Sunteți pe pagina 1din 12

Vitaminele sunt substane chimice organice necesare n cantiti mici pentru ca organismul s fie

sntos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de ctre organism, deci ele trebuie obinute din
alimentaie.Termenul de vitamine nu cuprinde ali nutrieni eseniali cum ar fi mineralele, acizii grai
eseniali sau aminoacizii eseniali.Suplimentarea cu vitamine este larg rspndit n ziua de azi. Multor
alimente li se adaug vitamine n plus fa de ce conin iniial n timpul procesului de fabricaie. Una din
problemele suplimentrii cu vitamine este faptul c multe dintre ele cresc n mod semnificativ apetitul.
Termenul de vitamin a fost folosit pentru prima dat de biochimistul polonez Casimir
Funk n 1912. Vita, n limba latin, nseamn via, iar sufixul -amin este pentru amine; la momentul
respectiv se credea c toate vitaminele sunt amine. Acum ns se tie c nu este aa.

Vitaminele grupei piridinice si pirimidinice


VITAMINE HIDROSOLUBILE : vitaminele hidrosolubile sunt furnizate organismelor prin
alimentatie sau sintetizate de catre bacteriile intestinale. Din punct de vedere structural, sunt foarte diferite si
prezinta activitate biologica care se aseamana cu cea prezentata de coenzime in procesele metabolice.

COMPLEXUL DE VITAMINE B
Complexul de vitamine B cuprinde o serie de substante cu structura foarte diferita dar cu rol important
asupra dezvoltarii organismului. De obicei se gasesc in aceleasi produse vegetale si de aceea au fost luate
impreuna ca si complex B. Drojdia de bere este una dintre cle mai bogate surse de complex B.
Vitaminele din complexul B sunt: vitamina B1 sau Tiamina, vitamina B2 sau vitamina G sau
Riboflavina,vitamina B3sau vitamina PP sau Niacina, vitamina B5sau Acidul Pantotenic, vitamina B6 sau
Piridoxina,vitamina B7 sau vitamina H sau Biotina, vitamina B9sau vitamina M sau Acidul Folic si vitamina
B12 sau Ciancobalamina.

Vitamina B1 sau Tiamina

Vitamina B1 cunoscuta si sub numele Tiamina este un compus incolor avand formula chimica
C12H17N4OS si contine un ciclu pirimidinic si un ciclu tiazolic. Este insolubila in alcool si se descompune la
incalzire.Pentru prima data, tiamina a fost descoperita in Japonia in 1910 cand Umetaro Suzuki a cautat sa
afle de ce taratele de grau vindeca bolnavii de beriberi. A dat compusului pe care l-a descoperit numele
de acid aberic dar nu i-a determinat compozitia chimica si nici nu a stiut ca este o amina.
1

Acest compus a fost cristalizat pentru prima data de catre Jansen Donath in 1926 numindu-l aneurinadar
compozitia sa chimica i-a fost determinata abia in 1935 de catre Robert R. Williams care i-a dat numele
detiamina.In prezent se stie ca tiamina sau vitamina B1exista natural ca fosfat derivati: tiamin monofosfat
(ThMP), tiamin difosfat (ThDP), tiamin trifosfat (ThTP) si recent a fost descoprita adenin tiamin
trifosfat (AThTP).Tiamina se gaseste in mod natural in mazare verde, spanac, ficat, carne de vita, carne de
porc, nuci, fistic, soia, boabe intregi de cereale, paine, drojdie si legume.

Funcia biologic:
In calitate de vitamina, este necesara in cantitati mici pentru un metabolism normal. Este implicata in
coordonarea complexa a ciclului Krebs, care este principala cale de extragere a energiei de catre organism
din glucoza, aminoacizi sau grasimi. Este esentiala pentru o crestere si dezvoltare normala si contribuie la
mentinerea in bune conditii a functiilor inimii, sistemului nervos si a celui digestiv.
Serveste ca si coenzima in caile de sinteza a NADPH si pentozelor (riboza, deoxiriboza) necesare pentru
formarea ADN respectiv a ARN.Derivati fosfati ai tiaminei sunt coenzime pentru diferite enzime ca de
exemplu piruvat dehidrogenaza, -cetoglutarat dehidrogenaza, transcetolaza si altele.
Boli genetice determinate de functionalitatea tiaminei sunt rare dar serioase. Sindromul de Anemie
Megaloblastica Tiamin Selectiva (TRMA) cunoscut si ca Sindromul Rogers, este o boala determinata de
transportul defectuos al tiaminei. Se manifesta prin anemie megaloblastica, diabet zaharat, surzenie si
raspunde la tratament cu diferite doze de tiamina. S-a stabilit ca vinovate sunt mutatii in gena SLC19A2 ce
codifica un transportor cu inalta afinitate pentru tiamina. Pacientii cu TRMA nu arata o deficienta
sistematica de tiamina ci o repetare a sistemului de transport al tiaminei. Aceasta a condus la descoperirea
unui transportor de tiamina secund, SLC19A3.
Doza zilnica minima considerata necesara in cele mai multe dintre tari este de 1,4 mg. Studiile insa au aratat
ca doze zilnice de 50 mg cresc capacitatile mentale de concentrare, intelegere, buna dispozitie si un timp
crescut de reactie la teste.

Deficiena de vitamina B1 :
Fiind solubila in apa, vitamina B1 nu poate fi depozitata in corp, dar o data absorbita se concentreaza in
muschi. Alimentatia echilibrata este necesara pentru furnizarea adecvata de vitamina B1.
Deficienta sistematica de tiamina poate conduce la o serie de probleme incluzand neurodegenerarea, slabirea
si moartea. Lipsa de tiamina poate fi determinata de malnutritie, alcoolism, si o dieta bogata in tiaminaza
(pesti de apa dulce cruzi, crustacee crude, ferigi) si alimente bogate in factori anti-tiaminici: ceai, cafea, etc.
Unele dintre cele mai cunoscute boli determinate de deficienta de viatmina B1sunt beriberi si
sindromul Wernicke-Korsakoff, boli adesea comune cu alcoolismul cronic.
Diagnoza pentru deficienta de tiamina se poate stabili prin determinarea activitatii transcetolazei in eritrocite
sau direct in sange.

Vitamina B2 sau vitamina G sau Riboflavina

Vitamina B2 are formula chimica C17H20N4O6. Este un compus de culoare portocalie si are in structura
un ciclu izoaloxazinic si ribitol. Se descompune prin incalzire si are punctul de topire la 2900C. Prin
expunere la lumina trece in lumiflavina, un compus care distruge vitamina C. Numele de riboflavina
provine de la riboza si flavina. Cele mai multe plante si microorganisme sunt capabile sa sintetizeze
riboflavina dar animalele trebuie sa o obtina din dieta. Dintre alimentele cu continut bogat de riboflavina
putem mentiona: laptele, lactatele, legumele frunzoase, soia, drojdia, granele intregi, fructele, ficatul,
rinichii, albusul de oua, branza, si carnea proaspata.

Funcia biologic:
Riboflavina este un micronutrient care se absoarbe usor si are un rol cheie in pastrarea sanatatii umane
si animale. Este componentul central al cofactorilor FAD si FMN, deci necesara pentru toate flavoproteinele
si implicata intr-o larga varietate de procese celulare. Ca si alte vitamine B, desi este necesara in cantitati
mici, joaca un rol important in metabolismul energetic, metabolismul grasimilor, carbohidratilor, proteinelor
si corpilor cetonici.De asemenea este implicata in sustinerea sistemului imun, sistemului nervos, formarea
celulelor rosii, reproductia celulara pentru pastrarea sanatatii pielii, parului, unghiilor, membranelor
mucoaselor si ochilor, activarea vitaminelor B6(piridoxina) si B9 (acid folic).

Deficiena de vitamina B2 :
Riboflavina este excretata continuu prin urina de catre indivizii sanatosi si de aceea daca dieta nu este
corespunzatoare, cu un aport suficient de riboflavina, deficienta devine relativ obisnuita. Insa deficienta de
riboflavina este intotdeauna insotita de deficienta altor vitamine.
Deficienta de vitamina B2, cunoscuta ca ariboflavinoza, este asociata cu diferite simptome cum sunt
craparea pielii la colturile gurii si fisurarea buzelor, inflamarea captuselii gurii si limbii, inflamarea gatului si
dureri la nivelul acestuia, vascularizara corneelor si senzitivitatea ochilor la lumina, mancarimea si
exfolierea pielii, anemie prin deficienta de fier, etc.
La animale deficienta de riboflavina conduce la lipsa cresterii/dezvoltarii, slabiciune, ataxie, pierderea
parului, opacitate corneeana, hemoragii, degenerarea ficatului si rinichilor, inflamarea mucusului
gastrointestinal, incapacitatea de a sta in picioare, aparitia starii comatoase si moartea.
Deficienta de riboflavina se intalneste rar in tarile dezvoltate. Insa, de exemplu circa 10 11 % americani
(SUA) prezinta o stare obisnuita sub-clinicacaracterizata prin schimbarea indicilor biochimici (exemplu
nivele reduse de eritrocite plasmatice ale glutation reductazei). Desi efectele aceastei stari pe perioade lungi
nu sunt cunoscute, la copii se observa o scadere a cresterii. De asemenea, deficiente sub-clinice de
riboflavina au fost observate la femei care folosesc contraceptive orale, la oameni in varsta, la persoane cu
probleme la alimentatie si in cazul unor boli cum sunt HIV, boala intestinelor inflamate, diabet si boli
cronice de inima. O deficienta de riboflavina se poate usor observa prin schimbarea culorii limbii, fenomen
cunoscut ca Limba Purpurie.
3

Faptul ca deficienta de riboflavina nu conduce imediat la manifestari clinice obisnuite arata ca nivelele
sistematice a aceste vitamine sunt foarte bine/precis reglate.

Toxicitatea vitaminei B2 :
Cand este luata oral, riboflavina nu este toxica, in plus solubilitatea scazuta a acestei vitamine face sa nu
fie absorbita in cantitati periculoase din intestin.
Prin injectii pot fi administrate cantitati toxice, dar orice exces este eliminat prin urina, colorand-o in galben
stralucitor atunci cand este in cantitati mari.

Utilizari clinice
Riboflavina este utilizata, de peste 30 de ani, in scopuri terapeutice de exemplu ca parte in fototerapia
icterului postnatal al bebelusilor, tratamentul migrenelor impreuna cu beta-blocanti, imbunatatirea
transfuziei de sange, inactivant a numeroase microorganisme patogene (virusuri, bacterii, paraziti) sau
incetinirea si stoparea bolilor de cornee.

Sinteza si utilizare industriala


Au fost dezvoltate numeroase procese biotehnologice pentru producerea industriala a riboflavinei folosinduse diferite microorganisme ca fungi filamentosi (Ashbya gossypii, Candida famata si Candida flaveri) si
bacterii (Corynebacterium ammoniagenes si Bacillus subtilis). Tulpini de Bacillus subtilis au fost modificate
genetic pentru a produce riboflavina dar si un marker rezistent la antibiotic (ampicilina). Produsii obtinuti cu
ajutorul acestui microorganism se utilizeaza cu succes in fortificarea unor alimente si furaje.
Compania chimica BASF a instalat o fabrica in Corea de sud care este specializata in producerea de
riboflavina folosind Ashbya gossypii. Tulpina modificata produce cantitati atat de mari incat miceliile se
coloreaza rosu/brun si acumuleaza riboflavina in vacuole sub forma de cristale.
Deoarece riboflavina este florescenta in lumina ultraviolet, solutii diluate (0,015 % 0,025 %) sunt
adesea utilizate pentru detectarea scurgerilor sau demonstrarea etanseitatii unui sistem industrial cum sunt
reactoarele sa bioreactoarele.De asemenea, fiind galbena sau galben-portocalie, riboflavina este utilizata si
in industria alimentara ca si colorant.

Vitamina B3 sau vitamina PP sau Niacina

Acidul nicotinic a fost pentru prima data descoperit prin oxidarea nicotinei. Cand au fost descoperite
proprietatile acidului nicotinic, s-a gandit ca este mai prudent sa se aleaga un nume care sa-l disocieze de
nicotina in scopul evitarii ideii ca fumatul ar furniza aceasta vitamina sau ca un aliment care il contine ar fi o
otrava. Astfel numele ales este niacina derivat din nicotinicacid + vitamina. Termenul de niacina se refera
atat la acid nicotinic cat si la nicotinamida.
Vitamina B3 este de asemenea cunoscuta si ca vitamina PP, nume derivat de la termenul de factor ce
previne pelagra.
4

Niacina se gaseste in peste, carne de pui, ficat, rinichi, inima, lapte, oua,carne de vita, grane intregi,
legume verzi, broccoli, tomate, morcovi, cartofi, asparagus, nuci, curmale, avocado, ciuperci, drojdie, etc.
Pe langa sursele alimentare, niacina poate fi sintetizata in ficat din aminoacidul esential triptofan, dar cu o
viteza de sinteza extrem de lenta si un consum mare de aminoacid. Astfel pentru un miligram de niacina sunt
necesare 60 miligrame de triptofan. In plus aceasta biosinteza necesita si riboflavina si vitamina B6.
Lipsa niacinei in alimentatie a fost de-a lungul istoriei o problema pentru populatiile la care porumbul
constituia un aliment de baza. Abia recent s-a pus in evidenta ca porumbul contine cantitati apreciabile de
niacina, numai ca acesta este legat chimic in structuri care il fac nedisponibil pentru oameni. De asemenea
daca se foloseste calciu alcalin acesta elibereaza triptofanul din porumb si absorbit in intestine si apoi
transformat in niacina.

Funcia biologic:
Vitamina B3, cunoscuta deci si ca niacina, acid nicotinic sau nicotinamida forma amidica, este vitamina
a carei derivati NAD+, NADH, NADP+ si NADPH joaca roluri esentiale in metabolismul energetic al
celulelor vii precum si in refacerea ADN-ului. Conversia niacinei in NAD si NADP, precum si utilizarea
acestor coenzime in procese biologice complexe ca de exemplu ciclul acidului citric arata complexa
coordonare a proceselor in organismele vii.
Nicotinamid adenin dinucleotida (NAD+) si nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADP+) ocupa roluri
cheie ca si transportori de electroni in procesele de oxido-reducere. NADH este oxidata la NAD+ si NADPH
este oxidata in mod similar la forma NADP+.
NAD si NADP sunt coenzime pentru multe enzime. Desi acestea difera doar printr-un sigur grup fosfat, cele
doua coenzime au functii distincte in biochimia celulelor.
Astfel NAD (NADH) este utilizata in mod special in catabolismul carbohidratilor, grasimilor, proteinelor si
alcoolului pentru producerea de energie. Aceasta forma este preponderenta in procesele de gliocoliza si
ciclul acidului citric din procesul de respiratie celulara.
In acelasi timp forma NADP (NADPH) este utilizata in procese anabolice (biosinteze) cum sunt sinteza
acizilor nucleici, sinteza acizilor grasi si colesterolului.
Niacina joaca de asemenea un rol important in producerea unor hormoni sexuali si de stres, in special cei
produsi de glanda suprarenala. Ocupa un loc important in procesul de indepartare a substantelor chimice
toxice sau periculoase din corp.
Dozele de niacina recomandate sunt de 2 12 mg/zi pentru copii, 14 mg/zi pentru femei, 16 mg/zi pentru
barbati si 18 mg/zi pentru femei insarcinate sau care alapteaza.

Deficiena de vitamina B3 :
Deficienta severa de niacina determina aparitia pelagrei in timp ce o deficienta medie conduce la o
incetinire a metabolismului scazand toleranta la frig. Simptomele pelagrei cuprind inalta senzitivitate la
lumina soarelui, agresiune, dermatite, leziuni rosii pe piele, insomnie, slabiciune, confuzii mentale, diaree si
in cele din urma dementa. In general, simptomele pelagrei sunt cunoscute ca cei patru D: diaree,
dermaita, dementa, moarte (diarrhea, dermatitis, dementia, death). Netratata boala ucide in 4 5 ani.

Toxicitatea vitaminei B3:


Doze de peste 20mg/zi produc puseuri de fierbinteala ce dureaza 15 30 minute.
Doze foarte mari de niacina determina maculopatie (ingrosarea maculei si retinei) care conduce la vedere
tulbure si orbire.
5

Niacina insasi nu este toxica, dar compusii chimici rezultati din niacina in exces sunt toxici pentru piele si
ficat, si problema este ca asimilata in cantitati mari se acumuleaza mai repede decat este eliminata prin
metabolism.

Utilizari clinice
Niacina se administreaza in doze ridicate pentru cresterea lipoproteinelor cu densitate inalta (HDL) sau
colesterolul bun in sange, pacientilor cu HDLscazut si cu inalt risc de atac cardiac. De asemenea este
utilizata in tratamentul hiperlipidemiei deoarece reduce secretia in ficat a lipoproteinelor cu densitate foarte
scazuta (VLDL), precursoare a lipoproteinelor cu densitate scazuta (LDL) sau colesterolul rau si inhiba
sinteza colesterolului. Principala problema cu utilizarea clinica a niacinei pentru tratarea dislipidemiei este
aparitia pe piele de pete rosii, chiar la doze moderate.
Recent (din 2006) se cauta realizarea de medicamente cu eliberare treptata a substantei active fapt ce creste
capacitatea de utilizare fara efecte secundare.

Utilizare industrial
Acidul nicotinic reactioneaza cu hemoglobina si mioglobina din carne, formand un complex colorat intens,
stralucitor. In acest scop este utilizat ca aditiv alimentar (legiferat ca atare in unele tari) pentru imbunatatirea
culorii carnii taiate felii sau macinate.

Vitamina B6 sau Piridoxina

Prin vitamina B6 se intelege un complex de trei derivati chimici solubili in apa ai


piridinei:piridoxina (PN), piridoxal (PL) si piridoxamina (PM). Piridoxina este un alcool cunoscut si ca
piridoxol sau adermin, piridoxalul este o aldehida si piridoxamina este o amina. Toate aceste forme
reprezinta vitamina B6. Toate sunt formate dintr-un ciclu piridinic cu diferiti substituenti: hidroxil, metil,
carbonil si amino.

Pe langa aceste forme principale exista si formele fosforilate ale acestora: piridoxin 5fosfat (PNP), piridoxal 5-fosfat (PLP) care sunt formele active metabolic si piridoxamin 5-fosfat (PMP)
si acid 4-piridoxic (PA) care sunt cataboliti si se excreta prin urina.
Toate formele, cu exceptia PA, pot trece dintr-una intr-alta.
In corpul uman piridoxina, piridoxalul si piridoxamina sunt convertite in aceiasi forma activa piridoxal 5fosfat.
Vitamina B6 a fost descoperita in anii 1930 intimpul studiilor asupra nutritiei unor cobai. A fost
denumita piridoxina datorita structurii sale omoloage cu piridina. Ulterior s-a aratat ca pe langa piridoxina
exista cu aceleasi activitati metabolice si in alte doua forme usor diferite chimic si anume piridoxalul si
piridoxamina.
Vitamina B6 este larg distribuita in alimente atat in forma libera cat si legata. Surse bune de vitamina
B6 sunt reprezentate de: carne, produse din grane intregi, lactate, legume si nuci. Dintre plante cele mai bune
surse sunt cartofii, bananele, mango si avocado. Merele si fructele in general sunt surse sarace de piridoxina.
Gatirea, depozitarea, congelarea si procesarea conduce la pierderea de piridoxina, in unele cazuri mai mult
de 50%, in functie de forma vitaminei prezente in aliment. Alimentele vegetale pierd cel mai putin. Ele
contin mai ales piridoxina care este de departe mult mai stabila decat piridoxalul sau piridoxamina gasite in
alimentele de origine animala. De exemplu, laptele pierde 30 70 % din vitamina continuta in procesul de
uscare.
Vitamina B6, fosforilata sau nu, este absorbita prin simpla difuzie pasiva in jejun si ileum. Deoarece
capacitatea de absorbtie este foarte mare, animalele absorb cantitati mai mari decat este necesar pentru
procesele fiziologice. Excesul si produsii rezultati prin metabolismul vitaminei B6, dintre care mjoritar este
acidul 4piridoxic, sunt eliminati prin urina. S-a estimat ca 40 60% din vitamina B6 ingerata, se elimina ca
acid 4piridoxic. In caz de deficienta, acest acid este nedetectabil in urina ceea ce face din el un marker
clinic pentru evaluarea prezentei vitaminei B6.

Funcia biologic:
Vitamina B6 este esentiala pentru metabolismul proteinelor, grasimilor si carbohidratilor si este cofactor
in multe reactii din metabolismul aminoacizilor, incluzand transaminarea, deaminarea si decarboxilarea. De
asemenea este implicata in reactiile de eliberare a glucozei din glicogen, realizarea unor neurotransmitatori,
hormoni, hemoglobina si anticorpi. Un rol important il are in procesele de crestere sau diminuare a expresiei
unor gene.
7

Necesarul zilnic de vitamina variaza cu varsta. Astfel dozele medii recomandate sunt pentru sugari intre
0-6luni de 0,3 mg/zi, sugari intre 7-12 luni 0,6/zi, copii intre 1-3 ani 1,0 mg/zi, copii intre 4-6 ani 1,1 mg/zi,
copii intre 7-10 ani 1,4 mg/zi, barbati intre 11-14 ani 1,7 mg/zi, barbati peste 15 ani 2,0 mg/zi, femei intre
11-14 ani 1,4 mg/zi, femei intre 15-18 ani 1,5 mg/zi, femei peste 19 ani 1,6 mg/zi, femei insarcinate 2,2
mg/zi, lactatie 2,1 mg/zi. Dozele recomandate variaza usor cu institutia care recomanda si tara in care se
aplica.

Deficiena de vitamina B6:


Deficienta severa de vitamina B6la oameni este rara deoarece cele mai multe alimente o contin, dar
deficienta medie este destul de obisnuita. Fiind stabila poate fi folosita ca supliment sau in fortificarea unor
alimente. Cazurile in care deficienta poate aparea se refera la dieta vegetariana, absorbtie slaba datorita unor
probleme la nivelul tractului gastrointestinal (de exemplu alcoolismul), boli genetice, medicamente care o
pot inactiva (penicilina, hidrolazina) sau anticonceptionale.
Deficienta numai de vitamina B6este relativ neobisnuita, apare de obicei impreuna cu deficienta altor
vitamine din complexul B. Daca sursele animale sunt surse bune de vitamine B, vegetarienii trebuie sa
suplimenteze alimentatia cu vitamine pentru a preveni deficienta.
Sindromul clasic al deficientei de vitamina B6este dermatita seboreica asemanatoare unei eruptii, atrofia
glotei cu ulceratie, conjuctivite, intertrigo si simptome neurologice de somnolenta, confuzie si neuropatie.

Toxicitatea vitaminei B6:


Nu au fost pana acum semnalate efecte ale unor supradoze de vitamina B6 din alimente, dar aceasta nu
inseamna ca prin ingerarea de suplimente excesive, astfel de efecte nu pot aparea. Deorece datele asupra
acestei probleme sunt destul de limitate este bine ca suplimentele sa fie luate cu atentie. De exemplu
sensibilitate neuropatica (simptome de dureri neurologice) si dureri la extremitati au fost inregistrate la
asimilarea de pastile in exces. Pentru a preveni astfel de fenomene se recomanda sa nu se ia suplimentar
vitamina mai mult decat este nivelul superior de toleranta stabilit prin cercetari si care pentru piridoxina este
pentru adulti de 100 mg/zi.

Rol preventiv si utilizari clinice:


Vitamina B6 este considerata ca avand rol terapeutic de calmare a sistemului nervos si asupra insomniei
prin cresterea serotoninei in creier. De asemenea s-a pus in evidenta faptul ca reduce ametelile la unele femei
insarcinate care au dimineata senzatia de boala, slabiciune si nu afecteaza fatul.Descreste riscul bolilor de
inima scazand nivelele de homocisteina.In anumite cazuri, de exemplu de autism, doze superioare de
vitamina B6 impreuna cu magneziu au fost benefice.Un studiu a stabilit ca aceasta vitamina face visele mai
active si creste capacitatea de reamintire a acestora, probabil datorita rolului indeplinit in conversia
triptofanului la serotonina. Impreuna cu magneziu se foloseste ca tratament alternativ. Unele studii arata ca
aceasta combinatie B6 magneziu poate contribui la imbunatatirea atentiei in boli cu deficit de atentie,
imbunatatirea hiperactivitatii, hiperemotivitatii, atentiei scolare si scaderea agresivitatii

Vitamina B9 sau vitamina M sau Acidul Folic


8

Acidul Folic cunoscut si ca, Folacin si Folat reprezinta o vitamina hidrosolubila.


Vitamina B9 care este esentiala pentru numeroase functii ale organismului animal de la sinteza
nucleotidelor la remetilarea homocisteinei. Este deosebit de importanta in procesul de diviziunea rapida
celulara si crestere.
In 1931 dr. Lucy Wills a observat ca anemia ce poate aparea in timpul sarcinii poate fi prevenita prin
alimentarea cu drojdie de bere. Factorul raspunzator, ca fiind substanta corectiva din drojdia de bere, a fost
pentru prima data izolat la sfarsitul anilor 1930 1941 din frunze de spanac, de aici si numele care deriva
din latinul folium (frunza). In 1943 a fost cristalizat si ii s-a stabilit structura chimica, iar in 1945 a fost
pentru prima data sintetizat. Acidul folic se gaseste in legumele frunzoase (spanac, salata, etc.), nap verde,
fasole uscata, mazare uscata, seminte de floarea soarelui, legume, fructe, ficat, drojdie, unele cereale,
produse fortifiate.

Funcia biologic:
Acidul folic este necesar pentru producerea si mentinerea noilor celule, mai ales in
perioadele cu rapida diviziune celulara cum sunt cele de sarcina si din copilarie.
Sub forma de tetrahidrofolat, este utilizat ca substrat intr-o serie de reactii cu transfer de carbon, in
sinteza 2-deoxitimidin-5-fosfat, sinteza vitaminei B12, sinteza ADN.
Se observa ca in acest proces se regasesc diferiti derivti ai acidului folic: tetrahidrofolat (THF), dihidrofolat
(DHF), metilen THF, metil-THF, formil-THF.
O serie de medicamente pot interfera cu acidul folic si acidul tetrahidrofolic in procesele de biosinteza.
Printre acestea putem aminti inhibitorii dihidrofolat reductazei cum sunt trimetroprim, pirimetamina,
metotrexat, sulfonamide.
Necesarul zilnic de folat este de 400 g pentru persoane peste 19 ani, 600 g pentru femei insarcinate si
500 g pentru femei ce alapteaza. Deoarece s-a constatat ca foarte multa lume nu isi asigura necesarul prin
dieta folosita in majoritatea tarilor se vand produse fortifiate cu acid folic dar si cu alte vitamine.

Deficiena de vitamina B9:


Simptomele deficientei de vitamina B9 se manifesta prin lipsa de apetit, pierdere in greutate, slabiciune,
limba inflamata si dureroasa, dureri de cap, palpitatii, iritabilitate comportament dezordonat.

Deficienta la sugari si copii determina incetinirea cresterii. La adulti un semn de avansata deicienta de
acid folic este anemia (macrocitica, megaloblastica).
Studii recente au aratat ca deficienta de acid folic poate fi implicata si in procese de generare a tumorilor
(in special de colon) prin demetilarea/hipometilarea tesuturilor cu replicarea rapida. Pentru ca aceste
simptome pot fi determinate si de alte cauze este important sa fie evaluate de un medic specialist pentru a se
recomanda tratamentul potrivit.
Deficienta de folat limiteaza diviziunea celulara, eritropoeza, producerea de celule rosii este incetinita
si conduce la anemie megaloblastica caracterizata prin celule rosii mari imature. Aceasta patologie
zadarniceste replicarea normala a ADN, refacerea ADN si diviziunea celulara si produce celule anormal de
mari (megaloblaste) cu citoplasma abundenta capabila sa sintetizeze ARN si proteine dar cu aglomerarea si
fragmentarea cromatinei nucleare. Unele din aceste celule mari, desi imature, sunt eliberate din maduva
pentru a compensa anemia cauzata de lipsa celulelor rosii. Atat adultii cat si copii au nevoie de acid folic
pentru a forma celule rosii normale si a preveni anemia. In plus prin incetinirea sintezei de ADN sunt
afectate in special procesele din maduva osoasa facilitand astfel aparitia cancerului.
In cazul femeilor insarcinate (mai ales in primele 4 saptamani) deficienta de acid folic conduce la
defecte in canalele neurale afectand embrionii (se pot naste cu boli mentale ca encefalii, encefalocele, spina
bifida, copii slabi, prematuri si altele
Cercetari recente au aratat ca este foarte important ca si barbatii care planuiesc sa aibe copii sa se fortifice cu
acid folic pentru a reduce posibilele defecte cromozomale din sperma.
Datorita implicatiilor pe care le are deficienta de acid folic cel putin in unele tari dezvoltate fortificarea cu
acid folic este obligatorie. Astfel in Australia, SUA, Noua Zeelanda, Canada, Anglia, Maroc, tarile vest
europene, unele ex-sovietice tari, etc. se introduce acid folic in produse cum sunt painea si faina.
Pe de alta parte unele cercetari arata ca acidul folic in combinatie cu vitamina B12 pot creste riscul bolilor
cardiovasculare. Totusi in cantitati adecvate, evitandu-se excesul, fortifierea cu acid folic are rol terapeutic.

Toxicitatea vitaminei B9
Riscul toxicitatii cu acid folic este scazut. Totusi s-a stabilit o doza maxima tolerabila
de 1mg/zi pentru persoane adulte si de 800 g pentru femeile insarcinate sau care
alapteaza si au mai putin de 18 ani.Excesul de acid folic inrautateste efectele
deficientei de vitamina B12 intrucat o mascheaza in parte si in plus afecteaza absorbtia
ei.

10

11

12