintre cele mai vechi mijloace de probaiune i printre cele mai utilizate n cadrul
procesului judiciar l reprezint declaraiile martorilor, a victimelor i a fptuitorilor.
Legislatorii celor mai vechi timpuri, utiliznd proba cu martori n justiie, au privit-o cu
scepticism, limitnd creditul ce trebuia s se acorde depoziiilor1.
n concepiile empirice i mistice de tip arhaic se permitea organelor judiciare s
interpreteze n mod liber i arbitrar proba cu martori. Astfel, jurmntul cu brazda pe cap sau
instituia conjuratorilor, cunoscute i folosite n vechiul drept romnesc constituiau manifestri
concrete a unor concepii juridice. Concepiile juridice despre probe erau n concordan cu
concepiile politice i sociale. Aa se explic regulile de drept ce permiteau ca nobilul s fie
crezut naintea ranului, clericul naintea laicului, brbatul naintea femeilor2.
Mrturisirea era regina probelor (proba probatissima), dar era obinut de cele mai multe
ori prin tortur sau prin procedee de constrngere. De asemenea, existau i reguli ce susineau
lipsa de temei a unui singur martor testis unus testis nullus sau reguli ce exprimau necesitatea
dublrii numrului de martori fa de cei anterior ascultai, pentru a se dovedi contrariul unei
depoziii, acestea fiind aspecte ale formalismului cantitativ3.
Toi legislatorii au fost cluzii de ideea relativitii depoziiilor martorilor, deoarece
mrturia se bazeaz pe recepia senzorial i este totdeauna lacunar datorit organelor noastre
de sim ce sunt imperfecte. n pofida multiplelor surse de erori, mrturia este o prob util
organelor judiciare, folosit pentru stabilirea adevrului n procesul penal.
n activitatea de soluionare a cauzelor penale declaraiile martorilor constituie mijlocul de
proba cel mai frecvent folosit. Pentru a sublinia importana acestei probe unii autori au denumit
martorii ca fiind ochii i urechile justiiei.
Definind martorul, art. 78 din Cod. pr. pen. arat c este persoana fizic care are cuno tin
despre vreo fapt sau despre vreo mprejurare de natur s serveasc la aflarea adevrului n
procesul penal, iar prin declaraiile martorilor se nelege relatrile fcute n faa organelor
1 N. Volonciu, Tratat de procedur penal, Ed. Paideia, Bucureti, 1996, pag. 332;
2 I. Neagu, Drept procesual penal. Partea general, vol. I, Ed. Euro-Trading, Bucureti, 1992,
pag. 147;
3 T. Bogdan, Probleme de psihologie judiciar, Ed. tiinific, Bucureti, 1973, pag. 183;
3

judiciare de ctre persoanele care au cunotine de natur s serveasc la aflarea adevrului ntrun proces penal.
n principiu, orice persoan fizic, fr deosebire de sex, vrst, religie, cet enie, situa ie
social, poate fi chemat ca martor n procesul penal, indiferent de starea sa fizic (orb, surd sau
mut), dac ascultarea se face cu privire la fapte care le-a perceput cu simurile sntoase. Pot fi
ascultate ca martor i persoanele care prezint infirmiti psihice, dac au momente de luciditate
n care s poat reda contient cunotinele pe care le au. Nu se interzice ascultarea unor minori,
chiar la o vrst fraged i nici a persoanelor aflate la o vrst naintat, dac se constat c au
facultatea de a parcurge i de a reda corect ceea ce au perceput 4. De asemenea, pot fi ascultate ca
martori i persoanele care au fost condamnate pentru mrturie mincinoas. Se impune ns ca
declaraiile unor astfel de persoane s fie apreciate cu maxim pruden de ctre organul judiciar.
Daca informatiile detinute de martor nu obtin o valoare juridica, daca acestea raman, din varii
motive, doar in mintea martorului, ele sunt pur si simplu inutile deoarece, din punct de vedere
juridic, aceste informatii, pur si simplu, nu exista.
Problema tehnicilor de audiere a martorilor nu ar fi pusa in situatia in care martorii ar fi
apriori cooperanti, de buna-credinta, foarte inteligenti, cu o memorie de fier, in floarea varstei,
etc. Totusi, cunoastem atatea tipuri de martori cate tipuri de caractere. Astfel, trebuie sa
recunoastem ca multi dintre noi trateaza diferit, de cele mai dese ori intuitiv, martorii in
dependenta de o serie de factori.
Astfel, de exemplu, in raport cu martorii varstnici manifestam o atitudine binevoitoare si plina
de tact. Exact la fel procedam si cu minorii. In schimb, in raport cu persoanele tinere si instruite
abordam o cu totul alta tactica, fie aceasta agresiva, ori ingaduitoare, in dependenta de scopul
urmarit.
Totodata, nu putem nega si o serie de alti factori care ne influenteaza mo- dul de abordare a
martorilor: nivelul de instruire, statutul social, mediul de formare, profesia, etc.
De asemenea, raspunsurile martorilor vor depinde de modul in care vor fi adresate intrebarile.
De exemplu, intrebarea - unde ai fost?, va solicita un cu totul alt tip de raspuns decat intrebarea ai fost la cinematograf? In primul caz, martorul va avea libertatea sa-si desfasoare raspunsul, in
timp ce in cel deal doilea caz martorul, de regula, va avea doar o singura optiune, sa raspunda fie
afirmativ, fie negativ.
Asadar, este evident ca importanta persoanei audiate in calitate de martor depinde, in foarte
mare masura, de abilitatile si indemanarile de care dispune avocatul. Prin urmare, indiferent de

4 G. Theodoru, Drept procesual penal, Ed. Cugetarea, Iai, 1996, pag. 323.
4

cat de pretioasa este informatia detinuta de martor, utilitatea acestora si, intr-un final, succesul
audierilor depinde co- varsitor de tehnicile de audiere aplicate.

CAPITOLUL I.

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PREGTIREA

PENTRU AUDIEREA PERSOANELOR N PROCESUL PENAL

Pregatirea martorului nu trebuie si nu poate avea drept scop invatarea aces- tuia sa spuna
minciuni. Scopul principal consta in instruirea persoanei ce va fi audiata in calitate de martor sa
furnizeze informatii clare, logice si credibile.
Cu toate acestea, nu toate persoanele ce au calitatea de martor intr-un proces pot fi instruite.
Doar martorii vostri pot fi pregatiti. Martorii oponentului nu pot fi pregatiti pentru ca putin
probabil acestia vor colabora. Totusi, o dis- cutie cu martorii adversi, in cazul in care acestia o
vor accepta, poate fi foarte utila pentru o eventuala audiere incrucisata. In cadrul unei asemenea
discutii puteti obtine informatii pretioase cu privire la temperamentul persoanei, gra- dul ei de
instruire, vocabular, etc.
Pregatirea martorului este necesara din cel putin doua motive. In primul rand, un martor
nepregatit este un martor care fie este periculos, fie este inutil. Martorii nepregatiti prezinta
evenimentele in mod haotic. Aceasta situatie trebuie evitata deoarece marturiile prezentate intr-o
ordine necronologica nu prezinta clar evenimentele si provoaca foarte multe goluri. Prin urmare,
un asemenea martor este foarte vulnerabil in fata unei audieri incrucisate.
Al doilea motiv il constituie faptul ca chiar si o marturie cronologica si bine structurata este
insotita de goluri. Astfel, pregatindu-va martorul il aju- tati sa inlature golurile existente din toata
povestirea sa.
De exemplu, victima unui atac armat declara ca: atacatorul s-a apropiat si si-a indreptat
arma spre mine... Din aceasta marturie nu este clar daca atacatorul s-a apropiat din fata sau din
spate, daca atacatorul avea un pistol, un cutit sau orice alta arma, nu este clar ce exact inseamna
expresia si-a indreptat arma spre mine, etc.
Asadar, un martor pregatit ar putea sa va furnizeze o informatie mult mai desfasurata, care ar
putea suna cam in felul urmator: Atacatorul s-a apropiat din fata, si-a scos pistolul de la brau si
mi la pus la tampla... Pentru a acoperi alte goluri de care ar putea sa profite partea adversa puteti
sa-i mai acordati martorului si o serie de alte intrebari.
Modelul aratat mai sus este unul conventional, pentru ca fiecare caz in parte cere o abordare
separata, in dependenta de informatiile pe care doriti sa le aflati de la martor.
Asadar, pregatirea martorului nu consta in impunerea acestuia sa furnize- ze declaratii
5

minciunoase. Scopul principal consta in instruirea referitoare la forma pe care o va imbraca

continutul declaratiilor date de catre martor.
Totodata, atunci cand pregatim martorul, trebuie sa va asigurati ca detaliile care va
intereseaza nu vor fi trecute cu vederea. Spre exemplu, daca va trebui sa puneti in evidenta arma,
veti intreba martorul despre marimea armei, cu- loarea ei, materialul din care este confectionat,
modelul, etc.
De asemenea, trebuie evitate expresiile generale de genul victima era bine imbracata.
Asemenea expresii nu va spun prea multe. In locul expresiei enuntate mai sus va trebui sa faceti
martorul sa va spuna, de exemplu, ca victima era imbracata intr-un costum clasic din stofa
neagra, camasa alba cu butoane aurite, pantofi din piele neagra, etc.
In acest fel, persoanele care asculta martorul vor avea o imagine mult mai clara cu privire la
imbracamintea victimei decat atunci cand acesta va va spu- ne doar ca victima era bine
imbracata.
Pregatirea trebuie efectuata cat mai aproape posibil de sedinta in care se va desfasura
audierea. Daca, din anumite motive, sedinta de judecata nu a avut loc, este recomandabila o
repetitie.
Cea mai eficienta metoda de pregatire a martorului este inscenarea au- dierii.
Pregatirea martorului nu inseamna doar pregatirea acestuia pentru audi- erea directa. Este
important ca martorul sa fie pregatit si pentru audierea in- crucisata. In acest caz, avocatul va
trebuie sa se plaseze pe pozitia adversarului, ca sa-si dea seama, pe cat este posibil, care vor fi
intrebarile ce vor fi adresate martorului de catre oponent.
Cea mai eficienta metoda de a elucida aspectele pe baza carora se poa- te specula in cadrul
audierii incrucisate consta in constructia unui tabel din doua coloane. Astfel, in prima coloana
veti indica informatiile care va sunt utile, iar in cea de-a doua pe cele care sunt in defavoare.
Stiind care sunt parti- le slabe ale declaratiilor oferite de martor, veti putea intui intrebarile pe
care ar putea sa le adreseze partea oponenta in cadrul audierii incrucisate.
Odata elucidate aspectele negative din declaratiile martorului, trebuie sa intelegeti ca daca
acestea sunt foarte evidente sau daca exista riscul ca acestea vor deveni oricum cunoscute
oponentului, este in interesul vostru ca aceste aspecte sa fie elucidate in cadrul audierii directe.
Este foarte important de mentionat ca aspectele negative trebuie afisate la mijlocul audierii,
deoarece, de obicei, cel mai bine se intiparesc in memorie informatiile obtinute la inceputul si la
sfarsitul audierii. Din aceste conside- rente, este important ca cele mai pretioase informatii sa fie
oferite de catre martor la inceputul si la sfarsitul audierii, iar cele mai putin utile la mijlocul
audierii.
6

Revenind la pregatirea martorului pentru audierea directa, este important sa mentionam ca

informatia furnizata de catre martor trebuie expusa exact in ordinea in care s-au derulat faptele.
Acest scop poate fi realizat si prin intermediul intrebarilor adresate, dar, totusi, martorul trebuie
sa stie care sunt asteptarile voastre. Asta ii va oferi incredere si siguranta in expunerea faptelor.
Dupa cum am mentionat, orice marturii sunt aproape intotdeauna insotite de goluri. De ce
este necesar sa umpleti golurile din declaratii?
Creierul uman este programat in asa fel incat orice vid de informatie tinde sa fie acoperit de
imaginatie. Daca nu acoperiti acest gol, acesta va fi umplut de imaginatia judecatorului.
Este cunoscut faptul ca omului nu-i plac incertitudinile, tocmai de aceea prima tendinta a
noastra atunci cand ne intalnim cu o situatie neclara, este sa facem lumina asupra acesteia. Iar
daca faptele nu va ajuta, in mod sigur, imaginatia va va veni in ajutor. Astfel, daca martorul va va
spune ca atacatorul s-a apropiat de el si apoi a indreptat arma in directia lui, si daca martorul a
mai declarat ca imdediat inainte de atac el incuia usa de la automobil, in mintea judecatorului se
poate crea imaginea unui atac din spate. Si atunci concluzia ar fi una in defavoarea voastra martorul nu a putut sa-l vada pe atacator.
Cel mai eficient mod de a acoperi golurile dintr-o marturie este sa adresati intrebarile astfel
incat acestea sa reiasa direct din raspunsurile oferite de mar- tor. Mai exact, puneti in intrebari
ultimele cuvinte pe care le-a spus martorul atunci cand va oferit raspunsurile.
Urmand aceasta tehnica, expunerea martorului va fi clara, logica si credi- bila.
Nu este necesar ca pregatirea martorului sa se realizeze intr-o singura se- dinta. In
dependenta de complexitatea informatiilor pe care le detine, marto- rul poate fi pregatit in mai
multe sedinte. Martorii varstnici si cei foarte tineri trebuie tratati cu mai multa atentie si pot fi
necesare mai multe sedinte de pregatire, chiar si in cazurile in care, in conditii normale,
pregatirea ar putea fi realizata intr-o singura sedinta.
Martorilor le este acordat un loc aparte nu doar n cadrul dreptului procesual, dar i n
cadrul altor tiine socio-juridice. Altfel spus, martorul nu este o categorie strict juridic.
De altfel, pentru a realiza o intereciune eficient ntre un martor i al i participan i la un
peroces, nu este suficient doar pregtirea juridic. Tocmai de aceea, atunci cnd este chemat n
faa instanei de judecat un marto rminor este necesar prezena specialitilor n psihologie
i/sau pedagogie. Aceasta, ns este una din siuaiile reglementate juridic care nu se aplic n
cazul adulilor. n acest situaii, ndemnarea calui care audiaz martorul est efoarte important,
cunotinele juridice avnd un rol mai mult tehnic.
Astfel, n temeiul art. 90 alin. (1) CPP, martorul este persoana citat n aceast calitate de
organul de urmrire penal sau de instan, precum i persoana care face declaraii, n modul
7

prevzut de prezentul cod, n calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posed
informaii cu privire la vreo circumstan care urmeaz s fie constatat n cauz.
De asemenea, conform art. 132 alin (1) CPC, martor poate fi orice persoan car enu are
interes n proces i creia i sunt cunsocute, direct sau indirect, fapte referitoare la pricin.
Martorul, n special pentru avocai, este principala surs subiectiv de informaii.
Dac privim martorii n calitate de surs de informaii, putem afirma c modalitatea de
audiere a martorului nu dfer de modul n care sunt audi i ali participan i la proces exper i,
pri vtmate, nvinuii, etc.
n cadrul unui proces judiciar persoana martorului are o importan auxiliar. n prim plan
trebuie sp fie pus informaia pe care acesta o deine i tehnicile de obinere a acestei informa ii
de la martor.
n linii mari, pregtirea audierii presupune studierea datelor existente la dosar, stabilirea
persoanelor care trebuie ascultate, cunoaterea personalitii acestora, a naturii relaiilor pe care
le pot avea subiecii infraciunii, stabilirea locului, a momentului i a modului de citare, precum
i pregtirea acelor materiale ce pot fi folosite de ctre organul judiciar cu acest prilej.
Pregtirea ascultrii martorului - sub raport tactic criminalistic - se va face n funcie de
obiectivele anchetei i activitile destinate soluionrii lor, aa cum au fost ele planificate de
organul judiciar n vederea aflrii adevrului.
Aprut ntr-o epoc de plin evoluie a procesului penal romn, timp n care, sub forma
sintetic a unor adagii, s-au cristalizat o seam de principii al cror adevr, n bun parte nici
astzi nu a fost dezminit, instituia mrturiei a reprezentat o ndelungat perioad de timp
aproape singurul mijloc de prob.
Proba relativ simpl i uor de administrat, dar adeseori anevoios de a fi apreciat, modalitate
fireasc de informare a organelor judiciare a crei valoare a fost discutat, mrturia i pstreaz
i astzi nealterarea, utilitatea5.
Caracterul complex al probei testimoniale, importana sa n stabilirea adevrului n procesul
judiciar, impun o pregtire serioas, minuioas, a acestei activiti procedurale, precum i o
desfurare a sa pe baza normelor procesual penale i regulilor tactice criminalistice, n scopul
obinerii unor declaraii sincere, complete, care s serveasc realmente la aflarea adevrului.
Pregtirea ascultrii martorilor este o activitate absolut necesar, ce se cere efectuat n
toate mprejurrile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei. n linii mari, pregtirea audierii
presupune studierea datelor existente la dosar, stabilirea persoanelor care trebuie ascultate,
5 A. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale n procesul penal, Ed. Junimea, Iai, 1979, pag.
7-8;
8

cunoaterea personalitii acestora, a naturii relaiilor pe care le pot avea cu subiecii infraciunii,
stabilirea locului, a momentului i a modului de chemare, precum i pregtirea actelor materiale
ce pot fi folosite de organul judiciar cu acest prilej6.
Dac probei testimoniale n procesul penal i revine un rol predominant, aceasta se datoreaz
naturii mprejurrilor ce urmeaz a fi dovedite, i nu faptului c ar fi proba ideal, elementul de
informare cu valoare superioar celorlalte probe. Dimpotriv, mrturia constituie proba a crei
valoare a fost nconjurat fie de o deplin ncredere, invocndu-se capacitatea martorului de bun
credin de a recepiona i reproduce fidel faptele, fie de o nencredere total sau parial,
invocndu-se imperfeciunea organelor noastre senzoriale7.
Proba testimonial constituie un element fragil, nesigur de informare, adeseori neltor,
periculos, cu o valoare aleatorie. Chiar depoziia martorului de bun credin, a martorului sincer,
animat de dorina de a ajuta organele judiciare poate fi inexact, datorit unor multiple cauze
obiective i subiective de alterare. O mrturie pe deplin fidel constituie excepia i nu regula,
este ideea nsuit de toi cei ce au cercetat mrturia, idee sintetizat de William Stern.
Problema mrturiei trebuie pus astfel: cunoscnd limitele naturale ale mrturiei n
general, i ale unui martor n special, trebuie gsite procedeele tactice cele mai eficiente pentru a
obine de la martor tot ceea ce poate da i procedeele analitico-critice cu ajutorul crora s se
reueasc ca, dintr-un material aparent incoerent s se extrag adevrul cu ct mai mult
verosimilitate8.
Reuita ascultrii martorilor impune o pregtire prealabil minuioas, menit a asigura
cele mai propice condiii de efectuare a acestei activiti.

6 E. Stancu, Criminalistica. Tactica i metodologia criminalistic, vol. II, Ed. Actami,

Bucureti, 1995, pag. 66-67;
7 C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1972, pag. 215;
8 T. Bogdan, op. cit., pag. 179;
9

CAPITOLUL II.

PREGTIREA PENTRU AUDIEREA PERSOANELOR

N PROCESUL PENAL

Pregtirea audierii martorilor necesit, uneori, ntocmirea unui plan de ascultare, pentru
fiecare persoan n parte mai ales n cauzele dificile, complicate. n plan vor fi incluse:
problemele de clarificat, ntrebrile i ordinea de adresare a lor, eventuale date desprinse din
materialele aflate la dosar pe care anchetatorul le poate folosi n timpul ascultrii.
Pregtirea n vederea ascultrii martorilor impune organului judiciar o seam de obligaii,
indispensabile fiind urmtoarele:

2.1. Studierea dosarului cauzei

Studierea dosarului cazului are ca scop principal stabilirea faptelor i mprejurrilor ce
pot fi clarificate pe baza declaraiilor martorilor, precum i stabilirea cercului de persoane care
cunosc, n parte sau n totalitate aceste fapte, dintre care vor fi selecionai martorii. Studiul
materialelor cauzei presupune un serios examen al ntregului material probator existent, adic
analiza fiecrei probe, verificarea sursei din care provine, urmat de o sintez a ansamblului
probelor, a tuturor mprejurrilor9.
n urma analizei i sintezei probelor existente anterior ascultrii martorilor, a considerrii faptelor
i mprejurrilor de fapt n ansamblul lor, organul judiciar va putea s stabileasc care anume
mprejurri sunt dovedite de materialul probator existent, care anume mprejurri urmeaz a fi
precizate, iar n raport de situaia de fapt, care dintre acestea ar putea fi precizate prin mijlocirea
declaraiilor martorilor. n urma acestui examen, organul judiciar va putea determina obiectul
probaiunii n pricina dat, adic sfera faptelor i a mprejurrilor de fapt ce urmeaz a fi
dovedite. Cnd anumite aspecte ale cauzei pot fi precizate prin declaraii ale martorilor, rezultatul
studiului materialelor cauzei trebuie s mbrace forma scris, organul judiciar trebuind s noteze
toate aspectele ce urmeaz a fi dovedite, deoarece acestea vor sta la baza elaborrii planului de
ascultare a martorilor. Materializarea n form scris a rezultatului studierii datelor cauzei este
justificat prin faptul c exist posibilitatea ca organul judiciar s confunde informaiile actuale
9 E. Stancu, op. cit., pag. 67;
10

cu cele dobndite anterior, avnd n vedere existena unor elemente de asemnare ntre diverse
cauze ce trebuie soluionate.
Studierea dosarului presupune o aprofundare a tuturor datelor, informaiilor existente n
cauz, a altor materiale cu caracter probator, inclusiv o eventual documentare n vederea
elucidrii unor aspecte de ordin tehnic, care ies din cadrul judiciar, dar care pot servi indirect
elucidrii unor mprejurri ale cauzei10.
Studierea dosarului cauzei se impune cu necesitate si are un rol de prim ordin in
asigurarea cadrului propice desfasurarii in bune conditii a acestei activitati. O studiere atenta,
competenta, calificata a intregului material existent in dosarul cauzei duce la evitarea aparitiei
unor consecinte negative in procesul ascultarii. Pe buna dreptate se afirma ca, inca din aceasta
faza, organul de urmarire penala jaloneaza cu rigurozitate, prefigureaza intregul traseu al
probatiunii

judiciare,

in

care

ascultarea

martorilor

detine

pondere

insemnata.

Examinarea minutioasa a materialelor cauzei are drept scop stabilirea, in primul rind, a faptelor
si imprejurarilor ce se impun a fi clarificat prin ascultare; persoanele care pot contribui la
lamurirea lor, precum si modul cum trebuie sa se desfasoare ascultarea pentru realizarea scopului
urmarit. Cunoscind problemele care urmeaza a fi lamurite prin ascultare, organul de urmarire
penala are posibilitatea sa determine ce persoane au perceput sau ar fi putut sa perceapa faptele si
imprejurarile de fapt referitoare la cauza si care pot contribui, prin declaratiile lor, la elucidarea
diverselor aspecte ale acestora.
Cu ocazia stabilirii persoanelor care urmeaza a fi ascultate in calitate de martori, trebuie
determinata o anumita ordine de prioritate, puninduse baza pe anumite criterii. Astfel, in primul
rind trebuie avute in vedere persoanele care cunosc fapte, date, imprejurari referitoare la
activitatea ilicita desfasurata.
Apoi, trebuie avute in vedere modul in care persoanele ce urmeaza a fi ascultate in
calitate de martori au luat cunostinta despre faptele si imprejurarile pe marginea carora vor trebui
sa faca declaratii, prioritate avind, evident, cele care au perceput nemijlocit. Aceasta nu inseamna
ca trebui omise persoanele care au luat cunostinta indirect despre faptele, imprejurarile ori starile
de fapt ce au avut loc.
In timpul studierii materialelor cauzei trebuie sa se acorde atentie deosebita atit faptelor si
imprejurarilor cu privire la care martorii pot face declaratii cit si altor imprejurari, cum ar fi:
rolul martorilor in elucidarea anumitor aspecte ale cauzei, conditiile perceperii faptei in legatura
cu care vor fi ascultati, momentele infractiunii ce ar putea influenta perceperea, aspectele mai
greu de inteles - in raport cu pregatirea si virsta martorilor - , raporturile dintre martori si partile
10 E. Stancu, op. cit., pag. 67;
11

din proces, personalitatea acestora, etc. Pe baza acestor date, se stabilesc directiile ascultarii, ce
anume se poate obtine de la fiecare martor in parte si, totodata, conditiile obiective si subiective
care au putut influenta procesul formarii declaratiilor.
Studiind materialele din dosarul cauzei, organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca,
dintre persoanele ce cunosc fapte ori imprejurari importante pentru cauza, pe cele care pot fi
ascultate in calitate de martori.
Sublinierea se impune avindu-se in vedere ca anumite persoane nu pot sau nu sunt
obligate sa depuna ca martori, iar altele, desi prezente la locul savitsirii infractiunii, datorita
deficientilor analizatorilor receptivi, nu pot furniza informatii cu valoare probatorie. Este vorba,
in primul rind, de persoanele pentru care legea procesuala penala prevede exceptii de la regulile
generale, fie prin crearea de incompabilitati, fie prin scutirea de la obligatia de a depune ca
martori: persoanele ce detin secrete profesionale, sotul ori rudele apropiate, cele care in cadrul
procesului calitatea de parti.
2.2. Stabilirea martorilor de ctre organul judiciar
Stabilirea martorilor de ctre organul judiciar este o operaie care se face pe baza
criteriilor procesuale i criminalistice.
Ascultarea martorilor presupune cunoaterea, identificarea celor care au perceput mprejurri
legate de infraciune sau de infractor. Identificarea martorilor constituie atributul att al organelor
judiciare ct i al prilor, precizarea sferei celor ce urmeaz a fi ascultai n aceast calitate
constituind atributul exclusiv al organelor judiciare.
n primul rnd sunt identificate persoanele care au avut posibilitatea s perceap direct
faptele i mprejurrile cauzei, precum i acelea ce cunosc sau dein indirect date referitoare la
fapte, din surse ori pe ci sigure, ct mai apropiate de adevr. Din rndul acestora vor fi
selecionate persoanele care, potrivit legii, pot depune mrturie. Adaptnd art. 80 Cod de
procedur penal rezult c minorul care este rud cu nvinuitul sau inculpatul nu este obligat s
depun mrturie11.
n cursul urmririi penale, cei ce urmeaz a fi ascultai ca martori nu sunt ntotdeauna cunoscui
n momentul nceperii procesului. Dac mprejurrile comiterii faptei conduc logic la concluzia
c anumite aspecte legate de infraciune ar putea fi percepute de martori, iar identitatea acestora
nu este cunoscut, organele judiciare, paralele cu efectuarea altor activiti, ncep investigaiile
menite a identifica pe cei ce ar putea contribui la rezolvarea cauzei penale. Astfel, modul, timpul,
11 A. Ciopraga, op. cit., pag. 143-144;
12

locul svririi infraciunii furnizeaz indicii cu privire la categoriile de persoane n rndul crora
s-ar putea afla martorii. Persoanele ce pot fi ascultate ca martori pot fi cunoscute organelor
judiciare din mai multe surse exterioare propriilor investigaii de indicaiile cuprinse n actele
de sesizare a organelor judiciare i de precizrile fcute de pri n proces.
Singura condiie cerut ca o persoan s fie ascultat ca martor o constituie cunoaterea
unor fapte sau a unor mprejurri de fapt, de natur s serveasc la aflarea adevrului (art. 78
Cod de procedur penal).
n ipoteza n care exist un numr mare de persoane deintoare de informaii este
indicat o selectare a martorilor pe baza calitii datelor pe care le dein, a personalitii lor, a
subiectivitii i poziiei fa de cauza cercetat. Sunt evitate astfel datele inutile, colaterale,
lipsite de semnificaie, care pot deruta ancheta12. Un criteriu de delimitare a cercului de persoane
ce urmeaz a fi ascultate ca martor trebuie s-l constituie msura n care informaiile acestora
concur la cunoaterea unor mprejurri eseniale, fr de care pricina nu poate fi lmurit.
Organul judiciar nu poate opera ns de la nceput o selecie a martorilor pe criteriul importanei
lor, deoarece presupunerea organului judiciar poate fi exact sau inexact. Dac organul judiciar
s-ar mrgini la ascultarea doar a unor martori e posibil ca, ulterior, s se constate ca martorii ale
cror depoziii au fost considerate irelevante s-i dovedeasc importana. Exist i posibilitatea
unor diferenieri de percepie, memorie i reproducere ntre martori, astfel nct anumite
mprejurri nepercepute de unii martori s fie precizate prin ascultarea altora. La delimitarea
cercului de martori desemnai de pri trebuie s se in seama de faptul c, de regul, acestea
propun ascultarea acelor persoane ale cror declaraii consider c le vor fi favorabile. De aceea,
criteriul de delimitare a cercului martorilor propui de pri trebuie s-l constituie concludena
probelor pentru lmurirea unor aspecte pn atunci necunoscute 13. Astfel, selectarea martorilor
impune clasificarea naturii, relaiilor acestora cu persoanele implicate n svrirea infraciunii,
fiind cunoscut c sentimente de genul prietenie-dumnie fa de fptuitor, sau existena unor
alte interese conduc la alterarea declaraiilor i chiar la mrturie mincinoas.
Martorii ce au dat declaraii n cursul urmririi penale urmeaz a fi ascultai din nou n faa
instanei de judecat, n msura n care ascultarea lor se consider a fi util.
2.3. Cunoaterea personalitii martorilor

12 V. Berchean, I. L. Sandu, Tratat de tactic criminalistic, Ed. Carpai, Craiova, 1992, pag.
131-132;
13 A. Ciopraga, op. cit., pag. 145-146;
13

Cunoaterea personalitii martorilor presupune obinerea de date cu privire la profilul

psihologic, la pregtire, ocupaie i la natura eventualelor relaii cu persoanele antrenate n
svrirea infraciunii. Aceast operaiune este necesar pentru eficacitatea ascultrii. De
asemenea, trebuie cunoscut poziia martorului fa de fapt, precum i condiiile n care acesta a
perceput aspectele n legtur cu care este ascultat14.
Aprecierea probei testimoniale este o activitate complex, care implic cunoaterea faptului
testimonial n ntregul su, att sub raportul martorului, ct i al depoziiei. Este important
cunoaterea deplin a martorului sub raportul aptitudinilor sale de percepie, de memorare, de
reproducere i de recunoatere, adic a personalitii biopsihologice a martorului. Examenul
martorului nu poate face abstracie de contiina sa social, de trsturile sale caracteriale i
temperamentale, de poziia martorului n pricina dat, de raportul n care acesta se afl cu prile
i cu ceilali martori. Credibilitatea mrturiei se msoar prin aptitudinile fizice i intelectuale ale
martorului, prin sensibilitatea i emotivitatea sa.
n opinia unor autori, examenul martorului, sub raportul capacitii de a depune mrturie,
prezint cea mai mare importan practic, dar datorit dificultilor ce le prezint, aceast idee
nu i-a gsit nici n literatur, nici n practica judiciar, o deplin rezolvare.
Un alt element important al credibilitii personale a martorului l constituie cunoaterea
acestuia sub raportul trsturilor sale temperamentale. Trsturilor de caracter ale martorului le
corespund anumite aprecieri morale pozitive sau negative. Constituie trsturi pozitive
urmtoarele nsuiri: principialitate, sinceritate, onestitate, corectitudine, modestie, generozitate
etc. Dimpotriv, constituie trsturi ce atrag o considerare negativ sub raport moral: necinstea,
nesinceritatea, egoismul, laitatea etc. i care, ca i cele dinti, pot constitui un criteriu de
apreciere a credibilitii martorului. Cu toate acestea, cunoaterea martorului sub aspectul
moralitii sale este o condiie necesar dar insuficient pentru valoarea mrturiei, ntruct nu
ofer o certitudine, ci este doar un singur criteriu dintr-o multitudine.
Exist martori indifereni la tot ce se petrece n jurul lor, fiind preocupai numai de eul lor
propriu. Mrturia acestor persoane poate fi, dei exact, srac n amnunte i superficial.
n concluzie, pentru pronunarea unei soluii temeinice i corecte, pentru confirmarea sau
infirmarea nvinuirii unor persoane, instana trebuie s manifeste un rol activ i pe planul
cunoaterii martorilor.
Cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate este o problema destul de delicata si ea
poate fi realizata atit inainte de ascultare, cit si pe parcursul desfasurarii ei. Alegerea momentului
cind urmeaza a se realiza cunoasterea difera de la o cauza la alta, in raport cu natura infractiunii
14 E. Stancu, op. cit., pag. 68;
14

savirsita, conditiile comiterii ei, numarul prsoanelor care au perceput faptele sau imprejurarile,
precum si aspectele ce pot fi lamurite cu fiecare martor ori categorie de martori. Asa, de
exemplu, cunoasterea martorilor chemati pentru verificarea mentiunilor din inscrisurile incheiate
de catre faptuitor cu ocazia savirsirii unei delapidari sau inselaciuni poate fi realizata in bune
conditii si pe parcursul ascultarii. Intr-un asemenea caz, efectuarea unor activitati prealabile de
cunoastere - avind in vedere numarul mare de persoane ce trebuie ascultate - va duce la cheltuieli
nejustificate de timp si de forte, pe cind o declaratie nesincera poate fi inlaturata prin depozitiile
altor persoane ascultatein cauza. In alt mod se pune problema cunoasterii unor martori oculari in
cazul infractiunilor de tilharie, omor s.a., cind datorita conditiilor in care a fost savirsita fapta,
imprejurarile acesteia au fost percepute de un numar foarte restrins de persoane. Regula trebuie
s-o

constituie

cunoasterea

martorilor

anterior

prezentarii

lor

pentru

ascultare.

Acesta activitate este necesara pentru stabilirea tacticii adecvate care va fi folosita pe parcursul
ascultarii.
Cunoasterea martorilor presupune obtinerea si analizarea unor date despre persoanele ce
urmeaza a fi ascultate. In afara datelor de identificare terbuie sa fie obtinute cit mai multe
informatii legate de trasaturile psihice ale persoanelor ce urmeaza sa de puna ca martori.
Pentru caracterizarea personalitatii martorilor este necesar sa se cunoasca:

gradul de dezvoltare a gindirii, mai ales in cadrul martorilor minori;

interesele predominante, de prezenta carora depinde, in mare masura, calitatea

perceperii;
starea sanatatii in momentul perceperii;
mediul in care traiesc, cu efct direct asupra experientei, itereslor, etc.
profesia si ocupatia, iar in cazul martorilor minori, profesia, ocupatia parintilor;
trasaturile de caracter - hotarit, nehotarit, linistit, agitat, vesel, trist, curajos, inchis,
deschis, sensibil, atent, nervos, impresionabil etc.

Minorii - chiar daca nu au implinit virsat de 14 ani - pot avea calitatea de martor . Aceasta
este posibil deoarece in cadrul activitatii de probatiune actioneaza principiul necesitatii aflarii
adevarului in cauza penala si legiuitorul a inteles sa nu excluda pe minori de la posibilitatea de a
fi ascultati ca martori. Este si normal sa fie asa, atita timp cit aceasta posibilitate corespunde
conditiilor reale in care pot avea loc infractiunile, la savirsirea carora pot asista si persoane
minore sau numai astfel de persoane. Psihologia martorilor minori, avind aspecte specifice
virstei - fie timiditate, fie inclinare spre exagerare, fie dificiente de percepere ori sugestionari
subsecvente - determina ca declaratiile lor sa fie evaluate cu atentie sporita.

15

2.4. Alegerea locului unde martorii urmeaz a fi ascultai

Alegerea locului unde martorii urmeaz a fi ascultai este de multe ori determinat de
considerente de ordin tactic. Deoarece legea nu prevede un loc anume, ascultarea se poate
efectua acolo unde organul judiciar consider c acesta poate exercita o influen favorabil
asupra obinerii declaraiilor, sau locul unde urmeaz a fi ascultai poate fi impus de situaia n
care se afl martorii.
De regul martorii sunt ascultai la sediul organului judiciar, sediul poliiei, sediul
parchetului, instanei, de asemenea martorii pot fi ascultai la locul unde se afl la un moment
dat, domiciliul, locul de munc. n cazul martorilor suferinzi, ascultarea va avea loc la locul unde
se afl sub ngrijiri medicale- instituie medical, domiciliu- iar n cazul celor aflai n executarea
unei pedepse privative de libertate la locul unde sunt internai. Persoana chemat ca martor este
obligat s se nfieze la locul, ziua i ora artate n citaie, n caz de nerespectare martorul
poate fi adus silit la instana de judecat.[4] Ascultarea martorului se face la un moment ct mai
apropiat de svrirea infraciunii. Din momentul lurii la cunotin de ctre martor c va fi
ascultat i pn la ascultarea propriu-zis trebuie s treac un timp ct mai scurt pentru ca
martorul s fie ndeprtat de influene din partea persoanelor interesate n cauz. Cnd sunt mai
muli martori ascultarea lor se va face separat i se va evita s ia legatura ntre ei pentru a nu se
influena reciproc. Cnd un organ de urmrire penal sau o instan de judecat nu are
posibilitatea s asculte un martor, se poate adresa unui alt organ de urmrire penal sau unei alte
instanei de judecat, pentru efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie. Comisia
rogatorie se poate adresa numai unui organ sau instane egale n grad. Organul de urmrire
penal sau instana de judecat care efectueaz comisia rogatorie poate pune i alte ntrebri dac
necesitatea lor rezult din cursul ascultrii. n actul de citare a martorului pentru ascultare se va
meniona data exact pentru prezentare anul, luna, ziua, ora i adresa exact a locului unde se
va face audierea, sediul organului i camera unde se va prezenta.

2.5. ntocmirea planului de ascultare

Tot un loc important in vederea pregatirii il constituie intocmirea planului de ascultare. In
urma studierii dosarului cauzei se stabilesc problemele care urmeaza sa fie lamurite cu fiecare
16

martor sau categorie de martori identificati in cauza. Stabilirea problemelor ce urmeaza sa fie
lamurite prin ascultare este obligatorie penrtu a nu se omite aspectele esentiale cunoscute de
martori, cu valoare pentru aflarea adevarului.
Avindu-se in vedere multitudinea problemelor care trebuie sa fie lamuirite prin ascultare,
pozitia martorilor in cauza, datele ce caracterizeaza personalitatea acestora, necesitatea
prezentarii unor mijloace de proba cu ocazia ascultarii, se impune intocmirea unui plan de
ascultare pe baza problemelor respective. Planul contine intrebarile care urmeaza a fi adresate
martorilor si poate fi intocmit pentru fiecare martor in parte ori categorie de martori, daca
problemele ce urmeaza a fi clarificate sunt aceleasi.
Intrebarile trebuie sa fie scurte, clare si precise, sa dea posibilitate martorilor sa inteleaga
la ce se refera in raspunsurile lor. Ele pot fi ordonate logic sau cronologic, in raport cu ceea ce
cunosc martorii, cu modul in care au perceput faptele ori imprejurarile savirsirii lor, cu
personalitatea

si

psihologia

acestora

si

cu

pozitia

lor

in

timpul

ascultarii.

Este interzisa folosirea intrebarilor sugestive ori a celor de natura sa puna in dificultate pe
martori. In cazul unor martori despre care exista date ca incearca sa ascunda adevarulul, este
indicat ca intrebarile sa fie prevazute pe mai multe variante, sa fie formulate intrebari de
rezerva.
Ca si in cazul invinuitului sau inculpatului, si planul de ascultare a martorului este
orientativ,

pe

parcursul

ascultarii

putind

fi

modificat

sau

completat.

Planul de ascultare trebuie sa se constituie intr-un instrument de lucru, intr-un ghid obligatoriu;
numai in acest mod problemele pot fi lamurite printr-o singura ascultare evitindu-se chemarile
repetate in fata organelor de urmarire penala.
In cadrul activitatii de stringere, verificare si apreciere a problemelor, organul judiciar
este dator sa dispuna chemarea martorilor si sa asigure prezenta la activitatea procesuala a
acestora. Organele de urmarire penala sau instanta de judecata sunt obligate sa citeze persoanele
aratate prin denunturi ori plingeri, precum si alte persoane propuse de parti. Dreptul de a dispune
citarea unor persoane ca martori apartine in exclusivitate organelor judiciare. In virtutea rolului
lor activ, acestea pot dispune din oficiu chemarea oricaror persoane ca martori in cauza penala.
Pe de alta parte, persoana chemata ca martor este obligata a se infatisa la locul, ziua si ora fixate
in citatie, in fata organelor judiciare.
Lipsa ne justificata a martorilor este sanctionata de legea procesuala penala.
La stabilirea datei pentru ascultare trebuie avuta in vedere ca intre momentul luarii la cunostinta
si cel al ascultarii sa treaca cit mai putin timp, pentru a feri martorii de influenta straina. Cu alte
cuvinte, se impune ca fixarea momentului chemarii pentru ascultare sa inlature posibilitatea
martorilor de a se pune de acord cu alti martori, invinuiti, inculpati ori alte persoane interesate,
referitor la ceea ce urmeaza sa declare. Martorii trebuie sa fie ascultati separat, sa nu astepte sa le
17

vina rindul. Asteptarea, pe linga faptul ca oboseste, da posibilitate martorilor sa comunice cu alte
persoane, influientindu-se in mod nefavorabil.
Locul ascultarii este, de regula, sediul organului de urmarire penala. cand persoanele care
urmeaza a fi ascultate ca martori sint in imposibilitatea de a se prezenta - infirmitatea, maladie,
stare de arest etc. - , organul de urmarire penala procedeaza la ascultarea la locul unde se afla
acestea. Cind organul de urmarire penala nu are posibilitatea sa asculte martorii, deoarece
acestea se afla in alta localitate si nu se pot deplasa sau se afla in strainatate, ascultarea se
efectueaza prin comisie rogatorie.
Pentru buna desfasurare a ascultarii si realizare scopului pe care-l urmareste in raport cu
natura cauzei in care se efectueaza, cu problematica ce trebuie lamurita si cu situatia fiecarui
martor in parte, trebuie sa fie luate si alte masuri pregatitoare cum ar fi: invitarea parintelui,
tutorelui, curatorului sau educatorului cind martorul este un minor ce nu a indeplinit virsta de 14
ani, invitarea unui interpret, in situatia in care martorii nu cunosc limba in care se desfasoara
procesul penal, selectarea si pregatirea materialelor ce vor fi folosite pe parcursul ascultarii si
determinarea modului, a momentului si a ordinii in care vor fi folosite, asigurarea deconectarii
cheltuielilor de transport si cazare impuse de deplasarea martorilor.
Pe linga acestea in timpul ascultarii trebuie creata ambianta propice; biroul in care
urmeaza a se face ascultarea trebuie sa fie mobilat sobru, fara obiecte in plus care ar putea
distrage atentia martorului. Pregatind ascultarea organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca
modalitatea i care va aborda pe martori, conditiile ce trebuie asigurate pentru realizarea
contactului psihologic cu acestea. Una din cele mai importante probleme ale tacticii ascultarii o
constituie atitudinea organului de urmarire penala in timpul desfasurarii acestei activitati;
succesul ascultarii depinde in mare masura de modul in care se reuseste apropierea martorilor.
Dificultatea consta in aceea ca personalitatea fiecarui martor este individuala. Or, maiestria celui
ce conduce ascultarea consta tocmai in a gasi pentru fiecare un limbaj comun, o "abordare
individuala", in stiinta de a "citi" psihologia martorului si a realiza contactul psihologic.
Procedeile tactice de ascultare sint elaborate de tactiaca criminalistica pe baza generalizarii
experientei pozitive organelor judiciare. Tactica ascultarii se stabileste in fiecare cauza concret,
chiar in cazul fiecarui martor luat separat, pentru ca, in ultima instanta, fiecare persoana
reprezinta un unicat.
La adoptarea tacticii de ascultare terbuie sa fie avute in vedere si unele consideratii de
ordin mai general, dintre care merita a fi subliniate :
natura cauzei in care se efectueaza ascultarea;
personalitatea si psihologia martorilor;
faptele si imprejurarile care prezinta importanta pentru cauza, cunoscute de catre martori;
conditiile in care martorii au perceput faptele ori imprejurarile pe marginea carora urmeaza
sa depuna,
18

pozitia martorilor fata de partile implicate in cauza, interesul lor de a depune intr-un anumit

fel, daca sunt animati de dorinta de a declara adevarul sau, dimpotriva, sint de rea-credinta;
natura si valoarea problemelor ce urmeaza a fi folosite pe parcursul ascultarii pentru

determinarea martorilor sa faca declaratii veridice si complete;

masura in care organul de urmarire penala stapineste problemele privind psihologia
marturiei, cunoaste particularitatile cauzei, poseda cunostinte temeinice despre specificul
activitatii de unitate ori sectorul unde a fost savirsita infractiunea s.a.

NCHEIERE

Pregtirea audierii martorilor necesit, uneori, ntocmirea unui plan de ascultare, pentru
fiecare persoan n parte mai ales n cauzele dificile, complicate. n plan vor fi incluse:
19

problemele de clarificat, ntrebrile i ordinea de adresare a lor, eventuale date desprinse din
materialele aflate la dosar pe care anchetatorul le poate folosi n timpul ascultrii.

Soluionarea unei cauze penale nu se poate concepe dect n condiiile ascultrii

persoanelor direct implicate i a celor care, dei nu au participat activ la svrirea faptei ilegale
pot furniza informaii valoroase care s contribuie la aflarea adevrului.
Ascultarea unei persoane are o dubl valen i anume:
- reprezint o modalitate important de obinere a mijloacelor de prob ;
- n anumite situaii poate constitui o form de exercitare a dreptului la aprare lucru
valabil dac avem un vedere ascultarea unui nvinuit sau inculpat cruia n acest mod i se d
posibilitatea de a-i prezenta punctul de vedere i de a combate acuzaiile ce i se aduc
O definiie generic a acestei activiti sun astfel:,,Ascultarea persoanelor n ancheta
penal este o activitate procesual i de tactic criminalistic realizat de organele de urmrire
penal(organe de cercetare penal i procuror)pentru a se stabili probele care vor contribui la
aflarea adevrului n cauza respectiv
Din cele expuse rezulta importanta ce trbuie acordata pregatirii, ascultarii martorilor, in
toate laturile sale componente; numai realizind aceasta activitate la parametrii calitativi maximi,
se va putea desfasura ascultarea in conditii optime, iar rezultatele obtinute vor servi la aflarea
adevarului si la justa solutionare a cauzei.

BIBLIOGRAFIE

Susrse bibliografice n limba romn

20

1. AL. ROCA Metodologie i tehnici experimentale n psihologie, Editura tiinific,

Bucureti, 1971
2. Aurel Ciopraga Criminalistica. Tactica, Universitatea Al. I. Cuza, Iai, 1986
3. A.F.KONI Psihologia i depoziiile martorilor, 1955 in TIBERIU BOGDAN Op. cit.
4. Camil Suciu Criminalistica, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1972
5. Ciopraga Aurel, Criminalistic. Tratat de tactic, Editura Gama, Iai, 1996
6.

Ciopraga A., I.Iacobu, Criminalistic, Ed. Junimea, Iai, 2001

7.

Doltu Ioan, Matorul n procesul penal, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2004

8. Emilian Stancu Criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucureti, 1997

9. J. BENTHAMA Traite des preuves judiciares, Editure Bassage freres, Paris, 1929, vol. I, nr.
99
10. Neagu I., Drept procesual penal, Ed. Academiei , Bucureti, 1988
11. Nicolae Volonciu Op. cit., pg. 964
12. NICOLAE MITROFAN, VOICU ZDRENGHE, TUDOREL BUTOI Psihologie judiciar,
Casa de editur i pres ansa S.R.L., Bucureti, 1992
13. Sutherland H.E., Cressez R.D, Principii de criminologie, Editura Cujos, Paris, 1966
14. TIBERIU BOGDAN Probleme de psihologie judiciar, Editura tiinific, Bucureti, 1979
15. YIEGFRIED KAHANE Dreptul procesual penal n R.P.R., Editura Didactic i pedagogic,
Bucureti, 1963

Surse electronice:
1.
2.
3.
4.
5.

http://www.juspedia.ro/1124/tactica-ascultarii-martorului/
http://www.scritub.com/stiinta/drept/CRIMINALISTICA42963.php
http://www.stiucum.com/drept/criminologie/Tactica-ascultarii-martorilor62134.php
http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2009-2/12_VALERIU_CONSTANTIN_BICAN.pdf
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/psihologie/litus_emese_ro.pdf

21