INTRODUCERE N ANATOMIE

ANATOMIA OMULUI este tiina care se ocup cu studiul formei i structurii corpului
uman.Taxonomic, ea face parte din grupa tiinelor biologice fundamentale. Termenul de
anatomie, deriv din dou cuvinte , unul de origine latin ana i altul din greac temnein care
au acelai inteles i inseamn a taia , a diseca. Denumirea ei a luat natere i din termenul
tehnic de a diseca, deoarece mult vreme principala metoda de cercetare i cunoatere a
corpului uman a fost disecia, bisturiul devenind simbolul anatomiei macroscopice.
Acumularea datelor deinute prin disecii, despre forma i structura organismului uman, a
determinat la un moment dat sistematizarea lor, punndu-se astfel bazele anatomiei descriptive
sau sistematice. Aceasta se ocup cu descrierea analitic a organelor pe care le grupeaz n
sisteme i aparate. Concomitent, necesitatea intelegerii funciei prtilor componente ale corpului a
dus la desprinderea din anatomie a fiziologiei care a devenit o tiint de sine stttoare.
SEGMENTELE CORPULUI UMAN
Corpul uman este format din : cap, gt, trunchi, membre.Capul i gtul alctuiesc
impreuna extremitatea cefalic a corpului.
Capul este alcatuit din doua parti: una cranian, situat superior ,i posterior,
corespunztoare neurocraniului sau cutiei craniene i alta, reprezentat de faa (oasele fetei),
asezat anterior i inferior.
Gtul este partea corpului care leag capul de trunchi. El are o regiune posterioar sau
nucala ( ceafa ) alctuit din elementele somatice: vertebre, articulaii i muchi i o regiune
cervical anterioar. Aceasta din urm, pe lnga elemente somatice ( muchi, fascii, osul hioid )
contine i organele gtului reprezentate de: laringe, trahee, esofag, tiroida etc.
Trunchiul este format din trei pri suprapuse:torace, abdomen, pelvis. n interiorul lor se
gsesc cavitile viscerale: toracic ( adapostete inima, plmnii ), abdominal (adapostete
organele interne, ficat, stomac, intestine etc), pelvian. Cavitatea toracica este desprit de cea
abdominal prin muchiul diafragma ( cel mai important muchi respirator ).
Pereii trunchiului sunt formai din elemente somatice:oase, articulaii, muchi, vase de
snge, nervi. Peretele posterior al toracelui i abdomenului formeaz spatele. Anterior i lateral se
afla pereii antero-laterali ai toracelui i abdomenului. Peretele anterior al toracelui conine glanda
mamar. Peretele abdominal este strbtut n partea inferioar, la nivelul canalului inghinal de
funiculul spermatic la brbat i ligamentul rotund al uterului la femeie.
Membrele: membrele superioare se leag de trunchi prin centura scapulara (clavicula
i omoplat ). Partea liber a membrelor superioare este format din bra (humerus ), antebra
(radius si cubitus / ulna) i mana ( carpiene, metacarpiene, falange ). Membrele inferioare se
leag de trunchi prin centura pelvian ( oase coxale). Partea liber a membrelor inferioare este
alcatuit din trei pri: coapsa ( femur), gamba ( tibia i peroneu / fibula ) i picior ( tarsiene,
metatarsiene i falange ).

AXE I PLANURI DE REFERIN ALE CORPULUI UMAN

Corpul uman, ca toate corpurile i obiectele din natur, este un corp tridimensional i ca
atare prezint trei axe i trei planuri spaiale principale. Axele de regul exprim direcia spaiala,
iar planurile se refer la seciunile convenionale sau reale ale corpului.
Axele:
-axul vertical sau longitudinal strbate corpul n lungimea sa i este perpendicular pe sol;
-axul sagital sau antero-posterior corespunde grosimii corpului;
-axul transversal strbate corpul de la stnga la dreapta i exprim obinuit limea corpului.
Din axele prezentate, deriv ca termeni de direcie :superior / inferior (cranial / caudal ),
anterior / posterior (ventral / dorsal), sinister / dexter (stng / drept).
Planurile - se refer la seciunile corpului i fiecare din ele trece prin cte doua din cele
trei axe principale:
- planul frontal - este orientat paralel cu fruntea i trece prin axul longitudinal i transversal.
mparte corpul intr-o parte anterioar ( ventral - faa ) si una posterioar (dorsal - spate). De
exemplu: nasul este situat anterior i coloana vertebral este situat posterior;
- planul sagital - este perpendicular pe cel frontal , trecnd prin axul longitudinal i sagital. Trece
prin mijlocul corpului ca un plan de simetrie. De exemplu: ochii sunt aezai lateral fa de nas;
- planul transversal - este perpendicular pe cel frontal i sagital i trece prin axul sagital i
transversal. mparte corpul n partea superioar ( cranial - sus) i partea inferioar (caudal - jos).
De exemplu: nasul este situat superior fa de gura, iar genunchiul este situat inferior fa de old.
NIVELURI DE ORGANIZARE ANATOMICA I FIZIOLOGIC
Corpul uman este format din celule, esuturi , organe, aparate i sisteme.
Celula - unitatea morfofunctional i genetic a organismelor vii. Provine din celula ou
( zigot ).
esutul reprezint o grupare de celule care au aceeai structur, form i ndeplinesc
aceeai funcie.
Organele - sunt grupri de celule i esuturi care s-au difereniat n vederea ndeplinirii
anumitor funcii n organism ( ex: inima, plmnii, creier).
Aparatele - sunt grupri de organe cu funcie principal comun, dei structura lor
morfologica este diferit. De exemplu aparatul locomotor este alctuit din oase, muchi, articulaii
cu funciile principale de susinere a corpului i locomoie; aparatul digestiv cu funcia principal
de digestie; aparatul cardiovascular cu funcia principal de transport a sngelui i limfei.
Sistemele - sunt uniti morfologice i funcionale alctuite din organe care au aceeai
structur. Sunt formate din acelai esut. De exemplu: sistemul osos, sistemul muscular, sistemul
nervos.
Organismul uman este un sistem biologic complex ce cuprinde urmtoarele nivele de
organizare: atomic, molecular, celular, al esuturilor, al organelor, al sistemelor de organe.
Toate aceste structuri interacioneaz i realizeaz funciile vitale ale organismului:
1. de relaie: sistemul nervos, analizatori, sistemul endocrin, sistemul osos, sistemul
muscular;
2. de nutriie: sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul excretor;
3. de reproducere: sistemul reproducator masculin i feminin;

CELULA
1. Definiie: celula este unitatea structural i funcional a organismelor vii. Din
argumentele experimentale aduse de Schwan i Virchow a rezultat teoria celular bazat pe trei
principii fundamentale:
a. toate organismele vii sunt alctuite din una sau mai multe celule;
b. celulele reprezint unitatea structural i funcional a lumii vii;
c. celulele provin din alte celule vii prin procesul de diviziune;
tiina care studiaz structura i ultrastructura celulelor se numete citologie.
2. Forma celulelor: forma celulelor variaz, fiind adaptat funciei pe care o ndeplinete
celula. Forma iniial a celulelor este cea sferic, specific celulei-ou (zigotului). Celulele
musculare netede sunt fusiforme; cele striate devin cilindrice; neuronul capt forma stelat de
cele mai multe ori; celulele vaselor conducatoare din plante au form tubular cu platouri ciuruite;
unele , cum sunt celulele sanguine, ovulul sau celulele cartilaginoase ii pstreaz forma
globuloas.
3. Dimensiunea celulelor: majoritatea celulelor sunt microscopice, cu dimensiuni medii
de 20-30. Aceste dimensiuni microscopice confer celulelor dou avantaje: un raport crescut ntre
suprafaa i volum, care favorizeaz schimburi eficiente ntre celul i mediu i un volum restrns
pe care nucleul l poate controla. Exist celule cu dimensiuni mai mari: de ex.: celula muscular
striat poate avea lungime de 1 mm-12 cm, axonul neuronului poate depi 1m, ovulul=200 .
4. Structura celulei:
a. Membrana celular: celulele tuturor organismelor sunt nconjurate de o membran.
Aceasta este un strat subire care separ coninutul celulelor de mediul nconjurator. Membrana
celular funcioneaz ca o poart, controlnd ceea ce intr i ce iese din celul. Unele molecule
traverseaz cu uurin membrana, n timp ce altele nu pot trece deloc. Din acest motiv,
membrana este considerat semipermeabil. Membrana este compus din moleculele de
fosfolipide i proteine.
Fosfolipidele sunt formate din 2 acizi grai legai la un capt de o grupare fosfat.
Aceast compoziie confer polaritate fosfolipidelor, cele 2 capete ale moleculelor lor au proprieti
dferite n ap: capatul cu gruparea fosfat este hidrofil, iar cel al acizilor grai este hidrofob.
Deoarece citoplasma este un mediu bogat n ap, iar mediul exterior al celulei este de asemenea
apos, fosfolipidele sunt dispuse n dou straturi, unul cu gruparea fosfat spre exterior i al doilea cu
gruparea fosfat n interior. Datorit acestei orientri, membrana are structura unui strat bimolecular
lipidic.
Proteinele asociate cu stratul bimolecular lipidic sunt extrem de variate. Unele sunt
ataate pe suprafaa membranei - proteine periferice - altele strbat ambele straturi lipidice proteine integrate. Proteinele particip la transportul substanelor prin membran, legnd o
substan pe o fa a membranei i transportnd-o pe cealalt fa a acesteia. Acest tip de
transport realizat de o proteina se desfoar contrar diferenelor de concentraie dintre mediul
extern i citoplasm, necesit consum de energie i se numete transport activ.

Traversarea membranei celulare semipermeabile de ctre moleculele de ap se numete

osmoz. Acest proces se desfoar prin difuzie , fr consum de energie. Sensul de difuzie a
apei este determinat de variaia concentraiei mediului de moleculele de ap deplasndu-se din
mediul cu concentraie mare de ap spre mediul cu concentraie mai mic de ap. Plasat ntr-o
soluie hipertonic ( concentratie mai mare ca a citoplasmei ), celula va pierde ap prin difuzie
pn la echilibrarea concentraiilor mediilor intern i extern. ntr-o soluie hipotonic (concentraie
mai mic dect a citoplasmei ), apa difuzeaz n celula pn la echilibrarea concentraiilor.
Creterea volumului celulei se numete citoliz.
Membrana celular este fluida, are consistena uleiului vegetal. Lipidele i proteinele
membranei sunt n permanen micare: proteinele se deplaseaz de-a lungul lipidelor
schimbndu-i locul i formnd desene sau mozaicuri. Datorit acestei proprieti, modelul
structural modern al membranei este numit modelul mozaicului fluid.
b. Citoplasma: n celule, ntre nucleu i membran se afl citoplasma. Este alctuit dintro parte nestructurat - hialoplasma i o parte structuraa - organite (structuri permanente ) i
incluziuni ( structuri temporare ).
Hialoplasma constituie mediul intern al celulei n care se desfaoar principalele procese
metabolice celulare. Este o mixtur de solutie i sisteme coloidale, n care faza de dispersie este
apa, iar faza dispersat este reprezentat de micele organice, macromoleculele proteice fibrilare.
Acest amestec conine predominant apa, care prin structura sa, cu un pol pozitiv ( H+ ) i unul
negativ ( H0- ) se comport ca un dipol, care determin atracia sau respingerea altor molecule,
ceea ce i confer proprietatea de cel mai rspndit solvent din lumea vie.
Organitele celulare sunt structuri care funcioneaz ca nite organe miniaturale, fiind
rspunztoare de ndeplinirea unor funcii specifice. Sunt de dou categorii: organite celulare
generale , comune tuturor celulelor (reticulul endoplasmatic, ribozomii sau corpusculii lui Palade,
aparatul Golgi sau dictiozomii, mitocondriile, lizozomii, centrozomul ) i organite celulare
specifice, la anumite celule ( miofibrilele, neurofibrilele, corpusculii Nissl, cilli, flagelii ).
Organite celulare generale:
* Reticulul endoplasmatic este un sistem de canale i vezicule aplatizate rspndite n
ntreaga celul, care fac legtura ntre membrana nucleului i membrana celular, avnd ca rol
principal transportul substanelor. Poate fi neted sau rugos ( cu ribozomi pe suprafa ).Reticulul
endoplasmatic rugos este implicat n sinteza proteinelor, iar reticulul endoplasmatic neted este
implicat n sinteza lipidelor i detoxifierea celulei. n anumite celule , reticulul endoplasmatic are
funcii specifice: reglarea nivelului ionilor de calciu n celula muscular, participa la sinteza
hormonilor steroizi n celule glandulare.
* Ribozomii se mai numesc i granulele lui Palade, sunt lipsii de membran proprie,
sunt alctuii din ARN i proteine, pot exista liberi n citoplasm , ataai de membrana reticulului
endoplasmatic sau de membrana extern a nucleului i au rol n sinteza proteinelor specifice unui
anumit tip de celul. Aceast sintez se face pe baza informaiei genetice din AND-ul nuclear, care
este copiat prin transcripie de ctre ARN mesager, acesta migreaza prin porii nucleului n
citoplasma pn la nivelul ribozomilor, unde are loc procesul de ansamblare a aminoacizilor
conform programului genetic, proces numit translaie.
* Mitocondriile sunt organite celulare n form de vezicule alungite sau de bastona cu
lungimi cuprinse ntre 1,5-10 m i diametrul sub un 1m, al cror numar n celul variaz direct
proporional cu intensitatea activitii acesteia ( n celulele hepatice sunt peste 1000 de
mitocondrii). O mitocondrie este format din nveli i matrix. nveliul este format din dou

membrane: cea extern este neted, iar cea intern este cutat. Cutele numite criste, au diverse
forme i maresc suprafaa de reacie a mitocondriei. Matrixul conine enzime, ADN, ARN, ribozomi.
Mitocondriile sunt sediul respiraiei celulare, unde compuii organici sunt oxidai, iar energia
rezultat este convertit n legturile moleculare de ATP.
* Complexul Golgi sau dictiozomi, reprezint un ansamblu de saci aplatizai numii
cisterne din care se desprind permanent vezicule. Aparatul Golgi are rolul de a transporta i a
transforma substanele chimice pe care le conine. Este foarte bine dezvoltat n celule glandulare,
fiind responsabil de producerea secreiilor acestora.
* Lizozomii sunt corpusculi sferici ( 0,2-1 ), rspndii n ntreaga hialoplasm. Conin
enzime hidrolitice, cu rol important n celule care fagociteaz ( leucocite, macropfage). ndeplinesc
funcia de a digera substanele i particulele care ptrund n celul, precum i a fragmentelor de
celul sau esut.
* Centrozomul este format din doi centrioli dispui perpendicular unul fa de altul i din
centrosfer Are rol n formarea fusului de diviziune i lipsete din celulele care nu au nucleu, care
nu se mai divid: hematia adult, neuronul, ovulul , spermatozidul.
Organite celulare specifice:
* Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare. La
miscroscopul electronic, miofribrilele sunt alctuite din uniti mai mici numite miofilamente de
actin n discurile clare i miofilamente de miozina n discurile ntunecate. n timpul contraciei,
miofilamentele de actin gliseaz printre cele de miozin i miofibrila se scurteaz. Deoarece ,
miofibrilele sunt legate ntre ele i ancorate la membrana celular, scurtarea miofibrilelor este
urmat de scurtarea celulei.
* Neurofibrilele sunt formaiuni diferentiate ale neuroplasmei celulei nervoase.
* Corpusculii Nissl sunt organite neuronale, mase compacte de ARN i proteine care se
coloreaz puternic cu colorani bazici. Numrul lor variaz n funcie de starea fiziologic a
neuronului.
* Cilii, flagelii sunt prezeni numai n celulele mobile.
n citoplasm se mai gsesc incluziuni citoplasmatice, sunt produsul unor procese
celulare, materiale de depozit ca: lipide, pigmeni, glicogen.
c. Nucleul: este o parte principal, cu rolul de a coordona procesele biologice celulare
fundamentale. Conine materialul genetic, controleaz metabolismul celular, transmite informaia
genetic. Poziia lui n celul poate fi centrala sau excentrica (celulele adipoase, mucoase ). Are de
obicei forma celulei. Majoritatea celulelor sunt uninucleate, dar pot fi binucleate ( celulele ficatului ),
polinucleate ( fibra musculara striata ) sau anucleate ( hematia adulta ). Structura nucleului
cuprinde membrana nucleara, carioplasma si unul sau mai multi nucleoli. Membrana nucleara
este dubla, constituita din doua foite: una externa, ce prezinta ribozomi si se continua cu canalul
RE , spre matricea citoplasmatica si una interna , aderenta miezului nuclear. Sub membrana se
afla carioplasma, formata dintr-o parte semilichida - cariolimfa si din cromatina. Cromatina ( lb.
greaca chroma - culoare ) se coloreaza usor pentru a putea fi observata la microscop. Chimic,
cromatina este alcatuita din ADN si proteine numite histone. Observata la microscopul electronic,
cromatina are aspectul unui sirag de perle, unde fiecare perla este o unitate repetitiva numita
nucleosom. Acesta prezinta un miez format din proteine histonice, inconjurat de un fragment de
ADN. In timpul diviziunii celulare, cromatina se coloreaza mult mai intens, este mai evidenta

deoarece se condenseaza, Nucleolul are de obicei forma sferica sau ovala, este implicat in
procesele de sinteza ale acizilor ribonucleici.
5. Diviziunea celulara:
Diviziunea celulara asigura desfasurarea unor procese esentiale pentru supravietuirea
sistemelor biologice: cresterea si dezvoltarea organismelor, regenerarea partilor distruse ,
apararea organismului prin procese imunologice, hematopoieza, astfel ca viata apare din acest
punct de vedere, ca un echilibru dinamic intre diviziunea celulara si moartea celulara.
Toate celulele unui organism care se imulteste sexuat provin dintr-o celula initiate - celula
ou ( zigotul ).
Viata unei celule cuprinsa in intervalul de timp de la formarea ei prin diviziune pana la
generarea de noi celule fiice, se numeste ciclu celular. Ciclul celular cuprinde doua etape:
interfaza si divizunea.
Interfaza reprezinta 90% din ciclul celular. In aceasta etapa, cromatina nucleara este
distribuita sub forma de retea in interiorul nucleului. Aceasta etapa cuprinde doua subetape:
- G1 - perioada presintetica: are o durata variabila dupa tipul celular, ocupand 25-50 % din
interfaza. Ea este de scurta durata la mamifere ( 4-10 ore ), si mai scurta, chiar absenta la celulele
canceroase. In timpul acestei faze, cantitatea de ADN caracteristica speciei, corespunzand la 2 N
cromozomi ai celulelor somatice, ramane constanta. Fiecare cromozom monocromatidic cu
diametrul de 25 m, este format dintr-o molecula de ADN dublu catenara, combinata cu proteine
histonice. Sinteza de ARN se realizeaza plecand de la eucromatina, ceea ce arata ca aceasta
producere de ARN nu necesita in mod obligatoriu o replicare a ADN-ului , care va avea loc in faza
urmatoare;
- S - perioada de sinteza: are o durata constanta de 5-8 ore si ocupa 35-40% din interfaza. In
aceasta faza are loc replicarea moleculelor de ADN ( dublarea ), cromozomii devenind
bicromatidici. Replicarea AND-ului are loc dupa modelul semiconservativ, in care fiecare molecula
rezultata este alcatuita dintr-o catena noua si o catena veche ce a constituit matrita pentru
formarea pe baza de complementaritate a catenei noi;
- G2 - perioada premitotica: are o durata de 3-5 ore si incepe dupa ce s-a terminat replicarea
ADN-ului. In aceasta subetapa , celula se pregateste pentru diviziunea propriu-zisa; are loc sinteza
fibrelor fusului de diviziune. Moleculele de ARN se sintetizeaza pe parcursul intregii interfaze.
MITOZA
Mitoza cuprinde patru faze:
1. Profaza:
- cromozomii sunt bicromatidici, dublarea lor a a vut loc in interfaza (S);
- nucleolul se dezorganizeaza;
- membrana nucleara se dezorganizeaza;
- cromozomii vin in contact direct cu citoplasma celulei;
- cromozomii incep sa se ataseze cu ajutorul centromerului de firele fusului de diviziune;
2. Metafaza:
- cromozomii sunt bicromatidici si localizati in zona centrala a celulei, formand placa metafazica;

- cromozomii ating gradul maxim de condensare, de aceea descrierea cariotipului se realizeaza in

aceasta faza;

3. Anafaza:
- cromozomii sufera de un proces de clivare longitudinala a centromerului, astfel incat cromatidele
surori se separa si numarul cromozomilor se dubleaza, devenind cromozomi fii monocromatidici.
Fiecare cromozom-fiu este tras prin contractia fibrelor fusului de diviziune spre cei doi centrioli
dispusi la polii celulei, astfel incat fiecare celula va mosteni aceeasi cantitate de informatie
ereditara;
4. Telofaza:
- cromozomii-fii ajung la polii celulei;
- membrana nucleara se reface;
- nucleolul se reorganizeaza;
- in zona ecuatoriala a celulei se diferentiaza un perete despartitor ceea ce duce la separarea celor
doua celule fiice:
2n2n 2n
2n
2n 2n
2n
MEIOZA
Lb. greaca meion = a injumatati
- are loc in organele reproducatoare, cand organismul ajunge la maturitate;
- asigura injumatatirea numarului de cromozomi, a cantitatii de ADN in celulele fiice (n - haploide ) :
spori (la plante) si gameti;
- refacerea complementului normal, diploid de cromozomi se va realiza ca urmare a procesului de
fecundatie, intre doi gameti cu potential sexual diferit;
- se desfasoara in aceleasi faze ca si mitoza, numai ca AND - ul se dubleaza o singura data, iar
celula se divide de doua ori, ceea ce duce la injumatatirea numarului de cromozomi;
- se desfasoara in doua etape: - meioza I ( etapa reductionala );
- meioza II ( etapa evationala );
MEIOZA I se desfasoara in aceleasi faze ca si mitoza si este precedata de interfaza, in care
are loc dublarea materialului nuclear.
1. Profaza I:
- asigura procesele de recombinare genetica;
- are loc dezorganizarea membranei nucleare, nucleolului, atasarea cromozomilor de fibrele fusului
de diviziune;
- formarea bivalentilor - asezarea sub forma de perechi a cromozomilor omologi (cuprinde un
cromozom matern si unul patern, care au aceleasi dimensiuni, pozitie a centromerului, contin gene

alele), atingerea cromatidelor acestora in unul sau mai multe puncte, formarea chiasmelor,
ruperea cromatidelor, schimbul de segmente cromozomiale (crossing-over);
2. Metafaza I:
- cromozomii omologi migreaza sub forma de perechi bivalenti - tetrade cromozomiale in zona
ecuatoriala a celulei si formeaza placa metafazica;
- cromozomii raman bicromatidici;
3. Anafaza I:
- cromozomii bicromatidici sunt trasi spre polii celulei;
- dintr-o pereche de cromozomi omologi, unul este deplasat spre un pol, iar celalalt spre polul
opus celulei;
4. Telofaza I:
- celulele care se formeaza au numarul de cromozomi redusi la jumatate, dar cromozomii sunt
bicromatidici ( adica cantitatea de material genetic nu este injumatatita, este la fel ca celula mama);
MEIOZA II se desfasoara in aceleasi faza ca si mitoza;
- este precedata de o interfaza scurta, in care nu mai are loc dublarea cantitatii
de material genetic ( ei sunt deja dublati din etapa anterioara );
1. Profaza II ca la mitoza;
2. Metafaza II cromozomii din bicromatidici devin monocromatidici;
3. Anafaza II ca la mitoza;
3. Telofaza II- rezulta 4 celule haploide, in care numarul de cromozomi este redus la jumatate (
n ).

ESUTURILE
1. Definitie: tesutul este o grupare de celule care au aceeasi forma si structura si indeplinesc
aceeasi functie.
Ramura biologiei care se ocupa cu studiul complex morfo-anatomic, fiziologic si biogenetic al
tesuturilor poarta numele de histologie.
Tesuturile sunt de 4 tipuri: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos.
2. Tipuri de tesuturi:
a. Tesutul epitelial:
- este format din unul sau mai multe straturi de celule strans legate intre ele, asezate pe o
membrana bazala;
- nu este vascularizat, nutritia lui se face prin difuziune, pe seama tesutului conjunctiv aflat sub
membrana bazala;
- functional, epiteliile se clasifica in epitelii de acoperire, glandulare si senzoriale:
* tesut epitelial de acoperire
- acopera organismul la exterior ( epiderma ), captuseste la interior principalele organe cavitare;
- pot fi : unistratificat;
pseudostratificat;
pluristratificat;
** epiteliile unistratificate - celulele sunt dispuse intr-un singur strat.Ele pot fi:
- epitelii pavimentoase simple: format din celule turtite ce formeaza pleura, pericardul, tunica
interna a vaselor sangvine, limfatice, endoteliul (peretele) capilarelor, alveolelor pulmonare;
- epitelii cubice simple: intra in structura bronhiolelor, a peretilor unor canale mici ale glandelor
salivare;
- epitelii cilindrice simple: intra in constitutia mucoasei tubului digestiv de la cardia pana la rect, a
trompelor uterine.
** epitelii pseudostratificate sunt formate din celule asezate intr-un singur strat, dar nuclei
acestora sunt situati la nivele diferite, ceea ce creaza impresia de stratificare. Intra in structura
mucoasei ce captuseste nazofaringele, traheea, bronhiile mari;
** epiteliile pluristratificate contin mai multe straturi de celule asezate pe membrane bazala.
Pot fi :
- pavimentoase: au stratul superficial format din celule turtite cheratinizate ( epiderma ) sau
necheratinizate ( mucoasa bucala, esofagiana, a uretrei, vaginului );

- cubice: au stratul superficial format din celule cubice, formeaza epiteliul canalelor mici ale
glandelor salivare si sebacee;
- cilindrice: stratul superficial contine celule cilindrice, formeaza mucoasa valului palatin, epiteliul
canalelor mari ale glandelor salivare;
- epiteliul de tranzitie: intra in constitutia mucoasei cailor excretoare urinare ( vezica, uretere,
uretra ), nu permite absorbtia urinei si protejeaza mucoasa de actiunea iritanta a acesteia.
* tesuturi epiteliale glandulare - formate din celule epiteliale care au proprietatea de a
elabora produsi de secretie specifici si care formeaza parenchimul glandular. Impreuna cu tesut
conjunctiv, vase de sange si fibre nervoase, acestea formeaza glande.
Glandele pot fi:
- exocrine: isi varsa produsii de secretie prin canale la exteriorul corpului ( glanda sebacee,
sudoripare ) sau in tubul digestiv ( glande salivare, gastrice, intestinale );
- endocrine: isi varsa produsii de secretie direct in sange ( hipofiza, tiroida, etc. );
- mixte: au functie endocrina si exocrine ( pancreasul, testiculele, ovarele ).
* tesuturi epiteliale senzoriale -sunt formate din celule receptoare si celule de sustinere.
Aceste epitelii intra in structura segmentului periferic al analizatorului gustativ, auditiv, vestibular.
b. Tesutul conjunctiv:
- este alcatuit din celule conjunctive, fibre conjunctive ( de colagen, reticulina, elastina ) si
substanta fundamentala;
- dupa consistenta substantei fundamentale se deosebesc trei tipuri de tesuturi conjunctive: moi,
semidure si dure;
* tesuturi conjunctive moi: pot fi:
** tesut conjunctiv lax: formeaza hipodermul si insoteste alte tesuturi; are rol trofic, de
sustinere si de aparare; componentele sale sunt uniform raspandite si in proportii egale;
** tesut reticulat: se gaseste in ganglionii limfatici, splina, maduva hematogena; fibrele de
reticulina si celulele conjunctive ( reticulocite ) sunt organizate in retea; celule conjunctive
predomina;
** tesut fibros: predomina fibrele de colagen, formeaza tendoanele, ligamentele,
capsulele si fasciile musculare, avand rol mechanic;
** tesut adipos: predomina celulele care depoziteaza grasimi ( adipocite ), se gaseste in
hipoderm, mezenter, in jurul unor organe ( rinichi, globi oculari, etc. ), avand rol de izolant termic al
corpului;
** tesut elastic: predomina fibrele de elastina, formeaza tunica medie a arterelor mari si
venelor.
* tesut conjunctiv semidur ( cartilaginos ): substanta fundamentala contine condrina,
impregnata cu saruri de calciu si sodiu; nu este vascularizat, nutritia lui se realizeaza din tesutul
conjunctiv care il inconjoara ( pericondru membrana conjunctivo-vasculara ce inveleste cartilajul
). Celulele tinere se numesc condroblaste si secreta substanta fundamentala. Celulele mature se

numesc condrocite si sunt dispuse in cavitati numite condroplaste. Exista trei tipuri de tesut
cartilaginos:
** tesut cartilaginos hialin: constituie matricea pentru osificarea endocondrala (de cartilaj
), la embrion formeaza scheletul, iar la adult formeaza cartilajele costale, traheo-bronhice,
laringeale, septul nazal;
** tesut cartilaginos elastic: este prezent in structura pavilionului urechii, conductul
auditiv extern, epiglota, unele portiuni ale laringelui si ale trompei lui Eustachio;
** tesut cartilaginos fibros: formeaza discurile intervertebrale, meniscurile articulare,
simfiza pubiana, iar uneori este prezent si la locul de insertie a tendoanelor pe os;
* tesut conjunctiv dur ( osos ): substanta fundamentala contine oseina, impregnate cu
saruri de calciu si fosfor. Contine trei tipuri de celule: osteoblaste, celule tinere care secreta
oseina, osteocite, celule mature cu multe prelungiri, adapostite in cavitati numite osteoplaste, si
osteoclaste, celule gigantice, multinucleate, cu un echipament enzimatic bogat, care distrug si
limiteaza formarea tesutului osos. Exista doua tipuri de tesut osos:
** tesut osos spongios: este format din lamele osoase, trabecule, care delimiteaza
cavitati de diferite marimi, areole, in care se afla maduva hematogena ( producatoare de elemente
figurate sangvine ). Se gaseste in interiorul oaselor lungi, in oasele scurte si late, dispozitia
trabeculelor asigura o mare rezistenta capetelor oaselor lungi.
** tesut osos compact: formeaza peretele diafizei oaselor lungi si lamele superficiale ale
oaselor scurte si late. Unitatea morfologica si functionala a osului compact este osteonul
( sistemul haversian ), alcatuit din canale haversiene in jurul carora se dispun 5-30 de lamele
osoase concentrice intre care se gasesc osteoplastele cu osteocite.
c. Sangele:
- este considerat o forma de tesut conjunctiv, in care elementele figurate reprezinta celulele, iar
plasma este substanta fundamentala;
- reprezinta aproximativ 6-8% din greutatea corpului, ceea ce inseamna circa 5l de sange pentru
un individ de 70 kg greutate;
- se deosebeste un volum de sange stagnant de circa 2 l( in splina, ficat, tesut subcutanat ) si un
volum de sange circulant, de circa 5 l;
- culoarea este rosie datorita hemoglobinei din eritrocite, rosu deschis pentru sangele oxigenat si
rosu inchis pentru cel neoxigenat;
- reactia este slab alcalina pH-7,35;
- temperatura variaza intre 36*C in plamani si 40*C in ficat;
- densitatea sangelui este de 1055 fata de cea a apei 1000.
Sangele este alcatuit din plasma si elemente figurate.
1. Plasma: reprezinta 55% din volumul sanguin, este un lichid galbui, vascos, care poate fi
separat de elementele figurate prin sedimentarea acestora, in conditiile in care se impiedica
procesul de coagulare prin amestecarea sangelui cu o substanta anticoagulanta ( oxalat de
sodiu ). Din punct de vedere chimic, plasma contine 90% apa si 10% reziduu uscat ( 9% substante
organice si 1% substante anorganice ).

Substantele organice sunt reprezentate prin: proteine ( albumine, globuline, fibrinogen,

protrombina, hormoni, enzime, anticorpi, etc. ), glucide ( glucoza ), lipide (acizi grasi, trigliceride,
colesterol ), compusi azotati ( uree, creatinina, acid uric ), acid lactic, etc.
Dintre toate, cele mai importante sunt proteinele, deoarece:
- mentin pH-ul, au rol de sisteme tampon, comportandu-se ca acizi sau ca baze;
- albuminele transporta diferite substante;
- gamaglobulinele sunt suportul chimic al anticorpilor;
- participa la hemostaza si coagulare ( protrombina si fibrinogenul, etc. );
- participa la reglarea tuturor functiilor controlate de catre hormonii si enzimele pe care ii
transporta;
- sunt o rezerva de aminoacizi pentru organism.
Substantele anorganice sunt reprezentate prin saruri aflate in stare disociata: Na+, Cl-,
HCO3-, etc.
2. Elemente figurate: sunt reprezentate prin globule rosii ( eritrocite, hematii ), globule
albe ( leucocite ), plachete sanguine ( trombocite ).
* Globule rosii (eritrocite, hematii ):
- cele adulte sunt celule anucleate ( nu se pot inmulti, nu-si pot reface proteinele uzate, etc. ), cu
forma de disc biconcave, cu diametrul de aproximativ 7,5 microni, in numar de 4-6 milioane/ mm3
sange;
- raman in sange ( in circulatie ) aproximativ 120 zile, dupa care sunt distruse ( hemoliza) in
diferite organe, dar mai ales in spina;
- ele se produc mereu ( eritropoieza, hematopoieza ) la nivelul maduvei hematogene (maduva
osoasa rosie ) sub influenta stimulatoare a unui hormon produs de catre rinichi, numit
eritropoietina. In mod normal intre eritropoieza si hemoliza exista un echilibru, care asigura
mentinerea constanta a numarului de globule rosii.
- numarul lor poate creste temporar prin mobilizarea sangelui de depozit sau poate creste definitiv (
poliglobulie, in cazul persoanelor care locuiesc la altitudine sau in anumite situatii patologice );
- numarul lor poate sa scada ( anemie ), Aceasta poate aparea fie din cauza ca hematiile se
produc intr-un ritm prea lent ( daca nu exista materia prima- proteine, fier ) anemie
eritropoietica, fie din cauza ca se distrug intr-un ritm prea alert ( in caz de infectii, transfuzii
incompatibile, etc. ) - anemie hemolitica;
- hematiile contin hemoglobina, heteroproteina, alcatuita din hem ( pigment ce contine fier
bivalent ) si globina ( contine grupari aminice ). Datorita fierului, hemoglobina se poate combina cu
oxigenul formand oxihemoglobina, iar datorita gruparilor aminice se poate combina cu dioxidul de
carbon formand carbohemoglobina. Aceste doua combinatii sunt labile si se pot desface cu
usurinta. In conditii patologice, hemoglobina se poate combina ireversibil cu o serie de substante:
cu monoxidul de carbon formeaza carboxihemoglobina, iar cu drogurile sau alte substante toxice
formeaza methemoglobina. Daca aceste combinatii afecteaza o cantitate mare de hemoglobina se
poate ajunge la moarte prin asfixie celulara ( la celule nu mai ajunge oxigenul necesar, deoarece
nu are cine sa-l transporte ).
* Globule albe ( leucocite ):
- sunt celule nucleate, de forme si marimi variate, in numar de aproximativ 5-10000/ mm3 sange,
mobile ( pot emite pseudopode si trece in tesuturi prin diapedeza ), cu rol essential in imunitate

- toate leucocitele se produc in maduva osoasa, cu exceptia limfocitelor si a monocitelor, care se

produc si in organele limfopoietice ( splina, amigdale, ganglioni limfatici, timus);
- se clasifica in:
** neutrofile: sunt celule sferice cu nuclei lobati si diametru de 10-14 microni; au in citoplasma
granule care se coloreaza in roz cu coloranti neutrii, traverseaza prin diapedeza peretii capilarelor,
acumulandu-se in tesutul afectat si digera microorganismele prin fagocitoza; reprezinta 65% din
totalul leucocitelor;
** acidofile: se mai numesc eozinofile, sunt celule sferice cu nuclei bilobati si diametru de 10-14
microni, au in citoplasma granule care se coloreaza intens in rosu cu coloranti acizi, numarul creste
in boli parazitare si alergice, reprezinta 1-3% din totalul leucocitelor;
** bazofile: sunt celule sferice cu nuclei lobati, diametrul de 10-12 microni, au in citoplasma
granule care se coloreaza in albastru cu coloranti bazici, contin enzime si substante
vasodilatatoare, numarul lor creste in stadiile tardive ale inflamatiilor, reprezinta 0,5% din totalul
leucocitelor;
** monocite: sunt celule sferice, cu diametrul de 12-24 microni, cu nuclei ale caror forme variaza
de la rotunda la lobata, migreaza in tesuturi unde se transforma in macrofage si fagociteaza
bacterii si resturi celulare, reprezinta 25-35% din totalul leucocitelor;
** limfocite: sunt celule sferice cu nuclei mari si diametru de 5-17 microni, produc anticorpi,
substante cu rol in imunitatea naturala a organismului, au o durata de viata cuprinsa intre cateva
ore si cativa ani, reprezinta 25-35% din totalul leucocitelor.
* Plachete sanguine ( trombocite ):
- sunt cele mai mici elemente figurate, sunt aplatizate, nu au nucleu, adera la suprafata endoteliilor
vasculare lezate si elibereaza factori ce intervin in coagularea sangelui, se formeaza in maduva
hematogena din megacariocite, au o durata de viata de aproximativ o saptamana, dupa care sunt
distruse de splina.
Hematopoieza reprazinta procesul de formare a celulelor sangvine. Elementele figurate
se formeaza continuu din celule speciale, hematopoietice, care provin din sacul vitelin al
embrionului uman si migreaza apoi in ficat. In cursul dezvoltarii fetale, celulele hematopoietice
migreaza in maduva osoasa. Dupa nastere, ficatul inceteaza sa mai produca elemente figurate.
Acest proces este de doua tipuri: eritropoieza ( formarea eritrocitelor ) si leucopoieza ( formarea
leucocitelor ).
Formarea eritrocitelor este stimulata de un hormon numit eritropoietina secretat de rinichi.
Secretia de eritropoietina creste de cate ori cantitatea de oxigen care ajunge la rinichi sau la alte
organe este insuficienata. Cresterea cantitatii de eritrocite permite marirea cantitatii de oxigen
necesar tesuturilor.
Hemostaza si coagularea sangelui
Hemostaza este procesul de oprire a hemoragiilor prin constrictia puternica a vasului lezat
si prin devierea sangelui prin dilatarea vaselor colaterale. Hemostaza are loc in doua faze:
1. Hemostaza temporara ( primara ) formarea dopului plachetar. In momentul aparitiei unei
leziuni vasculare se declanseaza un process de vasoconstrictie, iar tromvocitele adera la marginile
plagii, se aglutineaza si formeaza dopul plachetar, care opreste temporar sangerarea.
2. Hemostaza definitiva coagularea sangelui: are loc in trei faze:
- se formeaza tromboplastina, cu participarea unui numar mare de factori ai coagularii,
plasmatici si trombocitari;
- se formeaza trombina, prin actiunea tromboplastinei asupra protrombinei;

- se formeaza cheagul ( trombusul ), prin transformarea fibrinogenului solubil in fibrina

insolubila si aglomerarea elementelor figurate in ochiurile retelei formata de catre fibrina.
Dupa procesul de refacere a peretelui vascular, cheagul va fi descompus sub actiunea
unei enzime plasmina.
Grupele de sange
Hematiile prezinta pe suprafata lor aglutinogenele A si B ( antigene ). In plasma exista
aglutininele ( anticorpii ) & si beta , corespunzatori aglutinogenelor A si B. Consecinta prezentei
acestor antigene si anticorpi este aparitia grupelor sanguine.
fenotip
O(I)
A ( II )
B ( III )
AB ( IV )

genotip
II
LA LA; LAl;
LBLB; LBl;
LALB

pot dona la
toate grupele
A ( II ) ; AB ( IV );
B ( III ); AB ( IV );
AB ( IV )

pot primi de la
O(I)
A ( II ); O ( I );
B ( III ); O ( I );
toate grupele

Factorul Rh
Un alt grup de antigene care se gasesc pe suprafata eritrocitelor constituie factorul Rh.
Indivizii care au respectivele antigene se numesc Rh pozitivi. Acestia pot fi homozigoti DD sau
heterozigoti Dd. Indivizii care nu prezinta aceste antigene sunt Rh negativi. Acestia sunt numai
homozigoti dd. Majoritatea oamenilor sunt Rh pozitivi, deoarece gena pentru Rh negative este
recesiva. Factorul Rh are importanta deosebita in cazul transfuziilor si al mamelor Rh negative,
care poarta copii Rh pozitivi. In mod normal, in timpul sarcinii, placenta izoleaza sistemul imunitar
al mamei Rh negative de antigenul Rh al fatului. In timpul nasterii, sistemul imunitar al mamei
poate fi expus actiunii respectivului antigen si sa poduca anticorpi impotriva acestuia. Anticorpii
respectivi traverseaza placenta, provocand hemoliza eritrocitelor fatului. In consecinta, copilul se
naste anemic ( maladia hemolitica a noului-nascut ), necesitand inlocuirea sangelui Rh pozitiv cu
sange Rh negativ.
d. Tesutul muscular:
- intra in alcatuirea muschilor, care sunt principalele organe efectoare din organism;
- este alcatuit din celule alungite numite fibre musculare cu proprietatea principala de a se
contracta;
- exista mai multe tipuri de tesut muscular:
* tesut muscular neted:
- formeaza peretii organelor interne;
- celulele au forma fusiforma cu lungimea de 10-200 microni, iar grosimea in portiunea centrala
este de 10 microni;
- fibrele sunt dispuse paralel una fata de alta in asa fel incat portiunea mai groasa a uneia vine in
contact cu extremitatile subtiri ale fibrelor vecine.;
- se afla sub control involuntar- vegetativ;
- celulele au un nucleu mare, central, iar miofibrilele nu prezinta striatii, ele au microfilamente de
actina si miozina, dar nu sunt asezate sub forma de sarcomere;
- au o viteza de contractie mica, iar durata contractiei este mai mare decat la fibra striata, dar
amplitudinea lor este mai scazuta.

* tesut muscular striat:

- formeaza musculatura scheletica, avand control nervos voluntar;
- celulele au forma prismatica sau cilindrica, cu capetele ovoide, ascutite, mai rar ramificate;
- celulele au membrana ( sarcolema ), citoplasma ( sarcoplasma ) cu organite comune si specifice
si numerosi nuclei asezati periferic;
- miofibrilele sunt organite specifice fibrelor musculare, care le confera acestora proprietati
contractile. Sunt formate din miofilamente de miozina ( groase ) care formeaza discuri
intunecate ( impreuna cu capetele libere ale miofilamentelor de actina ) si de actina ( subtiri )
care formeaza discurile clare;
- o miofibrila este alcatuita din aproximativ 1500 miofilamente de miozina si 3000 miofilamente de
actina dispuse astfel: fiecare miofilament de miozina este inconjurat de 6 miofilamente de actina si
fiecare miofilament de actina este inconjurat de 3 miofilamente de miozina;
- miofilamentele sunt dispuse ordonat si au forme regulate la nivelul musculaturii striate si cardiace,
iar la nivelul musculaturii netede sunt dispuse dezordonat si au forme neregulate;
- discurile intunecate si cele clare alterneaza si sunt asezate la acelasi nivel in toate fibrele
musculare, conferindu-le acestora aspect striat. In centrul discului intunecat se afla o portiune mai
luminoasa banda H, iar in centrul discului clar, o portiune mai intunecata membrana Z. Doua
membrane Z successive delimiteaza un sarcomer unitatea morfo-functionala a fibrei
musculare.
* tesut muscular cardiac:
- formeaza miocardul, are contractie involuntara;
- fibrele musculare sunt alungite si ramificate, cu dimensiuni mai mici decat ale celor striate;
- nucleul este mic, situat central;
- miofibrilele au structura striata, aceste celule vin in contact unele cu altele la nivelul unor discuri
intercalare, care reprezinta jonctiuni intercelulare specializate
e. Tesutul nervos:
- este alcatuit din neuroni si celule gliale;
- neuronii sunt unitatile de structura si de functie ale sistemului nervos;
- clasificarea neuronilor:
dupa forma corpului celular
- stelati;
- ovali;
- piriformi;
- piramidali;
- rotunzi;

dupa numarul prelungirilor

- unipolari;
- pseudounipolari;
- bipolari;
- multipolari;

dupa functie
- senzitivi;
- motori;
- de asociatie;
- secretori;

Neuronii sunt formati din corp celular si prelungiri: dendrite si axoni;

* corpul celular:
- formeaza substanta cenusie a nevraxului si este delimitat de neurilema;
- in neuroplasma se afla: mitocondrii, reticul endoplasmatic, aparatul Golgi, lizozomi, neurofibrile
( rol de sustinere si transport ), corpii Nissl ( rol in sintezele neuronale ), nucleul situate central;

* prelungiri: pot fi:

** dendrite:
- sunt prelungiri neobligatorii, ramificate, contin neurofibrile ci corpii Nissl; conduc influxul nervos
aferent ( centripet );
** axonul:
- prelungire obligatorie, unica, delimitata de axolema care contine mitocondrii, lizozomi,
neurofibrile;
- conduce influxul nervos eferent ( centrifug );
- este protejat de trei teci: - teaca de mielina: este secretata de celulele gliale Schwann sau de
oligodendrite; are rol nutritive, de protectie, izolator;
- teaca Schwann: este formata din celule gliale, este dispusa
concentric in jurul tecii de mielina; intre doua celule Schwann se afla o strangulatie Ranvier; are rol
in secretia tecii de mielina, de protectie, trofic si in conducerea saltatorie a influxului nervos;
- teaca Henle: este formata din substanta fundamentala amorfa si fibre
conjunctive asezate in retea; are rol trofic si de protectie.
** ramificatii axonale butonate: butonii terminali contin neurofibrile, mitocondrii, vezicule
cu mediatori chimici cu rol in transmiterea influxului nervos prin intermediul sinapselor.
Neuronii se leaga intre prin sinapse care pot fi chimice si electrice. Structura unei sinapse
chimice prezinta:
- membrana presinaptica- apartine butonului terminal al axonului ( cu vezicule cu mediator
chimic= neurotransmitator ) si este reprezentata de axolema acestuia;
- fanta sinaptica- reprezentata de spatial dintre membrana presinaptica si postsinaptica;
- membrana postsinaptica- este reprezentata de neurilema corpului celular ( sinapse axosomatice ) sau a dendritelor ( sinapse axo-dendritice ), de axolema portiunii initiala a axonului
( sinapse axo- axonice ) sau de sarcolema fibrei musculare striate in cazul placii motorii ( sinapse
neuro-musculare ).
Proprietatile neuronului:
1. excitabilitatea: reprezinta capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari
specifice la actiunea stimulilor. In conditii experimentale poate fi determinata cantitativ la animale si
la om. Se caracterizeaza prin urmatorii parametrii:
- intensitatea prag a stimulilor ( reobaza ): reprezinta intensitatea necesara unui stimul pentru a
produce un influx nervos. Stimulii cu intensitate inferioara pragului se numesc subliminari, iar cei
cu intensitate superioara pragului se numesc supraliminari ( legea tot sau nimic ).
- timpul util: reprezinta timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a produce un
influx nervos.
- cronaxia: reprezinta timpul minim necesar unui stimul ( curent electric ), avand o intensitate
dubla fata de reobaza, pentru a produce un influx nervos.
- labilitatea: reprezinta capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de stimuli pe
unitatea de timp.
- perioada refractara: reprezinta proprietatea neuronului de a nu raspunde la un stimul nou, in
timpul unui raspuns la un stimul anterior.

- bruschetea: reprezinta rapiditatea cu care actioneaza stimulul.

2. conductibilitatea: reprezinta capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin
axon spre alt neuron sau spre un organ efector.Suportul fizico-chimic al excitabilitatii si al
conductibilitatii este reprezentat de potentialul electric membranar.
Functionarea sinapselor
Influxul nervos care se manifesta ca o unda de depolarizare, odata ajuns la nivelul
butonilor terminali, determina fuzionarea veziculelor cu membrana presinaptica, spargerea lor si
eliminarea mediatorilor chimici. Acestia difuzeaza prin fanta sinaptica si ajung in contact cu fata
externa a membranei postsinaptice, la nivelul receptorilor specifici. Membrana postsinaptica este
depolarizata si permite propagarea influxului nervos. Neurotransmitatorii sunt inactivati rapid de
enzimele din fanta sinaptica, apoi sunt reinglobati in vezicule sau trec in circulatia sangvina.
Sinteza de noi cantitati de mediatori chimici se face pe seama ATP din mitocondriile existente in
numar foarte mare la nivelul butonilor terminali ai axonului. La nivelul sinapselor dintre receptori si
neuroni, datorita fantei sinaptice foarte inguste, influxul nervos se autopropaga prin mecanismul
circuitelor locale. La nivelul placii motorii, acetilcolina se fixeaza prin receptori specifici de
sarcolema depolarizand-o si determinand un potential local terminal de placa. Acesta va genera
potentiale de actiune ce se propaga de la placa motorie in toate directiile.
Clasificarea sinapselor:
Din punct
functional

de

vedere Din punct de vedere al Dupa structurile implicate

efectului

a. cu transmitere chimica:
- adrenergice;
- colinergice;
b. cu transmitere electrica;

a. excitatorii;
b. inhibitorii;

a. interneuronale:
- axo-somatice;
- axo-dendritice;
- axo-axonale;
b. neuron-receptor;
c. neuron-efector ( placa
motorie ).

Celulele gliale ( nevrogliile ):

- sunt in numar de peste 10 ori mai mare decat neuronii;
- prezinta prelungiri citoplasmatice de lungimi variabile si bogat ramificate;
- au capacitate de diviziune si asigura cicatrizarea, suportul, protectia si nutritia neuronilor, participa
la formarea tecii de mielina;
- exista doua tipuri de nevroglii: macroglia (reprezentata de astrocite si oligodendrocite ) si
microglia ( reprezentata de celulele gliale mobile).