Sunteți pe pagina 1din 114

MACROECONOMIE - Curs pentru studentii anului I de la I.D.

Cooredonator Lector univ. dr. Diana Andreea Mandricel


Control stiintific Prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu Academia Romana
CUPRINS
Prefata - (Mandricel Diana) p. 2
CAPITOLUL I- Conceptul de macroeconomie (Mandricel Diana) p.3
CAPITOLUL II-Comportamentele economiei agregate (Mandricel Diana) p.11
CAPITOLUL III-Echilibrul si dezechilibrul in context macroeconomic (Mandricel Diana) p. 22
CAPITOLUL IV-Venitul, consumul, economiile si investitiile (Mandricel Diana) p. 32
CAPITOLUL V-Cresterea economica si dezvoltarea durabila (Mandricel Diana) p. 46
CAPITOLUL VI-Piata muncii (Mandricel Diana) p. 57
CAPITOLUL VII- Piata monetara (Mandricel Diana) p. 69
CAPITOLUL VIII- Inflatia. Politici antiinflationiste (Mandricel Diana) p. 76
CAPITOLUL
Diana) p. 90

IX Somajul fenomen multidimensional al economiei romanesti (Mandricel

CAPITOLUL X-Piata informatiei ( prof .drd. Grigorie Paraschiva) p. 105


BIBLIOGRAFIE GENERALA SELECTIVA p. 115

Prefata
Motto: Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu exista drum si lasa o urma- R.W.
Emerson
Trecerea noastra spre un nou sistem de organizare economica bazat pe mecanismele
pietei concurentiale, nu poate fi inteleasa si realizata decat in cadrul unui efort intensiv, continu si
sustinut in care trebuie coptata intreaga populatie a tarii.
De aceea, in eleborarea acestui curs s-a avut in vedere ca printr-o prezentare graduala
succinta si sintetica a problemelor de baza ale macroeconomiei sa putem introduce studentul in
profilul economistului modern.
Acest lucru este necesar deoarece studiul il ajuta pe cursant sa intrevada pe langa legile si
realitatile obiective existente, modul in care deciziile firmelor si managerilor lor, imbinate
riguros cu politicile guvernamentale pot contribui la succesul economiei romanesti in ansamblu,
orientand-o spre eficienta si performanta.
In componenta sa lucrarea include urmatoarele capitole:
1. Conceptul de macroeconomie
2. Comportamentele economiei agregate
3. Echilibrul si dezechilibrul in context macroeconomic
4. Venitul, consumul, economiile si investitiile
5. Cresterea economica si dezvoltarea durabila
6. Piata muncii
7. Piata monetara
8. Somajul
9. Inflatia. Politici antiinflationiste
10. Piata informatiei
Pentru insusirea si aprofundarea cunostintelor de catre studenti, la sfarsitul fiecarei teme
abordate sunt inserate intrebari de verificare a notiunilor sau aplicatii practice, se prezinta unele
studii de caz sau probleme axate pe materialul studiat. In final se efectueaza un scurt rezumat al
sectiunii prezentate, spre a se trage o concluzie referitoare si edificatoare asupra temei parcurse.

Speram ca prin acest mic compendiu, am reusit sa oferim cititorilor un fundament si o


viziune clara de ansamblu asupra agregatului economic national, privit atat in context propriu,
dar si in cel european, orientandu-l spre o perceptie corecta a noului sistem concurential de piata
globala si spre o utilizare rationala, dar pertinenta a resurselor nationale.

CAPITOLUL I: CONCEPTUL DE MACROECONOMIE

OBIECTIVE:
1.1. Circuitul economic de ansamblu
1.2. Interdependenta dintre economia nationala si macroeconomie
1.3. Componentele de baza ale economiei nationale
1.4. Macroeconomia si Guvernarea

1.1. Circuitul economic de ansamblu


In circuitul global al teoriei si practicii economice, macroeconomia ocupa un loc de
prima importanta intrucat studiaza activitatea economica a unei tari privita la scara nationala in
timp ce microeconomia caracterizeaza economia consumatorilor individuali si a firmelor
individuale.
Astfel, la nivelul macroeconomic se realizeaza: Agregarea cererii si ofertei individuale
in cererea si oferta globala a fluxurilor dintre agentii economici in circuite sintetice care exprima
veniturile si cheltuielile, consumul intermediar si consumul final etc.1
Termenul de macroeconomie provine de la cuvantul grecesc makros (mare) si
reprezinta ceea ce rezulta din realitatea economiei nationale a fiecarei tari si in acelasi timp
este o parte a stiintei economice care studiaza aceasta realitate 2 in conditiile cresterii
interdependentelor economice atat pe plan national dar si pe plan international. In acest context,
macroeconomia analizeaza agregarea reactiilor individuale intr-un ansamblu coerent de activitati
economice ce se desfasoara sub influenta conjugata a unei multitudini de factori determinati.

Ciucur D., Gavril I., Popescu C., Economie.Manual universitar,Editura Economic,1999, p. 323.
Pociovliteanu Diana-Mihaela, Teorie economic general.Elemente de macroeconomie, Editura Universitaria
Craiova, 2008, p.1.
2

Problemele de baza abordate la nivelul macroeconomic sunt:

asigurarea conditiilor pentru realizarea unei alocari eficiente a resurselor si corectarea


esecului pietelor concurentiale;

realizarea unei cresteri economice realiste bazata pe compatibilitatea criteriilor de


eficienta economica, cu cele social-economice si ecologice;

relatia dintre exigentele echilibrului economic general si dezechilibrele partiale ce pot


aparea la scara unei economii, sub forma inflatiei, somajului s.a;

ciclitatea economiei in determinarea cauzelor care alterneaza fazele de expansiune cu


fazele de recesiune, precum si deciziile anticiclice;

integrarea macroeconomiei in cadrul economiei mondiale, in diferite organizatii


economice si piete internationale;

planificarea si prognoza liniilor directoare ale dezvoltarii economico-sociale din


perspectivele resurselor naturale si a progresului tehnico-stiintific, a globalizarii
problemelor pe care le indica sporirea interdependentelor dintre economiile nationale;

politicile de cercetare a esecului, pietelor concurentiale si de depasire a dezechilibrelor


anormale in evolutia pietei economico-sociale;

fundamentarea principalelor agregate economice si studierea relatiilor intre ele pentru a


evidentia regularitati si raporturi relative stabilite intre ele ca de exemplu: intre venit si
investitii, intre venit si consum.

Delimitarea problemelor macroeconomice enuntate mai sus reprezinta o modalitate utila


de analiza si interpretare a vietii economice pornind de la individualitatea fenomenelor si
proceselor economice, ajungandu-se la integrarea lor in logica ansamblului economiei nationale.
Macroeconomia permite astfel evaluarea fortelor principale si a legilor care actioneaza si
interactioneaza in interiorul economiei, oferind guvernelor bazele stiintifice ale actiunilor
practice. Prin complexitatea ei organizatorica si functionala, macroeconomia reuseste sa
elucideze pertinent o serie de probleme de importanta capitala indicandu-ne:

cum poate fi marit si distribuit just venitul national al unei tari;

care sunt cauzele ciclurilor de afaceri si ce remedii care sa se propuna pentru


eficientizarea lor;

cum putem imbunatati ocuparea fortei de munca si reducerea somajului prin


administrarea cererii;

cum putem controla inflatia;

care sunt modalitatile de reducere a ofertelor negative ale administrarii cererii;

cum putem actiona asupra ofertei spre a imbunatati efortul, productivitatea si eficienta;

ce politici trebuie sa adopte guvernul spre a indeplini obiectivele propuse.

Prin aceste deziderate, macroeconomia se refera la agregarea reactiei individuale a


agentilor economici dintr-o tara facand uz de un complex de factori ce prestabilesc si determina
functionalitatea optima a economiei nationale.
Trebuie sa subliniem insa, ca pe linga studiul efectelor pozitive ale participantilor la
viata economica a tarii, macroeconomia analizeaza si efectele negative generate de dezechilibrele
aparute pe piata bunurilor muncii, capitalului si monetara ce se exteriorizeaza sub forma de
inflatie, somaj, decalaj intre venituri s.a.
Printre conceptele de baza cu care se opereaza in macroeconomie se includ ca esentiale:
cererea si oferta agregata precum si modelul realizarii echilibrului pietei nationale.
1.2 Interdependenta dintre economia nationala si macroeconomie
Studiile intreprinse in prezent pe taramul economiei evidentiaza existenta unei
interdependente majore intre economia nationala a unei tari si macroeconomia ei.
Aceasta legatura reciproca apare tot mai pregnanta ( pe o anumita treapta de dezvoltare
a societatii) in masura in care progresul fortelor de productie, diviziunea muncii si relatiile
externe au devenit cuatificabile, iar economia nationala participa tot mai intensiv prin nivelul
macro la schimburile internationale.
In acest context, economia nationala se caracterizeaza ca fiind un sistem organizat de
activitati economico-sociale aparute si desfasurate intre diversi subiecti, intr-un cadru statal bine
determinat istoric, economic si social-politic, tinand cont de resursele proprii existente.
Liantul acestei activitati este constituit din interesul national ce asigura echilibrul
general si progresul unei natiuni.
1.3 Componentele de baza ale economiei nationale
Dintre componentele de baza ale unei economii nationale sunt esentiale urmatoarele:
un mod adecvat de organizare statala;
un potential geografic, natural si economic corespunzator;
o componenta demografica elevata;
o piata nationala proprie care sa tina seama de resursele naturale, demografice,
materiale, umane, stiintifice si tehnologice existente;

o justa diviziune a muncii;


un sistem functional dinamic care sa includa o participare activa la schimburile
internationale;
un cadru institutional bine organizat care sa cuprinda mai multe nivele
(administrativ, teritorial-politic);
o legislatie favorabila si flexibila menita sa faciliteze colaborarea economiei
romanesti cu alte economii pe plan mondial;

Consideram ca numai printr-o analiza sistematica a acestor atribute apartenente


economiei nationale, putem ajunge la integrarea lor intr-un circuit macroeconomic eficient si
flexibil care se refera la productie, repartitie, schimb, consum, acumulare s.a.
Pe baza celor prezentate putem concluziona ca intre economia nationala si
macroeconomie, exista numeroase zone de suprapunere si de interferenta ce le fac inseparabile si
profitabile.

1.4 Macroeconomia si Guvernarea


Stiinta economica considera ca in prezentGuvernarea economica este un mecanism
prin care puterea executiva a tarii isi indeplineste functiile economice in societate prin centre de
decizie macroeconomice proprii.3
Intrucat formarea libera a pretului este o conditie fundamentala a functionalitatii
profitabile a mecanismului economiei de piata, ea necesita si cere in continuare implicarea
statului, indiferent de natura sistemului economic existent sau de nivelul dezvoltarii economiei
sociale a unui stat.
Astfel,alocarea eficienta a resurselor si optimizarea relatiei dintre eficienta, echitate
si crestere economica se poate asigura prin punerea in valoare a virtutiilor pietei si al rolului
benefic al guvernului.4
Desi interventia guvernului in economie este astazi o problema extrem de
controversata in opinia unor economisti, statul in calitate de garant al acesteia trebuie sa vegheze
asupra functionalitatii si dezvoltarii ei, inlaturand dezechilibrele survenite pe parcurs, promovand
respectarea si editarea celor mai favorabile legi.
De asemenea, guvernul ajuta producatorul prin acordarea de subventtii, cumpararea de
produse, stocarea si contingentarea lor, crearea unor facilitati de export, politici fiscale selective
si altele .

3
4

Ciucur D., op. cit., p. 325.


Duu Mihaela, Niculcea S., Macroeconomie, Editura Independena Economic, Piteti, 2008, p.10.

Mentionam ca in cazuri de forta majora (razboaie,calamitati naturale, crize


profunde) ,autoritatea publica este cea care poate interveni prin fixarea de preturi, blocarea sau
limitarea lor si impunerea de preturi maximale sau minimale.
Indiferent de modul in care se implica in macroeconomie, statul urmareste in mod
prioritar crearea unei economii de piata functionale, avand ca obiectiv major pe termen lung
dezvoltarea durabila a tarii.
In acest fel, guvernarea economica devine un instrument util prin care prin puterea
executiva a tarii isi indeplineste tintele sale economice in societate si dincolo de anumite
exagerari ideologice si politice care trebuie inlaturate, ea ramane un factor decisiv in domeniul
macroeconomiei, promovand interesul general al natiunii intr-un anumit orizont de timp.
Rolul economic al Guvernului se concretizeaza prin multiple sporuri de eficienta care
utilizate in spiritul dreptatii si echitatii sociale sunt in concordanta deplina in folosirea rationala
a factorilor de productie, a resurselor naturale limitate si in legatura directa cu principiile unei
optimizari stiintifice, tehnice si ecologice absolut necesare.
In acest context, Guvernul urmareste pe prim plan imbunatatirea eficientei de alocare a
resurselor prin atenuarea sau eliminarea cauzelor esecului pietei, realizarea unui standard
acceptabil de echitate sociala, stabilizarea economiei si asigurarea unei rate inalte de crestere
economica la costuri rezonabile.
Astfel, eficienta economica prin implicatiile ei fundamentale asupra echilibrelor
economice bugetare, monetare si comerciale alaturi de justitia sociala releva problema egalitatii
sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata, iar guvernarea asigura climatul
economico-social pentru infaptuirea autentica
a acestei compatibilitati la nivelul
macroeconomiei.
Totusi guvernele sunt departe de a fi perfecte in ceea ce fac existand posibile esecuri, in
care, prin masurile intreprinse de ele nu se atenueaza esecurile pietelor si nu se obtine o alocare
optima a resurselor. De aceea, in prezent ,,tratarea guvernelor ca maximizatori ai propriei
bunastari si apoi incadrarea lor in modele teoretice ale functionarii unei economii reprezinta un
succes indubitabil si perpetuu al stiintei economice. Teoria optiunii ( alegerii) publice,
elaborata de J. Buchanan, laureat la Premiul Nobel in 1986 sustine ca statul nu este o constructie
infailibila ci o organizatie umana in care deciziile sunt luate de fiinte rationale, de oameni
politici, de functionari, de economisti, de experti in domenii diferite, aceasta teorie oferind un
model de surprindere a esecurilor guvernamentale.

Problema I
Cererea anuala de computere a fost de 1.000 unitati la pretul de 1.000 lei.

In anul urmator a devenit 1.200 lei, iar cererea s-a cartonat la 1.900 unitati (celelalte
imprejurari fiind neschimbate). Se cere: coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret in
marimea absoluta si relativa precum si sa se interpreteze ecomomic rezultatul.
Rezolvare:

Kecx/Px

unde:
Kecx/Px -reprezinta coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret.
C1x-reprezinta cererea de bunuri si servicii in perioada curenta.
Cox -reprezinta cererea de bunuri si servicii in perioada de baza.
P1x-reprezinta pretul bunurulor si serviciilor din perioada curenta.
Pox-reprezinta pretul bunurilor si serviciilor in peritada de baza.
-reprezinta variatia cererii de bunuri si servicii.
-reprezinta pretul bunurilor si serviciilor.
Kecx/Px
sau:
Interpretarea economica.
In perioada curenta pretul este 2.000 lei fata de perioada de baza cand pretul era 1.000 lei, se
constata ca pretul a crescut cu 5% fata de perioada de baza.
Se constata ca cererea in peritada de baza era 1.000 unitati iar in perioada curenta a scazut la 900
unitati, rezulta ca cererea s-a redus in perioada curenta fata de cea de baza cu 10%.
La cresterea cu 5% a pretului, cererea s-a redus cu 10%.
Cu alte cuvinte cererea s-a modificat in sens contrar pretului, dar de doua ori mai intens.
Putem distinge urmatoarele cazuri:

Daca

, Kecx/Px

Daca % C

, iar coeficientul 0 Kecx

Daca %

, iar Kecx/P 1

cererea este elastica in functie de pret.


cererea este inelastica (rigida) in functie de pret.

cererea este unitara in functie de pret.

Problema 2
Coeficientul de elasticitate al unui bun economic in raport de pre tul sau unitar
este 2. Initial cand pretul sau unitar era 2.000 u.m./buc, cererea saptamanala era 15.000u.m./buc.
Care va fi cererea saptamanala daca pretul unitar creste cu 20%?
Cererea de bunuri si servicii variaza invers proportional cu pretul acestora, adica
daca cererea de bunuri si servicii scade inseamna ca pretul acelui bun s-a marit fata de perioada
initiala.

Problema 3.
Presupunem ca la pretul unitar al unei marfi este 10 lei, producatorii sunt dispusi
sa produca si sa ofere saptamanal pietei 300 kg dintr-o anumita marfa.
Daca pretul ar creste la 12 lei, cantitatea oferita ar ajunge la 390 kg.
Se cere: sa se calculeze coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de pret si sa se
interpreteze economic rezultatul.
Rezolvare:

Keox/Px
Keox-reprezinta coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de pret.
Qox-reprezinta cantitatea de bunuri si servicii in perioada de baza.
Q1x-reprezinta cantitatea de bunuri si servicii in perioada curenta.
Pox -reprezinta pretul bunurilor si serviciilor in perioada de baza.
-reprezinta pretul bunurilor si serviciilor in perioada curenta.
9

-reprezinta variatia ofertei din perioada curenta fata de perioada de baza.


-reprezinta variatia pretului din perioada curenta fata de perioada de baza.
Keox/Px
sau:
Keox/Px
Keox/Px indica faptul ca la modificarea pretului oferta se modifica in acelasi sens, dar mai
intens de 1,5 ori sau cu 50% mai mult.
Daca Keox/Px

rezulta oferta elastica in functie de pret.

Daca Keox/Px

rezulta oferta elastica in raport cu pretul.

Daca Keox/Px

rezulta oferta cu elasticitatea unitara in functie de pret.

Problema 4.
Cand pretul unitar al bunului X este 1.000 u.m./kg, producatorii sunt dispusi sa ofere
si sa vanda lunar 5.000 kg. Care ar fi oferta lunara daca pretul devine 12.000 u.m./kg, iar
coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de pret este egal cu 1,4.
Cuvinte cheie

Macroeconomie

Agregare

Piata

Eficienta

Guvernare

Rezumatul capitolului I

Macroeconomia constituie suma legaturilor economice analizate in unitatea lor la nivel


national. In macroeconomie se realizeaza agregarea cererii si ofertei globale, se manifesta

10

fluxurile dintre agentii economici sub forma circuitelor sintetice de ansamblu, se exprima
veniturile si cheltuielile, consumul intermediar si consumul final precum si investitiile, exportul
etc., la scara intregii tari. Toate aceste atribute fac parte din Economia nationala, ce reprezinta
ansamblul activitatii economico-sociale, ce se desfasoara si se influenteaza reciproc la interesele
si posibilitatile generale ale statului respectiv. In functie de structurile economice existente si de
aportul lor la dezvoltarea economica, se poate determina ca economia unei tari este eficienta si
moderna sau slab dezvoltata. In acest context, interventia guvernamentala ocupa un rol important
care nu trebuie neglijat, deoarece este relevant prin organizare, competenta si flexibilitate.
Bibliografie
1. Ciucur D. s.a., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.
2. Dutu Mihaela, Niculcea S., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti,
2008.
3. Manea G., Macroeconomie, Editura Universitatea Titu Maiorescu, Bucuresti, 2007.
4. Marinescu Gabriela s.a., Microeconomie si Macroeconomie, Editura Gr.T. Popa UMF,
Iasi, 2009.
5. Morar R., Vladoi Fl., Economie generala, Ghid practic, Editura Sitech, Craiova, 2010.
6. Pociovalisteanu, Diana Mihaela, Teorie Economica Generala, Elemente de
Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2008.

Capitolul II COMPORTAMENTELE ECONOMICE AGREGATE

OBIECTIVE
2.1. Cererea si oferta agregata
2.2. Principalii indicatori agregati ai macroeconomiei si modalitatea de calcul a lor
2.3. Rezultatele macroeconomice din Romania

2.1. Cererea si oferta agregata


-Cele mai relevante comportamente din cadrul unei economii de piata competitive sunt
reprezentate de cererea si oferta agregata. Prin definitie Agregarea reprezinta operatia tehnico-

11

metodologica de identificare si unire a notiunilor, indicatorilor si poblemelor individuale in


variabile unice, astfel incat toate acestea sa devina, acte, fapte componente a tuturor sectoarelor
institutionale ce compun economia unei tari5.
Prin intermediul procesului de agregare, strategiile agentilor economici individuali se
transforma in politici guvernamentale asigurandu-se in acest mod trecerea de la o abordare
microeconomica la una macroeconomica ce include cererea agregata (CA), oferta agregata
(OA), indicele general al preturilor, economii, investitii s.a. In acest context, cererea agregata
globala reprezinta totalitatea cheltuielilor programate, disponibila pentru achizitionarea
bunurilor produse in cadrul unei economii nationale, pe o perioada determinata de timp de obicei
un an6.
Structura cererii agregate (CA) este alcatuita din urmatoarele patru entitati:
1. cererea pentru consumul personal (C);
2. achizitiile guvernamentale (G);
3. cererea pentru investitii (I) si
4. cererea externa formata din exportul net (EN).
Deci,
CA=C+I+G+EN in care:
EN=E-I unde:
1. C reprezinta totalitatea cheltuielilor de consum ale sectorului privat (gospodarii), pentru
achizitionarea de bunuri materiale si servicii de consum, marimea ei fiind in functie de veniturile
consumatorilor la nivelul preturilor pe care trebuie sa le plateasca pentru bunurile respective;
2. G se refera la achizitii guvernamentale bunurile de consum final si investitionale obtinute pe
seama veniturilor bugetare ( a nu se confunda cu cheltuielile guvernamentale totale)
3. I este formala, rezultand din veniturile nete ale agentilor economici cat si din cea a
fondurilor de amortizare. Ib=In +Am
4. EN ( export net )=>diferenta dintre exporturi si importuri (EN= ExIm) si reflecta influenta
comertului exterior asupra cererii agregate.
Analiza globala a acestor entitati se efectueaza in functie de nivelul general al preturilor
(medie ponderata a preturilor tuturor bunurilor si serviciilor produse intr-o economie).
5
6

Ciucur D., .a. Macroeconomie, Editura Independena Economic, Piteti, 2010, p. 30.
Ibidem.

12

In functie de natura bunurilor, cererea agregata prezinta urmatoarele forme:


cererea globala derivata care se refera la cererea pentru factorii de productie derivati si la
cererea pentru utilitati ce satisfac diverse trebuinte, de exemplu cererea pentru automobile
determina o crestere a cererii pentru factorii de productie specifici ca (teren, cladiri, utilaje,
materii prime, forta de munca etc.)
cererea competitiva globala ce se raporteaza la cererea totala pentru diverse categorii de bunuri
ce explica de ce prosperitatea intr-un domeniu de activitate este insotita de un declin al afacerilor
in alte domenii.
cererea globala compusa, care este specifica bunurilor ce pot satisface o multitudine de
trebuinte ( de ex: otelul poate fi folosit la producerea de nave, cai ferate, bunuri de uz casnic;
cererea pentru otel fiind suma lor).
Oferta agregata (globala), OA este cea care cuprinde: Cantitatea globala de bunuri
economice disponibila pentru vanzare la un nivel al preturilor intr-o perioada determinata de
timp7. Ea este constituita din insumarea valorii cifrei de afaceri al tuturor unitatilor economice
sau a valorii adaugate brute ale acestora, fiind structurata pe sectoare institutional-functionale,
ramuri, subramuri ale economiei nationale si unitati administrativ-teritoriale.
Dupa natura bunurilor ce fac obiectul ofertei agregate, se disting urmatoarele tipuri:
oferta asociata formata din produsele rezultate din acelasi proces de productie (ex: la
extragerea benzinei din petrolul brut se face si prelucrarea produselor derivate in vederea
reducerii costurilor principale)
oferta competitiva determinata de concurenta dintre agentii economici pentru accesul la diversi
factori de productie, ceea ce face ca alegerea sa devina excelenta.
Atat cererea cat si oferta globala trebuie sa fie analizate in legaturile lor multiple si complexe
aflate sub influenta unor factori denumiti Conditiile ofertei, la care indicele general al
preturilor (Igp) are rolul determinant in echilibrul economiei nationale.
Dintre acesti factori, mentionam:
- productivitetea factorilor de productie care prin sporire va reduce costul mediu crescand oferta
agregata, iar prin reducere va amplifica costul mediu micsorand productia si implicit oferta
globala;
-volumul factorilor de productie care prin
diminueaza oferta agregata;

crestere sporesc oferta globala si prin scadere

Ibidem, p. 31.

13

- pretul factorilor de productie (Pfp) ce creste oferta agregata in conditiile in care munca si
materiile prime sunt mai ieftine.
In aceste circumstante => pentru ca sistemul economic al unei tari sa fie in echilibru, este
nevoie ca CA=OA.
Echilibrul dintre CA si OA este reprezentat grafic in figura alaturata ce exprima media
ponderata a preturilor bunurilor, sericiilor produse de economie constituind un model
macroeconomic primar, iar punctul E de egalitate intre cererea si oferta agregata determina
nivelul general al preturilor (PE) si produsul national brut (PNB) real.

In realitate nu poate exista un echilibru perfect intre CA si OA =>urmatoarele situatii:


a) daca OA < CA stare de absorbtie toti purtatorii cererii dispun de venituri si pot cheltui
mai mult decat se produce, iar firmele ofertante isi vor mari productia spre a realize
echilibru intre productia nationala si cheltuielile totale;
b) daca OA > CA stare de presiune, firmele vor reduce nivelul productiei pana cand
aceasta se va egala cu nivelul cererii restabilindu-se echilibrul dintre productia reala si
cerera respectiva.
Din punct de vedere practic => politicile economice cu caracter antiinflationist vor
trebui sa actioneze fie prin reducerea cererii agregate, fie prin sporirea ofertei agregate.

2.2.Principalii indicatori agregati ai macroeconomiei si modalitatea de calcul a lor


14

Problematica prezentarii si maurarii rezultatelor activitatilor economice este o preocupare


veche a economistilor, care la inceput s-a centrat pe determinarea rezultatelor la nivel
microeconomic, pentru ca pe parcurs centrul de greutate sa se deplaseze la nivel macroeconomic.
In prezent cea mai raspandita metodologie recomandata de Consiliul de Statistica al ONU, o
constituie Sistemul Conturilor Nationale (SCN) sau Contabilitatea Nationala (CN) care
reprezinta: un ansamblu coerent de concepte, tehnici, metode folosite pentru masurarea
activitatilor economice a unei tari, intr-un interval de timp, de obcei (1 an)8 .
In cadrul U.E. o conditie esentiala pentru succesul eurosistemului unei economii, o constituie
realizarea unor statistici macroeconomice si financiare cuprinzatoare, coerente si disponibile in
timp.
Pentru atingerea acestui scop se folosesc indicatorii agregati care masoara rezultatele
obtinute la nivel macroeconomic (economia nationala), fiind comparati si evaluati de organisme
si institutii specializate9.
Acesti indicatori de rezolvare se manifesta in diferite forme putand fi grupati dupa
urmatoarele criterii:
PIB (produsul intern brut) calculat in 3 modalitati:
1. In functie de marimea elementelor componente in indicatori bruti (PIB, PNB) si
indicatori neti (PIN, PNN);
2. Dupa sfera de cuprindere: interni ( venituri create in interiorul tarii de catre toti agentii
economici indiferent de nationalitatea lor) PIB, PNB si nationali creati de agentii
economici autohtoni indiferent de locul desfasurarii activitatior (PNB, PNN, VN).
3. Dupa modul de calcul: exprimati in preturi curente de piata (preturi platite de
consumatorii finali, cuprinzand impozitele si taxele indirecte si preturi ale factorilor de
productie fara a include impozite si taxe.
4. Dupa felul exprimarii: in termeni nominali (preturi curente ca urmare a efectelor inflatiei)
si in termeni reali (preturi constante ale unei perioade de referinta).
Prezentam mai jos principalii indicatori macroeconomici folositi in tara noastra.
PIB (Gross Domestic Product) este cel mai important indicator agregat macroeconomic ce
exprima valoarea adaugata bruta a rezultatelor economice finale realizate de agentii rezidenti
8

Pociovaliteanu Diana Mihaela Teorie economic general. Elemente de macroeconomie, Editura Universitaria
Craiova, 2009, p. 7.
9
Ciucur D., op citat; p 32.

15

(autohtoni si straini intr-o perioada determinata de timp, de regula un an). El poate fi calculat
prin trei modalitati:
1. Metoda productiei - ce determina volumul productiei finale produse in tara (agrega
vanzarile efectuate de toti agentii rezidenti in economie, ajungand la produsul global. Caile
de evaluare pot insuma numai valoarea produselor ajunse in ultimul stadiu al circuitului
economic sau numai valoarea fiecarei unitati ce se adauga succesiv pana la vanzarea
produsului final.
Pentru a exprima PIB la preturile pietei (PIBpp) se adauga impozitele indirecte IND si se
scad subventiile de exploatare (SExp), astfel PIBpp=PIBCF+IND-Sexp, in care
CF-costul factorilor de productie
Se constata ca in fiecare stadiu de productie se ia in calcul ca parte a PIB doar valoarea
adaugata a bunului in stadiul respectiv.
Exemplu:
Pentru producerea painii - se ia in considerare valoarea graului produs de fermier, apoi valoarea
adaugata de morarcare este valoarea fainii vandute de acesta - costul graului s.a.m.d.
Suma valorilor adaugate in fiecare stadiu va fi egala cu valoarea finala a painii vandute.
Graul pentru morar este consum ca si faina pentru brutar.
Valoarea adaugata bruta a PIB este diferenta dintre produsul global (PG) si consumul intermediar
(CI).
Deci PIB= PG CI.

2. Metoda venitului consta in insumarea veniturilor ce exprima remunerarea factorilor de


productie (salarii, rente, dobanzi, profituri), cu alocatiile pentru consumul de capital fix (KF).
Marimea obtinuta prin insumarea veniturilor care remunereaza factorii de productie cu
alocatiile pentru consumul KF si cu A (amortizarea) reprezinta PIBKF. Calculat prin metoda
venitului, el poarta numele de venit intern brut, iar pentru a ajunge la PIBpp trebuie adaugate
impozitele indirecte si scazute subventiile de exploatare PIBpp=VF+IND+A-Sexp, unde:
VF- valoarea factorilor productiei

16

3. Metoda cheltuielilor presupune agregarea cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor ce


alcatuiesc productia finala.
PIB insumeaza urmatoarele categorii de cheltuieli:
PIBpp=CF-FBCF+VS+(Ex-IM)
FBCF forma bruta a KF
CF - consum final public si privat
VS variatia stocurilor
Ex export net de bunuri
IM diferenta intre export si import
O importanta deosebita se acorda si deflatorului PIB ce reprezinta raportul dintre PIB
nominal si PIB real.
Exemplu:
Deflatorul PIB in 2011=PIB nominal 2011/PIB real 2011 in care PIB nominal exprima
valoarea ofertei de bunuri la preturile curente din fiecare an, iar PIB real exprima valoarea
productiei de bunuri masurate la preturile perioadei de baza. Astfel,
PIB real=PIB nominal/deflator PIB
PNB (Gross National Product) reprezinta expresia monetara a bunurilor materiale si a
serviciilor produse de catre toti agentii economici nationali prin utilizarea preturilor, factorii de
productie intr-o perioada de timp de obicei un an10. El reflecta valoarea pe piata a productiei de
bunuri finale si reprezinta, dupa cum afirma Paul Heyne indicatorul cel mai cuprinzator din
cadrul celor caculati si totodata cel mai des mentionat. Unii oameni urmaresc comportamentul
PNB asa cum este el cunoscut uzual cu aceiasi atentie cu care copiii asculta buletinul meteo in
dimineata unui picnic.
Aflat in relatie directa cu PIB, PNB poate fi mai mare sau mai mic decat acesta. Astfel cand
este pozitiv PNB>PIB se atesta ca rezidentii obtin venituri mai mari in afara tarii, decat
realizeaza strainii in tara respectiva, cum este cazul Japoniei. Situatia se prezinta insa de obicei
invers PIB>PNB in tarile mai putin dezvoltate din punct de vedere economic, cum este si
Romania.
Calculul PNB se face la preturile pietei fiind variabil in timp determinandu-se atat PNB real
cat si cel nominal.
10

Ionescu R.V., i Prizonie Rodica, Previziuni macoeconomice, Editura Universitar Danubius, 2010, p. 19.

17

PNB este considerat in prezent cel mai expresiv indicator macroeconomic deoarece indica
rezultatele agentilor economici autohtoni indiferent de locul unde isi desfasoara activitatea lor.
PNB=PIB+A-S
A agentul economic autohton
S agentul economic strain
Nivelul preturilor se masoara cu ajutorul indicilor de preturi, cel mai cunoscut fiind Ipc
indicele preturilor de consum (care indica evolutia preturilor bunurilor si serviciilor pe care le
cumpara o familie obisnuita intr-o anumita perioada de timp, de obicei 1 an).
Ipc este un raport procentual intre cheltuielile prezente (valoarea actuala a cosului de bunuri
si cheltuielile trecute din perioada de baza).
Ipc = cheltuielile curente / cheltuieli de baza
Pentru ilustrarea celor mentionate, prezentam urmatorul exemplu:
Problema 1.
Perioada de baza
Cosul de Bunuri

Pret Unitar

Cheltuieli

4 kg carne
6 kg portocale
2 costume haine
3 abonamente R.A.T.B.

15
4
100
20

60
24
200
60

Total :

344 Lei
Perioada curenta

Cosul de Bunuri

Pret Unitar

Cheltuieli

4 kg carne
6 kg portocale
2 costume haine
3 abonamente R.A.T.B.

18
6
100
18

72
36
200
64

Total :

362 Lei

18

Ipc =

=>niv P este pt. perioada curenta > cu 5,2 % decat in perioada

de baza
Ritmul de crestere al preturilor este cunoscut in literatura economica sub numele de rata
inflatiei care in cazul nostru este 5,2 %.

Problema 2.
Sa se construiasca un exemplu asemanator luand in considerare alte 4 bunuri economice
stablindu-se un pret unitar mediu pentru o perioada de baza de exemplu anul 2011 si perioada
curenta adica anul in curs. Sa se determine Ipc. Sa se interpreteze economic rezultatul obtinut.
PNN repretinta valoarea productiei finale nete obtinute in decurs de un an de catre agentii
economici autohtoni pe teritoriul economic al tarii precum si in afara acestuia. Desi PNN ofera o
imagine mai reala a venitului unei natiuni; economistii prefera cifrele brute (PNB) deoarece
deprecierea stocului de K este dificil de estimat cu acuratete. El se determina prin scaderea din
PNB a valorii fondului de amortizare (A).
PNN=PNB-A
Acest indicator poate fi exprimat atat in preturile pietei pp cat si al factorilor de productie
CF ce masoara valoarea venitului national (VN). Evaluat la costurile factorilor, PNN se mai
numeste si VN.
VN=PNBpp- IND+Sexp-A=PNNCF. Astfel,
VN reprezinta marimea agregata a venitului imputata factorilor de productie care au dus la
realizarea productiei nationale intr-o perioada, fiind variabila care sta la baza unor importante
procese macroeconomice cum ar fi economisirea, consumul, investitiile s.a.
2.3. Rezultatele macroeconomice din Romania
Rezultatele obtinute pe taram macroeconomic de economiile de piata contemporane sunt
dependente in mod absolut de promovarea unor actiuni convergente venite sa contribuie la
normalizarea activitatilor economice in conditiile generate de criza economica actuala.
Aceste actiuni se concretizeaza prin adoptarea unui pachet complex de actiuni care vizeaza:
- solutionarea problemei ocuparii fortei de munca;
- trecerea la un nou sistem monetar de echilibru si stabilitatea pietelor;

19

- redistribuirea veniturilor in concordanta cu noile criterii ale eficientei economice si ale echitatii
sociale;
- consolidarea politicilor bugetare;
- folosirea unor strategii de crestere si dezvoltare eficiente incluse in programe, prognoze si
planuri judicios fundamentate din punct de vedere stiintific.
Privita retrospectiv, economia Romaniei s-a confruntat in ultimii 3 ani cu probleme dificile
constand in diminuarea productiei agricole, accentuarea deficitelor bugetare, cresterea somajului
s.a. care au influentat in mod negativ indicatorii ei macroeconomici.

Indicatorii macroeconomici
Situatia din acest punct de vedere este redata in tabelul de mai jos buletinul statistic al
Romaniei din Aprilie 2011
O premiza decisiva pentru dezvoltarea economica accelerata o reprezinta valorificarea
potentialului intern de crestere evaluat de Comisia Nationala de Prognoza si de U.E. la un nivel
care sa produca si sa asigure satisfacerea cererii economice agregate. Acest lucru este evidentiat
in tabelul de mai jos.

2006
Cererea interna din cote PIB
Industrie
Apicultura
Constructii
Servicii

Rata Medie
2007-2013
5,7 %
5,1 %
2,7 %
2,7 %
5,9 %

7%
6,4 %
0,5 %
15,2 %
6,8 %

Fig.PIB Modificari procentuale (Sursa Comisia Nationala de Prognoza)


Conchidem ca rezultatele macroeconomice obtinute de tara noastra pe parcurs
materializate prin indicatori concreti reprezinta o sinteza edificatoare a activitatilor agentilor
economici din sectorul public si privat, care a creat conditiile necesare reducerii decalajelor ei de
dezvoltare fata de noile state ale U.E.

20

Cuvinte cheie:
cerere agregata
oferta agregata
indicatori economici
rezultate macroeconomice
echilibru
Rezumat la capitolul II:
CA si OA sunt cele mai reprezentative componente ale unei economii de piata functionale din
cadrul unei tari.
De aceea este necesara aplicarea unor politici si strategii economice adecvate care sa asigure
echilibrul dintre ele la nivel macroeconomic.
Rezultatele activitatilor economice intreprinse sunt masurate si materializate prin indicatorii
obtinuti la nivel national dintre care PIN; PNB; PNN sunt cei mai relevanti.

Bibliografie:
1. Angelescu Coralia, Politici economice, Editura Economica, Bucuresti, 2009.
2. Capanu I., Anghelache C., Indicatori economici pentru managementul micro si
macroeconomic, Editura Economica, Bucuresti, 2000.
3. Ciucur D. s.a., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.
4. Cocioc P., Jula O., Macroeconomie. Teorie si Aplicatii, Editura Risoprint, Cluj Napoca,
2010.
5. Glavan B., Macroeconomie, Editura Pro-Universitaria, Bucuresti, 2009.
6. Ionescu R., Pripoaie Rodica, Previziuni macroeconomice, Editura Universitara Danubius,
Galati, 2010.

Capitolul III ECHILIBRUL

SI DEZECHILIBRUL IN CONTEXT MACROECONOMIC

21

OBIECTIVE:
3.1. Conceptul de echilibru si dezechilibru macroeconomic
3.1.1. Echilibrul economic
3.1.2. Echilibrul macroeconomic dinamic
3.1.3. Dezechilibrul economic
3.2. Politici si strategii macroeconomice in contextul integrarii Romaniei in U.E.

3.1. Conceptul de echilibru si dezechilibru macroeconomic


Problema studiului echilibrului si dezechilibrului economic nu este noua, ea fiind abordata inca
din vechime pornind de la clasici si neoclasici.
3.1.1. Din punct de vedere etimologic, conceptul de echilibru isi gaseste radacina in latinescul
aequilibrium , aequs insemnand egal si libra balanta.
El se aplica in diverse domenii ale stiintelor, fiind mult mai complex si dobandind multiple
valente in economie si dupa cum sustine Fr. Perroux: un ansamblu economic este in stare de
echilibru general cand rezultanta energiilor de schimbare ale agentilor care-l compun este in
vecinatatea lui zero.
In macroeconomie, echilibrul exprima acea stare spre care tind structurile economiei, fluxurile
si pietele bunurilor si serviciilor, piata monetara, piata capitalului si piata muncii, adica piata in
ansamblul ei, caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei, in diferitele lor
segmente, abaterile dintre ele fiind nesemnificative pentru a se produce dificultati (dezechilibre)
in functionarea economiei nationale11.
Ipoteza de la care au plecat clasicii si neoclasicii considera ca preturile sunt perfect flexibile
asigurand un echilibru automat si instantaneu al cererii si ofertei pe toate pietele.
In acest context, Adam Smith poate fi numit parintele modelului clasic al echilibrului economic
in care, o mana invizibila poate sa lege si sa armonizeze comportamentele producatorilor si
ale consumatorilor, iar dupa cum remarca Paul Samuelson, in acest mod fiecare individ obtine
avantaje conform propriilor sale interese.
David Ricardo, pornind de la postulatele clasice, sustine ca echilibrul rupt temporar poate fi
restabilit prin evolutia ofertei care va aduce pretul la nivelul sau natural, prin cresterea ofertei si
reducerea pretului.
11

Pociovliteanu Diana-Mihaela, op. cit., p. 46.

22

J. B. Say si-a implementat teoria echilibrului pe asa numita lege a debuseelor prin care
produsele si veniturile, fluxurile reale si cele monetare, oferta si cererea de bunuri ajung sa se
echilibreze automat.
John Stuart Mill, sustinator al acelorasi principii afirma ca plata pentru marfurile achizitionate
sunt marfurile insele, iar produsele pe care le poseda cineva sunt mijloacele cu care se platesc
bunurile dobandite de terti.
Scoala neoclasica reprezentata prin L. Walras, C. Menger, V. Pareto, A. Marshall, K. Arrow, G.
Debreu s.a. a reusit sa cuprinda intr-un sistem unitar analiza economica a optiunilor individuale
si coordonarea lor catre piata.
Astfel, modelul neoclasic al scolii echilibrului se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:

concurenta pura si perfecta care este predominanta in economie;


echilibrul general este valabil numai pe termen scurt, ceea ce implica mentinerea la
acelasi nivel a populatiei totale si a celei active, constanta stocului de capital, stabilitatea
starii tehnologice si un comportament constant al participantilor la schimburi;
stabilirea diverselor echilibre partiale in mod simultan, netinand cont de factorul timp,
echilibrul realizandu-se concomitent pe piata muncii, monetare si a bunurilor si
serviciilor.

Monetaristii F. Von Hayek si M. Friedman, au cautat sa demonstreze validitatea pe termen lung


a teoriei clasice a monedei, superioritatea politicilor monetare fata de politicile bugetare si
efectele perverse ale instabilitatii monetare.
John M. Keynes inverseaza postulatul de pornire al analizei neoclasice, afirmand ca pe termen
scurt preturile sunt rigide (fixe). Astfel, modelul macroeconomic cu preturi rigide pe termen scurt
lansat de Keynes constituie o teorie dinamica a fluxurilor economice care:

include mai multe variabile decat modelul clasic;


ia in consideratie fluxurile monetare din economia tarilor, avand rol activ asupra
economiei reale;
reprezinta o abordare in termeni de circuit ce consta in relatia de cauzalitate intre
agregatele care se influenteaza reciproc pe baza lor asigurandu-se un ehilibru global;
presupune o analiza pe termen scurt;
considera investitiile ca factori de crestere imediata a veniturilor;
pune un accent particular pe importanta cererii globale.

Prin aceste caracteristici metodologice abordarea keynesiana reintroduce dimensiunile esentiale


ale analizei economice ce constau in:

informare, anticipari, timp, incertitudine;


reprezinta o replica data sustinatorilor modelului clasic si neoclasic.
23

In acceptiunea actuala, echilibrul economic semnifica acea situatie a unei economii in care
proportiile cantitatilor globale permit ajustarea armonioasa a fluxurilor, stabilitatea preturilor si
functionarea satisfacatoare a aparatului economic12, astfel incat participantii sa fie pregatiti
impotriva crizelor, existand o corelatie benefica intre valorile si fortele economice, fara a se crea
disproportii in functionarea complexului macroeconomiei.
Notiunea de echilibru economic este insa relativa si cuprinde in structurile sale toate aspectele
relative ale echilibrelor partiale. In raport cu natura proceselor economice si felului in care se pot
exprima rezultatele economice obtinute in timp, echilibrul macroeconomic poate fi static si
dinamic.
Echilibrul static este caracterizat prin existenta unor schimbari minore adeseori imperceptibile
pe termen scurt, a diferitelor procese sau subsisteme ale economiei nationale in care starea ei
generala ramane nemodificata.
Pentru ca o economie nationala sa fie in echilibru static este necesar ca cererea agregata (C) sa
fie egala cu oferta globala (O), adica C=O, neexistand nici un exces de oferta O=0 si nici un
exces de cerere globala C=0.
Echilibrul macroeconomic dinamic este definit ca o modificare sub actiunea contradictorie a
factorilor dezvoltarii si cresterii economice, a raportului dintre resurse si nevoi, a raportului intre
cererea globala si oferta agregata, ca si dintre subsistemele economiei nationale, care se pot
manifesta si masura pe termen scurt si pe termen lung.

3.1.2. Echilibrul macroeconomic dinamic


In esenta, echilibrul macroeconomic dinamic presupune migrarea structurilor economiei
nationale, ruperea coerentei structurilor existente si crearea de noi compatibilitati structurale,
adica restabilirea unui nou echilibru intre componentele structurale ale economiei13.
Principalele echilibre spre care tind astazi toate tarile sunt:

12
13

o crestere economica pozitiva si consolidata;


ocuparea deplina a resurselor de munca;
stabilirea nivelului general al preturilor si a masei monetare;
repartitia adecvata si justa a veniturilor;
echilibrul bugetar;
un sold echilibrat al balantei de plati externe pe termen mediu.

Ciucur D. s.a., Macroeconomie, Editura Independena Economic, Piteti, 2010, p. 38.


Pociovliteanu Diana-Mihaela, op. cit., p. 47

24

Conditiile concrete, existente si specifice fiecarei tari in parte, impun masuri ample si coerente
pentru asigurarea unui echilibru economic stabil in fiecare etapa de dezvoltare a statului
respectiv inlaturandu-se disproportiile si decalajele survenite pe parcurs.
Pe baza teoriei economiei dominante care este rezultat al unei optiuni eminamente colective, se
pot construi modele ale echilibrului macroeconomic, oferindu-se explicatii pertinente asupra
felului cum interesele individuale sunt reconciliate cu echilibrul general prin mecanismul
schimbului si negocierilor.
In Romania, echilibrul macroeconomic este puternic influentat de economia subterana care
reprezinta ansamblul activitatilor economice desfasurate organizat cu incalcarea normelor
sociale si ale legilor economice, avand drept scop obtinerea de venituri ce nu pot fi controlate de
organele abilitate ale statului.14
Sfera de cuprindere a economiei subterane este vasta, ea incluzand frauda fiscala, munca la
negru (clandestina), traficul de droguri si arme, coruptia, prostitutia s.a.
Ponderea acestei activitati ilegale reprezinta un procent de 20-30% din PIB, iar printre factorii
care au favorizat aparitia ei in perioada postdecembrista, evidentiem incertitudinile legislative,
toleranta autoritatilor fata de incalcarea prevederilor legale, nepotismul, influenta unor oameni
politici precum si existenta unor intreprinderi mici ce desfasoara o activitate speculativa.

3.1.3. Dezechilibrul economic


Dezechilibrul economic general caracterizeaza acea situatie a unei economii care este marcata
prin dereglarea raportului dintre cererea globala si oferta globala, dereglare insotita de decalaje
importante ale agregatelor economice fata de punctul lor de echilibru.15
In timp ce echilibrul se prezinta ca o stare de moment, dezechilibrul se manifesta permanent si
cu intensitati diferite la nivelul tuturor componentelor economiei nationale.
In acest cadru se inscriu dezechilibre dorite si acceptate, considerate a fi normale si dezechilibre
nedorite care pot provoca tensiuni sociale si politice de mare amploare.
Cele mai semnificative dezechilibre economice sunt:

14
15

stagnarea si /sau contractia productiei;


somajul (subocupare) si mai rar supraocupare;
inflatia si alteori deflatia;
decalajele dintre veniturile personale.

Ciucur D. .a., op. cit., p. 41.


Ciucur D. .a., op. cit., p. 37.

25

Formele fundamentale ale dezechilibrului economic de piata concurentiala sunt presiunea si


absorbtia.
Astfel, pentru reliefarea dezechilibrelor economiei normale se utilizeaza termenul de presiune,
iar pentru cele anormale, termenul de absorbtie.
Presiunea reda situatia de oferta excedentara ( exces suply) sau existenta pietei cumparatorului
(buyers market), atat pe piata muncii cat si pe cea a bunurilor si serviciilor, ceea ce duce in final
la aparitia somajului prin nerealizarea ofertei.
Vanzatorul sta la rand sa-si vanda produsele, iar aspiratia lui pozitiva nu este pe deplin
satisfacuta.
Absorbtia este acea stare de dezechilibru anormal, caracterizata prin penurie de oferta si exces
de cerere ce se materializeaza prin cozi de asteptare la usile centrelor comerciale.
Ea reprezinta piata vanzatorilor (sellers market) care duce la o tensiune de aspiratie pozitiva
nesatisfacuta la cumparatori.
Pentru a intelege modul de manifestare a presiunii si absorbtiei pe piata ce se produce prin
dezechilibrul economic creat, se impune cunoasterea unor notiuni de baza cum ar fi: nivelul
aspiratiei vanzatorului si cumparatorului, etapa de asteptare si perimare pentru vanzarecumparare si tensiunea aspiratiei.
Nivelul aspiratiei vanzatorului ( Nav) si al cumparatorului (Nac) reprezinta doar o parte a
multiplelor alternative de decizie posibile, iar raportul dintre Nav si Nac arata puterea fortelor
existente pe piata (Rfp). Daca Rfp>1, dominatia pe piata este a cumparatorului, iar daca Rfp<1,
dominatia apartine vanzatorului.
Etapa de asteptare pentru vanzare (EAV) sau de cumparare (EAC) reprezinta minimul de timp
care trebuie sa treaca de la aparitia nivelului de aspiratie de vanzare-cumparare pana la primele
acte efective de vanzare-cumparare.
Etapa de perimare a aspiratiei de cumparare (EPC) sau de vanzare (EPV) constituie perioada de
timp dupa care agentii economici renunta la aspiratia initiala de vanzare, deoarece intentia lor
initiala de vanzare sau cumparare s-a realizat, fie ca si-au corectat intentia initiala.
Tensiunea aspiratiei de vanzare (Tav) minus cea de cumparare (Tac) reprezinta diferenta dintre
nivelul aspiratiei de vanzare sau cumparare si rezultatul obtinut in urma deciziei de cumparare
(Rac) sau de a vinde (Rav) sau diferenta dintre aspiratia de vanzare (Av), respectiv cumparare
(Ac) si vanzarea efectiva (Ve), respectiv cumparare efectiva ( Ce). Rezulta ca:
Tac = Nac Rac => Tac = Ac Ce
Tav = Nav Rav => Tac = Av Ve

26

Se considera ca efectele complexe si multiple ale presiunii si absorbtiei sunt decisive asupra
desfasurarii activitatii economice de ansamblu si ele se manifesta atat pe termen scurt cat si pe
termen lung.
Pe termen scurt, absorbtia este propice activitatii economice, aceasta marindu-si dimensiunile
printr-o mai buna utilizare a capitalului fix si prin sporirea volumului sau cu ajutorul investitiilor,
iar consumatorii se adapteaza la producatori.
Presiunea, in schimb, nu poate mari volumul productiei decat prin folosirea capacitatii de
productie existenta si a celei neutilizate.
In aceasta circumstanta investitiile sunt inutile, producatorul adaptandu-se la cerintele
consumatorului.
Pe termen lung, absorbtia franeaza perfectionarea bunurilor economice, nestimuland
introducerea de produse noi si garantarea calitatii lor, vanzatorii domina piata comportandu-se ca
niste monopolisti in timp ce cumparatorii stau la rand pentru a achizitiona bunurile necesare. In
acest caz, cresterea vanzarilor depinde numai de productie, deoarece producatorul gaseste
cumparator pentru fiecare produs, netrebuind sa concureze.
Starea de presiune pe termen lung stimuleaza introducerea pe piata a produselor noi accelerand
si garantand dezvoltarea calitativa a bunurilor.
Concurenta exista numai intre vanzatorii care asteapta la rand spre a-si vinde produsele
cumparatorilor.
Adaptarea productiei la nevoile consumatorilor este rapida si elastica datorita deselor
modificari ale cerintelor si intentiilor de cumparare.
In perioada presiunii, atat pe termen lung cat si pe termen scurt, greutatea incertitudinii revine
vanzatorului, iar cumparatorul gaseste pe piata tot ce-si doreste, fiind in deplina siguranta.
In perioada de absorbtie, situatia se inverseaza, vanzatorul fiind in stare de siguranta, iar
cumparatorul devine suporterul incertitudinilor.
Pentru a consuma ceea ce-si doreste, cumparatorul isi creeaza stocuri costisitoare din bunurile
care-i sunt necesare. In ceea ce priveste selectia bunurilor in perioada de presiune, ea este facuta
de cumparator si are ca rezultat diferentierea si imbunatatirea calitatii bunurilor, reducandu-le
costurile. Invers, in perioada de absorbtie, selectia o face vanzatorul care devine un veritabil
monopolist.
De asemenea, presiunea si absorbtia sunt in masura sa determine fluxul informational dintre
masa vanzatorilor si a cumparatorilor.

27

In perioada de presiune, sarcina de a-i informa pe clienti revine vanzatorului, iar in cea de
absorbtie, ea apartine cumparatorului.
Intensitatea la care se manifesta procesul de presiune sau absorbtie genereaza efecte pozitive
sau negative asupra mersului pietei in ansamblul ei.

3.2. Politici si strategii macroeconomice in contextul integrarii Romaniei in U.E.


Studiul obiectivelor, problemelor si politicilor macroeconomice reprezinta un aspect major al
agregarii. Se considera ca o problema economica devine una macroeconomica atunci cand ea
stimuleaza sau afecteaza realizarea intereselor generale ale agentiilor si sectoarelor institutionale
dintr-o tara, antreneaza masuri concentrate in actiuni convergente din partea participantilor in
directia aducerii in limite normale de desfasurare a activitatilor.16
Spre deosebire de microeconomie, unde avem mai putine necunoscute, problemele
macroeconomice, implica o multitudine de necunoscute de ordin economic, social, politic,
ecologic s.a.,fiecare dintre ele incluzand doua laturi distincte, una pozitiva(normala) echilibrata
si alta negativa(anormala) dezechilibrata.
Desi toate statele tind spre o crestere economica continua, durabila si de inalt nivel, ele se
confrunta periodic cu crize si recesiuni care genereaza dezechilibre intre cererea si oferta globala,
avand ca rezultanta aparitia de tensiuni sociale care duc la un esec al pietelor.
Tocmai de aceea se impune pe prim plan necesitatea corectarii acestor deficiente prin
abordarea unei juste politici economice adecvate, care consta in actiunea constienta a puterii
publice, democratic constituita care presupune definirea stiintifica a obiectivelor economice si
sociale ale statului natiune si punere in opera a acestor obiective, pornind de la conditiile
existente si folosirea unor mijloace si tehnici adecvate17.
Punctul de plecare in elaborarea unei politici realiste consta in realizarea intereselor generale
ale natiunii printr-o perspectiva previzibila. Pentru aceasta, se folosesc mai multe criterii care
marcheaza obiectivele strategice si tipologia politicilor economice.
Astfel, in raport cu:

16
17

Obiectivele finale, politicile economice pot fi de crestere, dezvoltare durabila, ocupare


deplina etc.
Dupa instrumentele folosite se practica politici indirecte (monetare,fiscale) si directe
(preturi, subventii)

Ciucur D. .a.,op cit, 2008, p. 39.


Ciucur D. .a.,op cit, 2010, p. 42.

28

Dupa extensia in timp a obiectivelor se practica politici conjuncturale pe termen scurt,


structurale si pe termen lung.
In functie de modul influentarii participantilor la mecanismele pietei se aplica politici
restrictionale, de incitare, de concentrare.
Dupa amploarea domeniului vizat si de instrumentele folosite, distingem politici globale
si sectoriale.
In raport cu optica doctrinara a guvernantilor exista politici liberale, neoliberale,
keynesiste si nedirijabile.

In mod frecvent se fundamenteaza si se practica mixuri de politici macroeconomice cum ar fi


cele ale cererii si ofertei.
Politicile cererii agregate (demand side) se bazeaza pe teoria cererii agregate, ce combina
obiective multiple de instrumente de analiza si de gestiune guvernamentala.
Politica ofertei agregate (supplly side) se sprijina pe teoria ofertei agregate (supplly-sideeconomics) ce cumuleaza numeroase obiective si instrumente.
Pentru asigurarea unei activitati echilibrate in economie, guvernele folosesc politica bugetara,
monetara si fiscala.
Politica bugetara consta in totalitatea actiunilor si masurilor luate de stat pentru asigurarea
veniturilor sale si de organele locale prin alocarea bugetului public in invatamant, sanatate,
cultura, aparare, administratie, protectie sociala, protectia mediului ambiant si pentru
contracararea socurilor din economie.
Astfel, bugetul de stat ca principal instrument financiar este reprezentat de o balanta
economica in care se inscriu veniturile provenite din impozite, taxe si resurse nefiscale pe de o
parte, iar pe de alta parte cheltuielile publice.
Acest buget este elaborat de guvern si este administrat de puterea executiva, dupa ce a fost
aprobat in Parlament. In functie de situatia soldului (raportului dintre venituri si cheltuieli)
bugetul poate fi considerat echilibrat, excedentar sau deficitar.
Politica monetara este caracterizata prin totalitatea masurilor si metodelor prin care autoritatea
publica intervine in caz de inflatie, crize economice si fenomenele sociale prin cresterea sau
reducerea ofertei banesti.
In acest caz banca centrala foloseste politica dobanzilor inalte atunci cand exista pericolul unei
cresteri economice exagerate si a dobanzilor scazute cand economia a ajuns in criza.
Instrumentele utilizate sunt : emisiunile suplimentare de moneda, controlul banilor existenti in
sectorul monetar, taxa scontului si rescontului, vanzarea sau dupa caz cumpararea de titluri de
valoare de pe piata libera.

29

Politica fiscala insumeaza toate masurile luate de stat in ceea ce priveste impozitele si
finantarea cheltuielilor publice in scopul stimularii cresterii economice a tarii.
Impozitele impuse pot fi directe, adica suportate direct de catre contribuabili (impozitul pe
profit, salarii, averi, venituri agricole, dividende) si indirecte incluse in preturile platite de catre
toti consumatorii (T.V.A., accize, taxe vamale s.a).
In afara acestor trei forme principale ale politicii economice exista si o politica de mediu
menita sa faciliteze o dezvoltare economico-sociala durabila aflata in stransa interrelatie cu
cerintele protectiei mediului si care asigura echilibrul ecologic, puritatea aerului, solului, apei s.a.
Privita in ansamblu o justa politica economica vizeaza nu numai situatia economica existenta
in plan intern, dar si pe cea din celelalte state ale lumii. Aici sunt incluse comertul exterior si
politica de plati externe reflectate in balanta comerciala si de plati care trebuie sa fie echilibrate,
deoarece deficitele sunt acoperite prin finantarea lor tot de catre stat. In acest cadru importurile
si exporturile ar trebui sa fie aproximativ egale, iar platile sa nu depaseasca incasarile.
Se remarca ca dupa 1989, balanta comerciala a Romaniei s-a situat si este intr-un dezechilibru
permanent intrucat importurile masive a produselor de consum si exporturile mici au amplificat
deficitul comercial al tarii dezechilibrand balanta de plati prin imprumuturile contractate cu
dobanzi foarte mari.
In prezent, prin integrarea Romaniei in U.E. politicile sale economice sunt elaborate conform
prevederilor existente in tratatul de aderare fiind in concordanta cu situatia creata de criza
economico- financiara .

Problema 1:
1.In cazul unei economii, unde Ctf (privat si public) reprezinta 50.000 mld u.m., investitiile sunt
egale cu 10.000 mld u.m. CG este 80.000mld u.m. importurile egale cu 10.000 mld u.m. Sa se
calculeze exporturile nete.
80.000mld-50.000mld=30.000mld u.m.
Problema 2:
2.Intr-o economie, CA reprezentand 100.000 mld u.m., cunoscand ca ponderea consumului privat
este de 60%, a investitiilor de 15%, iar a consumului public de 10% din totalul CA. Sa se
calculeze valoarea exportului.

Cuvinte cheie:

30

Echilibru
Dezechilibru
Politici macroeconomice
Obiective
Tipologie

Rezumat la capitolul III:


In conjunctura actuala termenul de echilibru si dezechilibru economic intruneste o multitudine de
valente. Raportat la modul general echilibrul semnifica egalitatea a doua marimi interdependente
iar dezechilibrul reprezinta inegaliatatea a doua marimi cuantificabile.
Analizand in detaliu situatia din economie se conchide ca echilibrul economiei concurentiale de
piata este o stare specifica a pietelor creata prin actiunea si comportamentul agentilor economici
in dubla lor calitate de consumatori (cumparatori) si producatori (vanzatori) ce se manifesta prin
forme multiple.
In macroeconomie acest echilibru poate fi partial si general, iar principalele forme spre care tinde
sunt: cresterea economica, ocuparea deplina a resurselor, stabilitatea pretului, repartitia justa a
veniturilor s.a.
Spre deosebire de echilibru, dezechilibrul macroeconomic reprezinta acea stare economica
marcata profund de dereglarea raportului dintre cererea si oferta globala, ce se insoteste de
numeroase decalaje a agregatelor economice si care se manifesta permanent in contrast cu starea
de echilibru care este vremelnica .
Aceste dezechilibre intalnite pot fi normale (dorite) si anormale (nedorite). Pentru reliefarea
celor normale se foloseste termenul de presiune, iar pentru cele anormale termenul de absorbtie.
Efectele pozitive sau negative ale presiunii si absorbtiei depind de intensitatea pe care o poseda
fiecare dintre cele doua procese.
In functie de conditiile specifice existente in fiecare tara se impun masuri adecvate si coerente
materializate prin politici si strategii pertinente menite sa asigure echilibrul inlaturand
dezechilibrele aparute in fiecare etapa a dezvoltarii economice spre a evita producerea de
decalaje si disproportii la scara macroeconomica.
In concluzie, o justa politica economica insotita numai de elaborarea unor strategii adecvate
poate garanta o evolutie performanta a economiei nationale inlaturand efectele dezastruoase
generate de existenta economiei subterane (frauda fiscala, munca la negru ,traficul de droguri si
arme, coruptie , prostitutie s.a)
BIBLIOGRAFIE

31

1.Adumitracesei D.I, Fapte si idei economice despre romani si pentru romani, Editura
Economica, Bucuresti, 2001.
2.Bacescu M., Macroeconomia intermediara, Editura Universitara, Bucuresti, 2004.
3.Burga M.,Macroeconomia Perspectiva Europeana , Editura Beck, Bucuresti, 2002.
4.Ciucur D., s.a, Macroeconomie, Editia a-II-a, ASE, Bucuresti, 2008.
5.Ciucur D. s.a, Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.
6.Ciumara M., Politica economica, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2001.
7.Suta Selejan Sultana, Doctrine economice, Editura Independenta Economica, Bucuresti, 2000.
8.Zamfir C.,coordonator, Dictionar de economie, Editura Economica, Bucuresti, 2001.

CAPITOLUL IV VENITUL,CONSUMUL SI INVESTITIILE


OBIECTIVE:
4.1. Venitul la nivel macroeconomic.
4.2. Consumul
4.3. Investitiile si economiile
4.4. Principiul multiplicatorului si acceleratorului
4.4.1. Principiul multiplicatorului
4.4.2. Principiul acceleratorului
Veniturile constituie sursa achizitionarii bunurilor necesare traiului pe de o parte, si
mijlocul obtinerii de economii pe de alta parte.
In trecerea ei galopanta prin viata, obtinerea si cheltuirea veniturilor de catre fiecare fiinta
umana reprezinta un drept fundamental, deoarece in conditiile existentei unor resurse limitate
este necesara o stricta planificare a acestora, si o sporire a venitului national spre a asigura
omului bunastarea dorita si satisfactia pe care o merita.
Cunoscutul economist englez Alfred Marshall, defineste venitul national, ca pe un produs
total net al agentilor economici, ce constituie si singura sursa de plata a acestora.

32

La nivelul macroeconomic conceptul de venit prezinta diverse forme si imbraca multiple


semnificatii, reprezentand expresia agregata a veniturilor individuale si se manifesta sub forma
venitului personal, venitului disponibil si venitului national18.
Astfel, venitul personal exprima totalitatea veniturilor curente pe care le obtine o
persoana in urma desfasurarii unei anumite activitati indiferent de sursa de la care provine
(bugetul statului sau alte surse locale).
Din acest venit se achita diverse obligatii sociale catre stat si organele publice locale, sub
forma de impozite, taxe si alte contributii, fara a se percepe contravaloarea lor, ramanand dupa
aceea si o parte disponibila folosita de persoana respectiva numitavenit disponibil. Venitul
disponibil reprezinta ceea ce ramane din venitul personal, dupa ce s-au scazut contributiile
obligatorii platite administratiilor centrale si locale si din care posesorul lui isi cumpara bunurile
si serviciile necesare existentei sale, si mai face economii din suma care-i prisoseste.
Venitul national disponibil este un venit net ce insumeaza venitul national creat si soldul
transferurilor curente cu strainatatea. Acest venit serveste consumului privat al membrilor
societatii, si pentru consumul public al institutiilor.
Calcularea venitului national se poate face in trei moduri folosind:
1. Metoda productiei
2. Metoda repartitiei
3. Metoda redistribuirii veniturilor

1. Metoda productiei sau metoda valorii adaugate; este aceea in care venitul natinal reprezinta
valoarea adaugata neta exprimata in preturile factorilor, creata in decurs de un an de catre agentii
economici ai unei tari in interiorul tarii si in strainatate.
Suma veniturilor create la nivelul unei economii nationale, sau produsul intern net, in preturile
factorilor (PINPF) se obtine scazand din suma produsului intern brut, in preturile pietei(PIB PP) si a
subventiilor (S), amortizarea(A) si impozitele indirecte nete(Ii):
PINPF = ( PIBPP + S)-(A+Ii)
Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul contului de creare a veniturilor, care evidentiaza
formarea veniturilor din activitatea economica si din patrimoniu, sub forma valorii adaugate
nete(VANPF ) sau a produsului intern brut (PINPF ), in preturile factorilor:
PINPF = VANPF

18

Ciucur D i colectivul., Macroeconomie, Editura Independena Economic, Piteti, 2010, p.46.

33

Produsul intern net evidentiaza valoarea adaugata neta in preturile factorilor, (cand nu cuprinde si
impozitele indirecte).
PINPP = VANPF + Ii
2. Metoda repartitiei sau a insumarii veniturilor este cea care aduna toate veniturile realizate de
posesorii factorilor de productie, participanti la activitatea de productie.
Acest calcul se efectueaza cu ajutorul contului national de repartitie a venitului care
evidentiaza repartitia primara a acestora.
Potrivit acestei metode, venitul national va cuprinde salarii + rente + dobanda neta (dobanda
incasata-dobanda platita) + profiturile.
Toate aceste venituri obtinute de participantii nationali la crearea productiei, sunt supuse
impozitelor directe.
3. Metoda de redistribuire a veniturilor se realizeaza cu ajutorul contului national de
redistribuire a veniturilor al carui sold este venitul national disponibil.
In ultimele decenii, la veniturile mentionate se adauga si un venit permanent
reprezentand:rata stabila a consumului pe care o persoana ar putea-o mentine pe tot timpul
vietii, tinand seama de nivelul actual al bogatiei si al venitului castigat in prezent si in viitor 19.

4.2. Consumul
Consumul este singurul scop si singura tinta a oricarei activitati
economiceJ.M.Keynes 20.
Consumul este considerat ca scop final al organizarii si functionarii sistemelor economice
indiferent de tipul lor. El reprezinta folosirea bunurilor economice de catre populatie si
administratie in vederea satisfacerii trebuintelor personale si colective.
In viziune teoretica, notiunea de consum este mai vasta decat cea de consum personal si
colectiv, ea incluzand si consumul factorilor de productie. La nivel macroeconomic, consumul
trebuie analizat sub forma de consum final si consum intermediar. Indicatorul care reflecta in
mod pertinent nivelul mediu al consumului de bunuri materiale si de servicii este consumul pe
locuitor.
19

Ibidem p. 48.
J.M. Keynes , Teoria general a forei minii de lucru ,a dobnzii i a banilor,Editura
tiinific,Bucureti 1970, p. 132.
20

34

In acest context, consumul personal constituie o componenta esentiala a vietii, reflectand


nivelul de trai al unui individ. El se determina prin raportul dintre consumul total de produse si
servicii intr-o perioada de timp (CT) si numarul mediu de locuitori din tara respectiva, din acea
perioada (PTm).
Consumul pe locuitor =
Rezulta ca: Marimea consumului personal, pe total si pe locuitor, exprimata valoric, adica
cheltuielilele efectuate pentru cumpararea bunurilor si achitarea serviciilor, reprezinta costul
vietii21, care depinde de volumul bunurilor si serviciilor achizitionate si de pretuln (tariful)
acestora.
Evolutia costului vietii si variatiile survenite pe parcurs se masoara folosindindicele
costului vietii(IC).
IC=qxp in care =cantitatea, iar p=pretul si tarifele bunurilor si serviciilor.
Pentru a aprecia in mod obiectiv cresterea sau scaderea nivelului de trai, indicele din
perioada curenta se raporteaza la cel din perioada precedenta, calculat in preturi comparabile.
IC=

ce se poate calcula si in procente IC=

In Romania, la baza calculului acestui indicator se afla Ancheta Integrata a


Gospodariei(AIG) care include cheltuielile destinate hranei, locuintei, transporturilor etc. si
veniturile provenite din salarii, rente,buget s.a.
Structura consumului personal difera de la tara la tara si de la o etapa la alta. Statisticile
din tara noastra, asupra consumului pe locuitor reflecta scaderea lui cantitativa la produse
scumpe, dar de baza (carnea,derivate produse) si o crestere la cele relativ ieftine
(cereale,cartofi,legume), o parte din proteinele animale fiind completate prin lactate si oua. Se
constata ca pe masura cresterii veniturilor se consuma alimente calitativ superioare, iar ponderea
pentru servicii confortabile si rezerve creste, in timp ce cheltuielile pentru imbracaminte si
locuinta raman relativ constante. Toate aceste statistici atesta existenta unei interdependente
marcate intre venituri si consum, denumita in stiinta economica inclinatia spre consumcare
exprimata in procente reprezinta rata medie a consumului( C).

c=
21

sau c=

Ibidem, p. 49.

35

In evolutia ratei medii a consumului intervin:1. factorii de natura obiectiva si


2. factorii de natura subiectiva.
1. Factorii de natura obiectiva, sunt determinati de viata economica si nu pot fi influentati de om.
Ei reprezinta:

Dinamica si nivelul veniturilor in general,cu care consumul personal se afla in raport


direct;
Modificarea politicii fiscale, care prin slabirea presiunii sporeste consumul, cresterea ei
avand efect invers;
Evolutia puterii de cumparare a banilor sub influenta inflatiei care micsoreaza cheltuielile
reale de consum;
Cresterea preturilor elementelor de capital fix sau circulant ce scad veniturile destinate
consumului;
Modificarea ratei dobanzii la creditul de consum care prin crestere diminueaza cererea de
imprumuturi si invers;
Raportul dintre preturile curente si viitoare privite in perspectiva;

2. Factorii de natura subiectiva ce tin de psihologia individului (moda, obiceiuri, dorinta de a trai
mai bine) constand in:

Tendinta indivizilor de a avea o rezerva baneasca pentru: unele situatii neprevazute,


asigurarea batranetii, protectia unor membri ai familiei, s.a, ce diminueaza cheltuielile
pentru consumul curent;
Depunerea unei parti din venitul disponibil la banci sau institutii spre a obtine dobanzi
sau actiuni;
Ridicarea nivelului de trai prin rezerve banesti care acumulate in timp permit largirea
consumului;
Siguranta conferita de sumele economisite ce duce la reducerea cheltuielilor de consum;
Dorinta de educare elevata a descendentilor si de a le lasa o mostenire ce scade
cheltuielile curente de consum;
Zgarcenia unor indivizi in scopul acumularii de rezerve banesti pentru viitor;

Toti acesti factori pot influenta consumul in mod pozitiv sau negativ, dupa cum se vede
din curba de mai jos in care:

C=rata medie a consumului

Vd=venitul disponibil

36

Observam ca pe masura ce venitul disponibil creste sau se reduce, se influenteaza in


aceeasi directie si consumul care va creste sau se va contracta dupa caz.
Urmarind aceasta relatie J.M. Keynes sustine ca legatura dintre venituri si consum se
manifesta ca o Lege psihologica fundamentala conform careia cresterea sau reducerea
venitului va duce la cresterea sau scaderea consumului, dar intr-o proportie mai mica, redata de
indicatorul inclinatia marginala spre consum(Imc) exprimata prin raportul dintre cresterea
consumului (C) si cresterea cu o unitate a venitului (V), fiind o marime pozitiva si subunitara.
Astfel :

Imc=
Intre cei doi indicatori (inclinatia medie spre consum si cea marginala) exista o relatie.

Astfel inclinatia medie spre consum se reduce pe masura cresterii venitului disponibil, iar
cea marginala ramane constanta.
Interdependenta dintre cresterea venitului si cea a diverselor cheltuieli de consum, a fost
analizata si de economistul-statistician E. Engel la sfarsitul secolului al nouasprezecelea, purtand
numele de Legitatile lui Engel.
Acesta a ajuns la concluzia ca pornind de la un anumit nivel al veniturilui, si pe baza cresterii
acestuia, cheltuielile de consum vor evolua astfel:

Cele pentru achizitionarea de produse agroalimentare isi reuc ponderea;


Cele destinate cumpararii de imbracaminte, incaltaminte si locuinte cresc proportional cu
venitul;
Cheltuielile pentru educatie, recreere, petrecerea timpului liber, ce vizeaza confortul,
cresc mai mult decat venitul.

Astfel Legitatile lui Engel sustin ca elasticitatea cererii de bunuri alimentare in raport cu
veniturile este subunitara (cerere neelastica), cheltuielile pentru imbracaminte raman constante
indiferent de marimea veniturilor, in timp ce ponderea cheltuielilor pentru confort si recreere
creste mai rapid decat sporirea veniturilor.
In esenta, dupa cum afirm si J.K.Galbraith nimic nu este mai important decat consumul
de bunuri, consumatorul maximizandu-si pe aceasta cale fericirea.22

22

J.K.Galbraith, tiina economic i interesul public, Editura Politic, Bucureti, 1982, p.146.

37

4.3. Investitiile si economiile


Prin investitii intelegem totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achizitionarea bunurilor
de capital, in vederea sporirii avutiei societatii.
Abordate in sens economic, investitiile presupun crearea de noi capitaluri, prin utilizarea
economiilor care reprezinta suportul investitiilor.
La nivel macroeconomic, economiile contribuie in mod efectiv la modernizarea
capacitatilor de productie si la cresterea profiturilor societatii.
Transformarea economiilor in investitii se face insa cu pretul sacrificiilor populatiei,
pentru ca aceasta sa obtina o imbunatatire substantiala a consumului in viitor.
Efectul investitiilor se reflecta in marirea stocului de capital fix si circulant, in cresterea
patrimoniului firmelor, menajelor si a confortului familiar in special.
Privite in ansamblu, economiile si investitiile sunt marimi egale constituind pentru tara
2 fatete ale aceluiasi proces.
I=E
Din punct de vedere teoretic, economiile (E), reprezinta diferenta dintre veniturile (V) si
cheltuielile pentru consum (C).
E= V C
Rezulta ca economiile nu pot exista decat in cazul in care consumul este mai mic decat
venitul, adica venitul disponibil depaseste consumul.
Intre evolutia veniturilor si cea a economiilor exista o dependenta exprimata prin
inclinatia marginala spre economii (e), ce indica raportul dintre cresterea economiilor (E) si
cea a veniturilor (V) : e=

; ce ne arata cu cat sporesc economiile la o crestere cu o unitate a

sporului de venit.
Economiile realizate la nivel national pot fi considerate ca: potentiale investitii.
Scopul economiilor este acela de a obtine un venit suplimentar in cazul depunerii lor la
banci; cumpararea de actiuni; initierea sau dezvoltarea unor afaceri si crearea de noi unitati
economice sau extinderea celor existente.
Clasificarea investitiilor se poate face in functie de multiple criterii.
Astfel, dupa:

38

Modul folosirii bunurilor de capital cumparate, investitiile pot fi:

1. Investitii nete (In) (de dezvoltare), destinate sporirii capitalului tehnic, real, prin cresterea
capitalului fix si a stocurilor materiale, sursa lor de finantare fiind venitul economisit.
2. Investitii de inlocuire (Ii) (reproductie) ce permit mentinerea stocului de capital fix,
inlocuind bunurile depreciate prin scoaterea lor din functiune, sursa lor de finantare fiind
amortizarea.
3. Investitii brute (Ib), rezultate din insumarea investitiilor nete (In) cu cele de inlocuire (Ii)
si care formeaza capitalul brut, deci:
Ii+In = Ib
Ib = In+A

1.
2.
3.

1.
2.
3.
4.

Dupa natura proprietatii, ele pot fi:


investitii private;
investitii publice;
investitii mixte;
Dupa domeniul de activitate, pot fi :
industriale;
agricole;
in transporturi;
in comert, s.a.
Dupa locul efectuarii:
1. interne;
2. externe.
Deoarece investitiile presupun sume mari, a caror recuperare necesita o perioada
indelungata de timp, exista si riscul de a nu se mai recupera.
De aceea hotararea investitorului de a plasa un venit in domeniu, trebuie sa
includa o serie de calcule referitoare la indicatorii economici si la factorii care-i
influenteaza.
Dintre indicatorii de baza, prezinta importanta:
raportul dintre venitul net ce urmeaza a fi realizat (venitul brut minus costul investitiei) si
venitul net ce s-ar obtine daca suma respectiva ar fi depusa la banca, ce poarta numele de
cost de oportunitate al investitiei;
raportul dintre venitul scontat a fi obtinut si costul investitiei;
raportul
existent intre perioada de rambursare (durata acoperirii cheltuielilor de
investitii), fata de acelasi indicator din alte domenii.

Factorii principali de care depinde eficienta investitiilor sunt:


Cererea de investitii (dependenta de eficienta marginala a capitalului si de marimea
dobanzii);
Riscul investitorului in raport cu riscul imprumutatorului;

39

Fluctuatiile profitului la investitiile existente;


Politica statului;
Starea generala a economiei nationale (recesiune sau boom, stabilitatea factorilor
politici, economico-sociali);
Conjunctura economiei mondiale (cererea de bunuri si servicii pe piata mondiala);
Rata rentabilitatii investitiei si a rentabilitatii minime;
Perioada de rambursare a investitiei (durata recuperarii cheltuielilor de investitii);
Cheltuielilor cu intretinerea si functionarea bunurilor de capital realizate;
Politica statului in domeniul fiscalitatii.
Toate calculele efectuate si factorii ce influenteaza investitiile sunt in legatura cu
vanzarile si profiturile viitoare si cu rata reala a dobanzii. Astfel, investitiile reprezinta un
element obiectiv si o premiza a cresterii si dezvoltarii economice, presupunand alocarea de
capitaluri suplimentare obtinute din economiile populatiei aflate la banci, acumularea unei parti
din profit si atragarea de capitaluri straine.
In Romania dupa 1989, investitiile au cunoscut o evolutie divergenta-datorita faptului
ca:
-economiile populatiei au scazut;
-acumularile de capital au diminuat;
-investitiile straine s-au micsorat,
-iar cresterea dobanzilor a fost un factor distructiv.
Pentru eficientizarea investitiilor este necesar ca ele sa duca la:
-crearea de noi locuri de munca;
-inlocuirea si modernizarea echipamentelor tehnice de productie;
-promovarea unor tehnici si tehnologii moderne, competitive;
-sporirea ofertei de bunuri materiale si servicii;
-conditii mai bune de munca si trai;
-diversificarea si sporirea calitatii bunurilor si serviciilor.
4.4. Principiul multiplicatorului si acceleratorului.
Raportul dintre venit, cheltuieli de consum si investitii este analizat utilizand principiul
multiplicatorului si acceleratorului .
4.4.1. Principiul multiplicatorului
Multiplicatorul (K) al investitiilor exprima raportul dintre cresterea nivelul veniturilor (V) si
cresterea initiala ( ) a investitiilor, adica:

40

K=
Dependenta sporului de venit de sporul de investitii indentificate de cate ori se cuprinde
sporul de investitii ( ) in sporul de venituri (V) , respectiv de cate ori sporeste venitul in
raport de sporul cu o unitate a investitiilor este redata prin relatia :
V= KxI, in care K> 1
Astfel multiplicatorul reflecta legatura directa intre intrarile in sistemul economic,
concretizate in investitii si iesirile acestuia, sub forma veniturilor participantilor la viata
economica .
Valoarea acestui indicator este cu atat mai mare cu cat inclinatia marginala spre consum
este mai mare sau inclinatia marginala spre consum este mai mica.
4.4.2. Principiul acceleratorului
In procesul luarii deciziilor cu privire la utilizarea veniturilor si cheltuielilor de consum
si economii (investitii), se ia in consideratie si principiul acceleratorului ( A ).
Acceleratorul ( A ) exprima raportul dintre cresterea investitiilor ( ) si cresterea cererii
de bunuri de consum (C) , ca urmare a cresterii veniturilor :
A=

, de unde rezulta : = A x C

Schimbarea cererii si ofertei prin sporirea investitiilor duce la modificarea


proportie mai mare a cererii bunurilor de consum .

intr-o

Cresterea veniturilor va antrena o marire mai mult decat proportionala a bunurilor de


capital , de investitii .
Deci , acceleratorul este o marime care ne indica cu cat sporesc investitiile in urma
cresterii cu o unitate a venitului . Daca toate capacitatile de producte sunt folosite, o modificare
a cererii de bunuri de consum genereaza o schimbare de o mai mare amplitudine a investitiei .
Acest principiu actioneaza insa, numai in faze de expansiune si intr-un orizont de timp mai
mare de un an .
Efectele principiilor multiplicatorului si acceleratorului se intrepatrund si se potenteaza
reciproc intrucat :

41

a. Investitiile au un efect multiplicator asupra veniturilor si genereaza sporuri de consum;


b . Cererea suplimentara de consum provoaca accelerarea investitiilor .
Aceste doua principii demonstreaza ca dependenta productiei de consum este o realitate
economica obiectiva, de care trebuie sa se tina seama permanent.
In concluzie : Factorii de decizie trebuie sa adopte o politica macroeconomica adecvata
care sa permita elaborarea veniturilor, asigurandu-se un echilibru intre modul inalt al
acumularilor concomitent cu un nivel asemanator al consumului atingandu-se astfel nivelul de
aur al acumularii capitalului ; cunoscut sub numele de regula de aur a inzestrarii economiei cu
capital .
Pentru a contracara lipsa unor capitaluri autohtone necesare investitiilor ( buget de stat ) ,
in Romania postdecembrista s-au creat partial conditii pentru investitii straine de capital , care
ne aduc avantaje fiind apreciate favorabil numai atunci cand sunt stimulate printr-o legislatie
corespunzatore care sa asigure bunastarea economica a intregului popor printr-un nivel de trai
cat mai ridicat .
Probleme:

1. Daca rata medie a consumului ramane constanta, inclinatia marginala spre consum este :
a) Crescatoare
b) Descrescatoare
c) Egala cu 1
d) Un numar pozitiv dar supraunitar
e) Constanta si egala cu rata medie a consumului
2. Raportul dintre cresterea consumului si cea a venitului se numeste:
a) Rata consumului si arata cat reprezinta pronderea cheluielilor pentru
consum in totalul venitului
b) Inclinatia marginala spre consum si arata importanta consumului
pentru cel care obtine un venit
c) Inclinatia marginala spre consum si arata cu cat se modifica
consumul la modificarea cu o unitate a venitului
d) Inclinatia marginala spre consum ce arata diferenta intre consum la
momentele t1 si t0 pentru o persoana
e) Inclinatia marginala spre economii
3. Daca inclinatia marginala spre economii are o tendinta descrescatoare, atunci
multiplicatorul investitiilor va fi:
a) Neschimbat
b) Mai mic

42

c) Favorabil cresterii produsului global brut

d) Favorabil cresterii venitului


e) Mai mare decat consumul
4. Daca in dinamica sporul venitului devanseaza sporul venitului, economiile nu sunt
afectate:
a) Isi pastreaza nivelul anterior
b) Sunt mai mari decat nivelul anterior
c) Sunt la fel ca si nivelul anterior
d) Sunt mai mari decat venitul
e) Sunt mai mari decat consumul

5.

< 1 implica :
a) Este o relatie adevarata
b) Este o relatie falsa
c) Nu exista un raport intre
d)
e)

6. Rata marginala a economiilor este o marime:


a) Negativa
b) Pozitiva si subunitara
c) Pozitiva si supraunitara
d) = 1
e) Negativa si supraunitara
7. VD1 = 1000 mld. u.m.
VD0 = 25% din VD1

VD0 =

= 800 mld. u.m.

C = 0,8
C = 0,9
E1, E0 = ?
43

si

C = 0,8 => e= 1- 0,8= 0,2


C = 0,9 => e = 1- 0,9 = 0,1

E1 =

E2=

= 5000

= 8000

8. VD1= 1000 mld. u.m.

VD0= 25% din VD1 =

= 800 mld. u.m.

C = 0,9 => e= 0,1


VD = 1000- 800= 200 mld.u.m.
C= 0,8 => e= 0,2
e = ?

E= ?

e = 0,1
E= VD * e = 1000 * 800 * 0,1 = 20 u.m.

VD= k* i => VD = k* i => k=

= 10

VD= 10* 20= 200 u.m.

Cuvinte cheie :

-consumul;

44

-venitul;
-investitiile;
-multipicator ;
-accelerator .
Rezumat la capitolul 4 :
Capitolul de fata abordeaza un subiect de mare actualitate care, suscita pe langa
economisti, interesul intregii natiunii .
Avand ca obiectiv major satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului, venitul,
consumul si investitiile au cunoscut o evolutie ascendenta in timp , fiind rezultanta cresterii si
diversificarii nevoilor umane, dar si a posibilitatilor tot mai largi ale societatii, de a le satisface in
mod corespunzator trebuintelor.
Realitatea economica a demonstrat ca in societatile in care cele trei componente
( venit , consum si investitii ), macroeconomice, au sporit concomitent cu productia, s-au realizat
ritmuri inalte de crestere economica si s-a obtinut totodata si un grad inalt de folosire a fortei de
munca inlaturand dezechilibrele survenite, ceea ce a dus la imbunatatirea standardului de viata al
intregii natiuni, deoarece ce vrei azi, ajungi sa traiesti maine .
Bibliografie
1. Angelescu Coralia , Politici economice , Editura Economica , Bucuresti , 2009.
2. Burda Michael, - Macroeconomie perspectiva europeana , Editura All-Beck , Bucuresti ,
2002 .
3. Ciucur D. si colectiv, -Macroeconomie, Editia a II-a, Editura ASE , Bucuresti, 2008.
4. Ciucur D. si colectiv , -Macroeconomie , Editura Independenta Economica , Pitesi , 2010.
5. Keynes, J. M., -Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1973 .
6. Pociovalisteanu Diana-Mihaela, -Teorie economica generala. Elemente de Macroeconomie,
Editura Universitara, Craiova, 2008.
7.Soim H., Teodoru M. , -Economie , Editura Casa Cartii de Stiinta , Cluj.Napoca , 2008.

45

Capitolul V
DURABILA

CRESTEREA

ECONOMICA

SI

DEZVOLTAREA

ECONOMICA

OBIECTIVE:
5.1. Conceptul de crestere economica
5.2. Factorii cresterii economice
5.3. Dezvoltarea durabila si implicatiile ei economice
5.4. Principalii indicatori ai dezvoltarii economice durabile
5.5. Importanta si implicatiile economice, ale dezvoltarii umane durabile
5.6. Cresterea economica a Romaniei dupa integrarea in Uniunea Europeana
5.1. Conceptul de crestere economica
Considerata a fi o expresie sintetica a sanselor catre o viata mai buna ,,cresterea
economica reprezinta un deziderat major al tuturor statelor.
Datorita producerii unor schimbari radicale in evolutia activitatilor economice, teoria
cresterii si dezvoltarii economice a cunoscut multiple interpretari, ajungandu-se in final la
actuala ,,Teorie a dezvoltarii durabile. Astfel in primele trei decenii ale perioadei postbelice
cresterea economica a constituit o problema stringenta pentru toti economistii fiind identificata
adeseori cu notiunea de progres economic.
In concetia lui C. Clark progresul economic este similar cu cel social.
J. Fourastie considera si el progresul economic ca o rezultanta a progresului social global
sau individual, progresul social generand un nivel de viata elevat si stabil pentru multa vreme. In
viziunea lui W. W. Rostow, teoria cresterii economice devine sinonima cu dezvoltarea si cu
progresul economic. W. Leontief sustine: ,,cu cat o economie este mai dezvoltata , cu atat
structura ei devine asemanatoare cu cea a altor economii dezvoltate23.
Actualmente semnificatia cresterii economice consta in sporirea cantitativa a activitatilor
si rezultatelor acestora pe ansamblul economiei nationale, si in stransa legatura cu factorii care
contribuie la aceasta sporire. In esenta, crsterea economica exprima o evolutie pozitiva
ascendenta, neliniara a unei tari pe termen mediu si lung, fara a exclude unele oscilatii
conjuncturale si chiar regrese economice temporale.

23

Leontief W., Analiza input-output, Editura tiinific, Bucureti, 1970, p. 68.

46

Abordarea cresterii economice se pot face atat in sens larg, cat si in sens restrans. In sens
larg, cresterea economica reflecta ansamblul modificarilor (pozitive, negative si zero) inregistrate
si evidentiate prin principalii indicatori macroeconomici (PIB, PNB, VN).
Se apreciaza ca: ,,O economie nationala inregistreaza crestere economica daca exista
tendinta dominanta a unei cresteri pozitive reale pe termen suficient de lung pentru a inlatura
efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri24.
In sens restrans, cresterea economica se raporteaza numai la marirea venitului national pe
locuitor, adica la aspectul cantitativ al procesului.
In teoria si practica economica se utilizeaza pe langa cresterea economica pozitiva si
termenii de crestere economica zero si de crestere economica negativa (descrestere economica).
Astfel, cresterea economica zero prezentata pentru prima data in anul 1972, in cadrul
raportului ,,Clubului de la Roma intitulat ,,Limitele cresterii reprezinta situatia in care:
,,rezultatele macroeconomice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul
rezultatelor pe locuitor ramanand constant25.
Iar, cresterea economica negativa (descresterea economica) evidentiaza acea situatie in
care ,,pentru un anumit timp rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere,
mentinandu-se insa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru ceea ce presupune
compromisuri rezonabile pe planul eficientei economice si a bunastarii sociale26 .
Pe parcurs, cresterea economica produce modificari ce au loc intr-un anumit spatiu si
orizont de timp, sporind dimensiunile rezultatelor macroeconomice in stransa legatura cu factorii
cauzali.
In acest context cresterea economica se bazeaza pe urmatoarele elemente:

este dependenta de dinamica macroeconomica si de cea demografica;


rezultatele necesita o analiza pe o perioada suficient de lunga spre a permite diferentierea
dintre expansiunea generata de ciclul de afaceri si cresterea economica propriuzisa;
are iin vedere doar rezultatele macroeconomice reale (corectare cu marimea deflatorului);
expresia sintetica este data de ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor.

5.2

Factorii cresterii economice

24

oim H., Teodoru M., Economie, Editura Casa Crii de tiin, Cluj-Napoca, 2008, p. 212.

25

Ciucur D. i colectiv , op. cit., p. 69.

26

Ibidem, p. 70.

47

Cresterea economica este influentata de o serie de factori cu caracter sistemic ce sunt de


ordin uman, natural, material, social-politic, tehnico- stiintific, informational, ecologic etc, fiind
structurati in factori cu actiune decisiva si factori cu actiune mediata.
Intre factorii cu actiune decisiva se inscriu: factorii de productie cum sunt: factorul uman
(resursele de munca), factorul material (resursele naturale si echipamentele de productie
acumulate) si factorul informational-stiintific-tehnologic.
Factorii cu actiune mediata sunt generati de complexitatea sistemului economic national,
fiind reprezentati de:
rata investitiilor;
cheltuielile de dezvoltare-cercetare;
politicile macroeconomice (fiscala, monetara, bugetara);
capacitatea de absorbtie a pietei interne;
politica ecologica.
Fiecare factor al cresterii economice se abordeaza sub 3 aspecte: cantitativ, calitativ si
structural.
Astfel:

Dimensiunea cantitativa se refera la volumul global al fiecarui factor fiind de natura


preponderent extensiva si se realizeaza prin mobilizarea si folosirea unui volum sporit
de factori al caror randament se presupune a fi constant;
Dimensiunea calitativa se refera la randamentul utilizarii resurselor, aportul ei fiind de
natura intensiva;
Dimensiunea structurala inglobeaza contributiile de ordin cantitativ si calitativ, tinand
seama de proportiile in care se combina factorii si se repartizeaza pe destinatia de
utilizare.
In functie de latura care predomina in evolutia indicatorilor macroeconomici, teoria
economica sustine trei tipuri de crestere economica si anume:

Tipul de crestere extensiv ce presupune utilizarea resurselor umane si materiale la un


nivel ridicat fara a obtine o eficienta economica pe masura volumului factorilor de
productie consumati (intalnit in tarile slab dezvoltate si in curs de dezvoltare).
Tipul de crestere intensiv specific economiilor avansate in care sporul de rezultate (peste
55%) macroeconomice, se datoreaza factorilor calitativi de crestere economica.
In acest caz profitul si eficienta sunt de prim ordin reprezentand temelia oricarei
activitati, iar cercetarea stiintifica, tehnologiile inalte, forta de munca pregatita si un
management adecvat sunt decisive;

Tipul de crestere mixt (intermediar), ce corespunde unei contributii aproximativ egale a


laturii cantitative si calitative la obtinerea sporului de rezultate macroeconomice . Acest tip

48

caracterizeaza majoritatea statelor ce se afla in tranzitie spre o economie de piata concurentialfunctionala .

5. 3. Dezvoltarea durabila si implicatiile ei in economie.

Dovedindu-se un proces complex, dezvoltarea economica este definita de specialisti ca


fiind un proces multidimensional ce reprezinta: Ansamblul transformarilor cantitativ-calitative
si structurale ale evolutiei economice in corelatie cu evolutia demografica si problematica
generala a omului, a modului de gandire si comportamentul sau ca si cu evolutia echilibrului
ecologic27
Prin complexitatea sa, dezvoltarea economica implica O crestere a rezultatelor
macroeconomice pe termen lung insotita de modificari cantitativ structurale in economie, in
modul de trai si in calitatea vietii oamenilor;
O trecere a economiei unui stat de la o forma inferioara la una superioara ce include zigzaguri temporale determinate de anumite circumstante.
Progrese referitoare la raporturile dintre agentii economici si mediul economic al acestora
(micro, macro si mondo- economic);
Strucuturile tehnice, stiintifice, sociale si psihologice ale productiei si economiei in ansamblul lor.
Dar, cresterea economica nu inseamna in mod automat si dezvoltare, relatia dintre ele
fiind de la parte la intreg. Ca o rezultanta directa a interesului crescand acordat cresterii
economice si dezvoltarii a aparut termenul de Economia dezvoltarii, ce incurajeaza inovarea,
investitiile si antreprenoriatul din cadrul unei tari sau regiuni, in scopul imbunatatirii nivelului de
trai al populatiei sale, asigurandu-se in acest mod o dezvoltare economica durabila a fiintei
umane.
In acest cadru, la Conferinta Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro in raportul intitulat :
Viitorul nostru comun, prezentat in iunie 1992, dezvoltarea durabila este conceputa prin
viziunea unei concilieri intre economie si mediul ambiant, pe o noua cale de dezvoltare, care sa
sustina progresul omului pe intreaga planeta si pentru un viitor indelungat.

27

Ciucur D. i colab., op. cit., p. 71 .

49

Pe baza celor concluzionate de literatura economica, dezvoltarea sustenabila (durabila) are in


vedere interactiunea reciproca a patru sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic asiguranduse in acest fel, satisfacerea nevoilor actuale fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si
satisface propriile nevoi.
Iar compatibilitatea acestor patru sisteme se poate obtine numai prin simultaneitatea realizarii
progresului lor.
Astfel, in definirea dezvoltarii durabile se reinclud obligatoriu urmatoarele trei dimensiuni :
Dimensiunea naturala, ce sustine ca mediul creat de om este compatibil cu cel natural;
Dimensiunea social-umana ce considera ca toate iesirile din mediul creat de om trebuie sa
raspunda direct intereselor prezente si viitoare a generatiilor care exista si se succed;
Dimensiunea national-statala-regionala si mondiala ce necesita compatibilitatea criteriilor de
optimizare pe plan national si international.
In stiinta economica, conceptual de dezvoltare durabila este denumit si concept de dezvoltare
umana durabila, deoarece strategia care-l vizeaza considera ca pion principal omul.
Acest concept implica realizarea urmatoarelor obiective fundamentale:
-Confruntarea cu restrictiile dezvoltarii si o permanenta colaborare cu mediul natural;
-Planificarea cu elementele specifice si comune aflate in compatibilitate directa , atat in plan
national cat si international;
-Atingerea unui echilibru durabil prin schimbarea valorilor si obiectivelor la toate nivelurile de
agregare;
-Respectarea traditiilor, educatiei si activitatile curente care conduc la o transformare substantiala
si de lunga durata;
- Cresterea rolului stiintei in societatea bazata pe cunoastere, ceea ce ajuta pe om sa se cunoasca
pe sine si in acelasi timp sa cerceteze lumea pe care doreste sa o transforme;
- Restructurarea institutional-spirituala a intregii economii.
Teoria despre dezvoltarea sustinuta si aplicata in economia mondiala pana in prezent, a accentuat
tensiunea dintre natura inaintarii spirituale a fiintei umane si viata economica generand consecinte
grave asupra echilibrului .
Acum cand criza natural-umana a dezvoltarii ne pune intr-o situatie de rascruce, alternativa de
urmat elimina criteriul de absolutizare a profitului introducand compatibilitatea teritoriala a

50

economicului, socialului si ecologicului in cadrul unei viziuni de larga deschidere, concordanta cu


interesele prezente si viitoare ale omului.
In societatea viitoare bazata pe economia umana, fortele pietei, guvernului, si ale societatii
civile trebuie sa fie contopite prin pluralismul democratic pentru a realiza un echilibru dinamic intre
nevoile curente si producerea eficienta a bunurilor, in conditii de justitie sociala, responsabilitate a
puterii in fata cetatenilor, protejarii libertatii umane si mediului natural, crearea codului social-uman
necesar muncii creatoare prin inovare manageriala la toate nivelurile colectivitatii umane.

5.4. Principalii indicatori ai dezvoltarii economice durabile

Dezvoltarea economica durabila din tara noastra, se masoara prin folosirea unei seriide
indicatori ce releva aspectele cantitative si calitative ale acestui fenomen , ce se cuantifica prin
urmatoarele trei grupe de parametri:
a. Indicatori ai durabilitatii economice;
b. Indicatori ai durabilitatii sociale ;
c. Indicatori ai durabilitatii mediului natural.
In acelasi scop in studiile internationale este folosit Indexul dezvoltarii umane (IDU), care
cumuleaza la randul sau trei indicatori exprimati prin longevitate, cunostinte si controlul
resurselor pentru o viata decenta.
Astfel pentru longevitate
se calculeaza speranta medie de viata , pentru cunostinte se
calculeaza cifra de scolarizare , iar pentru controlul resurselor se are in vedere calculul produsului
national brut pe locuitor.
In raportul mondial al dezvoltarii umane din anul 2009, Romania ocupa locul 63 cu un indice de
0,837. Unele cercetari din totalul statelor analizate mai noi folosesc o serie de indicatori specifici ai
dezvoltarii economice pe care-i coreleaza cu starea comportamental- spirituala a populatiei.
Printre acestia se inscrie: indicele de prosperitate economica viabila si consumul de cereale
pe locuitor. Indexul de prosperitate economica viabila este acela care masoara atat consumul mediu
cat si distributia degradarii mediului inconjurator .

51

Consumul de cereale pe locuitor se masoara prin consumul mediu si distributia degradarii


mediului ambiant, fiind un indicator relevant al faptului ca productia de cereale este foarte
sensibila la degradarea mediului pe viata.

5.5. Importanta si implicatiile economice ale dezvoltarii economice durabile

Dezvoltarea durabila prin esenta sa a exprimat si inscris principiile de baza necesare unei
integrari armonioase a dezvoltarii economice cu cea a unei guvernari responsabile si asigurarii
coeziunii sociale, propulsand pe o treapta superioara binomul om- natura. Subliniem importanta
principiilor fundamentale formulate de Conferinta pentru Mediu si Dezvoltare din 1992 ce a avut loc
la Rio De Janeiro si care a trasat ca posibile urmatoarele:
- centrul tuturor initiativelor de dezvoltare il constituie omul;
-

pentru cautarea solutiilor problemelor ce apar pe parcurs se impune o abordare holistica


bazata pe stiinta si tehnologie moderna;
incurajarea comunitatilor umane in recunoasterea valoarilor culturale, morale si
spirituale;
respectarea drepturilor comunitatilor la autodeterimare si a drepturilor referitoare la
propria dezvoltare;
suveranitatea nationala ce asigura securitatea individului si calitatii mediului;
egaliate intre sexe;
pacea, ordinea si unitatea nationala;
justitia sociala;
echitate in distribuirea resurselor;
luarea deciziilor in mod democratic (unanim);
o dezvoltare economica viabila bazata pe egalitatea intre comunitati, varste, grupuri
etnice, clase sociale, zone geografice si generatii;
o distribuire teritoriala echitabila a populatiei care sa nu depaseasca capacitatea de suport
a mediului;
recunoasterea naturii ca o mostenire comuna si pentru generatiiile viitoare;
un management adecvat al resurselor naturale;
o cooperare globala a tuturor locuitorilor Terrei.

In aceste circumstante consideram ca principiile dezvoltarii durabile trebuie sa continue a


fi efectul unor largi discutii si dezbateri pe plan national si international. Pentru o dezvoltare
economica durabila prospera si eficienta, beneficiile societatii trebuie sa depaseasca valoarea
costurilor in totalitatea lor, aplicarea fiind focalizata pe toate sectoarele economiei si dezvoltarii
sociale.
52

Avandu-se in vedere complexitatea si dificultatile de realizare practica a dezvoltarii umane


durabile, este indispensabila o lupta acerba si o perfectionare continua a tuturor mijloacelor de
realizare a ei in conditii optime.
5.6 Cresterea economica a Romaniei dupa integrarea in Uniunea Europeana

La 1 Ianuarie 2007 Romania a aderat la Uniunea Europeana. Dupa aderarea la U.E.


evolutia produsului intern brut a inregistrat un trend crescator pana in anul 2009 , cand criza
economica globala s-a facut resimtita si in Romania , iar ritmul de crestere economica a devenit
negativ.
Potrivit specialistilor, criza natural- umana a dezvoltarii care a cuprins in prezent toate
statele lumii aduce in dezabatere publica un adevar crud, care pune in pericol intreaga umanitate.
Daca pana in prezent dezvoltarea a fost subordonata profitului financiar al intreprinzatorilor,
criza natural- umana evidentieaza faptul ca ea trebuie regandita in sensul de a fi centrata pe
oameni si pe satisfacerea nevoilor acestora.
In Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila in Romania, Orizonturi 2013 2020
2030 , sunt prezentate obiectivele esentiale pe termen scurt, mediu si lung care vizeaza
urmatoarele orizonturi :
orizont 2013 : implica incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in
ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei ca stat membru al UE ;
orizont 2020 : atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii Europene la principalii
indicatori ai dezvoltarii durabile ;
orizont 2030 : apropierea semnificativa a Romaniei la nivelul mediu din acel an al tarilor
membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al indicatorilor dezvoltarii durabile.
Prin trasarea acestor obiective strategice, se urmareste obtinerea unei cresteri economice
sustinute care sa reduca decalajele existente, intr-o perioada de timp cat mai scurta. Conform
strategiei adoptate se ofera posibilitatea ca produsul intern brut pe locuitor raportat la putarea de
cumparare standard sa fie mai mare decat jumatate din media obtinuta de U.E. in anul 2013 , sa
atinga 80% din media anului 2020, iar in 2030 sa depaseasca nivelul mediu atins de tarile U.E.
Mentionam ca : realizarea acestor obiective reprezinta de fapt indeplinirea obligatiilor
asumate de catre tara noastra in calitate de stat membru al Uniunii Europene in conformitate cu
Tratatul de aderare , dar si implementarea efectiva a principiilor si obiectivelor Strategiei
Lisabona si a Strategiei pentru Dezvoltarea Durabila a Uniunii Europene 24 din care se
contureaza principalele obiective cheie, ele fiind :
24

Ciucur D., i colectivul, op. cit., p. 83.

53

echitatea si coeziunea sociala ;


protectia mediului ;
prosperitatea economica ;
indeplinirea responsabilitatilor internationale ale Uniunii Europene.
Din aceasta interpretare a crizei naturale umane a dezvoltarii se naste esenta tranzitiei
finale, de la sporirea cresterii economice cu ajutorul oamenilor, priviti ca instrumente de
realizare, la o noua dezvoltare in care Oamenii sa reprezinte atat scopul fundamental, cat si
mijlocul de realizare a ei25
De asemenea , in cadrul dezbaterilor privind adoptarea celei mai bune strategii de
dezvoltare in favoarea economiei nationale , asistam in prezent la confruntarea dintre strategia
inlocuirii importurilor pentru acele procese care pot fi obtinute pe plan intern si strategia
dezvoltarii sectoarelor de export.

Aplicatii la cresterea economica si dezvoltarea durabila

1. Cresterea economica este:


a) expresia cantitativa structurala si calitativa a mutatiilor ce se petrec intr-o
economie nationala;
b) dinamica ascendenta, pozitiva a indicatorilor macroeconomici de rezultate
pe termen lung;
c) un proces care are un caracter exclusiv nominal;
d) un proces ce nu cunoaste fluctuatiile economice;
e) un concept de natura exclusiva.
2. Atunci cand la nivelul unei tari produsul national pe locuitor sporeste de la 10.000 u.m. la
30.000 u.m. iar preturile lucrurilor luate in calculul acestuia cresc cu 200%, cresterea
economica in termen real este:
a) reala, sanatoasa;
b) negativa;
25

oim H, Teodoru M., - Microeconomie, Macroeconomie, Mondoeconomie, Editura Casa Crii de tiin, ClujNapoca, 2008, p. 351).

54

c) exclusiv nominala;
d) 0;
e) Intensiva.
3. Daca la nivelul unei tari se inregistreaza un indice general al preturilor de 200% iar
cresterea PNB locuitor este de 3 ori, putem afirma ca avem o crestere economica:
a)
b)
c)
d)
e)

inflationista;
exclusiv nominala;
bazata in proportie de 66,6% pe seama cresterii productiei fizice;
bazata pe proportia de 33,3% pe seama sporirii preturilor;
neinflationista.

4. Noua viziune asupra dezvoltarii durabile la scara mondiala a fost lansata pentru prima
data in:
a)
b)
c)
d)
e)

1972 la Roma;
1982 la Tokio;
1992 la Rio de Janeiro;
1942 la Moscova;
1997 la Berlin.

Cuvinte cheie :
crestere
dezvoltare
indicatori de dezvoltare
protectia mediului
progres

Rezumat la capitolul V

55

In economie , conceptele de crestere si dezvoltare economica se intrepatrund , culminand


cu cel de dezvoltare durabila , care este astazi de mare actualitate.
In acest context , semnificatia cresterii economice este cea de sporire cantitativa a
activitatilor si rezultatelor lor, in cadrul macroeconomiei.
Factorii care influenteaza cresterea economica sunt multiplii, fiind de ordin uman,
natural, material socio-politic, tehnic, stiintific, informational si ecologic si ei sunt structurati in
factori de actiune decisiva si factori cu actiune mediata.
Dezvoltarea economica si in speta cea durabila, este caracterizata prin complexitate si se
insoteste de modificari cantitativ structurale in economie, in modul de trai si in calitatea vietii
omului pe care-l propulseaza pe prim plan. Denumit si dezvoltare umana durabila, acest
concept implica realizarea unor obiective majore aflate in competitivitate directa atat in plan
national cat si in plan international, conducand in final la o restructurare institutional-spirituala
de lunga durata a intregii economii, ce se materializeaza prin indicatorii concreti obtinuti pe
parcurs.
Bibliografie

1.Angelescu Coralia , - Economia Romaniei si Uniunea Europeana , volumul V , Editura A.S.E ,


Bucuresti, 2007 ;
2.Bacanu Maria , - Realitati actuale si perspective ale egalitatii, inegalitatilor economice in lume,
Editura International University Press, Bucuresti, 2006 ;
3.Capraru I. , - Indicatori economici pentru managementul micro si macroeconomiei , Editura
Economica , Bucuresti, 2000 ;
4.Ciucur D. si colectiv, - Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010 ;
5.Ciucur D. , Popescu C. , Gavrila I. , - Macroeconomie, Editia a-II-a, Editura A.S.E, Bucuresti,
2008 ;
6.Pociovalisteanu Diana-Mihaela, - Teorie economica generala, Elemente de Macroeconomie,
Editura Universitaria, Craiova, 2008 ;
7.Popescu A. I., - Dezvoltarea durabila , O perspectiva romaneasca, Editura Economica ,
Bucuresti , 2005.

56

Capitolul 6 PIATA MUNCII


OBIECTIVE:
6.1. Definitia si caracteristicile pietei muncii
6.2. Oferta si cererea de munca, capitalul uman
6.2.1. Oferta de munca
6.2.2. Cererea de munca si capitalul uman
6.2.3. Mecanismul de functionare al pietei muncii
6.3.

Piata muncii in Romania

6.1. Definitia si caracteristicile pietei muncii


Prin definitie piata muncii reprezinta ansamblul actelor de vanzare-cumparare a fortei de
munca ce au loc intr-un spatiu economic si care releva:

Intalnirea cererii cu oferta de munca;


Stabilirea conditiilor pentru angajarea salariatilor;
Negocierea si fixarea salariilor in functie de performantele lucratorilor;
Realizarea mobilitatii salariilor si fortei de munca pe locuri de munca, firme, zone etc.

Ocupand un loc deosebit in teoria si practica economica, piata muncii este cea mai derivata si
cea mai reglementata piata. Ea se comporta pe de o parte, ca orice piata, si pe de alta parte, are
caracteristici proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care opereaza si cel al
serviciilor generate de aceasta si pe care intreprinzatorii le cumpara.26
In esenta, piata muncii este cea care stabileste raporturile dintre purtatorii ofertei si cei ai
cererii de munca. Ea prezinta urmatoarele caracteristici:

26

Reflecta legaturile reciproce dintre realitatile demografice ce determina oferta de munca


si cele economico-sociale care genereaza cererea de munca asigurand dinamismul
economiei;
Necesita negocierea permanenta intre purtatorii ofertei de munca si cei ai cererii de
munca sub aspect cantitativ, calitativ si structural.
Usureaza si favorizeaza intalnirea dintre locurile de munca disponibile si lucratorii aflati
in cautarea unui loc de munca;
Este un model de parteneriat intre patron si angajat.

oim H, Teodoru M, Economie, Editura Casa Crii de tiin, Cluj-Napoca 2008, p. 240.

57

Modalitatea prin care se manifesta unirea intre forta de munca si celelalte elemente
apartinute unei activitati si economie este specifica sistemului real al economiei si se
concretizeaza prin angajarea omului ca salariat.

Este reglementata la cel mai inalt grad si inregistreaza influente multiple din partea altor
factori, spre a proteja salariatul prin intermediul organizatiilor sindicale.
Se prezinta ca o piata cu o concurenta imperfecta putand fi considerata, fie ca o piata de
oligopol, fie ca o piata de monopol, in functie de gradul de organizare a cererii si ofertei
de catre patronate si sindicate. De asemenea, se poate manifesta printr-o concurenta de
monopson cand intr-un domeniu exista un singur cumparator de munca.
Functionarea ei este accelerata sau franata in timp prin diverse institutii si foruri
legislative ce actioneaza pentru stabilirea contractului individual sau colectiv de munca
intre angajat si angajator sau intre patronate si sindicate.
Prezinta o anumita flexibilitate menita sa conduca la o mai mare competitivitate si la o
favorizare a cresterii economice.
A inregistrat o segmentare specifica de-a lungul timpului, care adanceste diviziunea
sociala a muncii.
Forta de munca este structurata pe varste, sexe, categorii profesionale si grade de
calificare, zone geografice si oportunitati de ocupare.
In functie de parametri de performanta se poate delimita: piata pricipala a muncii
caracterizata prin niveluri, stabilitate, siguranta a locului de munca si de salarizare si piata
secundara a muncii caracterizata prin parametri specifici activitatii economice
(instabilitate, salarizare modesta).
Deasemenea piata poate fi segmentata la nivel macroeconomic favorizand conditiile
generale de angajare a salariatilor, principiile de demisionare si ierarhizare a salariilor,
cuprinde toate acestea in contractul colectiv de munca si la nivel microeconomic.
Are o functie sociala deoarece implica negocierea unor elemente ce tin de conditiile de
munca si de ansamblul calitatii vietii.
Functia formativ-culturala ce se realizeaza prin calificare, profesionalism, educatie,
recalificare si reconversie, asigurandu-se o mai mare mobilitate si adaptabilitate la
exigenta dezvoltarii economice.
Prezinta o asimetrie informationala ce confera nesiguranta din partea angajatorului asupra
aptitudinilor angajatului, dar si a angajatorului care nu poseda informatii despre mediul
de munca oferit.

6.2. Oferta si cererea de munca, capitalul uman


Privite in interdependeta lor reciproca si multipla oferta si cererea de munca reprezinta
fortele de baza ale pietei muncii din toate timpurile.
58

6.2.1. Oferta de munca este constituita din acele resurse de munca de care dispune societatea la
un moment dat si care se delimiteaza prin urmatoarele criterii:

salarizarea (renumerarea);
aptitudini fizice si intelectuale ce permit efectuarea unei munci;
cautarea sustinuta a unui loc de munca;
disponibilitatea unei persoane de a ocupa imediat un loc de munca, adica de a presta un
serviciu. Toate persoanele care nu cumuleaza aceste criterii sunt excluse din oferta de
munca.

Caracteristicile ofertei de munca sunt:

influentarea dinamicii ei de catre anumiti factori demografici, sociali, economici,


psihologici;
eterogenitatea ei sub aspect structural, profesional, educational;
rigiditatea (se formeaza intr-o perioada indelungata);
prezinta un grad redus de substituibilitate;
pretentia ofertantului la un maxim de venit pentru serviciul prestat.

Factorii care influenteaza oferta de munca se pot grupa astfel:


Factori ce tin de salarizare (tarife si dinamica acestora) precum si aspecte
nemonetare
( conditii de munca si cultura organizationala).
Factori ce tin de productibilitatea marginala a muncii (costurile pregatirii pentru o
anumita profesie, numar de persoane calificate si efectele muncii angajatilor).
Factori ce tin seama de individ si de climatul existent in intreprindere (durata
studiilor, varste de pensionare, durata saptamanii de lucru, concedii de odihna,
etc).
In momentul in care angajatul reuseste sa obtina un salariu care sa-i corespunda
aspiratiilor sale se manifesta ,, efectul de venit. 27
Asadar: oferta de munca depinde de populati apta de munca a unei tari care creste mai rapid
decat cererea de munca fiind o forma specifica sub care se manifesta capitalul uman. Ea
constituie o rsursa productiva si o componenta principala a sistemului de consum. Drapta ofertei
de munca intr-o economie reflecta ansamblul deciziilor alternative privind cantitatea de munca
pe care omul este dispus sa o presteze infunctie de salariu28.
27
28

Ciucur D i colectiv, op, cit., p. 93.


Ciucur D., .a., op. cit., p. 90.

59

Ea poate fi studiata atat la nivel individual cat si agregat ( suma ofertelor individuale).
Oferta agregata de munca reprezinta deci suma ofertelor individuale si ea confera pietei muncii o
vocatie macroeconomica. Astfel oferta la firmele mici are o easticitate ce tinde spre infinit in
condisii de concurenta perfecta. La firmele mari curba ofertei are un ungh ascutit indreptat in
sus fiind inelastica sau putin elastica reflectando concurenta imperfecta. Curba (dreapta) este
OO si reflecta relatia directa intre oferta de munca si nivelul salariului, reprezentand in fond
curba de utilitate a venitului.

In general, oferta de munca are un carcter selectiv, rigid, exprimand o piata a muncii cu
o concurenta imperfecta dependenta de:
-

factorii economici teritoriali, familiile si persoanele ofertante nedorind sa lucreze intr-un


alt teritoriu din motive proprii ( efort banesc, atasament fata de mediul economic social,
suprizele necunoscutului);

factorii demografici, profesionali, ocupationali ce privesc absenta dorintei sau


posibilitatilor de a-si schimba ocupatia sau local de munca.

Deci: oferta de munca depinde de dimensiunile populatiei, rata de activitate a fortei de


munca, durata programului de munca, calitatea fortei de munca, structura populatiei, etc29.
Din cele enumerate, reiese ca oferta de munca are un dinamism specific reflectand
corelatia dintre nevoia sociala de a cunoaste si a dezvolta omul sub aspect profesional-cultural si
nevoia economica de a valorifica pregatirea si de a obtine un venit.
6.2.2. Cererea de munca si capitalul uman
Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariala existenta intr-o economie de piata
concurentiala la un moment dat si intr-o anumita perioada de timp, care se exprima prin numarul
locurilor de munca, conditia fundamentala pentru incadrarea nevoii de munca in ,, cerere este
salarizarea sau renumerarea, iar persoanele care nu indeplinesc aceasta conditie nu se includ in
cererea de munca. Fiind o cerere derivata, ea se exprima prin locuri de munca, iar fluxul ei
porneste de la institutii si firme catre populatie. Curba cererii de munca prezinta o panta negativa
indicand faptul ca o firma va angaja mai multa munca daca salariile sunt mai mici si invers, iar
curba (dreapta) cererii este CC, reflectand relatia inversa dintre cererea de munca si nivelul
salariului.

Anexa A

29

Ciucur D., i colab, op. cit., p. 93.

60

Nivelul salariului

Cantitatea de munc salarial


cer

Cererea de munca nu este constanta, ea schimbandu-se dupa preturile din economie, dupa
fluctuatia cererii de bunuri economice, prezentand totodata si o anumita elasticitate.
Elasticitatea cererii este determinata de disponibilitatea unor bunuri economice ce pot fi
substituite, importanta ei constand in deciziile pentru stabilirea salariilor si pentru derularea
normala a raporturilor dintre intreprinzatori si posesorii fortei de munca. Economistul britanic
Alfred Marshall a aratat ca in urma cu multi ani, conditiile care determina cererea de munca a
caror valabilitate nu poate fi infirmata nici azi, aceastea fiind:

Capacitatea patronului de a inlocui cu un alt tip de munca sau un alt factor de productie,
cererea existenta;
In conditiile unei cereri clasice, cresterea salariilor poate reduce ocuparea prin
intermediul efectului de contractie;
Daca cererea pentru un bun este elastica, salariile pot fi mai ridicate cu efect mic asupra
ocuparii;
Cand exista un surplus de munca necalificata, salariile mai ridicate a persoanelor cu o
calificare superioara se pot compensa cu salariile mai reduse a persoanelor necalificate.

Rezulta ca cererea de munca este dependenta de productivitatea marginala a muncii si de


anticiparile rationale privind marimea cererii globale, precum si de anticiparile conjuncturale
privind elasticitatea cererii de munca.
Cererea de munca trebuie evaluata pe termen scurt (cand munca este unicul factor variabil, iar
capitalul este constant) si pe termen lung (cand toti factorii de productie sunt variabili, iar firma
isi maximizeaza profitul). Astazi negocierele specifice pietei muncii sunt tot mai focalizate

61
Cantitatea de munc salariat cerut

asupra calitatii, structurii si capacitatii creative a resurselor umane, adica a capitalului uman,
intelectual si cultural.
Astfel capitalul uman, reuneste stocul de cunostinte profesionale,competente, abilitati si
aptitudini care pot conduce o persoana la sporirea capacitatilor sale creative si implicit a
veniturilor scontate a se obtine in viitor 30.
Realitatea economica demonstreaza importanta sporirii investitiilor in domeniul capitalului
uman, spre a influenta favorabil tranzactiile de pe piata muncii . In acest context analiza pietei
muncii si a asa numitei piete a educatiei devine tot mai complexa, iar mutarea accentului catre
capitalul uman releva importanta majora a cunoasterii si creativitatii omului, deolarece dupa
cum afirma N. Barr Functionarea eficienta a pietei muncii este esentiala pentru libertatea
individului si acesta trebuie motivat pentru a munci mereu mai bine. De asemenea el este
interesat de conditiile de munca si de modul in care alte firme isi platesc salariatii.

6.2.3. Mecanismul de functionare al pietei muncii


Piata muncii este caracterizata printr-un mecanism specific de functionare determinat de
continutul si specialitatea ei, ce reprezinta un ansamblu de legaturi intre parteneri individuali
autonomi de viitori salariati si patronatele autonome, care solicita si utilizeaza munca salariala
precum si legaturile si negocierile intre reprezentantii celor doua parti adica intre organizatiile de
sindicat si organizatiile patronale, care se deruleaza dupa reguli predeterminate31.
Prin intermediul acestui mecanism se infaptuieste o legatura intre cererea si oferta de
munca pe de o parte si marimea si dinamica salariului pe de alta parte, ce functioneaza in
interdepedenta cu piata bunurilor economice. Aceasta dovedeste ca relatiile specifice pietei
muncii sunt reciproce cu relatiile specifice bunurilor economice (materiale, servicii, informatii).
Legaturile multiple si diversificate intre dezvoltarea economica, evolutia veniturilor din munca si
miscarea demografica formeaza in ansamblu substanta pietei muncii.
Mecanismul functionarii pietei muncii evidentiaza faptul ca cererea de munca depinde de
oferta de bunuri economice si in conditiile economiei actuale reflecta o atomizare accentuata,
atat la scara nationala cat si internationala, imbinandu-se tot mai multe interdependente interne
cu cele ale regionalizarii si globalizarii acesteia.
In realitate nu exista o piata pura a muncii si nu putem vorbi de un echilibru intre cererea
si oferta de munca, deoarece pe piata muncii actioneaza numerosi factori ce favorizeaza aparitia
dezechilibrelor pe aceasta piata printre care: politica salariala, segmentarea pietei muncii,
asimetria informationala s.a. generate de imperfectiuni.
30
31

Ciucur D., i colectiv, op. cit., p. 95.


Ibidem, p. 98.

62

Factorii determinanti ai acestor imperfectiuni sunt:

Salariul minim a carui crestere influenteaza negativ nivelul ocuparii in economie ducand
la aparitia somajului involuntar;
Monopsonul pe piata muncii (exista o singura firma care angajeaza forta de munca, caz in
care angajatorul stabileste salariul si nivelul de ocupare);
Monopolul pe piata muncii in care sindicatele si patronatul intra in competitie;
Monopolul bilateral pe piata muncii adica o situatie combinata de monopol cu
monopson in care gradul de ocupare este dependent de puterea de negociere intre cele
doua parti, iar salariul va oscila intre doua limite, una inferioara (stabilita de monopson)
si alta superioara (stabilita de monopol).
6.3. Piata muncii in Romania

In actuala piata a muncii, negocierea si contractul de munca sunt decisive in asigurarea


functionarii ei, conferindu-i atributul de a fi contractuala si participativa. Noua economie este o
economie a cunoasterii in care caracterul si configuratia muncii sufera schimbari considerabile in
functie de cele existente pe plan mondial si ele vizeaza :

Politici economice de ocupare amicala (prietenoasa);


Educatia si instruirea;
Stabilirea unei legislatii specifice economiei muncii.

In aceste conditii piata muncii trebuie sa devina mai dinamica prin adoptarea unor
programe flexibile de lucru, mobilitate profesionala si geografica a resurselor umane, sisteme de
salarizare motivate si prin redefinirea continutului si specificului muncii intr-un context mult mai
flexibil.
Astfel : In societatea cunoasterii , pe baza diversitatii culturale amplificate de globalizare,
strategiile educationale au un rol decisiv , fapt care presupune o crestere importanta a rolului
investitiei in capitalul uman 32.
In formarea pietei muncii dupa evenimentele din decembrie 1989, munca este privita ca o
marfa specifica si ea se inscrie in procesul general de reforma economica in care ne aflam. In
aceste conditii, formarea pietei muncii dobandeste un caracter procesual ce include restructurari,
perfectionari profesionala si schimbari esentiale in dotarea tehnica ce sunt in deplina concordanta
cu tintele strategice ale reformei economice, iar succesele sau limitele inregistrate sunt similare
cu cele ce privesc reforma economiei noastre in ansamblul ei.

In analiza pietei muncii din Romania se pune accentul pe relatiile dintre:


32

Ibidem, p. 101.

63

munca proprietate;

munca - competitie;

munca putere publica.

Starea pietei muncii prezinta astazi urmatorele particularitati si disfunctionalitati:

resursele de munca evolueaza divergent, sunt relativ constante, au tendinta de crestere


(temporara, populatie ocupata redusa, somaj crescut);

raportul dintre populatia ocupata, salariati si pensionari influenteaza considerabil


echilibrul pietei muncii;

restucturarea ocuparii este specifica austeritatii si nevoilor de contracarare a recesiunii si


inflatiei (ea nu s-a facut pe baza investitiilor adica prin substituirea fireasca intre munca
si capital); nerealizandu-se o restructurare competitiva de dezvoltare economica.

Ramurile care au cunoscut restructurarea sunt cele consumatoare de PIB si valoare


adaugata. Se constata astfel ca starea pietei muncii reflecta influentele ei nemijlocite asupra
indicatorilor macroeconomici.
In conditiile integrarii in U.E. piata muncii din Romania trebuie sa devina tot mai exigenta
relevand ca semnificative urmatoarele aspecte: a) piata specifica noului sistem economic ce se
formeaza in timp indelungat necesitand noi legi, structuri si reglementari periodice, avand
parteneri sociali, maturi si responsabili. In prezent, se cunosc dezechilibrele globale si structural
-calitative proprii din partea intregului sistem de piete din economia autohtona; iar b) piata
muncii are o sfera de cuprindere limitata, interconditionandu-se cu ocuparea fortei de munca.
Ocuparea trebuie sa fie inteleasa ca un proces ce poate depasi cadrul pietei muncii, alunecand
spre o zona neagra intretinuta de tendinta spre evaziune fiscala a unor agenti economici, ce scapa
de sub controlul legislatiei muncii. De asemenea cererea de munca a diminuat considerabil
datorita:

Reducerii investitiilor;
Scaderii motivatiei dezvoltarii capitalului uman;
Scaderii cererii finale de bunuri economice.

Oferta de munca prezinta si ea dezechilibre structurale (ocupational-profesionale, teritoriale,


pe grupe de varsta, pe sexe, categorii de calificare, etc). Noua legislatie a muncii este insuficienta
si incoerenta in raport cu dinamica pietei muncii, iar aspectele sociale sunt slab abordate in
privinta protectiei salariatilor in cazul lichidarii intreprinderilor sau restructurarii lor .
Cauzele care au determinat perpetuarea acestei situatii in Romania sunt: reforma economica,
rigiditatea procedurilor adminisrtrative, fiscalitatea ridicata, instabilitatea legislativa, lipsa unei
64

concordante intre taxele platite de salariati si serviciile oferite de stat, ce este deficitar sub aspect
organizatoric.
c) Mecanismul gestionarii pietei muncii prezinta disfunctionalitati atat la nivel macroeconomic
cat si microeconomic.
In acest cadru, informatia este elementul esential in managementul pietei muncii, care
implica aprecierea corecta si operativa a ofertei, cererii si fortei de munca, contribuind la
elaborarea si infaptuirea unor strategii si politici veridice, credibile, transparente si cu eficienta
sistemica.
Pentru toate acestea avem nevoie de indicatori statistici relevanti cum sunt: rata de
ocupare si somaj, nivelul de instruire scolara si profesionala, costul fortei de munca pe diverse
categorii s.a.
d) Criza locurilor de munca ce se manifesta pe fondul crizei din intreaga economie .
Ea se datoreaza unor procese esentiale ce se exprima prin decapitalizarea intreprinderilor,
scaderea investitiilor, dereglarea monetar-financiara, devalorizarea leului, importul de inflatie,
somajul, deficitul balantei de plati, s.a. reprezentand o criza a muncii si a pietei muncii.
e)Scaderea accentuata a gradului de cuprindere in invatamant a populatiei ca varsta de
scolarizare.
Acest proces se evidentiaza prin rata bruta de scolarizare, (raport intre populatia scolara
si populatia in varsta de 3-23 ani); printr-un accentuat abandon scolar in cadrul invatamantului
liceal si in ponderea scazuta in PIB a cheltuielilor pentru invatamant.
Toate aceste elemente, in strategiile de dezvoltare minimalizeaza dimensiunea umana
ceea ce duce la sporirea riscului economico-social cu consecinte negative in reconversia fortei de
munca pe termen mediu si lung tinand cont de faptul ca Romania este membra a U.E.
f) Migratia fortei de munca reprezinta si ia un alt aspect economic foarte important in
conditiile in care Romania exporta capital uman (migratie externa), iar motivatia tinteste la
obtinerea unui venit cat mai elevat.
In aceste circumstante castigurile din strainatate se traduc prin consum pe piata interna
(in tara gazda) si transferuri in tara natala sub forma de valuta.
g)Referindu-ne la libera circulatie a populatiei, Romania a adoptat in intregime
acquis-ul comunitar din 2003, iar de la 1 ianuarie 2007 ea realizeaza acest proces in
calitate de membra a U.E., si capatarea de noi abilitati profesionale de catre cei ce se
vor inapoia, reprezinta un castig pentru tara.

65

Aplicatii
1. Cererea de munca:
a)
b)
c)
d)
e)

este identica cu nevoia de munca;


este mai mare decat nivelul de munca;
cuprinde si munca depusa in gospodarie de catre proprietarul acesteia;
se identifica cu nevoia de munca salariala;
inglobeaza si munca depusa de militarii interni.

2. Contractul de munca de regula nu trebuie sa prevada dintre alte clauze si:


a)
b)
c)
d)
e)

inexistenta conflictelor de munca;


salarii cu venit pentur munca depusa;
conditiile de promovare;
conditiile de asigurare a protectiei muncii;
modul de utilizare a timpului liber.

3. Oferta pe piata muncii este definita corect astfel:


a)
b)
c)
d)
e)

munca tuturor celor care se ofera sa o execute contra unui salariu;


locurile de munca pe care diferiti agenti economici le ofera;
munca pe care se ofera sa o presteze un salariat, orice persoana aflata in somaj;
locurile de munca salariate si ramase disponibile;
locurile de munca neocupate la un moment dat.

4. Pe piata muncii resursele de munca sunt obiect al:


a) cererii de munca in totalitatea lor;
b) ofertei de munca in totalitatea lor;
c) ofertei de munca numai partial;
d) ofertei numai partial si integral al cererii;
e) emigrarii in ansamblul lor;

Cuvinte cheie:
-piata
-oferta

66

-cerere
-caracteristici
-munca

Rezumat la capitolul 6.

Piata muncii s-a format si dezvoltat printr-un complex de relatii determinate de


dezvoltarea economico-sociala, in care regasim raporturile dintre oameni si evolutia lor in timp
si spatiu. Prin definitie, ea reprezinta totalitatea actelor de vinzare-cumparare a fortei de munca
in care se intilnesc cererea cu oferta.
Legaturile multiple si diversificate intre dezvoltarea economica, evolutia veniturilor din
munca si miscarea demografica formeaza in ansamblu substanta pietei de munca. In aceasta piata
in care capitalul uman (omul), este mai mult decit o marfa, intilnim urmatoarele aspect
caracteristice:

Legaturi permanente intre realitatile demografice ce determina oferta de munca si cele ale
dezvoltarii economico-sociale, care guverneaza cererea de munca;
Negocieri reciproce ( intre purtatorii ofertei de munca) de ordin cantitativ, calitativ si
structural;
Reglementarea ei sub influenta unui numar mare de factori;
Segmentarea ei in piata principala si secundara ce prezinta parametri specifici;
Reflectarea modului in care se asigura resursele de munca pe ramuri, sectoare, profesii si
niveluri de calificare.

Piata muncii din Romania necesita o analiza judicioasa care sa tina cont de realtiile
existente intre munca-proprietate, munca-competitie, si munca putere -publica.
In contextul mecanismelor de gestionare a pietei muncii, pe langa negociere, un rol
determinant revine informatiei, care contribuie la elaborarea si infaptuirea unor strategii si
politici adecvate pe tremen scurt si pe termen lung.
De asemenea lichidarea disfunctionalitatilor pietei nu este realizabila decat prin promovarea
unui invatamant performant, capabil sa creasca nivelul mediu de instruire al intregii populatii ce
constituie capitalul uman al prezentului si al unui viitor prosper.

67

Bibliografie :
1.
2.
3.
4.

Ciucur , D. si colectiv;- Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.


Ionescu, C.,-Macroeconomie, Editura Economica, Bucuresti, 2008.
Morar, R., Vladoi, F.,-Economie generala-Ghid practic, Editura Sintech,Craiova, 2010.
Popescu A. si colectiv, -Dezvoltarea durabila, o perspectiva romaneasca, Editura
Economica, Bucuresti, 2005.
5. Raboaca G., -Piata muncii si dezvoltarea durabila, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2003.
6. Soim H., Teodoru M., -Economie, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2008.

Capitolul 7. Piata monetara


OBIECTIVE:
7.1. Obiectul pietei monetare si structura ei.
7.2. Cererea si oferta de moneda. Echilibrul pietei monetare.
7.3. Politici monetare si principalele lor instrumente

7.1. Obiectul pietei monetare si structura ei.


Agregatele monetare.
Intr-o economie de piata moderna, moneda este un liant cu rol determinant in tranzactiile
monetare ce au loc.
Definind piata monetara, ea reprezinta acel teritoriu economico-geografic in cadrul
careia au loc tranzactiile cu moneda nationala, presupunand o confruntare intre solicitantii si
ofertantiii de moneda in functie de pretul acestei marfi si anume, rata dobanzii33.

Rolul banilor in economie si functiile unitatilor care-i gestioneaza au fost amplu


dezbatute pe parcursul dezvoltarii stiintei economice.

33

Ciucur D., i colectiv, Macroeconomie, Editura Independena Economic, Pitesti, 2010, p. 129.

68

Astfel ilustrul filozof David Hume afirma: Banii nu sunt rotile comertului, ei sunt uleiul
care face miscarea rotilor lina si usoara. Numai atunci cand comertul nu este bine uns, vom
intelege importanta unui sistem monetar sanatos.
Spre deosebire de alte bunuri, utilitatea banilor se manifesta si devine evidenta atunci
cand se renunta la ei34, fiind folositi pentru insusirea unui bun oarecare.
In principal moneda este o categorie macroeconomica la care se raporteaza toti agentii
economici dintr-o tara atunci cand se masoara activitatile economice si de mijlocire a
schimbului.
Datorita complexitatii lichiditatilor ce se desfasoara in economia unei tari, circulatia
masei monetare se face intr-un anumit volum si intr-o anumita structura, ce poate fi privita ca
stoc si ca flux, ca stoc masa monetara reprezinta totalitatea instrumentelor banesti de care
dispune sectorul nonfinanciar al unei economii nationale si care este destinat achizitionarii de
bunuri si servicii, a achitarii datoriilor, constituirii de economii in vederea investitiilor si a altor
plasamente. Ca flux, masa monetara reprezinta masa medie de bani care circula intr-o anumita
perioada de timp in cadrul economiei unei tari. Paul Samuelson laureat al Premiului Nobel
aprecia ca fluxul sau miscarea banilor reprezinta sangele care iriga sistemul economic dintr-o
tara.
Masa monetara este alcatuita din doua componente (A si B), ce difera din punct de vedere
calitativ.
A.

Disponibilitatile banesti propriu-zise (banigheata sau bani cash, lichizi) care se


caracterizeaza printr-o lichiditate perfecta ce poate stinge imediat o datorie sau sa
mijloceasca o tranzactie comerciala fara cheltuiala de timp si bani.
B.
Disponibilitatile semimonetare care sunt acele instrumente monetare ce necesita mai
multe operatiuni pentru a se ajunge la bani lichizi si care presupun consum de timp.
Privita la un moment dat si in dinamica analiza masei monetare poate fi efectuata cu
ajutorul conceptiei de agregat monetar, care desemneaza o parte constitutiva a masei
monetare si semimonetare cu o autonomie in cadrul acesteia ce se regaseste sub forma unui
indicator sau marime
statistica.
Pentru operationalitatea masei monetare se foloseau instrumente si tehnici speifice.
Departajarea instrumentelor de piata indiferent de denumirea din diverse tari a
componentelor sale se efectueaza tinand cont de criteriul asigurarii lichiditatilor banesti.
Ca termen asimilat de sistemul Contabilitatii Nationale, agregatul monetar desemneaza
o parte constitutiva a masei monetare si semimonetare, autonomizata prin:
34

oim H., Teodoru M., Macroeconomie, Editura Casa oamenilor de tiin, Cluj Napoca, 2008, p. 266.

69

Functiile ei specifice;
Agentii specializati in emiterea instrumentelor de plata si de schimb :
- Institutiile bancar-financiare care le gestioneaza;
- Fluxurile economice pe care le mijlocesc.
Astfel se formeaza urmatoarele agregate monetare35.

Mo-baza monetara sau lichiditatea monetara compusa din sumele pe care le detin bancile
in cont la Banca Centrala si moneda efectiva pe care o detin bancile.

M1 masa monetara in sens restrans fiind formata din toate mijloacele banesti in
circulatia curenta. Numerarul in circulatie, conturile bancare operabile prin cecuri
apartinand rezidentilor nonfinanciari, cecuri la purtator.
M2 reprezinta masa monetara in sens larg fiind cel mai cuprinzator, denumita si
cvasimoneda, ce include M1 adica masa monetara in sens restrans, depozitele si alte
plasamente care pot fi mobilizate fara risc si aproape imediat;

M3 care cuprinde M2, adica masa monetara in sens larg, plasamente la termen si cu
risc de devize, titluri bursiere sau proprii pietei monetare, care pot fi relativ usor si
rapid negociabile pe o piata, depozite in valuta, titluri de creanta negociabile in
valuta, certificate de depozit la termen, bonuri emise de anumite institutii
financiare;

M4 sau L care este format din M3 plus alte plasamente care pot fi mobilizate numai
in anumite conditii, in timp (termene) si de risc pentru a asigura lichiditatea in
cadrul economiei unei tari.

Masa monetara in general si in special M3 formeaza obiectivul de baza al politicii


monetare. Dupa cum precizeaza J.M. Keynes dinamica masei monetare si a componentelor sale,
constituie substanta fluxurilor monetare dintr-o economie in decursul unei perioade avand o
importanta majora in echilibrul si functionarea ei.
7.2. Cererea si oferta de moneda. Echilibrul pietei monetare
Cererea de moneda reprezinta necesarul de masa monetara care se formeaza la un
moment dat intr-o economie. Ca marime, cererea de moneda depinde de utilitatile acesteia, ceea
ce constituie latura obiectiva a fenomenului de piata monetara. Pe langa aceasta, cererea mai este
dependenta de o serie de factori subiectivi, psihologici ce pot explica masa monetara insasi si
raportul ei cu volumul schimburilor totale.
35

Dicionar de economie , Ediia a II a, Editura Economic, Bucureti, 2001, p.27.

70

Atat cererea generala de moneda, cat si cererea pentru fiecare agregat monetar sunt
conditionate de factori obiectivi si subiectivi multipli. Astfel, masa monetara in circulatie
depinde de volumul total al schimburilor intermediate efectiv de moneda si de viteza de rotatie a
acesteia. Deci masa monetara se afla in raport direct proportional cu cantitatea bunurilor
economice supuse tranzactiilor la un moment dat (PxQ) si invers proportional cu viteza de rotatie
a monedei(V).
M=PxQ/V
Viteza de rotatie a monedei exprima numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare
si de plati pe care o unitate monetara le mijloceste intr-o perioada de timp data.

Amploarea creditului de consum ne indica raportul intre vanzarile pe credit si platile


efectuate in contul creditelor ajunse la scadenta in perioada corespunzatoare.
Intensitatea inclinatiei spre lichiditate, adica tendinta de a pastra moneda pentru
plasamente mai avantajoase in viitor si de a n-o cheltui pe masura incasarii ei.

Preferinta pentru lichiditate ca factor al cererii de moneda se bazeaza deci pe mai multe
mobiluri concrete ca:
-

Mobilul venitului (tendinta agentilor economici si a populatiei de a pastra banii lichizi in


stoc);
Mobilul afacerilor (pastrarea unui volum de bani pentru viitoare investitii mai bune);
Mobilul prudentei (pregatirea spre a face fata unor situatii neprevazute);
Mobilul speculatiei (banii lichizi fiind un activ superior altor titluri de valoare).

Oferta de moneda este constituita din cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor
economici prin intermediul sistemului bancar. Astfel moneda incepe sa existe cand paraseste
depozitele Bancii Centrale si a altor institutii emitente, incetandu-si existenta cand se intoarce in
depozitele respective.
Prin oferta de moneda activele non monetare (imobile, terenuri, actiuni, efecte de
comert) devin prin cumparare active monetare.
In sistemele monetare moderne ofertantii de masa monetara sunt:

Banca Centrala (de emisiune);

Bancile comerciale;
Trezoreria;
Institutiile financiare de asigurari.

71

Banca Centrala constituie autoritatea monetara care se ocupa de toate obiectivele politicii
economice, obiectivul ei prioritar fiind stabilitatea preturilor si tipul de schimb.
La nivelul macroeconomic, Banca Centrala indeplineste urmatoarele functii:

Emisiunea si reglarea masei monetare;


Previne dereglarile ce pot surveni in functionarea mecanismului bancar;
Autorizeaza si supravegheaza agentii ce opereaza pe piata bancara;
Realizeaza servicii proprii bancilor comerciale.

Bancile comerciale sunt acelea care regleaza marimea ofertei scripturale prin acordarea
de credite agentilor economici. Ele pot fi privite ca un intermediar al banilor in domeniul
financiar, care cumpara bani prin atragerea depozitelor clientilor si vand prin acordarea de
credite.
Trezoreria efectueaza cea mai mare parte a platilor sale prin intermediul bancilor
comerciale si a Bancii Centrale, dar ea se poate servi si de propria moneda prin trecerea dintr-un
cont bugetar intr-un cont la vedere.
In mod direct, trezoreria ofera moneda prin imprumuturile pe care le contracteaza la
diferite banci comerciale sub forma obligatiilor emise si negociate. Societatile de asigurari sunt
acelea care pe baza unor sume (polite de asigurare), garanteaza celor care platesc (asiguratilor)
despagubiri in cazul survenirii unor evenimente neprevazute.
Astazi, asistam la o diversificare accentuata a instumentelor monetare din societatea
informationala, care a dus la existenta banilor virtuali (cartile de credit).
Aceste noi mijloace de plata permit o transferare comoda, sigura si foarte rapida a banilor
intre agentii economici, facilitand o serioasa economie de timp si de bani. Astfel, Electronic
Banking (E-Banking) utilizeaza computerul si tehnologiile electronice ca suport in vederea
efectuarii de plati si transferuri de documente.

7.3. Politici monetare si principalele lor instrumente.


In conditiile integrarii Romaniei in Uniunea Europeana: "Politica monetara constituie un
demers complex si subtil . In aceasta lume cunostintele solide ale specialistilor bancari se
asocieaza cu finetea unor observatii sociologice si psihologice, toate dublate de experienta si de
spirit creator. Din nefericire, insa adeseori bancherii sunt judecati cu argumentele populismului.
Se intelege greu adevarul ca daca se imputineaza munca, inclusiv sub raportul eficientei, trebuie,
desigur, sa se imputineze si banii. Altfel, fiecare leu in plus aflat pe piata se duce... in preturi. Ne

72

confruntam de prea multe ori cu un fenomen pe care economistii il numesc iluzie monetara:
(Convingerea ca sporurile castigurilor salariale sunt benefice, chiar daca preturile cresc) 36.
Din punct de vedere istoric, politica monetar are o vechime considerabil ea
reprezentand: Ansamblul de actiuni exercitate de autorittile monetare asupra masei bnesti si
asupra activelor financiare, in vederea orientrii economiei pe termen scurt sau mediu37.
Prin politica monetar se urmareste atingerea unor obiective macroeconomice de baz ca:
stabilitatea, restructurarea, expansiunea, deschiderea economiei nationale spre exterior s.a.
Pe plan intern rolul politicii monetare este de a asigura o deplin ocupare a fortei de
munc si reglarea cererii de moned, iar pe plan extern urmreste incurajarea exportului sau
importului de capital pentru echilibrarea balantei de plti si gasirea modalittilor de a face fat
presiunilor valutare din exterior.
In Romania, politica monetara este principalul instrument macroeconomic necesar pentru
mentinerea cresterii economice, concomitent cu atingerea unui nivel sczut al inflatiei.
Banca National a Romaniei (BNR) este cea care elaboreaz si aplic politica monetar.
Adoptarea unei noi strategii in ultimii ani, tinteste direct inflatia si stabilitatea cursului
leului pe piat in jurul nivelului de echilibru pe termen lung. Prin intrarea trii noastre in zona
EURO ce va avea loc in jurul anului 2015, cetatenii ei isi vor putea investi economiile in mod
benefic pe orice piat european excluzand riscurile valutare, iar moneda unic european va
creste interdependenta intre statele membre ale U.E. reprezentand un simblol al sigurantei
bunstrii si eficientei economice.
In prezent principalele instrumente de politica monetara pe care B.N.R. le are la
dispozitie conform reglementarilor in vigoare sunt:
-operatiunile pe piata monetara;
-facilitatile permanente acordate institutiilor de credit
- rezervele minime obligatorii.
Aplicatii:
1. Factorul determinant al aparitiei banilor a fost :
a) descoperirea aurului si argintului;
b) formarea statului;
36

Isrescu M., -Economia romneasc n perspectiva anului 2000: Piaa i politica valutar n Romnia, Banca
Naional a Romniei, 1999 ,p.15.
37

Dobrot N., Economie politic, Editura economic, Bucureti, 1997 p. 435.

73

c) schimbul;
d) asimilarea unor cunostinte economice de catre oameni;
e) existenta unui consens intre oameni cu privire la bani.
2.
a)
b)
c)
d)
e)

Masa monetara este detinuta de catre:


banca centrala si alti agenti economici;
unitati economice nonfinanciare;
banca centrala, celelalte banci si statul (trezorerie);
populatie si stat;
guvernul si celelalte banci.

Cuvinte cheie:

Piata monetar
Cererea de moned
Oferta de moned
Agregat monetar
Banci

Rezumat la capitolul 7:
Complexitatea activittilor economice existente la nivelul unei tari implica
circulatia monedei intru-un anumit volum si structura, ea fiind privita ca stoc si ca flux (miscare).
Rolul pietei monetare consta in compensarea excedentului cu dificitul de disponibilitati banesti
pe termen scurt de catre participantii prevazuti prin lege (agenti economici, intermediari, agenti
de schimb, banci, alte institutii financiare, etc).
Obiectul pietei monetare il constituie masa monetara si schimbul de lichiditati.
Formarea si miscarea masei monetare se afla in stransa legatura cu cererea si
oferta de moneda ca parti componente ale masei monetare. Astfel, oferta reprezinta cantitatea de
moneda acordata prin intermediul institutiilor financiare si ea este asigurata prin emisiunea de
moneda de catre Banca Centrala, acordarea de credite de bancile comerciale si atragerea
economiilor in circuitul financiar economic, trezorerie si societatile de asigurari.
Cererea reprezinta necesarul de masa monetar exprimat prin solicitarea de
moned. Raportul dintre cererea si oferta de bani determina pretul.
Pentru o functionalitate optima a pietei monetare, ea trebuie sa fie in echilibru ce
se realizeaza atunci cand la un anumit nivel al ratei dobanzii cantitatea de moneda oferita este
egala cu cererea.

74

Masa monetar(M) pentru asigurarea unei circulatii monetare echilibrate se determin prin
relatia:
M=PxQ (-valoarea bunurilor destinate pietei)/Vr- viteza de rotatie a banilor
Politica monetara si de credit reconstituie componentele majore ale politicii economice,
dispunand de instrumente specifice ce influenteaz cursul vietii economice. Prin masurile luate
de catre stat si de catre Banca Centrala (B.N.R.) se ajunge la un echilibru intre masa de bani
aflata in circulatie si nevoile de bani ale economiei, influentandu-se intr-un anumit sens
conjunctura economica existent.
Rolul politicii monetare este de a contribui efectiv la realizarea obiectivelor generale ale
politicii economice, care sunt de natura interna (expansiune economica, deplina ocupare a fortei
de munca) si externa (asigurarea echilibrului balantei de plati).
In conjuctura actuala se pune si problema inlocuirii monedei nationale cu moneda euro
care este o operatiune complexa si de durata ce necesita multiple pregatiri practice.
Deasemenea dezvoltarea comertului electronic (prin internet) intr-un mod spectacular va
face posibila existenta si folosirea banilor virtuali.
Bibliografie:
1.Ciucur D.,coordonator; Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2008.
2.Ciucur D. si colab., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.
3.Drobota N., Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997.
4. Isarescu M., Economia Romaneasca in perspectiva continua, Piata si politica valutara in
Romania, Banca Nationala a Romaniei, 1999.
5. Pociovalisteanu Diana Mihaela, Teorie Economica Generala, Elemente de Macroeconomie,
Editura Universitaria, Craiova, 2008.
6. Soim H., Teodoru M., Economie, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2008.
CAPITOLUL 8 INFLATIA
Obiective:
8.1. Inflatia contemporana ( Definitie, geneza, manifestare)
8.2. Cauzele generatoare de inflatie si natura lor
8.3. Masurarea inflatiei

75

8.4. Efectele inflatiei


8.5. Politici antiinflationiste

8.1. Inflatia contemporana ( Definitie, geneza, manifestare)


Inflatia este un fenomen complex de natura economico-sociala, persistent si prezent in
toate statele lumii contemporane.
Ea se defineste ca un dezechilibru structural monetaro-real, care exprima existenta in
circulatie a unei mase monetare ce depaseste necesitatile economiei si care se manifesta printr-o
crestere generalizata si durabila a preturilor ( Ciucur D si colectiv- Macroeconomie, p. 140),
legata de factorul timp.

Acest dezechilibru se manifesta prin dezacordul aparut intre masa monetara si volumul de
marfuri si servicii (produse) aflate efectiv pe piata ducand in final la scaderea puterii de
cumparare a semnelor banesti.
Inflatia are o istorie indelungata si privita retrospectiv, ea este strict legata de aparitia
banilor in relatiile de schimb si pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii.

Beneficiem de o descriere metaforica a inflatiei inca din secolul XVI, (in Miroir de
Francais publicata la Nancy in 1851) ca o Dezordine a dezordinelor in economie pentru ca ea
atinge moneda ce masoara valoarea tuturor lucrurilor.
Etimologic, cuvantul inflatie provine de la latinescul inflatie ( enflure) ceea ce semnifica
o maladie a unui sistem economic. Indiferent de maniera de abordare si de conceptiile generale
ale specialistilor care o analizeaza, s-au conturat doua viziuni de tratare si de definire a inflatiei.
Prima are ca punct de plecare economia reala (productie,productivitate,costuri,preturi),
iar a doua economia monetaro-financiara.

Economistul american Milton Friedman, (laureat al premiului Nobel), sustine ca inflatia


apare pretutindeni ca un fenomen monetar, iar economistul francez Pierre Bezbachk considera
fenomenul inflationist ca fiind un proces de crestere cumulativa si autointretinuta a nivelului
general al preturilor.

76

Avand ca punct de plecare multitudinea teoriilor si conceptiilor existente in literatura


economistii N. Bronfenbrenner si Fd. Holzman incadreaza inflatia in 4 categorii:
1.
2.
3.
4.

Generalizare a excesului de cerere ;


O crestere a rezervelor banesti sau a veniturilor in suma totala sau pe cap de locuitor ;
O crestere a nivelului preturilor;
O scadere a valorii banilor in raport cu alte monede.

In concluzie putem afirma ca inflatia contemporana reprezinta : un dezechilibru


monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste
nevoile economiei fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili si cresterea durabila si
generalizata a preturilor.38
Printre procesele economice cu care interfereaza inflatia se numara dezinflatia si
deflatia. Astfel dezinflatia prezinta reducerea controlata si autointretinuta a ratei de crestere a
nivelului general al preturilor, iar deflatia este un proces monetar caracterizat prin scaderea
durabila a nivelului general al preturilor.
8.2. Cauzele generatoare de inflatie si natura lor
Intrucat procesul inflationist depinde in mare masura de deprecierea banilor, el este
corelat in mod direct cu formele de bani aflate in circulatie.
In literatura de specialitate se intalnesc diverse puncte de vedere cu privire la nasterea si
cauzele inflatiei.
Economistul francez Jean-Marie- Albertini nu considera orice crestere de preturi drept
inflatie. Astfel cresterea informationista a preturilor presupune ca preturile sa sporeasca mai
rapid decat cele internationale, sa se generalizeze si sa se prelungeasca fara perspective clare de
incetinire avand efecte economice si sociale patologice pentru ansamblul economiei nationale39.
Rezulta ca vorbim de inflatie atunci cand cresterea preturilor este:

generalizata, privind intregul ansamblu de bunuri


continua de durata, nelimitandu-se la o perioada scurta de timp.

La baza declansarii si perpetuarii inflatiei se afla o serie de factori generali si particulari ,


legati de evolutia unor importante variabile macroeconomice printre care: cresterea economica,
investitiile, somajul, comertul exterior s.a.
Privita prin perspectiva proceselor generatoare inflatia este determinata de urmatoarele
cauze si forme:
38

Pociovliteanu Diana Mihaela, Teorie economic general. Elemente de macroeconomie, Editura Universitaria,
Craiova, 2008, p. 156.
39
Jean Marie Albertini, Les rouges de lEconomie nationale, Editura Economie et houmanisme, Paris, 1988, p. 334.

77

Inflatia prin cerere ( demand-pull inflation sau demand side inflation), ca urmare a
cresterii cererii agregate prin marirea veniturilor banesti ale populatiei.La aceasta situatie
firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si a productiei. Acest tip de inflatie
se petrece in doua etape: in prima are loc cresterea cererii globale, a preturilor si a
gradului de ocupare, iar in a doua etapa are loc o crestere suplimentara a preturilor si o
ajustare a ofertei la costuri mai ridicate.
Inflatia prin oferta ( cost-push sau supply-side inflation), in care exista o insuficienta a
productiei nationale si a productivitatii, ceea ce duce la un soc al ofertei totale prin
scaderea ei.
Cauzele scaderii ofertei pot fi dezastrele naturale, monopolul asupra resurselor naturale,
cresteri nejustificate a salariilor si a profiturilor.
Inflatia prin costuri care este explicata prin crestera preturilor factorilor de productie,
ceea ce determina managerii intreprinderilor sa mareasca preturile la produsele oferite pe
piata. Acest tip de inflatie se produce in doua etape: prima in care creste nivelul general al
preturilor, productia scazand temporar, iar a doua etapa este aceea in care vor creste
preturile si cererea de bani.
Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri ce se pot manifesta simultan.
Cresterile de preturi si de salarii fiind determinate de cea a cererii agregate sau de factori
ce duc la cresterea costurilor. In acest fel cele doua tipuri de inflatie se intrepatrund.
Interdependentele intre cauzele inflatiei contemporane sunt reflectate prin spirala inflationista
din care redam decalajul dintre preturi si salarii.

Inflatia (vezi reprezentarea grafica) structurala care este expresia dezechilibrelor grave si
persistente din structura economiei de piata.
Inflatia prin credit datorita cresterii sale substantiale ce duce rapid la dezechilibre prin
excesul de cerere nominala pentru bunurile de consum.
Inflatia prin buget, apare in cazul cand cheltuielile bugetului de stat sunt mai mari decat
veniturile. Pentru acoperirea deficitului bugetar guvernul recurge la emisiuni
suplimentare de bani.

Toate cauzele mentionate genereaza si intretin procesul inflationist, ce are ca rezultat existenta in
circulatie a unei mase monetare excedentare ce dezechilibreaza raportul dintre cererea monetara
si oferta reala de bunuri economice pe piata.

78

Spirala inflationista preturi-salarii se prezinta astfel:


Cresterea costurilor

Un nou impuls inflationist

Cresterea veniturilor
de
vanzare
Cresteri de salarii

O noua majorare a costurilor


Scaderea puterii de cumparare a
a
salariilor
Politica economica
populista
Noi majorari de salarii

79

Revendicari sociale

Din figura se vede ca, urmare a majorarilor salariale, spre a face fata costului vietii in crestere,
firmele vor mari preturile spre a-si acoperi costurile. In aceasta situatie guvernul va realiza o
noua emisiune monetara spre a evita o recesiune sau agravarea ei, generand o noua spirala
inflationista.

8.3. Masurarea inflatiei


Ecartul (decalajul) absolut si relativ dintre cererea nominala (factorii institutionali economicomonetari) si oferta reala de bunuri materiale si servicii, trebuie considerate ca fiind agregate la
scara economiilor tuturor statelor.
In valoare absoluta marimea inflatiei rezulta din diferenta dintre cererea nominala absoluta si
oferta reala de marfuri, obtinute de agentii economici si puse in circulatie.
In valoare relativa se determina raportul procentual intre excedentul de masa monetara (M) si
oferta reala de bunuri pe baza careia se apreciaza sensul crescator sau descrescator al evolutiei
inflatiei.
Astfel rata inflatiei (Ri), indica procentul cresterii nivelului general al preturilor (IGp) intr-o
perioada data.
Ri=IGp-100%
Cei mai importanti indici ai inflatiei sunt :

Indicele general al preturilor (IGp) care se calculeaza ca o medie ponderata a preturilor


unui anumit numar de bunuri materiale si servicii printre care indicele preturilor bunurilor
constituie deflatorul (PIB/PNB); indicele preturilor bunurilor de productie; indicele
costului vietii coeficientului de devansare a indicatorilor macroeconomici (PIB, PNB) de
catre masa monetara aflata in circulatie si disponibilitatile pentru achizitionarea
marfurilor .
Indicele preturilor bunurilor de consum (Ipc) ce costituie cosul de cumparaturi strict
necesare si care este cam acelasi in fiecare an.
Indicele preturilor bunurilor de productie (Ipp) ce caracterizeaza evolutia preturilor
primelor tranzactii comerciale efectuate de producatori pentru asigurarea continuitatii
procesului productiei si care este relativ flexibil.

80

Indicele general al preturilor (IGp) ce reflecta mai bine inflatia deoarece cuprinde atat
preturile bunurilor de consum cat si a celor de capital.
Pentru urmarirea evolutiei (IGp) se calculeaza intai suma preturilor unor esantioane din perioada
de baza (t2) si perioada curenta (t1).
Dupa aceea se calculeaza modificarea procentuala a preturilor esantionului de bunuri din
perioada t1 fata de perioada t2 conform formulei :

pretulesan tionuluiinperioadacurentat1

IGp= pretulesan tionuluiinperioadadebazat 2 *100

Deoarece productia de bunuri poate fi constanta sau variabila exista urmatorii indici principali. :
a. Indicele preturilor de tip LASPEYRES care reprezinta evolutia unei cantitati determinate
de bunuri (ce ramane neschimbata in perioada t0 si t1)
Astfel :
Ip=

Q0 P1 *100
Q0P0

in care : Q0= cantitatea de bunuri din perioadele t0 si t1


P0= pretul fiecarui bun din perioada t0
P1=pretul fiecarui bun din perioada t1

ati variabile

81

Q0= cantitatea de bunuri din perioada de baza t0


Q1= cantitatea de bunuri din perioada curenta t1
p0= pretul fiecarui bun din perioada t0
p1= pretul fiecarui bun din perioada t1

Modificarile survenite in marirea preturilor fiecarui bun si cele din structura esantionului de
bunuri
determina evolutia preturilor.
Calculul indicelui general al preturilor este dificil intrucat preturile bunurilor cresc cu rate
diferite sau pot
sa scada.

8.4. Efectele inflatiei


Fiind un fenomen complex ce afecteaza structurile intregului

organism economico-social,
inflatia prezinta

consecinte negative semnificative asupra economiei si societatii in general.


Concomitent cu cresterea preturilor, inflatia diminueaza puterea de cumparare a banilor.
Efectele negative ale inflatiei se manifesta pe urmatoarele planuri :
-Influenteaza consumul, economisirea si investitiile (agentii economici sporesc ritmul
cumpararilor
plasand disponibilitatile banesti in bunuri de folosinta indelungata sau in obiecte de valoare
descurajand
astfel economisirea fiind privilegiate investitiile pe termen scurt)
-Efecte asupra gestiunii intreprinderii (intreprinderile sunt tentate sa se indatoreze permanent
comportand

82

riscuri mari) prin reducerea cursului actiunilor lor), iar dobanzile practicate de banci se situeaza
sub rata
inflatiei.
-Efecte asupra redistribuirii veniturilor (se deformeaza raporturile intre valoarea nominala si cea
reala a
veniturilor, reducandu-se puterea de cumparare a banilor)
-Efecte asupra utilizarii fortei de munca contine factori cauzatori si agravanti pentru fenomenul
de somaj,
intreprinderile reducand numarul de salariati.
-Efecte asupra cursului valutar si a balantei de plati, presupune scaderea puterii de cumparare a
monedei
nationale in raport cu alte valute scazand cursul valutar al acesteia, antrenand scumpirea
importurilor si
reducand exporturile, ceea ce afecteaza negativ balanta de plati.

Consecinte in plan social (creaza stari de incertitudine si neliniste in randurile populatiei,


produce situatii grave de saracie si diferentieri sociale).
In acest context guvernele isi pierd credibilitatea in randul maselor.
Redam mai jos evolutia procentuala a inflatiei in ultima perioada, respectiv a anilor 2010 si 2011,
pe grupe de marfuri si servicii lunare (vezi tabelul nr. 1 )

DATA

IPC

LIMITA
SUPERIOARA

LIMITA
INFERIOARA

IAN 2010

5,20

4,50

2,50

MAR 2010

4,20

4,50

2,50

IUN 2010

4,38

4,50

2,50

83

SEP 2010

7,77

4,50

2,50

DEC 2010

7,96

4,50

2,50

IAN 2011

6,99

4,46

2,46

MAR 2011

8,01

4,38

2,38

IUN 2011

7,93

4,25

2,25

SEP 2011

3,45

4,13

2,13

DEC 2011

3,14

4,00

2,00

Tabelul nr. 1.

8.5. Politici antiinflationiste


Politicile antiinflationiste prin toate masurile si conceptele lor sunt alcatuite in asa fel
incat sa actioneze in directia lichidarii sau atenuarii ecartului inflationist, fie prin restrangerea
cererii agregate, fie prin cresterea ofertei agregate.
Cele care vizeaza controlul cererii agregate folosesc instrumente fiscale si monetare
corespunzatoare.
Astfel:
Politicile monetare se axeaza pe modificare a ofertei de moneda sau pe cea a ratei
dobanzii. Austeritatea monetara da rezultate numai daca se aplica pe o durata suficient de mare si
exista conditii socio-economice care genereaza un somaj ridicat.
Politicile bugetare urmaresc reducerea cererii globale si actioneaza asupra consumului
privat, investitii, cheltuielile publice si exporturi.
Politicile fiscale urmaresc modificarea cheltuielilor publice si a veniturilor folosind
impozite si taxe, cererea agregata reducandu-se prin micsorarea sau temporizarea cheltuielilor
guvernului, fie prin cresterea nivelului impozitelor si taxelor .

84

Politicile structurale antiinflationiste pornesc de la premiza existentei celui mai pregnant


dezechilibru care este somajul.
Politici de crestere a productivitatii prin stimulente fiscale, incurajarea cercetarii,
dezvoltarii, acordare de subventii firmelor ce investesc intr-o tehnologie performanta s.a. Se
constata ca Experienta ultimelor decenii atesta faptul ca nici una din remediile antiinflationiste
nu s-a impus ca o solutie miracol40.
Orice politica macroeconomica are drept obiectiv major o inflatie moderata si un nivel
scazut de somaj.
In Romania nici-o politica monetara sau fiscala nu va limita inflatia atata timp cat actualele
structuri economice nu vor fi reglementate pe principiile pietei41.

Remarcam ca si persistenta economiei subterane constituie un factor de alimentare


continua a inflatiei. Pentru anul 2012 se va interveni in directia reducerii graduale a cresterii
preturilor prin promovarea unei politici salariale prudente si prin continuarea reformelor
structurale, reducand rata inflatiei sub 3%.
In concluzie, pentru o reducere reala a trendului inflatiei se impun urmatoarele obiective:
Continuarea proceselor de reforma si cumularea lor cu cele de anticriza, atragerea
resurselor externe de finantare a economiei, intarirea disciplinei financiare, adoptarea unui
program de lupta impotriva coruptiei42.
Aplicatii
1. In conditii de inflatie:
a) are loc deprecierea monedei nationale;
b) are loc reprofilarea activitati multor intreprinzatori;
c) pot fi dezorganizate legaturle economice dintre agentii economici;
d) se amplifica operatiunile speculative;
e) de regula se blocheaza productia.
2. Inflatia este un dezechilibru:
a) local datorat scaderii ofertei pentru o perioada scurta;
b) local determinat de grindina care a diminuat productia de struguri (de masa);
c) regional datorita lipsei de corelatii in activitatile judetelor implicate;
d) general,in economia unei tari;
40

oim H., Teodoru M., Microeconomie ,Macroeconomie , Mondoeconomie, Casa Crtii de tiine, Cluj Napoca,
2008, p.296.
41
Ciucur D. i colectiv, Macroeconomie, Editura Independena Economic, Pitesti, 2010, p.149.
42
Idem, p.149.

85

e) specific numai unor unitati economice.


3. Sa consideram ca indicele preturilor se determina pe baza unui cos alcatuit din 5 bunuri
de consum care detin in totalul consumului , in ordine , ponderile : 25% , 20% , 15% ,
10% , 30%. In intervalul Tn Tn+1 preturile unitare ale acestor bunuri au evoluat conform
datelor de mai jos:
Bunul
total

Pret unitar in Tn

Pret unitar in Tn+1

Ponderea in consumul

0,25

10

0,20

20

30

0,15

40

42

0,10

60

60

0,30

Sa se determine rata inflatiei in intervalul Tn-Tn+1

4. La un moment dat , aprecierea ratei inflatiei si indexarea salariilor si pensiilor se fac pe


baza evolutiei preturilor a 5 bunuri de consum reprezentative , fiecare considerat ca detine
2+% in totalul cheltuielilor de consum: bunul X alimentar , bunul Y nealimentar , de
folosinta curenta; bunul Z nealimentar , de folosinta indelungata; bunul U de confort
familial: locuinta , respectiv chiria platita pentru folosirea acesteia; bunul V serviciu. In
cursul trimestrului al treilea, preturile unitare au evoluat dupa cum urmeaza:

Bunul

Pretul unitar
La inceputul trimistrului

la sfarsitul trimestrului

100

150

400

440

86

50.000

54.000

2.000

2.600

200

400

In baza contractelor colective de munca incheiate intre federatiile sindicale , patronat si


guvern , indexarea salariilor se realizeaza trimestrial in proportie de 75% din rata inflatiei.
Cu cat se vor majora in medie salariile si pensiile la inceputul trimestrului al patrulea?

Cuvinte cheie:
Inflatie.
Indicele preturilor de consum.
Politici antiinflationiste.
Costuri sociale ale inflatiei.
Masurarea inflatiei.
Rezumat la capitolul 8:
Inflatia contemporana reprezinta un fenomen complex de dezechilibru de natura
economico-sociala, ce se manifesta prin existenta in circulatie a unei mase monetare excedentare
si o crestere durabila a preturilor. Acest dezechilibru duce in final la scaderea puterii de
cumparare a sumelor banesti si la pauperizarea popultiei.
Cauzele si natura inflatiei au fost apreciate diferit in literatura de specialitate.
Privita prin prisma proceselor generatoare, inflatia de azi prezinta urmatoarele cauze si
forme: -prin cerere , prin oferta, prin costuri, structurala, prin credit si prin buget.
Toate aceste cauze produc dezordine flagranta intre cererea monetara si oferta reala de
bunuri economice pe piata.
Masurarea inflatiei se efectueaza folosind diversi indici printre care mentionam indicele
general al preturilor (ce reflecta cel mai bine inflatia) si indicele preturilor de consum.
Efectele inflatiei sunt semnificative, ea afectand in mod negativ economiile si societatea in
ansamblul
ei.
87

De aceea politicile antiinflationiste au ca scop stoparea inflatiei sau micsorarea ei la cele mai
mici costuri sociale posibile.
FMI promoveaza o strategie standard bazata pe reducerea cererii agregate prin
cooperarea politicilor fiscale si monetare restrictive ce duc la o redimensionare a maselor
monetare aflate la dispozitia agentilor economici si corelata cu oferta de bunuri marfare.
Solutiile politicii monetare sau bugetare sunt completate prin politica veniturilor,
inghetarea salariilor, practicarea unor stimulente fiscale, cresterea productivitatii factorilor de
productie si reducerea costurilor.

Bibliografie
1.Albertini, Jean Marie, Les Ruages de l'economie nationale, Editions Economie et humanisme,
Paris 1994.
2.Ciucur D., Ilie G., Popescu C., Economie, Manual universitar, Editura Economica, 1999.
3.Ciucur D. si colectiv, Macroeconomie Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.
4.Dobrota N. coordonator, Dictionar de Economie, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
5.Pociovalisteanu Diana- Mihaela, Teorie Economica Generala, Editura Universitaria,Craiova,
2008.
6.Soim H, Teodoru M, Economie, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2008.

Capitolul 9
ROMANESTI

SOMAJUL

FENOMEN MULTIDIMENSIONAL AL ECONOMIEI

OBIECTIVE :
9.1. Conceptul de somaj si masurarea lui
9.2. Cauzele si tipologia somajului
9.3. Costul social al somajului
9.4. Politici si strategii de ocupare a fortei de munca

88

9.5. Somajul in Romania


9.1. Conceptul de somaj si masurarea lui
Somajul reprezinta un insotitor inevitabil al economiei de piata, evolutia sa fiind
impulsionata de politica de restructurare si de integrare tot mai puternica a economiei romanesti
in circuitul economic mondial . Constatam ca in literatura de specialitate exista multiple
modalitati de definire a somajului .
In conditiile actuale somajul este considerat ca un dezechilibru major existent pe piata muncii
nationale, intre cererea globala de munca si oferta globala de munca .
Somajul este astfel, o stare negativa a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de
munca, din cauza dereglarii relatiei dintre dezvoltarea economiei , ca sursa a cererii de munca si
evolutia populatiei , ca sursa a ofertei de munca 43 .
In esenta el inseamna : o risipa de forta de munca , de resurse pretioase ale dezvoltarii, dar
si o problema sociala, fiind cauza unor suferinte profunde ale unui numar mare de oameni, care
lupta sa supravietuiasca cu ajutorul unor venituri disponibile minime 44 .
Dar somajul din Romania in acceptiune unanima este rezultatul mai multor influente fizicobiologice, psihologice, politico-economice si juridic-legislative care se inlantuiesc una cu
cealalta intr-un raport de interdependenta, generand tipurile specifice de somaj, intalnite in
economia tarii noastre 45 .
Initial somajul a constituit un dezechilibru temporar pentru ca in prezent sa fie permanent ,
numarul de someri fiind in crestere ( numarul total de someri la inceputul anului 2012 era de
473.569 ).
Somerii sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile care cauta un loc de
munca, si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut si noii ofertanti de forte de munca care nu
gasesc unde sa se angajeze.
Biroul Internantional de Munca ( BIM ) apreciaza ca someri persoanele care au peste 15 ani
si indeplinesc urmatoarele conditii:
-sunt apte de munca ;
-nu muncesc si cauta un loc de munca;
-sunt disponibile pentru o munca salariala sau nesalariala in urmatoarele 15
zile ;
43

44

45

Ciucur D., Gavril I. Popescu C. Economie Manual Universitar , Editura Economic , Bucureti 1999 , p. 517.
Petrian Mimi , omajul n Romnia , Editura Universitaria ,Craiova, 2007, p. 28.
Ibidem, p. 216.

89

In termenii actuali somajul este un fenomen intalnit la scara macroeconomica opus ocuparii
din care rezulta un surplus de populatie activa fata de cea care ar putea fi angajata pe piata .
Astfel pe piata muncii poate exista o stare de ocupare deplina a fortei de munca numita
echilibru si alta de dezechilibru cu subocupare sau supraocupare a fortei de munca .
Ocuparea deplina ar cuprinde 97% din populatia activa disponibila , iar diferenta pana la 100%
este somajul natural, ce include somajul voluntar si cel involuntar .
Masurarea somajului este o problema de estimare a proportiilor , structurii , intensitatii si
duratei lui 46.
Nivelul, marimea sau proportia somajului este un pretios indicator statistic , care se obtine
prin calcularea unor indicatoare specifice metodologice existente in fiecare tara. In Romania
masurarea somajului este efectuata folosind Balanta Fortei de Munca si al Anchetelor asupra
fortei de munca .
Astfel nivelul somajului se apreciaza in raport cu populatia totala, populatia ocupata si cu
forta de munca, calculandu-se indicatorul populatia ocupata iar proportia acesteia se
determina in expresie absoluta sau in expresie relativa .
In expresie absoluta, proportia reda numarul persoanelor neocupate din totalul de populatie
activa disponibila, iar in expresie relativa nivelul se determina folosind rata somajului.
Rata somajului ( RS ) este raportul procentual intre numarul mediu al somerilor ( NS ) si
populatia activa ( PA ) sau populatia activa disponibila ( Pd ) sau populatia ocupata (Po )
Rezulta ca Rs = Ns/ Pa sau Pd sau Pa x 100
Rata somajului existenta in primul trimestru al anului 2012 era de 5,3% ( conform Buletinului
Statistic al Romaniei).
In masurarea amplorii somajului trebuie avuta in vedere si situatia concreta deoarece
problemele fortei de munca sunt de natura economico-sociala . Exista circumstante de
supraevaluare a somajului ( cand sunt inregistrate ca someri si alte categorii de persoane
neindreptatite ce incaseaza ajutor de somaj fara a se incadra in munca), si de subevaluare (cand
se inregistreaza doar persoanele ce primesc indemnizatie de somaj excluzand unele categorii de
somaj deghizat).

Intensitatea somajului este o marime ce trebuie luata in calcul si care are ca obiectiv stabilirea
stiintifica a ritmului de munca, determinarea corecta a momentului pierderii locului de munca,
inregistrarea exacta a reducerii duratei zilei sau saptamanii de lucru , scaderea salariului .
46

Ibidem, p. 518.

90

De o importanta majora este si evaluarea duratei somajului, adica a intervalului de timp scurs
intre incetarea totala a activitatii pana la reinceperea normala a ei .
Masurarea somajului necesita in mod obligatoriu si evaluarea structurii sau componentei lui pe
domenii de activitate, niveluri de pregatire, specialitati si meserii, pe varste, pe sexe etc.
Se remarca conform statisticilor existente ca in primul trimestru al anului 2012 din totalul de
473569 someri, femeile erau in numar de 205133, iar barbatii 268736.

9.2. Cauzele si tipologia somajului

Somajul nu este o marime omogena, ci el cunoaste forme multiple de manifestare care difera
prin diversitatea lor si care sunt denumite in functie de cauzele ce stau la baza genezei lor .
De aceea tipologia cauzala a ocuparii si somajului este in prezent extrem de controversata,
iar teoriile existente nu reusesc sa ofere solutii viabile problemelor complexe de pe piata muncii
si nu pot tine pasul cu ritmul rapid al schimbarilor din economia mondiala in care timpul nu
mai are rabdare.
Ca fenomen macrosocial al economiei romanesti somajul are multiple cauze, care
pornesc de la statutul economico-social, atat al celor care angajeaza forta de munca, cat si al
celor care ofera forta de munca in conditiile pietei 47.
Intr-o prima acceptiune, cauzele lui examinate de specialisti sunt grupate in generatoare de :
1. Dezechilibru de somaj
2. Cauze de echilibru de somaj
1. Somajul de dezechilibru se caracterizeaza prin procese economico-sociale complexe ,

cum ar fi : evolutia nefavorabila a activitatilor economice sau substituirea muncii prin


capital , presiuni din partea organizatiilor sindicale privind sporirea salariului minim ,
cresterea ofertei de munca, indeosebi din partea noilor generatii, cresterea nu se
coreleaza cu nivelul salariului, cresterea ofertei de munca din partea unor persoane de
varsta a doua 48 .
2. Somajul de echilibru este generat de disfunctionalitatile existente la nivel
microeconomic . El apare cand activitatea economica de ansamblu este in echilibru
dar o parte din populatia activa disponibila nu gaseste imediat un loc de munca.

47

Ibidem, p. 38.

48

Prvu Gh., Economie Politic , Editura Universitaria, Craiova , p. 295.

91

O alta delimitare a somajului este cea de somaj voluntar si de somaj involuntar. In cel voluntar,
muncitorii refuza oportunitatile de a se angaja in anumite slujbe la salariile oferite pe piata, iar in
cel involuntar, nu sunt suficiente locuri de munca la salariile existente.
Cel mai frecvent sistem de clasificare are la baza impartirea somajului pe cauze in urmatoarele
tipuri:
1. somaj conjunctural;
2. somaj frictional;
3. somaj structural.

1. Somajul conjunctural are drept cauza un excedent de oferta de forta de munca, intrucat cererea
pe piata este prea mica.
2. Somajul frictional in care procesul de cautare a unui loc de munca ocupa un loc central,
angajatorii dorind sa-si completeze locurile de munca ramase vacante la un moment dat,
deoarece potentialii angajati culeg cea mai buna oferta.
3. Somajul structural sau de readaptare este determinat de tendintele de restructurare economica,
sociala, si geografica ce au loc in diverse tari sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice si a crizei
energetice care provoaca neconcordante serioase intre cererea si oferta de munca. Se constata ca:
In perioadele de restructurari esentiale ale unei economii, cum sunt cele ale tranzitiei de la o
economie centralizata la economia de piata, somajul structural reprezinta principala forma de
somaj 49.

Dupa raportul cerere si oferta, se identifica:


1. somaj sezonier;
2. somaj ciclic.

1.Somajul sezonier este determinat de fluctuatiile cererii de forta de munca ce pot fi


anticipate si urmeaza un model sistematic de-a lungul anului (cererea de muncitori in agricultura
si in constructii scade in lunile de iarna). Pentru atragerea de muncitori in asemenea sectoare,
sunt necesare retributii compensatoare ale acestora.
2.Somajul ciclic (keynesian) rezulta din insuficienta cererii in toate sectoarele economiei, ce
impune guvernului cresterea ofertei prin programe concrete de dezvoltare a sectorului public si
privat.

49

Petrian Mimi, op. cit., p. 43.

92

Somajul din economiile aflate in tranzitie spre economia de piata apare deoarece:
Fenomenul de ocupare al fortei de munca in perioada de tranzitie spre economia de piata,
concretizata prin profunde dezechilibre macroeconomice, este o problema deosebit de
importanta, cu valente si semnificatii aparte, determinate de faptul ca urmeaza a se rezolva pe o
piata a muncii imperfecta, segmentata, rigida si fragila ca un puternic potential exploziv 50.
In acest caz, subliniem ca scaderea gradului de ocupare a fortei de munca, se produce pe prim
plan fiind favorizata de o serie de factori declansatori printre care:

liberalizarea rapida a pietei muncii;


alterarea functiei productive a economiei;
scaderea brusca a capacitatii de investitie;
caracterul permanent al inflatiei;
reducerea brusca a duratei zilei de munca cu 8 ore pe saptamana;
prelungirea duratei concediilor de odihna;
pensionarea anticipata.

Toti acesti factori au dus la sporirea accelerata a somajului care devine: fenomenul cel mai
ingrijorator cu care se confrunta piata muncii in perioada de tranzitie generat de inceputurile
restructurarii unei economii bolnave de ineficienta, cauzat de o gestiune deficitara a fortei de
munca cat si de insuficienta locurilor de munca, caracterizat printr-un nivel ridicat si
cronicizarea lui (cresterea somajului de lunga durata) categoriile de populatie cele mai afectate
fiind tinerii si femeile 51.

9.3. Costul social al somajului


Costul social al somajului consta in : efortul total pe care il suporta persoanele, grupurile de
persoane, economia si societatea afectate de acest fenomen complex 52, care include atat aspecte
de natura economica , cat si aspecte morale, social-culturale si chiar politico-militare. Precizam
ca indemnizatia (ajutorul) de somaj acordat, nu asigura acoperirea reala a salariului avut de
somer in perioada anterioara si nu se raporteaza la salariile medii.
Indemnizatia (ajutorul) de somaj reprezinta modalitatea cea mai folosita de garantare de catre
stat a unui venit minim pentru someri. Ponderea acestui ajutor este in raport cu salariul avut,
perioada pentru care se acorda, iar modalitatile de calcul si conditiile necesare pentru a fi incasat
de somer sunt specifice pentru fiecare tara in parte si modificarile in timp .
La nivelul economiei si societatii costul somajului apare complex si cuprinzator deoarece:
50
51
52

Ibidem, op. cit., p. 58.


Ibidem, op. cit., p. 59.
Ciucur D. , op. cit., p. 524.

93

Iroseste mari cantitati de resurse de munca si reduce rolul major al muncii ca factor de
productie;
Intretine o stare de nesiguranta in randul angajatilor, datorita diminuarii intensitatii
dezvoltarii economice;
Micsoreaza veniturile si cheltuielile bugetului de catre stat;
Creste cheltuielile statului in vederea intretinerii si functionarii institutiilor care
inregistreaza si urmaresc plata indemnizatiilor de somaj ;
Afecteaza prin alienare o mare parte a populatiei ajunse in conditii de somaj.

Costurile enorme pe care le genereaza statutul de somer, pot fi grupate in directe si indirecte.
Costurile directe sunt reliefate indeosebi sub forma varsamintelor monetare catre fondul
destinat protectiei sociale a somerilor 53, care este utilizat pentru plata ajurotului de somaj ,
alocatiei de sprijin a calificarii acestora precum si pentru sustinerea proceselor de reconversie a
fortei de munca.
Costurile indirecte sunt cele generate de diminuarea globala a productiei si a veniturilor de
care ar putea sa beneficieze intreaga populatie54, ce apare sub forma de pierderi de productie
prin neutilizarea unor capacitati si mijloace tehnice din dotare, reducerea resurselor de formare
a veniturilor bugetare, deteriorarea calificarii si capacitatii de munca, descurajarea personalului
in plan profesional , social si general uman.
O justa apreciere a complexitatii somajului surprinde si unele efecte pozitive ca :
perfectionarea profesionala pe baza careia se obtin locuri de munca sigure si bine retribuite
salarial, ce corespund mutatiilor si exigentelor sporite existente in economie, spre a face fata
cerintelor ei sporite.
Privit insa in ansamblul sau, somajul este un fenomen negativ, costurile lui depasind cu mult
avantajele, atat pentru persoanele direct vizate, cat si pentru intreaga economie si societate.
Pentru o apreciere pertinenta a efectelor si costurilor somajului este necesar sa avem in
vedere si legea formulata de economistul american ARTHUR M. OKUN , care concluzioneaza
ca existenta somajului inseamna pierderea unor sanse de a crea productie nationala sau de a
asigura cresterea ei, ceea ce constituie un factor de incetinire a maririi PIB, stagnarii sau scaderii
lui.

9.4. Politici si strategii de ocupare a fortei de munca


53
54

Ibidem, op. cit. , p. 525.


Ibidem, op. cit. , p. 525.

94

Ocuparea rationala a fortei de munca presupune aplicarea atat la nivel macroeconomic cat si
microeconomic a unui management eficient, care implica obligator interventia guvernului.
,,Rolul statului in gestionarea pietei muncii deriva din functiile lui economice si consta in diverse
actiuni directe si indirecte prin care stimuleaza crearea de noi locuri de munca, in cadrul
economiei moderne55 , permitand o adaptare dinamica si o solutionare a problemei ocuparii in
deplin acord cu cerintele economice, sociale, ecologice si demografice ale tarii.
In acest context ,,Politicile de ocupare reprezinta un ansamblu de masuri elaborate de stat
pentru a interveni pe piata muncii in scopul stimularii crearii de noi locuri de munca, al
ameliorarii adaptarii resurselor de munca la nevoile economiei, al asigurarii unei fluiditati si
flexibilitati eficiente pe piata muncii diminuandu-se astfel dezechilibrele, disfunctionalitatile de
pe piata muncii56 , folosind politici pasive si active.
Prin politicile pasive se porneste de la un nivel al ocuparii considerat dat pentru a gasi
remedii angajarii excedentului de resurse de munca.
Masurile acestor politici au caracter defensiv, pesimist vizand o noua segmentare a pietei
muncii si o diminuare relativa a persoanelor ocupate. Ele sunt axate pe marirea generala a
productivitatii spre a permite acoperirea costurilor privind ajutorul de somaj.
Cele mai semnificative masuri de politica pasiva de ocupare s-au dovedit a fi:

reducerea duratei muncii;


diminuarea varstei de pensionare;
cresterea perioadei de scolarizare obligatorie;
sporirea numarului locurilor de munca cu program zilnic redus si atipic;
descurajarea activitatilor salariale feminine;
restrictionarea sau interzicerea imigrarilor.

Politicile active de ocupare se compun dintr-o multitudine de masuri, metode procedee si


instrumente ofensive care maresc nivelul ocuparii prin accentuarea mobilitatii populatiei active si
prin cresterea investitiilor ce creaza noi locuri de munca.
Cele mai importante masuri de politica activa includ:

55
56

amplificarea investitiilor ca act economic fundamental;


stimularea mobilitatii persoanelor active spre noile locuri de munca;
incurajarea cercetarilor stiintifice pentru extinderea activitatilor economico-sociale;

Ciucur D., op. cit., p. 527.


Ibidem, p. 527.

95

imbunatatirea orientarii scolare si profesionale a tinerilor, in concordanta cu cerintele;


reconversiei fortei de munca;
ameliorarea continutului invatamantului de toate gradele;
extinderea interventiilor cu caracter ecologic.

Pentru a putea trece cu succes peste difunctionalitatile incerte ale pietei, se utilizeaza
politicile monetare, bugetare, fiscale, de venituri s.a, coroborate cu politici structurale de
relansare economica (programe anticipative, cu perspective pe termen mediu si lung).
Deasemenea, politicile proactive de ocupare sunt destinate prevenirii riscurilor prin sustinerea
aparitiilor de intreprinderi mici si mijlocii, sprijin acordat somerilor spre a-si crea propriile locuri
de munca etc.
Toate metodele si modelele folosite se vor sprijini pe o cunoastere ampla a realitatilor
economice, avand obiective macroeconomice printre care o societate libera si echilibrata cu
ocupare deplina, preturi stabile, raport optim intre importuri si exporturi asigurandu-se astfel o
prosperitate rezonabila intr-un anume orizont de timp.
Distribuirea echitabila a veniturilor prin politici fiscale de salarii si de preturi este un alt aspect
important al politicilor de ocupare menite sa satisfaca expansiunea economica, spre a micsora
somajul si de a restabili cresterea inacceptabila a preturilor.
In acest cadru s-a trecut treptat la aplicarea unei politici de venituri care va imbunatati
relatia dintre somaj si inflatie (favorabila cand sporirea salariilor este redusa).
O politica monetara si fiscala corespunzatoare cerintelor contribuie la reglementarea
ciclurilor economice, solutioneaza aspectele structurale ale somajului si permite transferul de
fonduri asigurarilor sociale pentru ajutorarea somerilor. Promovarea ocuparii in sectorul de
servicii bazate pe munca, superior calificata si reducerea ampla a duratei muncii, constituie si ea
o fateta importanta, pe masura cresterii ocuparii.
Experientele si practicile in domeniul ocuparii demonstreaza ca modelul european se
bazeaza mai ales pe criteriul cresterii productivitatii, al eficientei muncii, iar modelul american
este modelul ocuparii cu pretul unei eficiente economice mai mici57.
In prezent, se apreciaza ca element decisiv pentru infaptuirea unei reale cresteri
economice insotite de marirea nivelului ocuparii, rata investitiilor de capital fix.

9.5. Somajul in Romania


Desi esenta conceptului de somaj din Romania este similara cu cel din alte state, exista
unele particularitati care-l diferentiaza de acestea, datorita unor conditii istorice specifice,
57

Ibidem, p. 529.

96

concrete. Deoarece problematica somajului din tara noastra prezinta o perspectiva metodologica
deosebita generata de:

Folosirea partiala a capacitatilor de productie in conditiile unei recesiuni economice


profunde;
Venitul national este mai mic decat productivitatea muncii;
Efectul distructiv pe care dobanzile mari il au asupra ocuparii si investitiilor si care
secatuiesc economia de posibilitati viitoare de ocupare si dezvoltare;
Accentuarea somajului datorita blocarii procesului investitional;
Flexibilitatea salariilor ce transfera asupra salariatilor influente negative in evolutia cifrei
de afaceri si costurilor din diverse activitati economice.

Conchidem ca reducerea somajului in Romania este un obiectiv economic major, care


vizeaza in mod prioritar infaptuirea reformei economice prin restructurarea de asamblu a tuturor
structurilor ei.
Astfel:

se va trece urgent la reorientarea intregii activitati industriale, dezvoltand acele ramuri care
dispun de conditii favorabile atat prin resursele disponibile, cat si prin cerintele pietei;
se vor mentine acele ramuri care prezinta interes pentru economia nationala si pentru a caror
creare s-au efectuat mari eforturi investitionale prin promovarea unor strategii de
retehnologizare si de reevaluare a formelor de pregatire a fortei de munca in favoarea cresterii
cererii;
Tinand cont de faptul ca tinta de baza a reusitei noatre consta in cresterea nivelului de trai
al cetateanului corespunzator cu cel din Uniunea Europeana, se impune o protectie sporita a
drepturilor si libertatilor individuale. Mai apreciem in plus ca imbunatatirea sistemului de
educatie si pregatire profesionala, axate pe cerintele actuale, va fi in masura sa contribuie in mod
efectiv la diminuarea somajului limitand saracia cu care ne confruntam in prezent.
In aceste circumstante, factorii de decizie din domeniul socio-economic au misiunea de a
echilibra raportul cerere-oferta pe piata fortei de munca si de a elabora strategiile de dezvoltare a
economiei prin aplicarea unor politici rentabile de ocupare a fortei de munca prin crearea unui
cadru institutional si legislativ adecvat, conform strategiei de la Lisabona adoptata in anul 2000.
Caile de actiune in aceasta directie constau in :

evitarea somajului de lunga durata;


asigurarea unui suport financiar pentru categoriile defavorizate;
mentinerea increderii individului in actiunea benefica si reusita reformei printr-o legislatie
competenta.

97

In acest sensStrategia in 60 de puncte pentru reincadrarea si mentinerea in munca a populatiei


convenita si promovata de tarile Uniunii Europene reprezinta un mod specific de actiune care
imbina mecanismele pietei libere cu implicarea guvernelor in asigurarea ocuparii depline a
resurselor de munca58.

Prin aceasta strategie se urmareste crearea si raspandirea know-howului tehnologic,


imbunatatirea pregatirii fortei de munca, reducerea somajului si imbunatatirea sistemelor de
ajutoare colectate.
Consideram ca Succesul strategiilor de ocupare depinde intr-o masura decisiva de calitatea
implementarii acestora, iar implementarea depinde la randul sau de angajamentele politice
precum si implicarea partenerilor sociali si a celorlalte insitutii ca factori de decizie59.
Pentru combaterea efectelor somajului din Romania si in special al celui de lunga durata se
va interveni prin :

masuri de stimulare a angajatorilor pentru incadrarea in munca a tinerilor absolventi de


invatamant, consilierea profesionala, cursuri de formare profesionala si consultanta
pentru infiintarea de mici afaceri;
acordarea de alocatii pentru somerii ce se incadreaza inaintea perioadei de indemnizare;
stimularea mobilitatii prin subventionarea fortei de munca angajate temporar;
reducerea somajului in randul persoanelor dezavantajate;
prelungirea perioadei de munca activa a salariantilor prin cresterea varstei de pensionare ;
cursuri continui de perfectionare profesionala;
crearea de locuri de munca la nivel local spre a reduce discrepantele regionale;
promovarea dialogului social;
asigurarea unui climat concurential adecvat care sa stimuleze competenta, calitatea si
performanta profesionala a factorului uman.

Fluidizarea acestor strategii privind combaterea somajului, trebuie sa duca in final la


cresterea capitalului uman a competitivitatii acestuia pe piata muncii prin asigurarea
oportunitatilor egale de invatare pe tot parcursul vietii si dezvoltarea unei piete a muncii
moderne flexibile si inclusive care sa conduca pana in 2015 la atingerea unei cote de ocupare
de peste 70%, in conditiile mentinerii unei rate a somajului sub 6%60.

Din analiza datelor statistice, rezulta ca:


58

ANDERTON,A., Economics Causeway Press Limited, Staffordshire University, 1995, p. 595-596.


Petrian Mimi, op. cit., p. 187.
60
Petrian Mimi , op. cit., p. 221.
59

98

Pentru perioada 1991-2005 somajul maxim a fost atins in 1994 cand aproape 1,3 milioane de
persoane nu aveau loc de munca , iar in intervalul 2006-2011, situatia era urmatoare:
-In anul 2006, 707 mii someri conform BIM
-In anul 2007, 599 mii someri conform BIM
-In anul 2008, 568 mii someri conform BIM
-In anul 2009, 731 mii someri conform BIM
-In anul 2010, 765.285 someri conform BIM
-In anul 2011, 493.400 someri conform BIM
Mentionam ca in anul 2012 s-a inregistrat pana acum un numar total de 473.569 someri,
dintre care femei 205.123 si barbati 268.436 dupa cum rezulta si s-a aratat in cursul lucrarii si
care indica o scadere semnificativa a cifrei somerilor fata de anii precedenti. (Buletin Statistic
Nr. 1, an 2012).
Aplicatii
a)
b)
c)
d)
e)

1. Somajul este:
o stare normala pentru orice economie;
o stare negativa a economiei care nu poate asigura locuri de munca pentru intreaga
populatie activa disponibila;
un fenomen care se intalneste din ce in ce mai rar;
un fenomen intalnit numai in tarile cu populatie numeroasa;
un fenomen economic si social complex , determinat de cauze naturale.

2. Someri sunt:
a) toate persoanele active efectiv , disponibile si care cauta un loc de munca;
b) toate persoanele active disponibile , care ar putea fi angajate cand cresterea economica se
diminueaza;
c) toti cei care cauta un loc de munca;
d) elevii si studentii in cautarea unui loc de munca pe parcursul anului de invatamint si
vacanta;
e) pensionarii.
3. La o populatie totala de 51.500.000 de locuitori existenti intr-o tara , rata celor inapti de
munca , din diferite motive ( varsta , sanatate etc.), este de 42% , numarul somerilor
1.500.000 de persoane , iar 25.000.000 de persoane sunt angajate.
Sa se determine numarul locuitorilor inapti , numarul persoanelor apte de munca
( populatia activa disponibila) , gradul de ocupare a fortei de munca si rata somajului.
Cuvinte cheie:
99

-somaj;
-someri;
-dezechilibre;
-ocupare deplina;
-costurile somajului.

Rezumat la capitolul IX
Problema diminuarii numerice a somerilor tarii reprezinta o dilema plurifactoriala a economiei
romanesti de mare actualitate care a incitat si incita in continuare spiritul analitic si previzionar
al cercetatorilor pe acest taram. Rezolvarea ei necesita o protectie sociala adecvata ,
fundamentala pe aplicarea unei juste politici de crestere economica si de relansare a productiei ,
in masura sa micsoreze numarul celor privati de un loc de munca corespunzator.
Sunt considerati ca someri (in conformitate cu criteriile BIM , persoanele de 15 si peste care :
nu au un loc de munca si cauta un loc de munca fiind disponibili sa inceapa lucrul in urmatoarele
15 zile ). In prezent exista un numar de 473569 someri din care femei 205103 si barbati 268736 ,
dupa o statistica lunara 2012.
Fiind un fenomen macrosocial de dezechilibru, somajul are cauze multiple. Dupa
clasificarea pe cauze, el prezinta urmatoarele tipuri:
1- Somaj conjunctural
2- Somaj frictional
3- Somaj structural

Masurarea somajului evalueaza intensitatea si durata sa folosind indicatorii specifici cum


sunt Balanta Fortei de Munca si Anchetele asupra fortei de munca. De asemenea, se acorda
atentie deosebita calcularii indicatorului, populatiei ocupate fiind un fenomen complex.
Costul social al somajului reprezinta efectul pe care-l suporta persoanele, economia si
societatea. Aceste costuri pot fi directe si indirecte. Aprecierea efectelor si costurilor somajului
are in vedere si leagea lui A.MOKUN care infatiseaza pe o pictograma modificaile PNB si a ratei
somajului.
In politicile de ocupare a fortei de munca, care pot fi active sau pasive rolul statului este
determinant.

100

Prin aceste politici guvernul intervine pe piata muncii in scopul crearii de noi locuri de munca
si al adaptarii resurselor la nevoile economiei, eliminand in acest mod dezechilibrele si
disfunctionalitatile existente. Totodata el va putea actiona printr-o competenta politica bugetara
si de venituri care va regla optimal relatia dintre somaj si inflatie transferand asigurarilor sociale
dreptul de a acorda ajutoare sociale celor privati de acestea.
Un element determinant al cresterii economice insotit de marirea nivelului ocuparii este rata
investitiilor de capital fix.
In Romania esenta conceptului de somaj este similara cu cea din alte tari dar prezinta
particularitati specifice ca:
-efectul distructiv al dobanzilor situate peste rata inflatiei, privand economia de posibilitati
viitoare de dezvoltare.
-rigiditatea salariilor.
-eliberarea fortei de munca din motive de retehnologizare.
-afectarea puternica a tinerilor si femeilor.
Prin urmarile sale economico-sociale multiple costul social al somajului influenteaza negativ
proportiile, ritmul si esenta dezvoltarii economiei romanesti pe termen lung.
Consideram ca in conditiile existente acum, scenariul macroeconomic al evaluarii somajului
din tara noastra trebuie sa aiba in vedere derularea reformei pe fondul crizei economicofinanciare mondiale in primul rand si solutionarea urgenta a deficientelor de ordin intern, in al
doilea rand, tinta finala fiind obtinerea unei cresteri economice durabile evidentiate prin
imbunatatirea principalilor indicatori macroeconomici.
Bibliografie :
Anderton Alain, Causeway Press Limited, Ormskirk, Lancs, 1995
2. Angelescu C., Ciucur D., Dobrota N, Gavrila I., Ghita P.T., Popescu C., Tarhoaca CCoord., Economie, Editura Economica, Bucuresti, 2000.
3. Blaug Mark, Teoria economica in retrospectiva, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1992.
4. Ciucur D., Gavrila I., Popescu C., Economie, Editia a II-a, Editura Economica,
Bucuresti 2001.
5. Constantinescu N.N. Dileme ale tranzitiei in economia de piata, Editura A.G.E.R.,
101

Economistul ,Bucuresti, 1992.


6. Ionel M., Manolescu C., Ocuparea si somajul in perioada tranzitiei la economia de
de piata in Romania, Editura ASE, Bucuresti. 2005.
7. Manaic E., Somajul, Editura Calauza, Deva 1998.
8. Oprescu Gh., Piata muncii, Editura Expert, Bucuresti, 2001.
9. Petrisan Mimi , Somajul in Romania , Editura Universitaria, Craiova, 2007.
10. Parvan Gh., Economie politica, Editura Universitaria, Craiova , 2002.
11. Popescu C., Ciucur D., Popescu I., Tranzitia la economia de piata, Editura
Economica, Bucuresti, 1996.

ALTE SURSE:
1. Anuarul Statistic al Romaniei 1992-2004
2. Buletinul de Statistica 1997-2012
3. Institutul National de Statistica, Comunicat de Presa, nr.62/2008
4. Institutul National de Statistica, Comunicat de Presa, nr.65/2009
5. Institutul National de Statistica, Comunicat de Presa, nr.66/2010
6. I.N.S.S.E., Anuarul Statistic al Romaniei, 1997-2005.

CAPITOLUL X PIATA INFORMATIEI


Prof.drd. Grigorie Paraschiva, Colegiul ECONOMIC Viilor

OBIECTIVE:
10.1. Conceptul si trasaturile fundamentale ale informatiei in economie

102

10.2. Continutul si importanta pietei informationale


10.3. Informatia economica si comunicarea

10.1. Conceptul si trasaturile fundamentale ale informatiei in economie

Intelegerea fortelor care influenteaza si guverneaza activitatea economica agregata atat pe


plan national cat si mondoeconomic, in contextul integrarii si al globalizarii, nu poate fi valabila
decat printr-o continua informatizare.
Astazi: Evolutia omenirii, prin informatizare, catre societatea informationala moderna
reprezinta tendinta majora a contemporanitatii; ea este caracterizata prin extindere de talie
planetara, prin schimbari alerte radicale si inexorabile ale sistemului social in ansamblul sau61.
Remarcam ca inca din anii 90 informatica devine o societate a tarilor avansate, iar
societatea informationala constituie o miza strategica pentru totalitatea statelor civilizate.
Definita diferit de economia contemporana moderna, in sensul ei general: Informatia
este o reprezentare simbolica asupra unor entitati din realitate, avand caracter de noutate si
utilitate pentru subiectii receptori62.
Mersul economiei catre societatea informatica a fost determinata de cresterea
complexitatii sistemelor economico-sociale, necesitatea cunoasterii si interventiei asupra lor,
intrucat: Ele se reflecta in cerinte de o amploare si diversitate fara precedent in materie de
comunicare, prelucrare si utilizare a informatiilor si cunostintelor la scara organizationala si
sociala63.
In ultimele trei decenii, economia informatiei a cunoscut o dezvoltare exploziva in
domeniul tehnologiei microelectronice si informatice, a industriei calculatoarelor si serviciilor de
telecomunicatii fiind recunoscuta ca o economie a retelelor, din care cea de internet se afla
intr-o expansiune perpetua.
In acest cadru, economia societatii informationale care este de tip tehnologicoinformational se caracterizeaza prin:

Accesibilitate larga pentru cetateni la serviciile si facilitatile oferite de sistemele


informatice la locul de munca si in viata publica sau privata;

61

oim H., Teodoru M., Macroeconomie. Mondoeconomie, Editura Casa Crii de tiin, Cluj Napoca, 2008, p.
338.
62
Dobrot N.(coord), Dicionar de economie, Editura Economic, Bucureti, 1999, p. 246-247.
63
oim H., Teodoru M., op. cit., p. 338.

103

Preponderenta activitatii umane desfasurate in regim de asistare interactiva cu


calculatorul;

Posibilitatea preluarii informatiei de la distanta si de catre participantii dispersati


teritorial;

Valorificarea resurselor materiale si de munca pe seama unei investitii ridicate de


inteligenta;

Ponderea dominanta si importanta preluarii critice a resurselor informationale si


cunostintelor in sistemul resurselor disponibile, informatia fiind denumita generic
a patra resursa, care se adauga la trilogia clasica (munca, natura, capital);

Cresterea marcata a ponderii sectorului economic al informatiei in ultimul deceniu


la scara nationala si mondiala;

Accentuarea dimensiunii informationale si de conceptie a muncii in cresterea


eficientei economice, precum si a importantei detinute de catre profesionistii
informatiei (manageri, cercetatori, analisti programatori, functionari, experti si
consultanti etc.);

Afirmarea informarii si comunicarii ca nevoi umane primare.

Pertinenta unei informatii decurge din autenticitate (acuratete), exactitate (fidelitatea


fixarii) si oportunitate (disponibilitatea ei la locul si momentul cererii ei).
Informatia economica are ca obiect de prezentare agentii, procesele si marimile
economice sub forma de indicatori (vezi anexele), cu diverse grade de agregare sintetizate
(macro, micro si mezoeconomic) pornind de la surse publice sau private. Cel mai important
furnizor de informatii este statul prin institutiile sale specilizate intr-un sistem de statistica.
Privita in general, orice informatie economica prezinta urmatoarele 3 laturi: semantica
(semnificatia unei realitati exprimata prin anumite notiuni); sintactica (forma de prezentare
adoptata); pragmatica (practica ce-i prezinta utilitatea ca resursa fiind un neofactor).
Spre a fi obtinuta informatia consuma bunuri informatice, efort material si uman prin care
se intelege acea parte a produselor care satisfac (nevoi umane de cunoastere si informare) si a
caror utilitate specifica se gaseste in (continutul, sensul, forma de structurare si reprezentare a
mesajelor pe care le contin64.

64

Angelescu Coralia, Dobrot N. i colectiv, Economie. Manual Universitar, ediia a V-a, Editura Economic,
Bucureti, 2000, p. 444.

104

Bunurile informationale includ: publicatii, tratate, manuale, lucrari de specialitate


periodice, lucrari de cercetare, proiecte, informatii inmagazinate in baze si banci de date,
inregistrari audio-video s.a. precum si servicii de acces la ele.
Ca obiect al economiei, informatia este importanta si ca resursa informationala fiind utila
in scopul urmarit de catre factorul uman. Resursele informationale nu raman insa stabile fiind
intr-o continua transformare (unele dispar, iar altele se imbogatesc si se diversifica rapid datorita
adancirii proceselor de cercetare.
La nivel macroeconomic, resursele informatice prezinta o importanta strategica pentru
societate, economie si civilizatie fiind si un decisiv factor de productie.
Atat bunurile informationale cat si resursele sunt materializate sub forma de fisiere, baze
si banci de date, brevete, proiecte etc.
Ca obiect al economiei si ca factor de productie, informatica economica dobandeste astfel
o serie de trasaturi si caracteristici specifice precum:
-

proliferare nelimitata, intrucat stocul informational se amplifica si se diversifica continu


devenind din ce in ce mai sofisticat;

folosire nedistructiva putand fi utilizata la infinit;

o legislatie adecvata ce asigura masuri de protectie, costurile de producere a informatiei


fiind foarte ridicate;

cu transfer si aplicarea acestor masuri tehnico-organizatorice la scara internationala.

Astazi, se remarca ca extinderea cercetarii stiintifice si inovatiei tehnologice a dus treptat


la aparitia unor noi subramuri largind schimburile economice si dand nastere unei noi piete
informationale moderne si complexe.

10.2. Continutul si importanta pietei informationale


In prezent, piata informationala prezinta o achizitie pretioasa a economiei deoarece prin
definitie ea desemneaza spatiul economic al tranzactiilor care au ca obiect marfuri de tipul
bunurilor si serviciilor informationale, inclusiv reglementarile de cadru, procedurile de
tranzactionare si manifestarile de specificitate ale cererii si ofertei de astfel de lucruri65.
Abordarea pietei poate fi facuta in sens larg si in sens restrans.

65

Angelescu Coralia, Ciucur D. i colectivul, Economie. Manual Universitar, Ediia V-a. Editura Economc,
Bucureti, 2006, p. 448.

105

In sens larg, piata se refera la circulatia bunurilor informationale in general, incluzand si


serviciile cu care se intrepatrunde, cum sunt telecomunicatiile, mijloacele audiovizuale,
activitatile de transfer ale informatiei si cunoastere prin instruire si consultanta.
In sens restrans, piata se raporteaza la cumpararea de bunuri si servicii legate direct de
tehnologia informatica cum sunt programele de calculator, proiecte informatice, informatii
inregistrate pe suporturi magnetice, servicii informatice s.a.
Referindu-se la cererea de informatii si resurse, aceasta provine din partea utilizatorilor
(agenti economici si indivizi), care cumpara mijloace informationale noi in scopul maririi
tehnicitatii productiei, desfacerii, organizarii si desfasurarii in conditii optime a procesului
managerial, ceea ce permite mentinerea firmelor pe piata in circumstantele tot mai agresive din
punct de vedere concurential. Pentru realizarea aceastor deziderate sunt necesare urmatoarele
competente:

promovarea inovatiei tehnologice si manageriale;

asimilarea rapida a celor mai recente cuceriri ale stiintei si tehnologiei de varf;

accesul facil la cele mai relevante informatii disponibile pe piata informationala;

promovarea unei imagini publice favorabile in mediul de afaceri.

In ceea ce priveste oferta pe pietele informationale, ea este reprezentata de firmele


producatoare de bunuri si servicii informatice specializate exclusiv in cercetare, firme mixte
(care pe langa cercetare se ocupa si de sectoare productive), si unitati economice producatoare de
o tehnica de inalt nivel.
Factorii complecsi care influenteaza piata informationala sunt de ordin:
1. Cantitativ, fiind generati de necesitatile de informare a firmelor, organizatiilor
economice si sociale, partide politice, dar si ale indivizilor (din ratiuni profesionale, manageriale
si de ordin social). De asemenea ei rezulta din intensificarea nevoilor de schimb de informatii
intre agentii economici la nivel local, national si mondial in contextul modernizarii rapide si
competitive in lupta de concurenta. Prin afirmarea unei clase tot mai largi de informatii cu bunuri
de larg consum, rezulta un numar crescut de abonati de internet si cresc numeric vanzarile de
mijloace de calcul.
2. Calitativ ce se refera la:

adaptarea economiei informatice pentru obtinerea de informatii actuale si


relevante asupra mediului de afaceri, ceea ce implica luarea de decizii rapide si
fundamentate;

106

avansul tehnologiilor de prelucrare si transmitere a informtiilor la distanta prin


utlizarea satelitilor;

crearea de aliante strategice intre firme, in vederea gestionarii interactive a unor


capabilitati competitive spre a invinge concurenta.

reducerea treptata a costurilor de exploatare a tehnicii de calcul, prin utilizarea tot


mai larga si introducerea in mase a calculatorului (in scoli, institutii). Privind
caracteristicile pietei informationale moderne de azi se contureaza ca trasaturi de
baza urmatoarele:

globalizarea fluxurilor de schimb de informatii si dezvoltarea lor continua;

cresterea accesului la produsele si serviciile informatice, sub aspectul reducerii costurilor;

disponibilitatea accesului consumatorilor la o gama completa de produse si servicii


adoptate si concordante cu cerintele beneficiarilor;

cresterea gradului de educatie informatica a populatiei.

In concluzie, putem afirma ca piata informationala de care dispune economia actuala se


evidentiaza prin dinamism si competenta, un grad inalt de segmentare, diversificare exponentiala
a bunurilor si serviciilor, dezvaluirea calitatii acestora abia dupa achizitionare si o extindere
permanenta.
Rezulta ca piata informatiei este cea mai dinamica piata care devine in acelasi timp tot
mai complexa 66 si dupa cum afirma Alvin Toffler informatia inseamna putere.
10.3. Informatia economica si comunicarea
Conceptul de comunicare informationala ocupa un loc important in economie ce se
contureaza din ce in ce mai pregnant deoarece, trecerea de la societatea de masa la cea de
indivizi, nu este posibila decat prin comunicarea de tip informational, adevarata explozie a
secolului XXI, care se intinde tot mai mult in prezent.
Daca revolutia industriala a realizat un salt calitativ in domeniul productiei, avand la
baza tehnologii care reduceau volumul de munca vie, revolutia informationala a descoperit
gandirea si munca in echipa67.
Dupa cum se considera de catre specialistii din domeniul analizei informatiei si
comunicarii, acestia vorbesc de 7 principii capitale ce servesc in luarea deciziilor, ele fiind:

66
67

informatia trebuie sa fie cuprinzatoare incluzand toate activitatile socio-umane;

Ciucur D., op.cit. p. 182.


Ibidem.

107

informatia trebuie sa fie originala influentand prestatiile de productie pe piata in


mod direct, spre a obtine profitul maxim;

dezvoltarea (nu productia in sine) este determinanta maximului de profit;

timpul nu reprezinta o bariera concurentiala;

calitatea gandirii angajatilor este decisiva si nu numarul lor;

succesul pe piata este dependent direct de capacitatea de comunicare;

atractia generata de actualitate are prioritate in fata calitatii.

In conditiile actuale Comunicarea a devenit o necesitate fundamentala a omului, ca si


hrana, imbracamintea etc., iar informatia alaturi de ceilalti factori de productie a devenit
indispensabila in acest proces68, tehnologia informatiei avand la baza semnale, date si mesaje.
Lantul valoric informational consta in culegerea (generarea si transmiterea de date),
managementul datelor, obtinerea de informatii (interpretarea datelor), modelarea informatiilor si
sisteme decizionale proprii.
Cele mai relevante informatii pentru o firma (referitoare la continut, forma,
comportamente, actiune, relatii) sunt:

informatiile obiect (despre valori numerice, timp, locuri);

informatiile de atribut (descriu forma si compozitia unui obiect);

informatiile de relatie (evidentiaza legaturile dintre obiecte);

informatiile de comportament;

informatiile pentru actiune (pun in relatie lumea cunoasterii cu cea reala).

Orice activitate de afaceri finalizata prin succes, impune manipularea optima a


informatiilor obtinute ce sunt stocate in fise de baze de date si in mintile colaboratorilor (care nu
sunt numai medii de stocare ci si manageri emitenti).
Astfel, Capacitatea de a prelucra informatii si de a le folosi este, indiscutabil una din
cele mai importante premise pentru succesul unei firme69.
In continuare vom prezenta principalii indicatori privind piata informationala din
Romania comparativ pe doi ani consecutivi.
68
69

Ibidem, p. 183.
Ibidem, p. 184.

108

Sursa: Institutul National de Statistica al Romaniei:

109

110

111

Conchidem ca nevoia de comunicare a informatiilor este o realitate stringenta de


dezvoltare si pentru Romania contemporana, care in calitatea de tara comunitara absoarbe pentru
aceasta fonduri europene, resursele interne fiind insuficiente. Exista in directia comunicarii
programe cadru multinationale destinate cercetarii si inovarii, iar programul CE prevede pentru
anii 2007-2013 un buget de 50,5 miliarde euro.
Aplicatii practice70:
1.Conceptul de informatie reprezinta:
a) o opinie privind evenimente, fapte, stari sau alte forme de manifestare a realitatii;
b) o comunicare, o veste, un mesaj, un semnal despre evenimente, fapte, stari sau alte forme de
manifestare a realitatii;
c) o masura a gradului de ordonare a unui sistem;
d) multimea de date privind realitati si stari de fapte existente.
2.Conceptul de data semnifica:
a) o masura a gradului de incertitudine si nederminare;
b) o comunicare despre un anumit aspect al realitatii obiective;
c) o reflectare a legaturilor de cauzalitate,privind aspecte din realitatea ce ne inconjoara;
d) forma de reprezentare accesibila a informatiei prelucrate.

Cuvinte cheie:
Piata informationala;
Informatica economica;
Internet;
Comunicare;
Caracteristici.
Rezumat la capitolul 10.
Reprezentand o achizitie fructuoasa si utila a ultimelor decenii, informatia a devenit
astazi indispensabila in toate sectoarele de activitate economica si sociala.

70

Balaure Virgil, & colectiv, Marketing ( Teste gril), Editura Uranus, 2003.

112

S-a creat astfel o adevarata societate de retele informationale moderne si propice


mediului de afaceri. Pe parcurs, informatia devine un obiect al economiei, materializat sub forma
de bunuri si resurse informationale, ce se evidentiaza in mod deosebit la nivel macroeconomic
national si international si care se concretizeaza prin nasterea unei adevarate piete
informationale. In cadrul acestei piete informationale ce desemneaza un vast spatiu economic, se
desfasoara si se tranzactioneaza problemele de specificitate ale cererii si ofertei de bunuri si
servicii informationale.
Prezentand trasaturi de globalizare a fluxului de schimb de informatii, aceasta piata creste
accesibilitatea la produsele si serviciile informatice orientandu-le spre utilizator, marind in
paralel si gradul de educatie al beneficiarului.
Devenita in timp tot mai dinamica si complexa prin folosirea comunicarii de tip
informational, societatea de indivizi utilizatori participa la o adevarata revolutie informationala
finalizata cu un substantial salt calitativ, informatia insemnand putere.
Bibliografie generala selectiva:
1. Albertini, J. Marie, Les images de leconomie nationale. Editure Economie et Humanisme,
Paris, 1998.
2. Angelescu Coralia, Politici economice, Editura Economica, Bucuresti, 2009.
3. Balaure Virgil, & colectiv, Marketing( Teste grila), Editura Uranus, 2003.
4. Bacescu M., Macroeconomie, Editura Universitaria, Bucuresti, 2004.
5. Burda M., Macroeconomie perspectiva europeana, Editura All-Beck, Bucuresti, 2002.

6. Becker S. Gari, Capitalul uman, o analiza teoretica si empirica cu referire speciala la educatie,
Editura Economica, Bucuresti, 2000.
7. Ciucur D., si colectiv, Economie. Teoria generala a economiei, Tribuna Economica, Bucuresti,
2004.
8. Ciucur D., Gavrila I., Popescu C., Macroeconomie, editia a II-a, Editura ASE, Bucuresti, 2008.
9. Ciucur D., si colectiv, Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.
10. Dobrota N., Dictionar de Economie, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
11. Gogoneata C. Si Gogoneata Aura, Teorie Micro si Macroeconomica, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1990.
12. Keynes John M., Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1973.

113

13. Margineanu Silvia, Previziune macroeconomica, Editura Alma Mater, Sibiu, 2004.
14. Muresan Maria si Muresan D., Istoria economiei, Editia a II-a, Editura Economica,
Bucuresti, 2003.
15. Samuelson P.A., Economie politica, Editura Teora, Bucuresti, 2001.
16. Suta Selejan Sultana, Doctrine Economice, Editura Independenta Economica, Bucuresti,
2000.
17. Soim H. si Teodoru M., Microeconomie, Macroeconomie, Mondoeconomie, Editura Casa
Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2008.
18. Teodoru M., (coordonator), Economie. Elemente de macro si mondoeconomie, Editura Casa
Cartii de Stiinta, Cluj- Napoca, 2006.
19. Toffler Alvin, Al treilea val, Editura Politica, 1983.
12. Zamfir C. (coordonator), Dictionar de economie, Editia I, II, Editura Economica, Bucuresti,
2000.

Alte surse:
Buletinele Statistice Nationale aparute intre anii 2000-2012.

114

S-ar putea să vă placă și