Sunteți pe pagina 1din 2

Tema si viziunea despre lume

Lucian Blaga a fost fiu de preot, si-a format propriul sistem filozofic
in care isi expune viziunea despre lume, care se fundamenteaza pe notiunea
de mister. Romanul de debut al autorului este Poemele luminii , in care
transmite setea de viata. Astfel, lumea este orizontul misterului, iar misterul
circumscrie dimensiunile esentiale ale existentei. Il viziunea lui Blaga,
Marele mister este alcatuit din Marele Anonim si Marele Orb, entitate
nedeterminate care, dorind sa se cunoasca, se proiecteaza intr-o lume
limitata, dar care ii seamana. Lumea limitata este o cenzura transcendenta,
neperceputa tragic de Blaga.
Parti ale Marelui Anonim pot fi regasite in fiecare om, si se numesc
Diferentiale divine; cei care le descopera devin creatori. Creatia este singura
ratiune de a fi a omului. Omul trebuie sa fie creator pentru a-si justifica
existenta.
Raportarea la mister presupune cunoasterea paradisiaca: are ca
finalitate determinarea obiectului socotit in intregime dat si cunoasterea
luciferica considera obiectul obiectul despicat in doua : o parte care se
arata si o parte care se ascunde. Obiectul cunoasterii luciferice este
totdeauna un mister. Cunoasterea paradisiaca isi este siesi suficienta.
Opera Biografie este o arta poetica pentru volumul Lauda
somnului .Prima poezie din volum, aceasta exprima conceptia despre
poezie si rolul poetului. Aparut in 1929, volumul este expresia nelinistilor
provenite de destramarea, pierderea puterii creatoare a omului, provocate de
dezvoltarea civilizatiei. Astfel, solutia consta in revenirea la mituri, care isi
au originea in vis, iar somnul este asociat visului ca motiv.
Lauda somnului sugereaza lauda miturilor.
Titlul este sursa lirismului; la originea poeziei se afla propria
existenta. Bacovia readice in prin plan confesiunea, refuzata de modernisti.
In ceea ce priveste structura, opera este alcatuita din patru secvente
poetice. Prima secventa cuprinde primele trei versuri. Structura unde si
cand sugereaza nedeterminare spatio-temporala, aflata in inversiune.
Termenul lumina este un motiv asociat cunoasterii, iar metafora lumea
este o cantare transmite situarea eului liric, redefinirea raportului dintre
poet si lume, ca idei poetice.
Se remarca antiteza lumina/umbra, unde in lumina eul liric se afirma
ca instanta cunoscatoare, spre deosebire de intuneric, in care isi asociaza
initial cunoasterea rationala. Acesta incearca sa isi amageasca cunoasterea
rationala cu ideea ca lumea este o cantare. Incercarea estede a trece prin

actul poetic de la o cunoastere rationala la o cunoastere paradisiaca prin


transfigurarea realitatii.
Pentru Blaga, cantecul inseamna prelungirea in lumea creatului, a
tacerii originare. In el se regasesc echilibrul si armonia. Prin cantec, faptura
umana isi marturiseste apartenenta la lume. Pentru poet, poezia devine o
transfigurare a realului, o recuperare a cantecului initial si o trecere de la
cunoasterea rationala la cea paradisiaca.
In cea de-a doua secventa se defineste eul liric. Ideea este definirea
eului liric ca o unitate de elemente constradictorii. In versul strain
zambind, vrajit suind eul se defineste prin doua epitete : primul este
strain care sugereaza dudublarea, alienarea, iar al doilea : vrajit
evidentiaza fascinatia existentiala la care eul nu poate participa decat daca e
identic cu el insusi.
Gerunziile confirma permanentizarea acestei conditii. Constradictia
este explicitata si de versurile: Cand vinovat pe coperisele iadului / Cand
fara pacat pe muntele cu crini , care consta in antiteza dintre puritate si
vinovatie. Atitudinea eului este una de mirare fata de lume, explicitata in
versul ma-mplinesc in mijlocul ei cu mirare .
Cea de-a treia secventa evidentiaza intoarcerea la origini, in care eul
este definit prin contradictii. Metafora povestile sangelui uitat demult
asociata indicelui de timp seara transmite intoarcerea catre sine in timp
ce versul ziua traiesc imprastiat cu furtuna transmite risipirea eului.
Intr-un interviu, Blaga preciza ca Poezia care convine mie
reinnoieste o legatura pura cu fondul nostru sufletesc primitiv . Cea de-a
patra secventa este separata de restul textului, construita in jurul conditiei
tragice a poetului care prin poezie trebuie sa restaureze sensurile pierdute.
Conditia tragica este evidentiata de versul tacand imi trec steaua ca o
povara.
Tot in ce-a de-a patra secventa sunt anuntate marile teme : marea
trecere , metafora pentru timpul cascada, timp descendent care conduce catre
moarte si somnul lumii, care sugereaza dorinta de a participa la existenta
absoluta, ilustrata prin mituri.