Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O3 Politica de dividend
O4 Riscurile financiare si metodele de dirijare cu ele
O1 Esenta si rolul politicii financiare
Politica financiara reprezinta un ansamblu de metode si instrumente cu caracter financiar, antrenate in
procurarea, alocarea si gestionarea resurselor banesti in vederea realizarii obiectivului principal al intreprinderii de
maximizarea valorii de piata si maximizarea profitului.
Scopul politicii financiare consta in folosirea totala si maximala a potentialului financiar si majorarea contiua a
lui.
Politica financiara este compusa din 2 aspecte:
1. Aspectul strategic (strategia financiara);
2. Aspectul tactic (tactica financiara);
Strategia financiara se eleboreaza in corespundere cu sarcinile social-economice globale de dezvoltare a
intreprinderii.
Tactica financiara se subordoneaza stratefiei financiare si totodata corecteaza si gestioneaza anumite directii si
metode de formare si folosire a resurselor financiare in limitele unei anumite perioade de timp.
Tactica financiara reprezinta o anumita etapa a strategiei financiare si de aceea este mai putin static si e mai
influentata de un sir de factori macro si micro economici.
Politica financiara a intreprinderii nu poate fi privita in afara politicii financiare a statului. Mediul economic
extern al intreprinderii in totdeauna influenteaza mai puternic activitatea operationala decit mediul intern, de aceea
politica financiara a intrerpinderii intr-o masura foarte mare este dependenta de politica financiara a statului, de
realitatea si rationalitatea ei.
Directivele (directiile) de manifestare ale politicii financiare a intreprinderii constau in:
Selectarea proiectelor de investitii ca suport al alocarii resurselor financiare pentru finansarea proiectelor.
Identificarea modalitatilor de finansare si a surselor da capital utilizabile.
Fundamentarea structurii financiare a intreprinderii cu asigurarea unui raport optim intre capitalul propriu si
capitalul asigurat.
Alegerea variantelor de distribuire a dividendelor, respectiv si a profitului net.
Modificarea majorarii capitalului propriu si alegerea solutiilor de aplicat in acest scop.
Indatorarea intreprinderii pornind de la nevoile de lichiditati si evolutia ratei dobinzii pe piata financiara.
Politica financiara se structureaza pe 3 componente:
1.Politica de investitii
2.Politica de finantare (creditare)
3.Politica de dividend
Politica de investitii Cuprinde ansamblul de decizii privind plasarea capitalului in anumite operatiuni economice
in prezent, cu scopul de a obtine un profit in viitor.
O2 Politica de finantare
Politica de finantare reprezinta totalitatea deciziilor referitor la formarea capitalului pentru intreprindere, la
acoperirea nevoilor de finantare a proiectelor sale, fie din fonduri proprii (surse interne) sau din fonduri externe
(surse externe).
Sursele interne de finantare provin din:
-propria activitate (profitul net, fondul de amortizare, uzura mijloacelor fixe)
-de la proprietari (majorarea capitalului statutar, ajutor financiar de la fondatori)
Necesitatile dee finantare pot fi asigurate prin largirea capitalului propriu. Un element de baza al careia este
capitalul statutar.
Metodele de majorare a Capitalului Statutar sunt:
-emiterea de actiuni;
-politica reziduala
-politica dividendului stabil
-politica ratei de plata constante a dividendelor
Instrumentele de realizare a politicii financiare:
1. Instrumentele operationale: -titluri financiare;
-metode si tehnici de derulare a activitatii financiare;
-autofinantarea, creditarea
2. Instrumentele functionale: documentele de proviziune finananciara, de control si de analiza financiara.
O4 Riscurile financiare si metodele de dirijare cu ele
Activitatea economica a oricarei intreprinderi presupune existenta si asumarea anumtor riscuri.
Principalele riscuri la intreprindere sunt:
Riscul economic care este cauzat in primul rind de natura operatiunilor efectuate de firma, factorii determinati
fiind: -procesul de competitie si marimea firmei;
-livierul financiar;
-variatia preturilor de intrare;
-abilitatea de a ajusta preturile de iesire;
Riscul financiar consta in incapacitatea intreprinderii de a face fata obligatiunilor sale de plata fata de credit, iar
la un volum mare a datoriilor exagerate intreprinderea poate deveni insolvabila.
Catre riscul financiar se atribuie:
Riscul creditar- pierderea banilor de catre intreprindere din cauza nerambursarii la timo a creditelor si
dobinzelor.
Riscul de dobinda pericolul ca dobinda va fi mai mare decit efectele imprumutului.
Riscul valutar pericolul pierderii mijloacelor financiare ca rezultat al schimbarilor nefavorabile ale cursului
valutar.
Riscul proftului ratat;
Riscul investitional;
Din punct de vedere al operativitatii primirii deciziilor, aplicarea metodelor si a actiunilor de minimizare si
lichidare a riscurilor se cunosc 3 tipuri de politici de gestionare a riscurilor:
Politica activa/agresiva consta in folosirea maxima a informatiei existente si metodelor de gestionare pentru
minimizarea riscurilor, in acest caz actiunilor si aplicatiile se efectueaza inaintea prevenirii riscului;
Politica adoptiva;
Politica conservativa localizam riscul produs;
Investitiile financiare
Neproductive
-actiuni
Obiectivele de menire social-economice,
caminele, punctele, medicale, casa de
cultura, bazele de odihna, terenuri de
sport, gradinite.
-obligatiuni
-alte titluri de
-depozitele
II Metode accelerate:
4. Coeficientul de reinoire a mijlocului fix = Val. intrat a MF in perioada raportata / Val. MF la sf. perioadei
5. Compzitia tehnologica a mijlocului fix = masini, utilaje, instalatii de productie / MF total
6. Rentabilitatea mijlocului fix = ( Profit / Val. medie anuala a MF ) * 100%
7. Randamentul mijlocului fix = Costul produselor fabricate / Val medie anuala a MF
PRODUCERE
REALIZARE
Trecerea activelor curente prin toate fazele a procesului de producere se numeste cicluri de sxploatare.
Trecerea capitalului dintr-o faza in alta se numeste rotatia si reprezinta o parte componenta a fluxurilor neintrerupte
ale activitatii.
Perioada in decursul careia mijloacele banesti efectueaza o rotatie reprezinta prin sine durata de roatie. Acest
ciclu se compune din segmentul de timp din momentul achitarii banesti pentru materia prima, materiale si incasarile
banesti pentru livrarile efectuate.
Tinind cont ca activele curente au o viteza de rotatie inalta si operatiunile ciclului de exploatare sunt permanente
si au de a elabora si a folosi o tactica rationala si eficienta de gestiune a ciclului de exploatare.
1. Politica agresiva presupune atingerea scopurilor prin obtinerea si folosirea stocurilor de materie prima si
materiale minime sau chiar in cantitati zero, aprovizionarea facindu-se in momentul aparitiei necesitatii. Se
caracterizeaza prin nivelul scazut al cheltuielilor de pastrare, nivelul sporit al restabilitatii, nivelul inalt al riscului.
Necesita un control riguros si permanent al stocurilor existente si necesitatilor aparute.
2. Politica conservatista presupune obtinerea rezultatului prin obtinerea si folosirea stocurilor mari. Se
caracterizeaza prin nivelul ridicat al cheltuielilor de depozitare si pastrare, nivelul scazut al rentabilitatii si gradul
mic al riscului.
3. Politica echilibrata reprezinta prin sine o combinare a celorlalte 2 politici care ne-ar asigura o corelatie
optima intre nivelul riscului si nivelul rentabilitatii.
O3 Metodele de gestionare a stocurilor. Nivelul optim al stocurilor A t/s
Din punct de vedere material, stocurile reprezinta cantitatea fizica a materiei necesara pentru fiecare faza a
ciclului de producere si pentru asigurarea derularii lui neintrerupte. Din punct de vedere financiar, stocul reprezinta
imobilizarea resurselor financiare care il vor recupera numai dupa trecerea prin toate fazele ciclului de producere
intreprinderea poate sa detina 3 tipuri de stocuri:
1. stocuri de materie prima si material.
2. stocuri de productie in curs de executie.
3. stocuri de productie finita.
b) Costul de depozitare si pastrare unde se atribuie costurile de pastrarem salariu, energie electrica, cheltuielile de
asigurare, pierderile de la alterare, costul capitalului folosit, pierderile de la valorizarea velutei.
Pentru a-si asigura un proces de producere neintrerupt, tinundu-se cont de risc acceptat, intreprinderea isi
determina si pastreaza un stoc optim (de materie prima si material). (CP)
costuri
S=
Ca
2*N*Ca / Pa*Cp
Cp
S optim
Consumul specific reprezinta cantitati minime de materie prima si materiale necesare pentru producerea unei
unitati de produs finit.
Exista citeva metode de gestionare a stocurilor:
1. Grupa a sunt stocurile cu costuri inalte si cu o cota aparte minima.
2. Stocurile cu costuri medii si cota parte medie.
3. Stocurile cu costuri mici si insemnatate mica, lipsa lor nu duce la stoparea procesului de producere.
Metodele de gestiune a stocurilor presupune controlul asupra suficientei si intergritatii acestora. Astfel pot fi
utilizate urmatoarele metode de control a stocurilor.
Metode:
1. Metoda ABC presupune clasificarea stocurilor in 3 grupe dupa importanta lor:
A stocurile putine,dar valoroase de obicei, ponderea acestor stocuri este de 10%, iar valoarea este de 70%.
B elementele mai putin importante, atit numeric si valoric.
C include stocurile cele mai putin importante.
2. Metoda celor doua reciproce presupune aranjarea elementelor de stoc in doua recipiente, unul este stoc
recent, iar celalalt este rezerva.
3. Metoda liniei rosii se aplica in cazul in care elementele de stoc sunt asezate intr-un vas transparent, care este o
linie rosie. Cind nivelul stocului ajunge la linie, este necesara efectuarea unei noi comenzi in aprovizionare.
4. Metoda CANBAN este numita si stocul zero, ce prevede detinerea unui stoc minim si aprovizionarea dupa
necesitate.
5. Metoda computerizata de gestiunea stocurilor se foloseste la companiile mari, care detin stocuri de zeci sau
sute de elemente, iar utiliarea lor este direct proportionala cu volumul vinzarilor.
O4 Finantarea activelor pe t/s
Sursele de finantare a activelor curente se impart in:
-surse interne (proprii)
-surse externe (straine)
Surse interne sunt sursele formate in cadrul intreprinderii si obtinute in rezultatul realizarii marfurilor si
serviciilor. Avind in vedere faptul ca activele curente se consuma integral intr-un singur ciclu de exploatare,
asigurarea continua necesita resurse permanente de finantare.
Surse esterne sunt constituite din imprumuturi, unu ar fi credite bancare pe t/s si credite comerciale.
Partea surselor financiare care asigura finantarea permanenta a activelor curente se numeste Fond de
rulment (FR). El poate fi brut (FRB), net (FRN), propriu (FRP) si strain (FRS).
Fondul de rulment brut = AC (total AC) = Stocuri + Creante pe t/s + Investii pe t/s + Disponibilitati banesti.
Fondul de rulment net = CP (capital permanent) ATL sau FRN = AC RT (resurse de trezorarie).
Fondul de rulment net pozitiv ne indica existenta la intreprindere a unui excedent de lichiditati fata de
necesitatile pe t/s si asigurarea echilibrului financiar si o lichiditate inalta.
Fondul de rulment negativ indica existenta unor dificultati financare prvind solvabilitatea si echilibrul
financiar al intreprinderii.
Fondul de rulment propriu = CP (Capital propriu) ATL FRN FRS.
Fondul de rulment strain = CP (Capital permanent) CP (Capita propriu) FRN FRP.
In caz cind FR este insificient pentru finantarea AC, intreprinderea apeleaza la resurse financiare astrase si
anume :
- credite bancare pe t/s;
- credite comerciale;
O5 Rotatia AC si indicatorii eficientei utilizarii lor
Folosirea eficienta a AC presupune existenta la intreprindere a unui stoc optim de materie prima, asigurarea
ritmicitatii productiei , optimizarea duratei de transformare a AC in Mijloace Fixe.
Rotatia se numeste totalitatea operatiunilor realizate de intreprindere in scopul tranformarii AC din forma
initiala de Mijloc Banesc si pina la intoarcerea lor in aceeasi stare.
Pentru aprecierea eficientei utilizarii AC, se calculeaza viteza de rotatie prin:
1) Numarul de rotatie = VN (vinzari nete) / AC (active curente);
- ne arata cite rotatii depline efectueaza AC intr-o anumita perioada de timp.
2) Durata unei roatii = 365 / n;
- ne arata in cit timp activele curente efectueaza un ciclu intreg.
In practica economica viteza de roatatie a AC pe parcursul folosirii lor poate sa se accelereze sau sa
incetineasca. Incetinirea sau accelerarea vitezei de roatatie a AC au ca rezultat influente diferite asupra activitatii
intreprinderii si asupra disponibilitatilor financiare aLe intreprinderii. De aceea se mai calculeaza un indivicator
prin care se determina efectul de la incetinirea vitezei de rotatie sau accelerarea. (Ac)
,,+ Incetinirea vitezei de rotatie
Ef = VN / 360*(D1 D0) =
,,-Accelerarea vitezei de rotatie
2) In faza productiei :
- utilizarea tehnologiei avansate;
- asigurarea cu forta de munca;
- asigurarea reparatiilor curente ale MF in scopul utilizarii neintrerupte;
3) In faza comercializarii :
- publicitatea;
- producerea unor bunuri si servicii solicitate;
- acordarea reducerilor;
Termenul de prescripie (la datorii) nseamn termenul n care n mod juridic noi putem cere datoriile.
Pentru a preveni unele situaii nefavorabile, ntreprinderea trebuie s elaboreze i s adopte o politic optim de
clientel. Care const n monitorizarea i analiza permanent a clienilor si.
Monitorizarea i analiza clienilor const n:
1) Determinarea i analiza lichiditii clientului;
2) Analiza capacitii de plat;
3) Analiza rentabilitii clientului.
n practica economic sunt mai multe metode de apreciere a probabilitii trecerii clientului din categoria
clasificat cu capacitate de plat nalt n categoria clasificat insolvabil.
I. Metoda lui Altman:
Nu se consider venit aporturile fondatorilor n Capitalul Social al ntreprinderii, deoarece ele nu sunt rezultate ale
activitii curente a ntreprinderii.
Nu se consider venituri sumele ncasate la comand n folosul terilor.(TVA, accize, etc.)
Prin cheltuieli - se nelege orice consum sau pierderi, care se deduc din venit la determinarea profitului impozabil.
Consumurile reprezint resursele utilizate n procesul de producere care i pierd forma sa fizico-natural iniial i
fiind supuse unor prelucrri, se transform n produse cu alt valoare i alt destinaie (produse finite).
Consumurile se clasific dup anumite criterii:
1) Din punct de vedere a participrii la procesul de producere se clasific n:
-
Consumuri directe, ele pot fi atribuite la un produs concret (materia prim, materiale, uzura mijloacelor
productive active, energia electric productiv, salariul muncitorilor) .
Consumuri indirecte, acele consumuri care nu pot fi atribuite concret unui produs careva (salariul
administraiei, iluminarea, cheltuieli de paz, convorbiri telefonice, delegaii) .
Consumurile privind retribuirea muncii, se includ consumurile privind retribuirea muncii personalului
ncadrat n producia de baz a ntreprinderii, inclusiv premiile i alte sume pltite sub form de stimulare,
compensare.
n expresie valoric, cheltuielile reprezint totalitatea resurselor consumate de agenii economici ntr-o perioad
de timp, pentru obinerea i livrarea pe pia a bunurilor i serviciilor cu scopul de a cpta un venit.
O2 Clasificarea veniturilor i cheltuielilor
Veniturile la intreprindere sunt clasificate in urmatorul fel:
1. Venituri din activitatea operaional:
a) Venituri din vnzri (sumele ncasate din vnzarea marfei fr impozitele indirecte);
b) Alte venituri operaionale.
b) Venituri din activitatea financiar (%-pt depozitele bancare, cursul valutar, granduri, subvenii,
ajutoare);
c) Venituri excepionale (despgubirile, ajutoare n rezultatul unor calamiti naturale).
Cheltuielile la rindul lor la intreprindere se divizeaza dupa tipurile de activitate in felul urmator:
1. Cheltuieli operaionale:
a) Costul produciei (materia prim, salariile, uzura Mijloacelor Fixe, cheltuieli de ntreinere i
deservire);
b) Cheltuieli comerciale (marketing, reclam, de ambalaj, salariile n reeaua comercial specializat a
produselor).
2. Cheltuieli neoperaionale:
a) Cheltuieli investiionale (casarea i realizarea AM, AN t/l, pierderi din reevaluarea MF, pierderi de la
social-politice, rzboaie).
O3 Rezultatul Financiar al ntreprinderii, forma profitului i indicatorii de apreciere.
Aprecierea nivelului de dezvoltare a ntreprinderii, a modului n care sunt utilizate resursele economice i
financiare de care dispune implic, n mod necesar, msurarea rezultatelor activitii desfurate. Aceste rezultate
pot fi exprimate n form fizic i/sau valoric.
Exprimarea fizic a rezultatelor activitii financiare este legat de principalele particulariti i
caracteristici specifice ale diferitor valori de ntrebuinare, fiind efectuat n uniti naturale, n uniti naturalconvenionale i n uniti de timp de munc: tone, metri cubi, ore, km, numr de uniti etc.
Avantajele i funciile indicatorilor fizici de exprimare a rezultatelor ntreprinderii:
- Forma simpl de expimare;
-
Permit elaborarea de indicatori utili n comparaii internaionale, referitori la nivelul dezvoltrii economice,
precum: consumul de energie electric pe cap de locuitor, consumul de carne pe cap de locuitor etc.
*Dezavantajul acestor indicatori este faptul c ei nu suport agregarea, deoarece ei nu pot fi totalizai pentru
produse sau servicii diferite, exprimate n uniti de msur diferite. De aceea, n practic se recurge la evaluarea
rezultatelor n uniti valorice.
Principalul indicator ce caracterizeaz activitatea ntreprinderii l reprezint Rezultatul Financiar care la
rnsul su poate avea o valoare att negativ ct i pozitiv.
Valoarea pozitiv ne arat c ntreprinderea i acoper integral toate cheltuielile sale din conturile
veniturilor sale obinnd i un surplus.
Valoarea negativ ne reflect faptul c ntreprinderea nu-i acoper toate cheltuielile din conturile
veniturilor.
Din cadrul indicatorilor de exprimare a rezultatelor financiare ale ntreprinderii fac parte:
1. Profitul brut (PB), reprezint rezultatul obinut n urma vnzrii produciei, prestrii serviciilor i
executrii lucrrilor. Se calculeaz ca diferena dintre Vnzri Nete (VN) i Costul Vnzrilor (CV):
Profitul este definit ca rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activiti productive, principal indicator
calitativ care exprim eficiena activitii productive.
*Ca indicator de eficien a activitii economice, profitul reprezint ceea ce se obine n plus, fa de ct s-a
cheltuit n activitatea economic.
Metoda tradiional de determinare a profitului const n compararea cheltuielilor reale efectuate de
ntreprindere pe parcursul unei perioade cu veniturile reale obinute n aceeai perioad. Activitatea este
suficient dac veniturile depesc cheltuielile. Rezultatul pozitiv al diferenei dintre venituri i cheltuieli
semnific existena unui profit, care reprezint sursa de stimulare financiar a salariailor, de remunerare a
acionarilor i sursa de autofinanare a activitii.
Funciile principale ale profitului:
1) Funcia de motivare a personalului angajat, respectiv a acionarilor;
2) Funcia de cretere economic, profitul reprezentnd principala surs a acumulrilor pe baza crora se
desfacere;
d. Extinderii dimensionale a ntreprinderii ca urmare a promovrii strategiei de cretere adoptat etc.
2. Factorii externi : puterea de cumprare a consumatorilor, condiiile pieei financiare: rata dobnzii,
9. Analiza Financiar
O1 Esena, funciile i metodele analizei financiare;
O2 Indicatorii financiari-economici ce caracterizeaz rezultatul financiar al ntreprinderii;
O3 Indicatorii rentabilitii;
O4 Indicatorii lichiditii i capacitii de plat.
O1 Esena, funciile i metodele analizei financiare
Analiza financiar este un element important al managementului financiar i al auditului. Practic toi
utilizatorii drilor de seam financiare ale ntreprinderilor folosesc metode i procedee ale analizei financiare pentru
a lua altitudini privind optimizarea deciziilor sale.
Analiza financiar este un instrument managerial, care contribuie la cunoaterea situaiei financiare a
ntreprinderii, a factorilor i cauzelor care au determinat i cointientizarea trecutului i prezentului pentru
fundamentarea obiectivelor strategice de meninere i dezvoltare a ntreprinderii intr-un mediu de concuren.
Prin intermediului analizei financiare se stabilesc punctele forte i slabe ale gestiunii financiare avnd la
baz anumite norme i criterii. Se dau explicaie a cauzelor obinerii unor rezultate nesatisfctoare i se propun
msuri de mbuntire a lor. tiina economic pune la dispoziia ntreprinderii diferite metode i tehnici de
realizare a analizei financiare.
Metodele se aleg n dependen de scopul analizei i urmeaz s satisfac obiectivele trasate de
ntreprindere.
n acest context, poate fi efectuat o grupare a metodelor folosite n funcie de laturile fundamentale ale
cunoaterii:
- Latura cantitativ;
-
Latura calitativ.
Metode de comparaie;
Matricii;
Corelaiei;
Bilanier;
ABC i altele.
Metoda analizei financiare presupune efectuarea analizei pe 3 direcii principale strns legate ntre ele i
anume:
1. Analiza rezultatului financiar;
2. Analiza situaiei financiare;
3. Analiza eficienei ntreprinderii.
Obiectivele de baz a activitii financiare
1. Identificarea i mobilizarea resurselor interne
2. mbuntirea autonomiei economice-financiare a ntreprinderii
Volumul vnzrilor;
Profitul brut;
Rezultatul operaional;
Profitul impozabil;
2) Indicatorii ai rentabilitii:
n conformitate cu indicatorii utilizrii potenialului tehnico-economic, sunt reprezentai de:
-
Rentabilitatea vnzrilor;
Rentabilitatea financiar.
3) Indicatorii lichiditii msoar capacitatea ntreprinderii de a-i onora obligaiile t/s din contul
activitii curente:
-
Fondul de rulment.
4) Indicatorii gestionrii datoriilor i situaiilor financiare indic gradul n care ntreprinderea utilizeaz
mprumuturile ( i creditele ) pentru finanarea activitii sale. Din ei fac parte:
5) Indicatorii gestionrii Activelor care ne arat ct de eficient sunt utilizate activele ntreprinderii. Din ei
fac parte:
-
6) Indicatorii valorii de pia care actualizeaz i caracterizeaz aciunile (hrtii de valoare) a ntreprinderii
pe piaa financiar, mrimea dividendelor, valoare aciunilor. Din ei fac parte:
-
Dividendul pe o aciune;
Profitul pe o aciune;
a) Informaie intern ( bilanul contabil, rapoartele financiare, rapoartele statistice interne, planuri financiare,
prognozele BNM, Ministerul Finanelor, baza legislativ juridic codul administrativ penal, fiscal, legea
bugetului, codul vamal ).
O3 Indicatorii rentabilitii
Rentabilitatea indicatorul care ne arat eficiena utilizrii de ctre ntreprindere a factorilor de producie
i se caracterizeaz prin urmtorii indicatori:
1. Rentabilitatea vnzrilor:
Rv = ( Profit Brut / Vnzri Nete ) * 100%