Sunteți pe pagina 1din 15

www.referat.

ro

FORMELE DE APROVIZIONARE

I. OBIECTIVE

Dupa ce veti studia acest capitol veti fi in masura:


1.

Sa cunoasteti si sa evaluati care sunt principalele forme de


organizare a relatiilor de aprovizionare

2.

Sa cunoasteti si sa apreciati
aprovizionarilor directe - indirecte

3.

Sa cunoasteti si sa apreciati avantajele si dezavantajele folosirii


contractului ca forma de crestere a sigurantei aprovizionarilor

4.

Sa cunoasteti care sunt posibilitatile de a va creste atuurile pe


piata furnizorilor prin folosirea cumpararilor in comun

avantajele

si

limitele

II. CONTINUT

11.3.

4.1.

Furnizor unic furnizor multiplu

4.2.

Aprovizionarea directa aprovizionarea indirecta

Aprovizionarea pe baza de contract aprovizionarea pe baza de


comanda
4.4.

Aprovizionarea individuala - aprovizionarea in comun

4.5.

Furnizor local

Motto
Nimeni nu-ti poate spune ce simti trebuie sa afli
singur "
Invatatura tibetana

Concretizarea relatiilor de aprovizionare, presupune alegerea formei (formulei)


prin care se va concretiza procesul de aprovizionare propriu-zis: aprovizionarea de la un
furnizor mic sau nu, directa sau indirecta, pe baza de contract sau la comanda etc.
Alegerea formei de aprovizionare se bazeaza analize diagnostic riguroase prin
care sa se identifice oportunitatile fiecarei modalitati si mai ales posibilitatile firmei de a
le valorifica. In asemenea analize preponderente vor fi criteriile economice, dar se vor
utiliza si criterii de alta natura (sociale, politice etc.)
Necesitatea unor asemenea analize reiese din faptul ca se pot aloca eforturi
substantiale pentru cunoasterea acestor relatii si deci in mod logic se asteapta rezultate
pozitive pe termen cat mai lung pe de o parte iar pe de alta parte pot sa apara anumite
amenintari - cum ar fi cresterea dependentei fata de furnizor - in cazul furnizorului unic
sau al folosirii unor resurse materiale foarte speciale.
Principalele probleme care se pun din punct de vedere al stabilirii formei
(formulei) de aprovizionare sunt:
- alegerea intre aprovizionarea de la un furnizor unic sau de la mai multi, pentru
acelasi produs;
- alegerea intre aprovizionarea directa (de la producatori) si indirecta (prin
intermediar);
- alegerea intre aprovizionarea pe baza de contract sau pe baza de comanda;
- alegerea formulei de cumparare - individual sau in comun

4.1. FURNIZOR UNIC-FURNIZOR MULTIPLU

In acest caz analiza se face atunci cand pentru aceeasi resursa exista posibilitatea
aprovizionarii de la mai multi furnizori sau numai de la unul.
Alegerea se va face pe baza oportunitatilor oferite de fiecare modalitate de
aprovizionare in parte, dar si pe baza riscurilor pe care le presupune.
Aprovizionarea de la un furnizor unic
Daca in general se recomanda sa nu se apeleze la un singur furnizor - pentru
evitarea cresterii gradului de dependenta de acesta - exista situatii in care aceasta forma
de aprovizionare este eficienta si anume:
1.

In cazul existentei unor relatii anterioare eficiente, sau al folosirii


contractelor pe termen lung, eventual al stabilirii unor relatii de
parteneriat.

2.

In cazul in care furnizorul detine monopolul tehnic in ce priveste


fabricarea unui produs.

3.

Daca un furnizor ofera un nivel de calitate, pret si service deosebit.

4.

Daca nivelul comenzilor nu asiguro impartire economica a acestora la mai


multi furnizori (apar costuri suplimentare de lansare a comenzilor).

5.

In cazul in care se pot obtine reduceri de pret sau a cheltuielilor de


aprovizionare.

6.

In cazul unor produse care se caracterizeaza printr-un nivel calitativ


deosebit.

7.

Este mai facila si eficienta o planificare riguroasa, respectiv trecerea catre


aprovizionarea de tip "J.I.T.".

Principalele dezavantaje ale unei asemenea forme de aprovizionare sunt


imposibilitatea punerii in concurenta a furnizorilor si riscul de crestere a gradului de
dependenta fata de furnizor. Dezavantajele acestei forme de organizare a aprovizionarii
reies din analiza avantajelor aprovizionarii de la mai multi furnizori.

Aprovizionarea de la mai multi furnizori


In vederea reducerii puterii de negociere a furnizorilor se recomanda
aprovizionarea pentru aceeasi resursa de la mai multi furnizori. Argumentele unei
asemenea optiuni, ca si conditiile in care este eficienta sunt foarte diverse dintre care:
1.

Se asigura punerea in concurenta a furnizorilor: obtinerea unor preturi mai


bune, cresterea eforturilor de adaptare la cerintele consumatorului, etc.

2.

Se evita posibilitatea incetarii totale a aprovizionarilor in conditiile


aparitiei unor situatii deosebite: greve, incendii, faliment, etc.

3.

Se asigura aprovizionarea cu aceeasi resursa la diferite nivele calitative


(de pret) in functie de segmentele de piata pe care intreprinderea isi vinde
produsele si care solicita produse diferite din punct de vedere calitativ
respectiv de pret.

4. Exista cazuri in care prin hotarari legislative sunt stimulate relatiile cu


intreprinderi mici sau locale, dar care nu pot sa asigure fiecare in parte
necesarul total de resurse al consumatorului pentru un anumit produs.

4.2. APROVIZIONAREA DIRECTA - APROVIZIONAREA PRIN


INTERMEDIAR
O alta decizie care trebuie luata cu ocazia alegerii formei de aprovizionare o
reprezinta optiunea pentru aprovizionarea de la producator (directa) sau de la un
intermediar (indirecta). Aceasta alegere va avea la baza criterii economice si
oportunitatile diferite oferite de fiecare forma de organizare in parte.
In principiu aprovizionarea directa evita efectuarea unor cheltuieli suplimentare
cum ar fi comisionul (adaosul comercial) perceput de intermediar pentru acoperirea
costurilor rezultate din desfasurarea activitatilor specifice - contractare, transport,
depozitare, etc, si pentru obtinerea unui profit.
Avand in vedere ca prin cantitatile mari comandate de catre intermediar se pot
obtine anumite oportunitati din partea producatorilor, de multe ori se obtin resursele la un
cost de aprovizionare mai redus decat in cazul aprovizionarii directe. Astfel pot fi

obtinute reduceri (rabat) de pret, reduceri de plata (escompt), reducerea cheltuielilor de


transport - asigurare pe unitatea de produs etc.
Avantajele aprovizionarii directe, in general, sunt:
1.

O buna cunoastere a nevoilor consumatorului de catre furnizor respectiv a


posibilitatilor producatorului de catre consumator;

2.

Posibilitatea unei mai bune adaptari a ofertei la cerintle consumatorului


mai ales in ce privesc caracteristicile produsului;

3.

Posibilitatea fructificarii anumitor oportunitati, oferite de catre producator


in cazul in care consumatorul indeplineste cerintele impuse de catre acesta;

4.

Posibilitatea imbunatatirii relatiilor furnizor-consumator prin contactele


directe care au loc.

Avantajele aprovizionarii indirecte in general sunt:


1.

Cresterea gradului de disponibilitate a resurselor, prin posibilitatea de


amplasare a intermediarului in apropierea consumatorului.

2.

Minimizarea stocurilor de productie (a imobilizarilor) prin cresterea


gradului de siguranta a aprovizionarilor, prin reducerea timpilor economici
de stocare sau prin preluarea unor functii ale stocului de catre intermediar
(functia de siguranta, functia de decuplare etc. in cazul aprovizionarii
garantate).

3.

Prin nivelul cantitatilor cumparate de la producator de catre intermediar se


asigura pentru aceasta anumite oportunitati: cresterea loturilor de fabricatie
si deci reducerea costurilor, reducerea riscului desfacerii productiei,
posibilitatea folosirii tehnologii avansate prin care sa se asigure o calitate
ridicata si randamente superioare (productivitate), etc. si deci producatorul
va fi dispus sa ofere la randul lui anumite avantaje cum ar fi reducerile de
pret prioritati in aprovizionare, etc. avantaje care pot fi transferate si
consumatorului chiar in conditiile perceperii comisionului de catre
intermediar.

4.

Preluarea efectuarii unor operatii de pregatire a resurselor in vederea


utilizarii de catre intermediar si care in general necesita tehnologii mai
putin performante mai ales in conditiile unor serii de fabricatie reduse si pe
aceasta baza obtinerea unor costuri la nivelul produsului finit - la
consumator - mai reduse.

Identificarea oportunitatilor fiecarei forme de aprovizionare, (directa sau


indirecta), trebuie sa se bazeze si pe continutul activitatilor care se desfasoara si care vor
fi diferite de la o forma de aprovizionare la alta sau chiar in cazul aceleasi forme de
aprovizionare daca avem, in vedere variantele de organizare.
Stabilirea formei de organizare a aprovizionarii se poate face in functie de :
-

modul de concretizare a relatiilor din punct de vedere juridic: contract,


conventie, comanda, etc.;

modul de transport si de transfer a prodselor de la producator la


consumator;

modul de achitare a contravalorii produselor.

Aprovizionarea directa, presupune ca in mod direct sa se negocieze si sa se


formalizeze relatiile de aprovizionare (contract, comanda etc.), sa se efectueze platile
respectiv sa aiba loc transferul produselor de la producator la consumator (fig. 11.1).

Fig. 11.1.
Aprovizionarea indirecta in functie de implicarea intermediarului poate sa fie:
prin tranzit organizat, prin tranzit achitat, sau prin depozit.
Tranzitul organizat, presupune ca intermediarul sa participe numai la
concretizarea relatiilor de aprovizionare in formule juridice: contracte, conventii etc.,
celelalte activitati (de plata si transfer a produselor) realizandu-se direct producatorconsumator (fig. 11.2.).

Fig. 11.2.
Se recomanda, in cazul in care intermediarul ofera oportunitati legate de
cunoasterea pietei, puterea de negociere, experientta din punct de vedere juridic, etc.

Tranzitul achitat, presupune ca si plata facturilor sa se faca prin intermediar.

Fig. 11.3.

Se recomanda in cazul in care intermediarul pe langa oportunitatile specifice


tranzitului organizat ofera oportunitati si din punct de vedere al efectuari platilor: relatii
bancare cu producatorul, existenta unui sistem logistic financiar, disponibilitatea actului
financiar de plata (de exemplu brokerul in asigurarea navelor cu combustibil este cel care
achita contravaloarea catre producator - furnizor urmand ca ulterior sa primeasca de la
consumator sumele financiare achitate inclusiv comisionul perceput.
Aprovizionarea prin depozit - practic inseamna aprovizionarea prin angrosist si
presupune ca pentru consumator intermediarul sa devina furnizorul, in acest caz toate
activitatile : de concretizare juridica, de transfer a produselor si de plata se fac prin
intermediar, de cele mai multe ori relatia producator-consumator, din punct de vedere
formal, neexistand.

Fig. 11.4.
Se recomanda in cazul unor comenzi reduse si/sau al unor produse care nu
necesita o conlucrare deosebita producaror-consumator (produse standardizate-de masa).
Deci, aprovizionarea prin depozit presupune practic segmentarea relatiei
producator-consumator in doua:
-

relatia producator - intermediar - ;

relatia intermediar consumator.

Prin aceasta segmentare se evita dezavantajele care ar aparea in cazul unor relatii
directe cum ar fi: imposibilitatea respectarii anumitor conditii de eficienta pentru
producator de catre consumator, de xemplu marimea seriilor de fabricatie (marimea
comenzilor), etc.

O forma particulara in cazul aprovizionarii prin depozit o reprezinta


aprovizionarea garantata caz in care intermediarul preia in totalitate sau partial functiile
aprovizionarii: studiul pietei, depozitarea, optimizarea transportului, optimizarea
procesului de stocare, etc.
In acest caz practic consumatorul exercita numai :

functia de fundamentare a nevoilor si necesitatilor de consum;

functia de depozitare a stocurilor tampon (curente) la un nivel foarte

functia de gestiune a lansarilor in consum.

redus;

Se recomanda aceasta forma speciala de organizare a aprovizionarilor in cazul


resurselor de importanta redusa si in cazul in care oportunitatile oferite de catre
intermediar se concretizeaza in reducerea costurilor care trebuie sa fie mai mare decat
comisionul ce va fi perceput si care in acest caz va fi substantial.

4.3. APROVIZIONAREA PE BAZA DE CONTRACT


-APROVIZIONAREA LA COMANDA
Asigurarea resurselor materiale necesare pe baza de contract sau pe baza de
conventie (comanda) va fi rezultatul unei decizii, determinata de avantajele oferite de
fiecare forma de aprovizionare.
Astfel, contractul - ofera o reducere a riscului in aprovizionare din punct de
vedere cantitativ, calitativ dar si al conditiilor de aprovizionare (pret, service, etc.)
Pe de alta parte contractul reprezinta o dependenta fata de anumite clauze care
incalcate provoaca efecte negative asupra consumatorului. Apare astfel imposibilitatea
fructificarii anumitor oportunitati pe piata cum ar fi reducerile de pret, aparitia de noi
furnizori, modificari ale conditiilor de aprovizionare, etc.
Rezulta ca folosirea contractului ca forma de reducere a riscului trebuie analizata
cu discernamant si in general se recomanda:
-

in conditiile unei piete cu risc ridicat;


pentru resursele de importanta economica ridicata (vezi clasele A si B din
sistemul "ABC");

in cazul posibilitatii negocierii eficiente a clauzlor contractuale in functie


de conditiilor existente pe piata dar si a anticiparii evolutiilor viitoare.

In acest sens pot fi avute in vedere folosirea sau formularea unor clauze
asiguratorii ca de exemplu conditiile de modificare a pretului, a caracteristicilor
produsului, etc.
De remarcat ca negocierea clauzelor contractuale este strans dependenta de
raportul de putere furnizor-consumator, (de exemplu in cazul unui furnizor foarte puternic
si care nu este dispus sa cedeze, negocierile practic sunt fara sansa) In acest caz nu se
recomanda totusi renuntarea la aprovizionarea pe baza de contract ci formularea unor
strategii de actiune prin care sa se obtina maximum de avantaje in conditiile date, dar mai
ales sa se obtina o modificare a raportului de forta furnizor-consumator, in perspectiva.
Aprovizionarea pe baza de comanda are avantajul ca se pot negocia conditiile de
aprovizionare in functie de situatia existenta pe piata la un moment dat. Riscul mare
consta in modificarea defavorabila a conditiilor si care ar fi putut fi formulate in cadrul
unor contracte la parametrii mai favorabili - de exemplu cumpararile la termen - (cand se
incheie un contract pentru aprovizionari care se vor face ulterior, dar in conditii stabilite
in prezent)
Rezulta ca aprovizionarea la comanda se recomanda :
-

in conditiile unei piete concurentiale (cu risc redus);

pentru resursele cu impact redus (vezi clasa "C" din sistemul "ABC").

4.4. APROVIZIONAREA INDIVIDUALA - APROVIZIONAREA


IN COMUN
O problema care apare in ce priveste alegerea formelor de aprovizionare o
reprezinta si alegerea formelor de cumparare (aprovizionare) din punct de vedere al
oportunitatilor oferite de aprovizionarile in comun (vezi si capitolul "Asigurarea cu
resurse materiale in sectorul social si public").

Aprovizionarea in comun, are rolul de a permite obtinerea unor avantaje oferite


de cresterea volumului si valorii aprovizionarilor: cresterea puterii de negociere,
posibilitatea obtinerii unor rabaturi de pret, minimizarea cheltuielilor de transport, etc.
Se observa ca aceste avantaje sunt cele obtinute de catre un ntermediar, necesita
efectuarea unor costuri suplimentare, dar care sa nu mai acopere si profitul
intermediarului.
In cazul aprovizionarii in comun practic se creaza o structura organizatorica
noua - comuna mai multor intreprinderi si care are ca obiect de activitate realizarea
aprovizionarii pentru anumite produse sau pentru toate. Aceste structuri organizatorice se
constituie sub forma unor societati mixte reprezentand interesele mai multor actionari
(intreprinderi) si care poarta diverse denumiri: intreprinderi de aprovizionare, cooperative
de cumparare etc. In functie de participarea diferitilor actionari acestea pot sa fie sub
autoritatea uneia din intreprinderile participante sau pot functiona pe principiile unei
firme autonome si in care puterea decizionala se manifesta in functie de portofoliul de
actiuni detinut.
Asemeni structuri organizatorice pot sa desfasoare actiuni corespunzatoare
intregului proces de aprovizionare sau numai pentru o parte: contractare, plati, lansarea
unor comenzi grupate pentru cresterea nivelului comenzii etc.

4.5. FURNIZOR LOCAL


Decizia in acest caz are loc cand se pune problema daca sa se acorda un "bonus"
in favoarea furnizorului care este amplasat in aceeasi zona geografice - administrativa cu
consumatorul.
Aceasta optiune se pune mai ales in cazul sectorului social si public cand
sustinerea dezvoltarii locale (regionale) se impune cu mai mare acuitate. Exista insa si
argumente de natura economica si manageriala care fac oportuna apelarea la un furnizor
local: un grad de cooperare si adaptabilitate mai ridicat; necesitatea dezvoltarii
activitatilor la nivel local in care isi desfasoara activitatea membrii de familie a propriilor
lucratori; implementarea unui sistem de aprovizionare "J.I.T." care necesita uneori
apropierea surselor de aprovizionare, etc.

In concluzie se poate afirma ca alegerea formei de aprovizionare nu trebuie sa


fie o decizie subiectiva, o alegere corecta poate sa fie o sursa de crestere a profitului
avand in vedere ponderea semnificativa pe care o reprezinta cheltuielile dependente de o
forma de organizare sau alta.
In al doilea rand in alegerea se vor folosii pe langa criterii cantitative de
caracterizare a eficientei si criterii calitative - care prin efectele indirecte provocate pot
sa influenteze decisiv decizia de alegere.

Probleme propuse pentru reflectie


1. Avantajele si dezavantajele diversificarii furnizorilor.
2.

Limite in folosirea contractului ca forma de diminuare a


riscului.

3. Posibilitati de organizare a aprovizionarilor in comun. Limitele


existente.
4.

Reducerea numarului de furnizori directi o moda sau o


necesitate obiectiva.

5. Avantajele si dezavantajele diferitelor forme de aprovizionare


indirecta. Conditii de folosire.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

S-ar putea să vă placă și