Analiza echilibrului financiar

Introducere

Asa cum se prezinta in zilele noastre, economia este rezultatul unui proces evolutiv si al dezvoltarii
schimbului reciproc de activitati de la forme inferioare la cele superioare. Intr-un asfel de cadru se
dezvolta si actioneaza intreprinderile, care vor aborda, indiferent de profilul lor de activitate
problemele de gestiune financiara ori de cate ori efectueaza o operatiune care priveste
aprovizionarea, detinerea sau cedarea de titluri de moneda.
In procesul cunoasterii, o metoda de cercetare indispensabila o reprezinta analiza, prin intermediul
careia se creaza nu numai posibilitatea cercetarii lucrurilor si a fenomenelor, ci se descopera,
structura se verifica si se stabilesc legaturile de cauzalitate, factorii care le genereaza si se pot lua
decizii pentru activitatile viitoare. In toate domeniile stiintei, analiza joaca rolul unui mijloc necesar
cunoasterii ca metoda de cercetare.
In Romania ultimilor ani, stiinta economica a facut pasi seriosi inainte in ceea ce priveste
perfectionarea metodelor de analiza economico-financiara a intreprinderilor in contextul trecerii la
economia de piata. A fost deschis un camp larg cercetarilor in domeniul economic si au fost introduse
procedee si concepte noi de analiza utilizate curent in tarile cu o economie de piata avansata cum ar
fi: fondul de rulment, necesarul sau deficitul de fond de rulment, fluxul de numerar, etc
O analiza economico-financiara pertinenta este indreptata catre evaluarea aptitudinii intreprinderii de
a genera surplusuri monetare care ii garanteaza echilibrul financiar si dezvoltarea.
Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea intreprinderii de a-si asigura plata fara intrerupere
a datoriilor contractate anterior, inclusiv a datoriilor curente generate de realizarea obiectului de
activitate, sau de legislatia fiscala, din incasarile sale, asfel incat aceasta sa poata evita riscul de
faliment.
Mentinerea echilibrului financiar constituie conditia esentiala a supravietuirii intreprinderii. De altfel,
echilibrul evoca ideea de armonie intre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce in domeniul
financiar reprezinta armonizarea resurselor cu nevoile.
Analiza echilibrului financiar se poate realiza pe baza bilantului contabil fundamentat pe cele doua
conceptii de elaborare ale acestuia: patrimoniala si financiara. Daca bilantul contabil reflecta starea
patrimonial a intreprinderii la un moment dat (inceputul si sfarsitul exercitiului financiar), contul de
profit si pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, prelucrare si
iesire aferente perioadei analizate. Rentabilitatea intreprinderii si noua ei stare patrimoniala se vor
reflecta in rezultatul net al exercitiului sub forma de profit sau pierdere, informatie comuna a
bilantului si a contului de profit si pierdere.
Informatiile continute in cele doua documente sunt completate de anexe care ofera explicatiile
necesare unei mai bune intelegeri a bilantului si a contului de profit si pierdere, aducand totodata
clasificari privind politicile intreprinderii in materie de investitie, de finantare, de fiscalitate, de
evaluare patrimoniala precum si asupra istoricului activitatii sale. Deci, anexa indeplineste atat un rol
explicativ, cat si rolul de instrument complementar bilantului si contului de profit si pierdere.
Evaluarea surplusului monetar degajat de activitatea de exploatare sau a surplusului monetar global
ce are drept continut: capacitatea de autofinantare sau cash-flow-ul globalfurnizeaza informatii pivind
performantele economice ale unei intreprinderi, precum si capacitatea sa de reconstituire a resurselor
proprii care pot ameliora autonomia si echilibrul financiar. Evolutia acestora are incidenta asupra
echilibrului financiar dinamic pus in evidenta de tablourile fluxurilor financiare, care permit integrarea
analizei performantelor asupra conditiilor de finantare si de apreciere a echilibrelor financiare pe
termen scurt si lung.
Studiul de caz privind analiza echilibrului financiar s-a realizat pe exemplul Societatii Comerciale
Dobrogea S.A. Constanta fiind pusi in evidenta principali indicatori prin intermediul carora poate fi
apreciata activitatea desfasurata de intreprindere pe parcursul a trei exercitii financiare consecutive.

Capitolul I
Analiza echilibrului financiar
1.1.

Teoria echilibrului financiar

Analiza financira are ca obiect evalurea politicii financiare a intreprinderii intr-o perioada trecuta si
facilitarea luarii in cadrul acesteia a unor decizii viitoare. Analiza financiara investigheaza doua
domenii importante:
- echilibrul financiar:
- rentabilitatea.
Echilibrul financiar, intr-o maniera generala evoca ideea de armonie dintre diferitele elemente ale unui
sistem, ceea ce in domeniul financiar reprezinta armonizarea resurselor cu nevoile. Echilibrul financiar
poate fi definit prin capacitatea intreprinderii de a-si asigura din incasarile sale plata fara intrerupere a
datoriilor curente generata de realizarea obiectului sau de activitate sau de legislatia fiscala, astfel
incat, aceasta sa poata evita riscul de faliment.
Mentinerea echilibrului financiar constituie conditia esentiala a supravietuirii intreprinderii, iar
aprecierea echilibrului financiar trebuie sa tina seama de conditiile concrete ale aparitiei incapacitatii
de plata.
Analiza statica a echilibrului financiar se realizeaza pe baza bilantului contabil, ce se
fundamenteaza pe cele doua concepte de elaborare ale acestuia: patrimoniala si functionala.
Conceptia originala despre bilant este cea patrimoniala. Din punct de vedere economic, activul
si pasivul bilantier sunt expresia aceleeasi realitati economice si anume a capitalurilor de care dispune
la un moment dat unitatea patrimoniala. In bilant, capitalurile sunt prezentate corespunzator celor
doua laturi ale sale, din punct de vedere al originii acestora. Activul expliciteaza modul de utilizare al
resurselor, respectiv al capitalurilor puse la dipozitia unitatii, pe cand in pasiv se regasesc sursele de
finantare ale intreprinderii constituite in principal din capitaluri proprii si datorii. Aceasta modalitate de
prezentare a utilizarilor si a resurselor de care dispune la un moment dat intreprinderea face posibila
existenta acelui echilibru valoric intre utilizari sau active patrimoniale si resurse sau pasive
patrimoniale. Astfel, ecuatia economica a bilantului apare sub forma:
Utilizari = Resurse,
iar relatia Activ = Pasiv constituie relatia de echilibru si eficienta care opereaza bilantul.
Sub aspect juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala privita ca un ansamblu de drepturi
si angajamente ale titlurilor de patrimoniu la un moment dat.
Activul bilantier reflecta elementele patrimoniale ce aprtin proprietarului sau drepturi
patrimoniale, in timp ce pasivul bilantier evidentiaza ceea ce datoreaza tertilor sau angajamentele
patrimoniale. Potrivit conceptiei patrimoniale privind intreprinderea, aceasta apare ca o entitate
economico-juridica ce poseda un patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantier.
La data incheierii unui exercitiu financiar, expresia valorii patrimoniale a intreprinderii o
reprezinta activul net contabil, respectic capitalurile proprii determinate ca diferenta intre activul total
si datoriille totale contractate sau prin insumarea capitalului social, rezultatului si a rezervelor ce se
cuvin actionarilor.

Analistii financiari utilizeaza, pornind de la abordarea juridica a bilantului, conceptul de situatie

neta, care reprezinta valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra entitatii patrimoniale,
altfel spus valoarea datoriilor intreprinderii fata de proprii asociati.
Situatia neta evidentiaza sumele ce trebuie sa revina asociatilor sau actionarilor in cazul
lichidarii cesiunea elementelor de activ asigura lichiditati la un nivel corespunzator valorii nete
bilantiere a acestora si daca apar datorii ce nu sunt contabilizate.
Bilantul poate fi analizat, sub aspect financiar, prin prisma relatiei dintre resursele investite
(pasiv) si alocarea, utilizarea acestor resurse (acticiv), ceea ce creaza premisele interpretarii situatiei
financiare a intreprinderii.
Abordarea functionala a bilantului are in vedere finalitatea bilantului de a raspunde exigentelor
unor analize dinamice, deoarece se bazeaza pe ipoteza continuitatii activitatii. Modelul de bilant
promovat de noul sistem contabil romanesc conform prevederilor Ordinului ministrului finantelor nr.
94/2001 si a Ordinului 306/26/02/2002 pentru a probarea reglementarilor contului simplificate,
armonizate cu directivele europene ce se implementeaza in mod treptat in tara noastra pana la finele
anului 2005 prevede o structurare a elementelor dupa destinatia lor dar si dupa originea acestora.
Abordarea de tip functional presupune tratarea bilantului contabil ce-l prezinta si
intreprinderea, prin regruparea functiilor acesteia. Elementele bilantului functional trebuie reclasificate
dupa criteriul duratei, fapt ce permite trecerea de la bilantul functional la cel financiar. Informatiile
referitoare la durata elementelor patrimoniale sunt furnizate de anexele la bilant.
Astfel, bilantul financiar, ce cuprinde elementele de activ in corespondenta cu cele de pasiv,
reflecta echilibrul financiar pe termen scurt, precum si echilibrul financiar pe termen lung. Orice bilant,
sub aspect financiar se descompune in trei mari mase:
- fondul de rulment (FR);
- necesarul de fond de rulment (NFR);
- trezoreria (T).
Relatia: T = FR-NFR degaja informatia privind echilibrul financiar al
intreprinderii.
Echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor pe termen scurt privind
gestionarea stocurilor, relatiile de decontare cu clientii, furnizorii si altii, cat si consecinta deciziilor pe
termen mediu si lung privind finantarea investitiilor din capitaluri permanente.
Studiul financiar al bilantului evidentiaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar sau
patrimonial al intreprinderii la un anumit moment al exercitiului permitand deci o analiza financiara
statica.
Astfel, studiul juridic permite prezentarea drepturilor patrimoniale ce cuprind drepturi de
proprietate si de creanta, ce confera titlurilor putere asupra bunurilor sau posibilitatea obtinerii unor
prestatii din partea altor persoane si a angajamentelor patrimoniale, corespunzatoare obligatiilor pe
care intreprinderea trebuie sa le onoreze la o anumita scadenta.
In functie de originea lor, angajamentele pot fi rezultatul unor decizii voluntare (imprumuturi
contractate, obligatii de plata fata de furnizori, etc.) sau a unor obligatii impuse intreprinderii (obligatii
fiscale).
Angajamentele patrimoniale, in functie de efectele lor, se clasifica in angajamenete
corespunzatoare datoriilor (obligatia de rambursare a datoriilor, obligatia de plata a dobanzilor,
functie de modalitatea si data scadentei prvazuta in contract) si angajamente corespunzatoare
capitalurilor proprii. Capitalurile proprii arata valoarea drepturilor pa care le detin proprietarii asupra

intreprinderii, desi angajamentele de rambursare si de remunerare fata de proprietarii sai sunt, in

general, nesiguri. Daca ne referim ca remunerarea capitalurilor, exista riscul in situatia obtinerii unor
rezultate slabe de redistribuire a dividentelor. Pentru compensarea acestor eventuale riscuri,
proprietarii pot beneficia de trei mari avantaje:
- dividende superioare (daca sunt rezultate bune la sfarsitul exercitiului financiar)
- cresterea valorii capitalurilor proprii (cresterea bogatiilor pe care proprietarii o detin in
intreprinderi)
- dreptul de a participa la luarea deciziilor majore din viata intreprinderii (indeosebi cele ce se refera
la desemnarea conducerii intreprinderii).
In timp ce studiul juridic permite prezentarea drepturilor si angajamentelor
patrimoniale prezentarea financiara evidentiaza relatia dintre sursele fondurilor (resursele) si nevoile
(utilizarile) carora le sunt alocate fondurile.
Asfel, pasivul apare ca o sinteza a angajamentelor contractuale (optica juridica) sau ca o
inventariere a surselor de finantare (optica financiara), in timp ce elementele inscrise in activul
bilantier corespund unor drepturi patrimoniale (sub aspect juridic) sau a unor alocari de fonduri
pentru achizitionarea acestor drepturi sub aspect financiar. Dubla reprezentare a posturilor de activ si
pasiv din bilantul intreprinderii se prezinta schematic, astfel :
Prezentarea bilantului
Contabila

Elementele patrimoniului
Activ

Pasiv

Juridica

Drepturi
- de proprietate
- de creanta

Angajamente fata de:

- proprietari
(capitaluri
proprii)
- terti (datorii)

Financiara

Utilizarea
fondurilor
incredintate intreprinderii
NEVOI

Sursele
fondurilor
incredintate intreprinderii
RESURSE

Bilantul serveste la punerea in miscare a propriilor mecanisme ale subiectului de drept,

mecanisme orientate spre asigurarea in conditii de eficienta a reproductiei patrimoniului. Pe baza
bilantului se fundamenteaza deciziile privind alocarea, finantarea, utilizarea si recuperarea fondurilor.
Prin bilant se organizeaza controale asupra realizarii deciziilor, se stabilesc raspunderi cu privire la
gospodaria si dezvoltarea patrimoniului. De asemenea, bilantul este un instrument de cunoastere si
respectare a normelor referitoare la conservarea, administrarea si dreptul de dispozitie asupra
patrimoniului.
Sfera de cuprindere a bilantului se extinde in procesul de analiza, el dobandind
atributiieconomico-financiare cu caracter informational-documentar de control, de analiza si
previziune.
Caracteristicile specifice care sporesc valentele informationale sunt determinate si de faptul ca
bilantul nu se rezuma doar la prezentarea condensata a seriilor de date aferente exercitiilor financiare
consecutive, ci pe baza lui se procedeaza la analiza proceselor si fenomenelor economico-financiare
sub raport dialectic, se identifica relatiilecauza-efect dintre acestea, se stabilesc masuri de reglare a
activitatii, se elaboreaza prognoze si se iau decizii.
1.2. Analiza echilibruluipe baza bilantului financiar
Analiza lichiditate-exigibilitate, numita in practica tarilor occidentaleanaliza

patrimonialaare meritul de a scoate in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Acesta

consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti.
Analiza patrimoniala, pentru evaluarea riscului de insolvabilitate, studiaza gradul de exigibilitate
al elementelor de pasiv si cel de lichiditate al elementelor de activ. In acest context, riscul de
insolvabilitate presupune inposibilitatea intreprinderii de a face fata pasivului exigibil cu activul sau
disponibil.
Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijina, pe de o parte, pe conceptia patrimoniala a
intreprinderii,pe de alta parte, se sprijina pe criteriile de clasificare a posturilor din bilant .
In viziunea acestui tip de analiza,intreprinderea apare ca o entitate juridico-economico ce poseda un
patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantier. Cea mai simpla expresie a patrimoniului
intreprinderii la data incheierii exercitiului financiar o reprezinta acivul net contabil. Datele necesare
analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar.
Constructia bilantului financiar, pornind de la elementele continute in bilantul contabil, necesita
o tratare prealabila a posturilor de activ si de pasiv dupa criteriile deja mentionate:lichiditateexigibilitate.
Astfel structurarea elementelor de activ se face in functie de cresterea gradului de lichiditate,
incepand din partea de sus a activului bilantier. Se vor inscrie in activ mai intai elementele cele mai
putin lichide, adica imobilizarile(necorporale, corporale si financiare), ce se mai numesc nevoi sau
intrebuintari permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor investite. In continuare sunt inscrise
activele circulante ce au un grad de lichiditate mult mai mare decat al imobilizarilor, motiv pentru care
acestea sunt cunoscute sub titulatura de nevoi sau intrebuintari temporare.
Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate, inscriindu-se mai
intai capitalurile proprii provenite de la asociati, cat si din reinvestitii ale acumularilor
anterioare(rezerve, profit nerepartizat), continuandu-se cu capitalurile din alte surse(subventii,
provizioane pentru riscuri si cheltuieli, alte fonduri). Intrucat aceste resurse nu au o anumita scadenta
pot fi numite resurse permanente. Datoriile pe termen lung inscrise in categoria resurselor
permanente sunt imprumuturile pe termen mediu si lung cu scadenta mai mare de un an. Datoriile pe
termen scurt regrupeaza ansamblul datoriilor cu scadenta mai mica de un an sub numele de resurse
temporare. Analiza datoriilorin functie de gradul lor de exigibilitate prezinta o mare importanta pentru
evaluarea riscului pe care il implica indatorarea intreprinderii.
O pregatire a datelor din bilantul contabil pentru o forma adecvata de analiza conduce la
urmatoarea configuratie a bilantului financiar:
-partea de sus a bilantului contine nevoile, respectiv capitalurile permanente si reflecta structura
financiara prin stabilitatea elementelor care il compun;
-partea de jos a bilantului cuprinzand nevoi sau resurse temporare evidentiaza conjunctura ciclului de
activitate.
Bilantul financiar, pornind de la un anumit echilibru ce trebuie sa existe intre durata unei
operatiuni de finantat si durata mijloacelor de finantare corespunzatoare, pune in evidenta doua reguli
principale ale finantarii:
-nevoile permanente, de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri permanente,
indeosebi din capitalurile proprii;
-nevoile temporare vor fi finantate din resursele temporare.
Nerespectarea celor doua reguli de finantare va determina o situatie de dezechilibru financiar.
Cele doua parti ale bilantului ce cuprind elementele de activ in stransa corespondenta cu
elementele de pasiv reflecta:
-echilibrul financiar pe termen lung (partea de sus a bilantului)
-echilibrul financiar pe termen scurt redat in partea de jos a bilantului.

O grupare a posturilor din bilantul contabil ce are la baza criteriile lichiditate-exigibilitate, se

poate prezenta astfel:

ACTIVE(nevoi)

Imobilizari
necorporale
Imobilizari
corporale
Imobilizari
financiare

ACTIV
IMOBILIZAT

Stocuri
Avansuri
Creante
Lichiditati

ACTIV
CIRCULANT

PASIVE(surse)

Capital propriu
Provizioane
pentru riscuri si
cheltuieli
Datorii pe
termen lung
Dtorii furnizori
Datorii fiscale
Datorii sociale

CAPITAL
PERMANENT

DATORII
PE
TERMEN
SCURT

1.3. Indicatorii echilibrului financiar

Bilantul fotografia intreprinderii indiferent de forma de prezentare ofera raspuns la o serie
de intrebari care decurg din modul in care se realizeaza egalitatea intre activul si pasivul bilantier,
egalitate care traspune o identitate fundamentala intre doua reprezentari diferite ale aceleeasi marimi
economice, sursele fondurilor intelegand prin surse originea lor ce trebuie sa corespunda cu
necesitatile sau utilizarile carora le-au fost afectate.
Analiza pe orizontala a bilantului pune in evidenta modul in care se realizeaza principalele
echilibre financiare pe termen scurt si pe termen lung al intreprinderii, cum ar fi: situatia neta, fondul
de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria.
1.3.1. Situatia neta
Pe baza abordarii juridice a bilantului se determina situatia neta a intreprinderii (S.N) cu
ajutorul relatiei:
S.N =Activ Datorii totale
Aceasta exprima valoarea contabila a drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra
intreprinderii, reprezentand averea proprietarilor care trebuie sa fie suficienta pentru a asigura
independenta financiara a intreprinderii, precum si functionarea normala a acesteia.
Comparativ cu capitalurile proprii situatia neta este mai restrictiva, fiind un indicator mai
relevant ce exprima valoarea activului realizabil la un moment dat, care intereseaza proprietarii,
actionarii, cat si creditorii intreprinderii, mai ales in cazul lichidarii acesteia. Situatia neta se calculeaza
punand fata in fata bunurile de datoriile de aceeasi scadenta astfel:
SN = Stocuri +Productia in curs de executie + Creante de exploatare + Trezoreria
activa
SN = Activ circulant Datorii de exploatare
SN = Activ net realizabil + Activ imobilizat net Capitaluri de investitii externe
Situatia neta pozitiva si crescatoare a intreprinderii reflecta o gestiune economica sanatoasa,
care are ca efect maximizarea valorii intreprinderii, a capitalurilor proprii.

Crestera situatiei nete are ca efect cresterea rentabilitatii si a independentei financiare, pe baza
acestora putandu-se determina riscul global sau lichidativ:
Riscul global =SN Activ fara valoare
Activ
O situatie neta negativa reflecta o stare de prefaliment, fiind consecinta incheierii cu pierderi
a exercitiilor financiare anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii, partea
neacoperita ramanand exclusiv in sarcina creditorilor, acesta fiind de altfel riscul de insolvabilitate
al intreprinderii.
1.3.2Fondul de rulment
Echilibrul financiar al intreprinderii rezulta din confruntarea maselor mari ale bilantului:fondul
de rulment cu necesarul de fond de rulment din care rezulta trezoreria. Acest echilibru este
determinat in raport cu conceptiile de prezentare a bilantului:optica financiara si cea functionala.
Echilibrul financiar, pe baza bilantului financiar care grupeaza posturile bilantiere dupa criteriul
permanentei, presupune finantarea activului cu o durata mai mare de un an din resurse cu scadente
de peste un an, iar finantarea activelor sub un an din resurse scadente sub un an.
Un prim echilibru rezulta din confruntarea pasivului pe termen lung (capitaluri permanente) cu
necesarul permanent ( activul imobilizat )din care rezulta fondul de rulment financiar net (FRF).
Practic, fondul de rulment detine o pozitie strategica in cadrul bilantului financiar, asigurand
legatura intre partea de sus si cea de jos a bilantului.
Fondul de rulment poate fi calculat prin doua metode. Metoda marfuri bilantului este prima
metoda de dererminare a fondului de rulment financiar, astfel:
FRF = Capitaluri permanente Necesar permanent, adica:
FRF = Capitaluri permanente Imobilizari nete >1 an
Metoda varfului bilantului pune in evidenta echilibrul financiar pe termen lung, fondul de
rulment reprezentand partea din capitalurile permanente ramasa dupa finantarea imobilizarilor, parte
ce va fi consacrata de intreprindere pentru finantarea activelor circulante.
Este acea parte din capitaluri cu un grad de exigibilitate slab, care serveste finantarii
elementelor de activ cu un grad de lichiditate suficient de crescut. Aceasta metoda insista asupra
oroginii fondului de rulment, dand posibilitatea in acelasi timp de a se intelege cauzele ce conduc la
variatia acestuia. Astfel cresterea fondului de rulment financiar este determinata de cresterea
capitalurilor permanente (emisiuni de noi obligatiuni, de noi actiuni, noi imprumuturi pe termen lung )
si de reducerea imobilizarilor nete (vanzatori de titluri, actiuni de dezinvestire, etc ). In acest mod
creste marja de securitate a intreprinderii , o mare parte din activele circulante fiind finantata din
capitaluri permanente.
Inregistrarea unui fond de rulment pozitiv nu reprezinta decat un semn aparent de stabilitate.
Se poate constata ca o intreprindere care inregistreaza un echilibru aparent mai putin stabil, poate
face fata scadentelor sale, daca viteza de rotatie a activelor sale circulante este mai mare decat
datoriile pe termen scurt, sau altfel spus se poate supravietui si in dezechilibru.
Scaderea fondului de rulment este determinata de scaderea capitalurilor permanente
(rambursari de imprumuturi pe termen lung sau de obligatiuni) si de cresterea imobilizarilor nete (a
investitiilor ).

In situatia unui fond de rulment financiar stationar, intreprinderea se afla intr-o perioada de
stagnare , satagnare ce poate fi temporara sau de durata , avand diferite cauze.
Cea de-a doua metoda de determinare a fondului de rulment financiar este
metodapicioruluibilantului, conform careia fondul de rulment este:
FRF = Activ circulant net< 1 an Datorii pe termen scurt < 1 an
Aceasta metoda pune in evidenta afectarea si finalitatea fondului de rulment care este finantat
din activul circulant. In aceasta situatie , fondul de rulment financiar arata surplusul activelor
circulante nete nefinantate din datoriile temporare, evidentiind excedentul de lichiditate potentiala, ca
o marja de securitate privind solvabilitatea intreprinderii.
Un fond de rulment pozitiv:
FRF > 0 determinat de Capitaluri permanente> Imobilizari nete
constituie o marja de securitate pentru exploatarea activitatii intreprinderii, permitandu-I sa-si asigure
un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii(stocuri minime, fond de casa
minim), activul circulant fiind mai mare decat datoriile pe termen scurt.
FRF > 0 determinat de Activ circulant net > Datorii sub un an
Insa, un fond de rulment financiar negativ:
FRF <0 determinat de Capitaluri permanente < Imobilizari nete,
constituie un semnal de alarma pentru intreprindere care va fi lipsita de capitaluri permanente
suficiente sa ii asigure finantarea imobilizarilor, sau care are active circulante mai mici decat datoriile
scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita astfel:
FRF <0 determinat de Activ circulant net< Datorii mai mici de un an
Este o situatie des intalnita in sectorul de distributie, unde viteza de rotatie a stocurilor este
accelerata si exista credite furnizori insemnate.
Un fond de rulment financiar pozitiv poate fi reprezentat:
utili

UTILIZARI
STABILE

ACTIVE
CIRCULANTE

RESURSE
FINANCIARE
FR(+)

DATORII PE TERMEN SCURT

in timp ce un fond de rulment financiar negativ poate fi reprezentat astfel:

UTILIZARI
STABILE
ACTIVE
CIRCULANTE

RESURSE STABILE
FR(-)

DATORII PE
TERMEN
SCURT

Fondul de rulment al unei intreprinderi , dupa aprecierile specialistilor finalisti trebuie sa reprezinte
valoarea a unu pana la trei luni cifra de afaceri , iar ponderea capitalurilor imprumutate in interiorul
capitalurilor permanente nu trebuie sa fie excesiva in raport cu cea a capitalurilor proprii , aceasta
situandu-se sub 50% , de aceea se impune determinarea: fond de rulment propriu si fond de
rulment strain.
Fondul de rulment propriu (FRp) se calculeaza dupa relatia:
FRp = Capitaluri proprii Imobilizari nete
Acest indicator de echilibru financiarpune in evidenta influenta structurii de finantare asupra
constituirii sale, adica masura in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii, ceea ce de
fapt reflecta gradul de autonomie financiara.
Un fond de rulment propriu pozitiv asigura un anumit grad de libertate sau autonomie in
luarea deciziilor de investitii privind dezvoltarea intreprinderii.
Rezultatul negativ al relatiei de mai sus, denumit fond de rulment strain sau imprumutat,
reflecta gradul de indatorare pe termen lung al intreprinderii pentru finantarea nevoilor pe termen
scurt si se calculeaza dupa relatia:
FRS = Imprumuturi pe termen lung si mediu Imobilizari nete
Sau
FRS =FRE FRp
Valoarea informativa deosebita a fondului de rulment de a realiza legatura intre cele doua parti
ale bilantului financiar conduce la concluzia ca fondul de rulment reprezinta cel mai important
indicator al echilibrului financiar lichiditate exigibilitate, fiind rezultatul arbitrajului intre finantarea
pe termen lung si finantarea pe termen scurt.
Analiza fondului de rulment trebuie completata cu studiul unui alt agregat important al
bilantului, necesarul de fond de rulment.
1.3.3.

Necesarul de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment (NFR) desemneaza nevoile financiare generate de executarea

unor operatiuni respective care compun ciclul de exploatare curenta a intreprinderii al carui total
trebuie acoperit cel putin partial de resursele stabile. Nevoia de fond de rulment reprezinta banii ce
trebuie virati in intreprindere pentru a asigura functionarea acesteia, dupa finantarea imobilizarilor
care compara cheltuieli ce se vor recupera la achitarea facturilor de catre clienti.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde:
-stocurile ( de materii prime, de semifabricate, de produse finite) a caror valoare incorporeaza
cheltuieli de fabricatie;
-creante;
Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare dar si din afara exploatarii) care
corespund decalajelor intre incasari si plati.
Astfel, relatia de calcul a nevoii de fond de rulment este:
NFR =Necesitati ciclice Resurse ciclice, iar
Necesitatile ciclice = Necesar temporar - Disponibilitati

Resursele ciclice = Resurse temporare Credite de trezorerie

Neceesarul de fond de rulment, in aceste conditii este:
NFR = (Activ circulant Disponibilitati) (Datorii pe termen scurt Credite de
trezorerie)
Sau:
NFR = (Stocuri + Creante Clienti) (Furnizori + Obligatii fiscalee)
Indicatorul de echilibru financiar ,nevoia de fond de rulment, poate fi pozitiv sau negativ.
Un NFR pozitiv reprezinta un surplus de necesar temporar fata de resursele temporare ce pot fi
imobilizate, fiind o situatie normala daca acesta este consecinta unor investitii privind cresterea
necesarului de finantare a ciclului de exploatare.
Un NFR negativ arata un decalaj nefavorabil intre lichidarea stocurilor si creantelor, pe de o
parte, si exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte, in sensul incetinirii incasarilor si
accelerarii platilor. Deci un NFR negativ reflecta un surplus de resurse temporare fata de capitalurile
circulante, necesitatile temporare fiind mai mici decat resursele temporare ce pot fi mobilizate. Este
favorabila aceasta situatie daca este consecinta accelerarii rotatiei activelor circulante, a urgentarii
incasarilor si incetinirii platilor.
Necesarul de fond de rulment este pozitiv in intreprinderile industriale, fiind un necesar net de
fond de rulment de exploatare care trebuie finantat, si este negativ la societatile cu activitate de
distributie unde exista resurse nete de finantare, resursele de exploatare fiind superioare necesarului
de finantare.
Acest indicator indica deci, echilibrul curent al intreprinderii, fiind mai instabil si mai fluctuant
decat indicatorul fond de rulment. Nevoia de fond de rulment este dependent de:
- volumul de activitate (cifra de afaceri);
- durata de rotatie a stocurilor;
- termenul de recuperare a creantelor;
- termenul de plata a furnizorilor, etc.

1.3.4. Trezoreria neta

Trezoreria neta (T.N) poate fi determinata pornind de la egalitatea bilantiera care conduce la
confruntarea fondului de rulment cu necesarul fondului de rulment.
FR NFR = Disponibilitati Creante bancare de trezorerie = T.N.
Astfel trezoreria neta apare ca un rezultat al operatiunilor ce afecteaza toate posturile de
bilant, rezultand din analiza pe orizontala a :
- partii superioare: TN = FR NFR
- partii inferioare: TN = Disponibilitati Creante de trezorerie
sau
TN = Trezoreire activa Trezorerie pasiva
Disponibilitatile curente degajate de functionarea intreprinderii, la care se adauga rambursarile
in orice moment (valori mobiliare de plasament) alcatuiesc trezoreria activa, in timp ce trezoreria
pasiva este prezentata de creditele bancare curente, soldurile creditoare de banci si efectele scontate.

Trezoreria neta rezulta din operatiuni ce afecteaza capitalurile permanente si activul imobilizat,
precum si din operatiuni care privesc activele circulante si datoriile pe termen scurt.
O crestere a trezoreriei nete se poate realiza fie prin cresterea fondului de rulment si scaderea
necesarului de fond de rulment, fie prin scaderea creditelor bancare de trezorerie si cresterea
disponibilitatilor banesti.
Trezoreria neta determinata prin cele doua modele de calcul poate fi pozitiva, sau negativa,
astfel:
1. Trezoreria este pozitiva cand:
- FR > NFR si
- Disponibilitati > Credite de trezorerie
Daca
a) Fondul de rulment pozitiv si Necesarul de fond de rulment pozitiv, este cazul unui necesar de fond
de rulment finantat din fondul de rulment, care degaja disponibilitati ce pot ascunde o subutilizare
de capitaluri;
b) Daca Fondul de rulment pozitiv si Necesarul de fond de rulment negativ, situatie in care resursele
din activitatea de exploatare se adauga la un excedent de resurse permanente pentru a degaja un
excedent mare de lichiditati ce pot ascunde subutilizari de capitaluri;
c) Daca Fondul de rulment negativ si Necesarul de fond de rulment negativ, resursele din activitatea
de exploatare acopera un excedent de lichiditati si o parte a activului imobilizat, o alta parte fiind
finantata din datorii pe termen scurt, situatie in care este necesara cresterea resurselor
permanente.
2.

Trezoreria neta este negativa atunci cand:

- FR < NFR si
- Disponibilitatile < Credite de trezorerie.

Si aici intervin trei situatii.

a) In situatia unui fond de rulment pozitiv si a unei nevoi de fond de rulment pozitive rezulta
necesarul de fond de rulment este finantat partial din fondul de rulment si partial din credite
bancare curente care sunt mai mari decat disponibilitatile;
b) Daca fondul de rulment este negativ si nevoia de fond de rulment este pozitiva, trebuie sa se
revada structura finantarii, intrucat creditele bancare curente acopera o parte din imobilizari;
c) Daca fondul de rulment este negativ si nevoia de fond de rulment este negativa, este situatia in
care resursele permanente acopera o parte a activului imobilizat, restul fiind acoperit de datoriile
pe termen scurt, inclusiv credite bancare curente. De asemeni este necesara revederea structurii
finantarii.
1.4

Analiza echilibrului pe baza bilantului functional

Echilibrele financiare se pot analiza si prin prisma prezentarii bilantului conform opticii
functionala, care structureaza posturile de bilant in legatura cu ciclurile economice care caracterizeaza
viata intreprinderii: investitii, exploatare, finantare, trezorerie. Analiza functionala realizata pe baza
bilantului functional este adoptata unei gestiuni previzionale care situeaza in centrul atentiei
activitatea de productie sau de exploatare. Aceasta analiza completeaza analiza de tip static realizata
pe baza bilantului financiar, pri elaborarea tabloului de finantare, care constituie principalul instrument
al analizei dinamice al echilibrului financiar functional.
Echilibrul financiar functional impune ca utilizarile stabil, respectiv activul brut imobilizat sa fie
finantate din resurse durabile (resurse proprii si resurse imprumutate).

Surplusul resurselor durabile fata de imobilizarile brute reprezinta fondul de rulment functional,
altfel spus fondul de rulment net global (FRNG), a carui formula este:
FRNG
=
Resurse durabile Utilizari stabile brute
Un fond de rulment net global pozitiv indica excedente de resurse stabile rezultat dupa
finantarea utilizarilor stabile, care este utilizat pentru finantarea operatiilor ciclului de exploatare.
Aceeasi valoare a fondului de rulment net global este data si de diferenta dintre activul circulant
(reprezentat de necesaruri active si de trezorerie) si datoriile non financiare (resurse ciclice si
trezorerie).
FRNG = Activ circulant (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie)
Valoarea fondului de rulment net global astfel determinata indica marimea necesarului ciclic si
de trezorerie remasa nefinantata de resursele ciclice si de trezorerie.
Deci, inregistrarea unui fond de rulment net global conduce la concluzia potrivit careia
intreprinderea dispune de lichiditati pentru a-si finanta necesarul de finantare.
Necesarul de fond de rulment decurge din confruntarea nevoilor de finantare cu resursele de
finantare a operatiilor respective, astfel:
NFR = Utilizari ciclice Resurse ciclice
Daca se are in vedere reinnoirea permanenta a stocurilor si a creantelor impusa de ciclul
repetitiv de exploatare surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital
devine un necesar de finantare permanent reinnoibil. Acest necesar este finantat din fondul de
rulment functional, care si el la randul lui apare ca un surplus de resurse stabile, fiind un necesar de
fond de rulment total (NFRT) cu doua componente legate de activitatea curenta:
- de exploatare (NFRE)
- in afara exploatarii (NFRAE)
Formula necesarului de fond de rulment total este:
NFRT = NFRE + NFRAE
La baza necesarului de fond de rulment de exploatare se situeaza ciclul de exploatare
(procesul de cumparare productie vanzare) a carei durata este variabila.
Acest necesar corespunde unor alocari de fonduri pentru constituirea stocurilor si creantelor
ceea ce corespunde de fapt decalajelor dintre vanzari si incasari, respectiv intre cumparari si plati.
Relatia de calcul este:
NFRE = Active circulante de exploatare Datorii de exploatare
Acest indicator este influentat in sensul cresterii de catre plati si in sensul diminuarii de catre
incasari.
Nevoia de fond de rulment din afara exploatarii este mai mic decat cel din exploatare si rezulta
din relatia:
NFRAE

Alte active circulante Datorii in afara exploatarii

(Creante diverse,
(Datorii fiscale,
capital subscris nevarsat, etc)
alte datorii)

Cand necesarul de fond de rulment astfel determinat este pozitiv mai poarta numele de
necesar net, iar cand este negativ se numeste resurse nete.
Din confruntarea fondului de rulment net global cu necesarul de fond de rulment total, rezulta
trezoreria neta (TN) astfel:
TN = FRNG (NFRE + NFRAE)
Trezoreria neta este in stransa legatura cu operatiile financiare pe termen scurt care sunt
evidentiate in parte inferioara a bilantului, aceata fiind determinata astfel:
TN = Necesar de trezorerie Resurse de trezorerie,
sau
TN = Activ circulant financiar Credite bancare curente
Trezoreria curenta este pozitiva cand Fondul de rulment net global > Necesarul de fond de
rulment total sau cand Necesarul de trezorerie > Resursele de trezorerie. O trezorerie neta pozitiva
reflecta un excedent de trezorerie in raport cu obligatiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigura
intreprinderii posibilitatea de a face plasamente pe piata de capital.
Trezoreria neta este negativa cand Fondul de rulment net global > Necesarul de fond de
rulment total sau cand Necesarul de trezorerie < Resursele de trezorerie.
O trezorerie neta negativa reflecta resursele de trezorerie furnizate de parteneri financiari,
respectiv banci, fiind legata de gestiunea financiara pe termen scurt.
In cele doua prezentari ale bilantului, financiara si functionala, desi fondul de rulment si
necesarul de fond de rulment difera datorita criteriilor de regrupare a posturilor bilantiere, totusi
trezoreria neta nu este afectata, ea avand in ambele variante aceeasi valoare.
1.5 Analiza echilibrului financiar pe baza structurii financiare
O analiza pertinenta a echilibrului financiar se poate realiza si pe baza ratelor echilibrului
financiar ce fac parte din categoria ratelor structurii financiare alaturi de ratele si ratele privind
structura activului si pasivului.
Ratele echilibrului financiar sunt de fapt expresii a realizarii echilibrului financiar pe termen
lung si scurt si a echilibrului functional, evidentiind existenta sau inexistenta fondului de rulment, a
nevoii de fond de rulment, si a trezoreriei nete, indicator de echilibru financiar, prezentat de altfel,
anterior acestui subcapitol.
Din aceasta categorie fac parte ratele de finantare si ratele de lichiditate.
Ratele de finantare pun in evidenta modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii, care
pot fi: investitii strategice, investitii de exploatare si investitii de echilibru.
In categoria ratelor de finantare se cuprind:
1) rata de finantare a imobilizarilor sau rata fondului de rulment, care evidentiaza conditiile de
finantare a imobilizarilor. Aceasta rata se poate exprima in cele doua modalitati corespunzatoare
modului de determinare a fondului de rulment:
a) in optica analizei lichiditate-exigibilitate (FRN)
b) in optica functionala (FRF)
dupa relatiile:
a) Rata FRN = Capitaluri permanente
Active imobilizate nete

b) Rata FRF = Resurse

durabile
Active imobilizate brute
O valoare supraunitara a acestei rate indica faptul ca ansamblul imobilizarilor este finantat din
resurse durabile, respectiv din capitaluri permanente.
In termeni relativi aceasta valoare exprima un indicator echivalent celui de fond de rulment in
valoare absoluta.
In termeni nominali, valoarea acestei rate nu reflecta intocmai realitatea,
omogenitatea intre numaratorul si numitorul acestei rate este adesea denaturata de inflatie.

intrucat

Cresterea valorii acestei rate corespunde, teoretic, unei ameliorari a structurii de finantare, in
timp ce o diminuare a acesteia exprima o deteriorare a situatiei, exceptand cazul in care aceasta
datorata stabilizarii structurii financiare respectiv reducerea capitalurilor proprii initial foarte ridicate
sau rambursarea imprumuturilor neutilizate, etc.
Legat de aceasta rata poate fi determinata si rata fondului de rulment propriu sau rata de
finantare a capitalurilor proprii, ca raport intre capitalurile proprii si active imobilizate brute, rata ce se
doreste a fi supranormativa.
2) Rata autofinantarii investitiilor se determina dupa relatia
Capacitatea de autofinantare
RAF =

Investitiile exercitiului + NFRE

O valoare a raportului mai mare decat 1 evidentiaza o capacitate de autofinantare suficienta

pentru a finanta noile investitii, precum si o crestere a nevoii de fond de rulment pentru activitatea de
exploatare generata de acestea.
3) Rata de investire face posibila aprecierea cresterii intreprinderii in raport cu politica de investitii
promovata si reprezinta proportia de investire a intreprinderii fiind raportul dintre investitia anuala si
valoarea adaugata.

4)

Rata finantarii activului economic scoate in evidenta echilibrul financiar functional, daca valoarea
sa este supraunitara. Se calculeaza dupa relatia:
Resurse durabile

RAE =

Capital economic

Resurse durabile
=

Nevoi stabile + NFRE

Daca rata finantarii activului economic este subunitara iar rata de finantare a imobilizarilor este
supraunitara atunci intreprinderea trebuie sa recurga la credite bancare curente pentru a putea
finanta excedentul nevoilor de fond de rulment pentru exploatare in raport cu resursele durabile.
5) Rata echilibrului finnciar functional poate fi comparata cu rata de finantare a nevoii de fond de
rulment pentru exploatare (RNFRE) care evidentiaza proportia corespunzatoare din fondul de rulment
functional ce finanteaza partea cea mai stabila a nevoilor de fond de rulment fata de exploatare si se
calculeaza conform relatiei:

Fond de rulment functional

RNFRE =

Nevoia de fond de rulment pentru exploatare

Aceasta rata se considera satisfacatoare daca fondul de rulment functional reprezinta

aproximativ 2/3 din stocuri, dar prezinta marele inconvenient de a compara un element static (fondul
de rulment) cu stocurile ce reprezinta elementul fluctuant.
6) Rata de finantare bancara a exploatarii sau rata creditelor de trezorerie, masoara gradul in care
intreprinderea angajeaza credite bancare pe termen scurt pentru a suplini capacitatea de
autofinantare a investitiilor de exploatare si se calculeaza astfel:
Credite de trezorerie
RCT =

Nevoia de fond de rulment pentru exploatare

Cealalta categorie de rate de structura a echilibrului financiar, rate de lichiditate sau rate de
trezorerie caracterizeaza situatia financiara a intreprinderii pornind de la structura bilantului financiar
si masoara capacitatea de plata a intreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.
Gradul in care intreprinderea face fata datoriilor pe termen scurt este dat de un sistem de rate
de lichiditate, care cuprinde: rata lichiditatii generale, reduse si imediate.
Prima rata, rata lichiditatii generale sau rata capacitatii de plata a ciclului de exploatare
reprezinta un mod de exprimare relativa a fondului de rulment financiar. Ea reflecta posibilitatea
componentelor patrimoniale curente de a se transforma intr-un termen scurt in lichiditati pentru a
satisface obligatiile exigibile de plata.
Se apreciaza favorabila o rata a lichiditatii globale ce are ca rezultat o marime supraunitara,
cuprinsa intre 2 si 2.5. Aceasta marime dovedeste ca cel putin pe termen scurt, intreprinderea are
capacitatea de a-si onora datoriile exigibile. De altfel, o marime supraunitara reprezinta in acelasi
timp, un grad de siguranta pentru banca ce acorda noi credite intreprinderii solicitatoare concretizat in
existenta unui fond de rulment financiar care-i permite intreprinderii sa faca fata incidentelor care
apar in miscarea activelor circulante, sau unor deteriorari in valoarea acestora. Cu cat raportul este
mai mare decat 1 cu atat mai mult intreprinderea este ferita de o insuficienta de trezorerie care ar
putea fi provocata de rambursarea datoriilor la cererea creantierilor. Insa, lichiditatea generala trebuie
stabilita si prin implicarea in analiza a gradului de realizare a activelor, respectiv pasivelor circulante.
Deci relatia de calcul a acestei rate (RLG) este:
Active cu lichiditatea sub1 an
RLG =

Pasive cu exigibilitate sub 1 an

Active circulante
sau RLG =
Datorii exigibile pe termen scurt

Rata lichiditatii globale compara ansamblul lichiditatilor potentiale (active ce se transforma in

bani pe termen scurt) cu exigibilitatile potentiale (datorii cu termen scurt de rambursare).
Daca lichiditatile sunt mai mici decat exigibilitatile potentiale, deci rata lichiditatii globale < 1,
rezulta ca datoriile exigibile pe termen scurt nu au acoperire prin capitalurile circulante, astfel ca
fondul de rulment financiar este negativ. Aceasta denota faptul ca intreprinderea a imobilizat o parte
din fondurile prvenite din credite bancare pe termen scurt, ceea ce contravine regulilor de finantare.
Nu este suficient ca raportul sa fie supraunitar pentru a face o analiza a evolutiei lichiditatii, ci este
necesar ca sensul acesteia sa fie crescator. O evolutie descendenta a lichiditatii evidentiaza o
activitate in declin, creditorii trebuind sa devina circumspecti in acordarea de noi credite.

O valoare subunitara a raportului nu prezinta pericol in conditiile in care gradul de lichiditate al

activelor circulante este mai mare decat cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Aceasta
inseamna ca structurile se reduc treptat pentru a se putea achita datoriile exigibile pe termen scurt,
fara a stanjeni continuitatea productiei, datoriile reiinoindu-se in mod constant.
Rata lichiditatii reduse exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile pe termen
scurt, din creante si disponibilitati. Relatia de calcul a ratei lichiditatii reduse RLR este:
RLR =

Active cu lichiditatea sub un an stocuri

Creante + Disponibil
sau RLR =
Pasive exigibile sub un an
Datorii exigibile pe termen scurt

O rata cuprinsa intre 0.8 si 1 exprima situatia optima in ce priveste solvabilitatea partiala. In
general, aceasta rata este subunitara si nu produce dificultati in conditiile in care intreprinderea
dispune de stocuri sanatoase si previziuni corecte de trezorerie. In schimb, valoarea subunitara a ratei
lichiditatii reduse evidentiaza faptul ca stocurile nu sunt finantate din datorii pe termen scurt ci prin
avansuri sau aconturi primite de la clienti.
Cea de-a treia rata, rata lichiditatii immediate sau rata capacitatii de plata imediata
caracterizeaza capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor tinand cont de disponibilitatile
existente. Capacitatea de plata este o rezultanta a fluxurilor materiale si banesti, un efect si o conditie
a rotatiei de ansamblu a fondurilor si a echilibrului financiar, fiind satisfacatoare atunci cand
intreprinderea dispune de lichiditati si alte valori transformabile imediat in bani corespunzatoare
acoperirii obligatiilor scadente. Deci relatia de calcul a ratei lichiditatii immediate (RLI) este:
Disponibilitati (lichiditati)
RLI =

Datorii imediat exigibile

O rata ridicata poate indica o lichiditate ridicata sau folosirea neeficienta a resurselor
disponibile, nefiind insa o garantie a solvabilitatii daca restul activelor circulante are un grad redus de
lichiditate.
O valoare redusa a ratei de lichiditate imediata poate fi compatibila cu mentinerea echilibrului
financiar daca intreprinderea isi maximizeaza valoarea incasarilor, detinand in schimb valori de
plasament, creante, stocuri usor lichidabile in concordanta cu exigibilitatea obligatiilor immediate.
Deci, mentinerea capacitatii de plata este rezultatul unei activitati complexe, desfasurate pe
parcursul procesului de aprovizionare, productie, desfacere si impune luarea masurilor tehnice,
economice si financiare care sa asigure un circuit normal al capitalurilor.
Dat fiind instabilitatea incasarilor, rata lichiditatii immediate poate fi un indicator putin
relevant, ceea ce necesita o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor cu cele de incasare
a drepturilor banesti. Pentru a mari fiabilitatea analizei echilibrului financiar, trebuie luat in calcul
viteza de rotatie a capitalurilor, respectiv, rata solvabilitatii pe termen lung exprimata prin raportul
dintre Activ total si Datorii totale, daca ne gandim ca in Activul total se cuprind capitaluri proprii si
datorii totale. O valoare a acestui raport mai mare decat 1.5 evidentiaza capacitatea intreprinderii de
a-si achita obligatiile banesti imediate cat si indepartate fata de terti.
Solvabilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii
poate avea caracter temporar daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate generala. In termeni
reali, aceasta rata, exprima un indicator echivalent in valoarea absoluta corespunzatoare activului
neangajat in datorii, respectiv situatia neta.

Valoarea mai mica a acestei rate de 1.5 evidentiaza riscul de insolvabilitate asumat de
furnizorii de fonduri puse la dispozitia intreprinderii, risc evidential de altfel de valoarea negativa a
situatiei neta. In situatia in care dificultatile financiare devin periodice sunt puse in pericolechilibrele
fundamentale si poate fi afectata atat imaginea intreprinderii ce capata o reputatie de rau platnic cat
si desfasurarea pe viitor a activitatii sale.
Capitolul II
Studiul de caz privind analiza echilibrului financiar la S.C Dobrogea S.A Constanta
2.1 Scurt istoric al S.C Dobrogea S.A Constanta
S.C DobrogeaS.A Constanta, persoana juridica cu capital integral privat, isi desfasoara
activitatea de productie in 21 de unitati(mori de grau si porumb;fabrici de paine; produse de patiserie
si cofetarie;biscuiti;paste fainoase;expandate;produse pulverulente) situate in Constanta,
Mangalia,Megidia, Eforie Nord, Navodari, Cernavoda, Harsova.
Gama sortimentala a produselor fabricate este comercializata pe plan local, national si la
export. In anul 1961 prin H.C.M 376 a luat fiinta Intreprinderea de Morarit si
PanificatieDobrogea( odata cu punerea in functiune a doua mori de grau:una la Megidia si una la
Constanta, si o fabrica de paine si una de biscuiti).
Intre anii 1966-1989 se construiesc 5 fabrici de paine in toate orasele judetului, o sectie de
produse zaharoase, o moara de porumb si o fabrica de paste scurte si medii. Datorita dezvoltarii
obiectului de activitate, se schimba denumirea unitatii in Intreprindere de Morarit Panificatie si
Produse Fainoase Dobrogea, devenind un combinat cu peste 2000 de salariati.
In actuala forma de organizare SC DobrogeaSA a luat fiinta in anul 1991in baza H.G
1353\27 decembrie 1990 si a Legii 31\1990 fiind inmatriculata la Registrul Comertului.
In anul 1994, Moara de grau Constanta este retehnologizata cu utilaj BUHLER, iar in anul
1995 se pune in functiune fabrica de amelioratori Dan Do Pan.
Incepand cu data de 30.06.1995 isi schimba forma de proprietate , ca urmare a privatizarii
integrale si a trnsferului proprietatii in baza dispozitiilor Legii 58\1991 si a Legii 77\1994.
Intre anii 1996-1998 se deruleaza programe de investitii pentru retehnologizarea fabricii de
paste fainoase, a celor 18 fabrici de paine si a liniilor de ambalare a biscuitilor; se inaugureaza
reteaua de magazine Fresh, magazine moderne si elegante, care au introdus cu succes in Romania
un nou concept de comercializare.
In anul 1999 se pune la punct tehnologia de obtinere a produselor congelate si precoapte si
se da in functiune o noua moara de grau de mare capacitate, astfel incat SCDobrogeasa devine cel
mai mare producator de faina din Romania, dezvoltandu-si in mod continuu capacitatea de productie.
2.2 Scopul si obiectul de activitate

Obiectivul de activitate consta in urmatoarele tipuri de activitate:

Achizitionarea si prelucrarea cerealelor;
Fabricarea de produse de morarit, panificatie, zaharoase, paste fainoase, biscuiti, expandate ,
produse pulverulente si alte produse alimentare;
Comercializarea sub toate formele: en-gross, mic-gross, en-detail, ambulant si altele a produselor
proprii si altor produse agroalimentare si nealimentarea prin reteaua proprie de magazine;

Prestatii servicii catre alti agenti economici sau catre populatie in domeniul activitatii de baza si in
alte domenii, auto mecano- energic, xeroxare;
Activitati de bunuri mobile si imobile;
Activitatea de depozitare, activitate de reprezentare;
Transport de bunuri, in trafic intern si international, cu mijloace proprii sau inchiriate;
Activitatea de consulting, asistenta tehnica, cercetare- proiectare in domeniul propriu de activitate
si in alte domenii;
Activitatea import-export (inclusiv barter, leasing s.a.) de produse agroalimentare si nealimentare
contractate direct sau indirect cu furnizorii romani sau straini , persoane fizice sau juridice, cu
plata in lei sau in valuta, in nume si pe cont propriu sau prin intermediari.

O parte din baza de productie a societatii este dispersata pe platforme industriale in toate
orasele judetului si concentrata in capacitatii mari, mijlocii si mici atat pentru productia de serie cat si
manufacturiera.
In procesul de productie modernizarile tehnologice au urmarit apropierea de nivelul
mondial si european atat din punct de vedere al calitatii produselor cat si al eficientei economice
pastrand insa toate particularitatile legate de piata de tranzitie si de traditionalism.
Cerintele economiei de piata au impus dezvoltarea retelei de distributie formata din unitati
comerciale specializate in distributie dispuse pe zonegeografice.
S-a creat si dezvoltat astfel reteaua de magazine proprii, s-au infiintat magazinele Fresh,
concept propriu inregistrat ca marca de comercializare prin care se desfac 2/3 din produsele
proaspete proprii, in judetul Constanta si 15%inrestul tarii.
Activitatea de productie este sustinuta de servici-ul total (mecanic, energetic, metrologic)
cu personal propriu.
Transportul si distributia produselor este asigurata cu mijloace proprii, forma de organizare
fiind un pard propriu condus pe principiul centrului de profit.
Societatea ocupa si pastreaza pozitia de leader pe piata locala si nationala, detinand o cota
de piata pe plan local de 70% pentru produsele de morarit si 80% pentru produsele de panificatie,
precum si o cota de piata pe plan national de circa 15% pentru faina, biscuiti, produse zaharoase,
paste fainoase e.t.c.
Principalii furnizori ai societatii care asigura materiile prime si ambalajele necesare proceselor de
fabricatie ale produselor sunt:
Materia prima de baza-graul, precum si porumbul sunt asigurate prin achizitii de la marii
comercianti de cereale(en-gross) si prin achizitii directe de la producatorii agricoli;
Grasimile, drojdia, ambalajele sunt asigurate pe plan intern de la producatori si din import, in
functie de cel mai bun raport calitate-pret.
2.3 Structura organizatorica, conditiile si principiile de organizare a contabilitatii
In conformitate cu organigrama aprobata de Adunarea Generala a Actionarilor, structura
organizatorica a SCDobrogeaSA se prezinta dupa cum urmeaza:
A. Compartimente subordonatedirectorului de narketing:
-Compartimentul Reclama si publicitate;
-Compartimentul Marketing Aprovizionare-vanzari
-Compartimentul Import-Export
B. Compartimente subordonate directorului comercial:
-Coloana transport marfuri generale

-Compartimentul Marketing Achizitii alte produse agroalimentare

-Compartiment Intretineri Logistica
-Retea magazine proprii
-Compartiment contabilitate magazine;
-Dispecerat Panificatie Coloana de masini
-Dispecerat alte produse
C. Compartimente subordonate directorului de control si sinteza
-Strategii privatizare, dezvoltare, organizare;
-Control tehnic de calitate
-Departament de Morarit
D. Compartimente subordonate directorului de cercetare-productie:
-Departament Cercetare-Dezvoltare
-Departament Panificatie
-Departament Biscuiti
-Departament Paste fainoase
E. Compartimente subordonate directorului tehnic:
-Investitii
-Energetic sef
-Atelier mecanic
-Instalatii de ridicat
-A.M.C.-Metrologie
-Productia muncii
-Transporturi
F. Compartimente subordonate directorului economic:
-Trezorerie
-Financiar-Decontari cu tertii
-Contabilitate industrie
-Compartiment financiar CFI
-Analize economice pret-cost
-Oficiul de calcul
Conducerea SCDobrogea SA este exercitata de Adunarea Generala a Actionarilor,
societatea este administrata de Consiliul de Administrati, iar controlul gestiunii se face de catre
Comisia de Cenzori.
Adunarea Generala a Actionarilor este organul de deliberare si decizie al societatilor
comerciale; este formata din totalitatea asociatilor societatii; exprima vointa sociala, care decide in
totalitate probleme esentiale ale activitatii societatii.
SC Dobrogea SA este condusa de un administrator ce este ales de Adunarea Generala
Ordinara, ale carui obligatii sunt:
-obligatia de a indeplinii formalitatile de publicitate necesare constituirii societatii;
-obligatia de a depune semnaturile la Registrul Comertului;
-obligatia de a prelua si pastra documentele privind constituirea societatii;
-obligatia de a administra societatea, adica a face toate operatiunile cerute pentru indeplinirea
obiectului societatii;
-obligatia de a urmarii efectuarea de catre asociati a varsamintelor datorate;
-obligatia de a tine registrele cerute de lege si corecta lor tinere;
-obligatia de a intocmi bilantul societatii si contul de beneficii si pierderi;
-obligatia de a asigura respectarea legii la repartizarea beneficiilor si plata dividentelor;
-obligatia de a lua parte la toate adunarile societatii;

-obligatia de a duce la implinire hotararile Adunarii Generale a Actionarilor;

-obligatia de a indeplini indatoririle prevazute in contractul de societate si statutul societatii;
SC Dobrogea SA are trei cenzori alesi de Adunarea Generala Ordinara, iar mandatul lor
este de 4 ani. Acestia nu au drept de vot, dar pot participa la adunarile administratorilor. Obligatiile
cenzorilor sunt:
-sa verifice daca bilantul si contul de profit si pierdere sunt legal intocmite si in concordanta cu
registrele;
-sa se supravegheze gestiunea societatii;
-sa verifice daca valoarea patrimoniului societatii s-a facut potrivit regulilor stabilite pentru intocmirea
bilantului.
Referitor la constatarile facute in urma verificarilor, precum si asupra eventualelor
propuneri privind bilantul si repartizarea beneficiilor, cenzorii vor prezenta un raport destinat Adunarii
Generale.
Informatiile furnizate de contabilitate utilizatorilor trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
-sa fie oferite cu regularitate , in mod operativ, in conformitate cu prevederile juridice si economice
existente;
-sa fie sincere si sa rezulte din aplicarea cu buna credinta a regulilor si procedurilor contabile.
In vederea indeplinirii rolului de principal furnizor de informatii in cadrul sistemului
informational economic, contabilitatea trebuie sa respecte o serie de principii contabile recunoscute
unanim pe plan mondial.
Principiul prudentei consta in aprecierea reala a faptelor astfel incat sa se evite riscul de
transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezente, susceptibile sa greveze viitorul si rezultatele
intreprinderii. Acest principiu este legat organic de evaluarea patrimoniului, care interzice
supraevaluarea elementelorde pasiv si a cheltuielilor. In esenta, prudenta presupune:
-includerea in structura pasivului numai a profiturilor realizate in exercitiulcurent;
-luarea in considerare a tuturor riscurilor posibile si a pierderilor eventuale care au fost generate de
fenomene ale exercitiului prezent;
-calcularea reala a amortismentelor si provizioanelor, pentru ca marimea acestora sa nu influenteze
negativ marimea rezultatelor obtinute.
Principiul permanentei metodelor este cunoscut si sub denumirea de principiul fixismului.
Coerenta si compatibilitatea informatiilor contabile implica constanta in aplicarea regulilor si
procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului, precum si in prezentarea lor prin documentele de
sinteza contabbila.
Metodele de lucru contabile trebuie sa ramana aceleasi de la un exercitiu la altul. Pot sa apara
schimbari de metode daca o alta procedura se dovedeste mai buna pentru informarea intreprinderii.
In aceasta ipostaza trebuie prezentata doar schimbarea procedurii si calculata influenta ei asupra
exercitiului financiar curent.
Principiul independentei exercitiului presupune calcularea veniturilor si cheltuielilor pe masura
obtinerii sau angajarii ( si nu cu ocazia incasarii sau platilor ) si raportarea lor in perioadele respective
, principalele consecinte ce decurg din aplicarea acestui principiu fiind:
-practicarea unei contabilitati de angajamente , adica inregistrarea veniturilor in momentul livrarii
bunurilor sau prestarii serviciilor si inregistrarea cheltuielilor in momentul primirii bunurilor sau al
prestarii serviciilor de catre terti;
-utilizarea in practica contabila a conturilor de regularizare:cheltuielile constatate in avans , veniturile
constatate in avans, veniturile de primit, cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii.

Rezulta ca independenta exercitiului presupune delimitarea in timp a veniturilor si

cheltuielilor aferente activitatii intreprinderii pe masura angajarii activitatii lor si trecerii lor la
rezultatul exercitiului la care se refera.
Principiul continuitatii exercitiului. Activitatea unei intreprinderi este urmarita in acceptiunea
de continuitate, in sensul ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un
viitor previzibil fara a intra in starea de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii. In consecinta,
evaluarea elementelor patrimoniale este efectul intr-o perspectiva continua a activitatii intreprinderii.
La finele anului calendaristic considerat un exercitiu financiar se intocmesc documentele de sinteza
contabila prevazute de lege.
Daca activitatea intreprinderii este intrerupta de lege in timpul anului printr-o decizie de
lichidare, continuitatea exploatarii se intrerupe , la data respectiva trebuie sa se intocmeasca
documentele de sinteza contabila corespunzatoare.
Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. Bilantul de deschidere a unui nou exercitiu
financiar trebuie sa corespunda bilantului de inchidere a exercitiului precedent. Se interzice
modificarea patrimoniului de la sfarsitul anului ce trebuie raportat la inceputul anului viitor.
Principiul noncompensarii presupune interdictia compensarilor intre avere si datorii, intre
drepturi si angajamente, intre elementele de activ si de pasiv. De asemenea, nu pot fi compensata
pozitiile de cheltuieli cu cele de venituri.
Principiul prevalentei economicului asupra juridicului consta in faptul ca tranzactiile si alte
evenimente trebuie prezentate si contabilizate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea economica
si nu numai cu forma lor juridica. Fondul tranzactiilor sau al altor evenimente nu este intotdeauna in
concordanta cu ceea ce transpare din forma lor juridica sau conventionala.
Principiul pragul de semnificatie sau importantei relative vizeaza ca situatiile financiare sa
prezinte toate operatiile economice si financiare, cat si informatii a caror importanta pot influenta
deciziile economice. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau a erorii, judecate in
imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite. Astfel, pragul de semnificatie ofera mai
degraba o limita, decat sa prezinte o caracteristica calitativa primara pe care informatia trebuie sa o
aiba pentru a fi utila.
Principiul costurilor istorice consta in a pastra in structurile bilantiere ale valorii de intrare care
sunt valori de referinta, cu caracter istoric, corectarea acestora facandu-se numai cu suma
amortismentelor si provizioanelor. Ajantajele aplicarii acestui principiu constau in simplitatea
calculelor, asigurand comparabilitati in timp si in spatiu a datelor contabile, posibilitatile suplimentare
de control. Se apreciaza ca o contabilitate legata de costuri istorice este:
-pertinenta, deoarece permite masurarea calitatii deciziilor trecute;
-obiectiva, deoarece se bazeaza pe tranzactii reale constante cu documente de intrare in patrimoniu;
-usor de stabilit si de inteles;
-utilizabila, pentru calculul performantelor;
-confirmata in foarte multe tari de catre practica seculara.
Principiul imaginii fidele consta in conformarea cu regulile si procedurile in vigoare, ceea ce
presupune respectarea tuturor principiilor acceptate, precum si a dispozitiilor reglementare,
imprimatul principiului sinceritatii, care presupune prezentarea tuturor informatiilor necesare pentru
ca utilizatorii interni si externi sa inteleaga continutul conturilor. Acest lucru are in vedere calitatea
contabilului de a fi de buna credinta si de a manifesta profesionalism in aplicarea corecta a principiilor
contabile.
Principiile mentionate sunt rezultatul practicii contabile mondiale. Ele sunt asezate la baza
normalizarii contabilitatii de catre Comisia Internationals a Standardelor Ccontabile( I.A.S.C) si apoi

de catre Directivele Comunitatii Economice Europene, cara au imprimat si noul sistem contabil din
romania.

2.4 Analiza indicatorilor economico-financiari ai societatii

La data privatizarii societatii in anul1995, capitalul social era de 22.386.575 mii lei cu o
valoare nominala a actiunii de 25.200lei / actiune.
Capitalul social a inregistrat o majorare in anul 1996 la 24.578.298 mii lei, fapt ce a marit si
valoarea nominala a actiunilor la 27.447 lei / actiuni.
De asemenea capitalul social se majoreaza in septembrie 98 ajungand la 31.724.561 mii lei ,
iar valoarea nominala a actiunilor la 35.428 lei/ actiune.
Graficul evolutiei valorii nominale a actiunilor si a capitalului social.

1995

1996

1998

2001

92911

35428
22500

22 386 575

27447

24578298

31 724 561

84 860 759

84860759

31724561
24578298

22386575

1995

1996

22 500

1998

27 447

2001
35 428

92 111

Alt indicator financiar semnificativ pentru caracterizarea activitatii

in perioda 1999 2001 este cifra de afaceri.
Indicator
Cifra de afaceri

1999
38.220.828

2000
52.191.050

S.C. Dobrogea S.A.

mii lei
2001
74.296.221

Si cifra de afaceri a inregistrat o crestere la 31.12.2000 de 1,90 ori fata de anul precedent.
Bilantul contabil si contul de profit si pierdere sunt corect intocmite pe baza bilantului de
verificare al conturilor sintetice si respectarea normelor metodologice cu privire la intocmirea acestuia
si anexelor sale.
140000000
120000000
100000000
80000000
60000000
40000000
20000000
0

1999

2000

Venituri

Cheltuieli

Stefanov Bogdan-George

2001

Profit

Tulcea