Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SI
LIBERTATEA DE A PRIMI INFORMATII
Cuvantul informatie - este polisemantic, putnd cpta mai multe semnificaii (uneori
total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile i contextele
foarte variate n care este folosit. n afara nelesurilor din limbajul comun, el are i alte
sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (tiinific sau tehnic), fie drept concept n
cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor tiine i tehnologii al cror obiect de studiu
este informaia.
CARE ESTE SCOPUL ACCESULUI LA INFORMATIE?
In primul rand informatia contribuie la sensibilizarea cetateniilor fata de subiectul
publicsi fata de participarea la procesul decisional in domenii de interes
comun,formandu-le o opinie asupra starii societatii in care traiesc si asupra autoritatiilor
care ii guverneaza.O atare participare cetateneasca este spre beneficiul tuturor.O
autoritate administrativa,operand intr-un context de accesibilitate va fi mult mai
eficienta,deoarece stie ca rezultatul muncii sale ar putea fi examinat de catre toti si,prin
urmare,mai bine inteles.Ea realizeaza responsabilitatea pentru actiunile sale inadecvate.
De asemenea, accesul la informatie poate contribui la evitarea devierilor din partea
autoritatilor administrative,prea des favorizate prin ceea ce numim noi cultura
tainei.Aceasta cultura trebuie sa fie inlocuita printr-o cultura de
accesibilitate,indinspensabila pentru afirmarea legimitatii autoritatii administrative in
calitatea sa de serviciu public,pentru dezvoltarea unor raporturi de incredere intre
autoritatiile publice si cetateni si pentru supravegherea integritatii functionarilor astfel
evitand riscul coruptiei.
CINE POATE CERE INFORMATII?
Orice persoana.Ea are dreptul de a solicita furnizorilor de informatii personal sau prin
reprezentantii sai,orice informatii aflate in posesia acestora,cu exceptiile stabilite de
legislatie.Dreptul persoanei de a avea acces la informatii,inclusive la informatiile cu
caracter personal,nu poate fi ingradit decat in conditiile legii.
Furnizorul de informatii,in conformitate cu competentele care ii revin,este obligat:
-sa asigure informarea active,corecta si la timp a cetatenilor asupra chestiunilor de interes
public si asupra problemelor de interes personal
-sa garanteze liberal acces la informatie
-sa respecte limitarile accesului la informatie,prevazute de legislatie,in scopul protejarii
informatiei confidentiale,vietii private a persoanei si securitatii nationale
-sa respecte termenii de furnizare a informatiei prevazute de lege
-sa dea publicatii propriile acte adoptate in conformitate cu legea
principiul a fost invocat ntr-o hotrre Gaskin vs. Regatul-Unit din 1989, n
legtur cu accesul unei persoane la dosarele serviciilor sociale referitoare la
plasamentul su n diverse familii de primire n perioada copilriei;
- acest drept nu este totui absolut. ntr-o hotrre recent, din 2003 - Odivre
vs.Frana, Curtea a admis c statul prt nu nclcase articolul 8 al Conveniei,
prin protejarea secretului identitii mamei reclamantei, care i dduse natere
conform formulei X, adic o abandonase i o ncredinase serviciilor sociale,
solicitnd totodat, s beneficieze de anonimat.
2) dreptul de a controla informaiile care te privesc i care sunt coninute n
fiiere:
- acest drept a fost mai nti timid afirmat de ctre Curte, n hotrrea Leander vs.
Suedia din 1987, prin care a admis c, n scopuri de securitate naional, un fiier
care conine date personale despre reclamant a putut fi comunicat ntreprinderii
care inteniona s-l angajeze, fr ca el nsui s poat avea acces la datele
respective;
- n schimb, acest drept a fost consacrat n dou hotrri pronunate n anul 2000,
Amann vs. Elveia i Rotaru vs. Romnia. n ambele cazuri, statul prt a fost
condamnat de Curte pentru a fi pstrat n fiiere informaii care afectau viaa
privat a reclamantului, fr s organizeze un mecanism satisfctor relativ la
dreptul de acces, de rectificare i, eventual, de tergere.
3) dreptul de a primi informaii care pot beneficia vieii private a unei persoane
sau unui grup de persoane:
n cauza Open Door vs. Irlanda, Curtea Suprem irlandez interzisese unor
societi fr scop lucrativ s furnizeze femeilor gravide informaii despre
posibilitile de a efectua, n alt ar, ntreruperea voluntar a sarcinii, avortul
fiind interzis prin Constituia Irlandei. n hotrre, pronunat n 1992, Curtea
European a Drepturilor Omului a considerat c ordonana Curii Supreme
constituia o piedic absolut i, prin urmare, excesiv - n sensul articolului 10 al
Conveniei - mpotriva dreptului femeilor de a primi informaii despre un subiect
care le afecta ndeaproape viaa privat, cu att mai mult cu ct o eventual
decizie n baza acestor informaii inea de liberul arbitru al fiecrei femei.
Un alt grup de persoane care aveau dreptul s primeasc informaii, potrivit
Curii, l constituie elevii ciprioi greci ale cror manuale colare au fost cenzurate
n partea de nord a insulei. Curtea a judecat n 2001, n cauza interstatal Cipru vs.
Turcia, c era vorba de o nclcare a libertii de a primi informaii n sensul
articolului 10.
B. Dreptul de a primi informaii care prezint un interes public
Evident, frontiera dintre interes din punctul de vedere al vieii private i interesul
public nu este rigid, aa cum o arat exemplul cauzei Open Door. Totui, exist
cazuri n care dreptul la informaie este mai impersonal i mai nedifereniat, astfel
nct mai degrab este logic s vorbim despre interesul public.
Un exemplu de un atare interes este furnizat de hotrrea Dalban din 1999, bine
cunoscut n Romnia. n spe, subiectul de interes public era, potrivit Curii
noastre, "administrarea patrimoniului de stat i modul n care politicienii i
ndeplinesc mandatul". Era deci legitim ca publicul s fie informat, iar
condamnarea autorului articolelor care denunau fraudele ce ar fi fost comise de
ctre un director de ntreprindere, fr ca senatorul care reprezenta statul n
aceast societate s le fi dezvluit vreodat, constituia, prin urmare, o ingerin
disproporionat n exercitarea libertii de exprimare a acestui ziarist.
- Exemplul arat c relaiile dintre libertatea de exprimare i dreptul la informare au
un caracter simetric i c, n mod frecvent, ntre aceast libertate i acest drept
vine s se interpun un al treilea drept, cel al persoanelor ce trebuie protejate
mpotriva defimrii. Avem deci un triunghi. Dar cu ct interesul public este mai
important, cu att mai puin acoperitoare este protecia, dei legitim, ea nsi,
mpotriva defimrii. Este deci o situaie relativ rar ca dreptul la reputaie al
persoanei defimate s prevaleze asupra interesului public, acela de a primi
informaii. Pentru un asemenea exemplu, voi cita decizia de inadmisibilitate
pronunat n 2001, ntr-o cauz Verdens Gang vs. Norvegia, care vine ntructva
ca pandant la cauza Bergens Tidende.
- LIBERTATEA DE EXPRIMARE
- Orice persoan are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie i libertatea de a primi sau de a comunica informaii ori idei
fr amestecul autoritilor publice i fr a ine seama de frontiere. Prezentul
articol nu mpiedic Statele s supun societile de radiodifuziune, de
cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
- Exercitarea acestor liberti ce comport ndatoriri i responsabiliti, poate fi
supus unor formaliti, condiii, restrngeri sau sanciuni prevzute de lege, care
constituie msuri necesare, ntr-o societate democratic, pentru securitatea
naional, integritatea teritorial sau sigurana public, aprarea ordinii i
prevenirea infraciunilor, protecia sntii sau a moralei, protecia reputaiei sau
a drepturilor altora, pentru a mpiedica divulgarea de informaii confideniale sau
pentru a garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti.
- Ce este informaia de interes public?
- Prin informaie de interes public se nelege orice informaie care privete sau care
rezult din activitile unei autoriti publice sau instituii publice, indiferent de
suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaiei.
De asemenea Mass-media este reprezinta una dintre cele mai importante metode de
informare a populatiei.
Termenul Mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie englez la plural cu
traducerea "mediile de mase". Media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele de
informaie publice, ca de exemplu televiziune, radio, Internet, pres inclusiv apariiile
periodice ca ziare, reviste sau foiletoane. Mass-media este o denumire general a
tuturor mijloacelor de informare n mas. Aceste mijloace sunt variate: presa sau
mijloacele electronice de informare (televizor, radio, reele de calculatoare).
Dezvoltarea acestora a dus la o rspndire pe scar larg a informaiei. Aceast
dezvoltare este rezultatul dorinei oamenilor de a fi informai. Cele mai rspndite
mijloace de informare sunt presa scris, televiziunea i radioul. Acestea ocup
ca omul,in timpul liber trebuie sa se relaxeze,iar aceasta modalitate este printre cele
mai ieftine si comode.
Functia de interpretare are rolul de a oferi individului informatia gata
prelucrata.Astfel,cititorul/telespectatorul primeste nu doar informatia in stare pura,ci
odata cu ea ,si modul in care ar trebui privita aceasta.
Functia de legatura reprezinta oportunitatea creata care prin intermediul canalelor
mediatice ca multimi de oameni sa fie conectate simultan la un eveniment.
Si nu in ultimul rand,functia de culturalizare care are rolul de a-i instrui in special pe
cei cu un nivel de cunostinte mai slab.Acest fapt nu se realizeaza insa decat prin
aspectele de nisa,rar intalnite in ziua de azi.Educatia pe care o promoveaza massmedia este predominat negativa,dar acest lucru se datoreaza dezinteresului cu care
publicul trateaza revistele si programele educationale.
Asadar,mass-media ofera ceea ce publicul cere,pentru ca obiectivul prim al acesteia
este sa faca vanzare.Depinde de fiecare in parte,daca doreste sa fie informat sau
dezinformat,daca doreste sa vada un lucru de o calitate superioara sau se multumeste
sa se arunce in multimea celor care se complac in emisiuni de calitate indoielnica.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede, in articolul 19, faptul ca "orice
persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea
de a sustine propriile opinii, fara interferente, libertatea de a cauta, primi si raspandi
informatii si idei prin orice mijloace si fara frontiere".
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata
prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2, incheiata la Roma la
4 noiembrie 1950 (publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994), in
articolul 10, prevede:
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara
amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu
impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de
televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi
supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care
constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala,
integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea
infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor
altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta
autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
In articolul 31 al Constitutiei Romaniei este precizat dreptul la informatie:
Constitutia spune ca dreptul unei persoane de a avea acces la orice informaie de
interes public nu poate fi ngrdit.De asemenea precizeaza faptul ca si autoritile
publice, potrivit competenelor ce le revin, sunt obligate s asigure informarea corect
a cetenilor asupra treburilor publice i asupra problemelor de interes personal.
Consititutia precizeaza si faptul ca dreptul la informaie nu trebuie s prejudicieze
msurile de protecie a tinerilor sau securitatea naional si ca mijloacele de informare
n mas, publice i private, sunt obligate s asigure informarea corect a opiniei
publice,iar serviciile publice de radio i de televiziune sunt autonome. Ele trebuie s