Gioachino Rossini

Gioachino Rossini este un compozitor italian care sa nascut la Pessaro in 1792 .

Copilaria si-o petrece alaturi de parinitii lui prin diverse turnee , tatal lui fiind un instrumentist
de exceptie iat mama lui facand o cariera frumoasa dar scurta ca soprana .
Fara a lua lectii de muzica acesta stia deja sa cante la vioara si compuna, compunand
la varta de 12 ani sonatele lui a quatro care dovedesc o maturitate unica in istoria muzicii .
Arta contrapunctului avea sa o desluseasca in urma lecturii a partiturilor lui Mozart si Haynd.
Din 1804 pana in 1810 Rossini este elev al Liceului de muzica din Bologna unde la avut
director pe Stanilas Mattei studiind compizitorii trecutului dar si autorii mai recenti . In
adolescenta Rossini a fost nevoit sa se descurce singur lucrand ca cantaret , corepetitor si
acompaniator la teatru , pe langa clavecin el mai cunostea vioara , viola , violoncelul si cornul
compunand diverse simfonii , mise si cantate dar si opera Demetrio e Polibio scotand la iveala
precocitatea si preocuparea pentru armonie si intrumentatie , lucruri destul de rar intalnite in
Italia acelor timpuri .
In 1810 , opera La Cambiale de matrimonio i-a deschis drumurile carte cele mai mari
treatre din nordul Italiei , pentru care a scris cateva partituri in stil lejer , care l-au facut
celebru la Venetia , Ferrara si Milano , in timp ce opera consacrata Ciro in Babilonia va arata
cat de bogata este cunoasterea stilului sever de care dadea dovada autorul . Anul 1813 i-a adus
faima , la 21 de ani: dupa Il Signor Bruschino , Venetia il va aplauda la scena deschisa pentru
opra seria Tancredi si drama giocoso Italianca in Alger , care au reinoit in mod sigur legile
pentru cele doua genuri.
Ca orice autor trecand peste cateva esecuri Rossini a fost chemat la Napoli de catre
impresarul Barbaja i-au fost create conditii excelente oferinduise o orchestra si o trupa de
cantareti desavarsiti mai ales tenorii Davide , Nozzari , Garcia si in mod deosebit Isabel
Colbran pentru care compune cele mai bune roluri ale sale , ulterior aceasta ii devine sotie ,
familiarizand publicul cu toate noutatile europene .
Timp de sapte ani avea sa lucreze neobosit ca compozitor , impresar si dirijor iar in
1815 se impune in genul tragic cu Elisabetta , apoi , un an mai tarziu cu Otello marind astfel
intr-o maniera unica structurile obisnuite ale operei seria . In alta ordine de ideii , in anul 1816
prezenta la Roma Barbierul din Sevilla care in urma unei premiere furtunoase a cunoscut un
mare succes , apoi , in 1817 , Cenusareasa si Cotofana hoata , doua comedii cu care a spus la
revedere genului usor , schimbandu-si atentia spre reinnoirea genului tragic , punand bezele
unor noi tipuri vocale avand grija in special de scriitura vocala , dezvoltand rolurile orchestrei
si corului , fiind de mare importanta in oprea Mose in anul 1818, in timp ce in 1819 dadea
nastere oprei romantice , inspirandu-se din creatia lui Walter Scott, pentru La Dona del lago.
In anul 1822 primind o serie de critici aduse inovatiilor lui, Rossini a plecat de Napoli
la Viena , unde din martie pana in iulie a eliberat entuziasmul publicului . Prin succesul de
care a dat dovada a starnit invidia lu Weber , la cunoscut pe Beethoven si la emotionat pana la
lacrimi pe filosoful german Hegel . In 1823 accepta invitatia lui Matternich la congresul de la
Verona , iar dupa ce prezinta Semiramida la Venetia paraseste Italia si se duce la Londra .
Odata ajuns la Londra Rossini ajunge repede in pragul colapsului financiar si accepta apoi
preluand de la Paer intreaga resposabilitate pentru Teatrul italian , in timp ce in paralel isi
luase angajamentul ca va compune odata pe an o opera pentru Opera din Paris .propunerile lu
Carol al X-lea de a se stabili la Paris, prima data ca inspector al muzicii, iar
In primi trei ani de dupa 1825 tinand cont de stilul francez si de posibilitatile destul de
restranse ale cantaretilor francezi , Rossini a midificat in profunzime doua lucrari mai vechi ,
Maometto II si Mose , devenind , Asediul Corintului si Moise , apoi a compus Contele Ory
intr-un stil lejer al lui Boieldiu. In anul 1829 compune Giullaume Tell , o opera politica in care

se faceremarcat un neasteptat simt al naturii , devenind astfel modelul de neegalat al marii

opere franceze .
Revolutia din 1830 a adus , impilicit , sfarsitul contractului sau , in acest timip Rossini
asistand uluit la succesul lui Mayerbeer pe care el personal il chemase la Paris , si tot odata la
ascensiunea lui Bellini si Donizetti .
Dezamagit de noua opera franceza a preferat sa se retraga , chiar daca timp de 10 ani
avea sa treaca prin grave crize psihice si fizice , urmare a abuzurilor din tinerete si a
neobositei munci depuse timp de 20 de ani in cursul carora compusese mise , cantate si
diverse lucrari , inafara de 40 de opere realizarea scenica si toate remanierele care au urmat cu
ocazia reluarilor in alte teatre .
Pentru opera din Paris a mai compus in anul 1836 Soirees musicale si un Stabat Mater
(prima auditie in anul 1942) tot in aces an s-a intors sa locuiasca la Bologna apoi sa stabilit la
Florenta in 1848. Complet restabilit s-a intors la Paris , unde a ramas din 1855 pana la
moarte , scriind aproximativ 200 de diferite piese , publicate sub numele Pacate de batranete
si ocupand un rol important in viata muzicala franceza : Wagner pe care l-a primit in 1860 ,
apunea ca Rossini era singurul muzician pe care l-a intalnit la Paris.
Reuniunile pe care le tinea Rossini in casa lui din Chaussee-dAntin vor gazdui noua
generatie de compozitori francezi ca Diermer, Plante, Mathias , Saint-Saens care aveau cu
certitudine , sa asigure creatia de dupa Wagner, pe care el a stiut sa o prevada, in timp ce
cantaretele ce primeau sfaturi de la el aveau sa asigure continuitatea cantului rossinian .
Dupa ce a lasat o profetica Mica misa solemna (1863) s-a stins in 1868 , a fost inhumat la
Paris , iar ramasitele lui pamantesti au fost trimise cu onoruri militare la Florenta , unde
Rossini se odihneste pana in ziua de azi alaturi de Rafael si Michelangelo.
Contemporan prin creatia lui cu Beethoven , Schubert si Weber , renuntand practic la
compozitie in momentul disparitiei acestora , Rossini a dus in domeniul operei aceeasi lupta
pe care o dusesera si pentru simfonie , sonata sa lied intre disparitia lui Mozart si inflorirea
adevaratului romantism muzical . Imaginea compozitorului este cea care a avut de suferit cel
mai mult din cauza penumbrei in care o anumita parte a muicologiei mai ales in Franta a tinut
oprea italiana pentru un intreg secol . Inca din timpul vietii , Rossini supravietuieste cu
aproape 40 de ani esteticii creatiei sale lirice si vazuse disparand de pe afis un numar mare
dintre oprele lui , din acel moment inacesibile unor cantareti formati conform imperativelor
dramatice ale noilor opere verdiene si ale autorilor germani recenti.
De la moarte lui, in momentul invaziei dramei lirice, lucrarile tragice a lu Rossini au
aparut in mod flas imbatranite incarcate de vocalize, lipsite de interes dramatic, termeni ce
se ragasesc uneori si in critica contemporana , in timp ce in repertoriu nu s-au mentinut decat
operele lui comice si in mod special Barbierul di Sevilla, care in realitate reprezinta mai putin
de un sfert din productia lui si rareori Moise sau Gullaume Tell, interpretate intr-un stil
exagerat de eroic , pe care insusi autorul o condamnase.
Din anul 1930, s-a inceput reestimarea contributiei unei creatii considerabile , despre
care exista dovezi din intregul secol al XIX-lea , incepand cu Schopenhauer pentru care
Rossini reprezenta idealul estetic, si ajungand la Stendhal care este primul autor al biografiei
rossinene in anul 1823 , ale carui relatari fantezieste , reluate de imitatori , au contribuit in
mare parte la falsificarea unei importante parti a aprecierilor .
Trebuie sa recunoastem ca Rossini chiar daca era italian , a stiut sa prefere lectiile venite
din nord si sa se inspire din creatiile lui Haynd, Mozart, Beethoven si Mayr , mai mult decat
de la micii maestri italieni care il precedasera , Zingarelli, Generali, Pavesi si Fioravanti de la
care nu retine decat minimun indinspensabil; sa ne amintim de asemenea , ca Rossini orice lar fi indemnat geniul lui , stiuse sa se adapteze timpurior noi , ramanand totusi puternic legat
de anumite principii fixe ale artei clasice : un obiectivism deneclintit , o structurare riguroasa
a formelor lirice si un cant care redevine mai mult uman decat instrumental , bazanduse pe

principiile belcantoului: extensie a gamei cantate , absenta acutelor in forta , coloratura mai
mult expresiva decat decorativa.
Sesibil la reformele deja aduse structurilor operei de catre Jommelli, Traetta sau
Mozart, a reusit sa realizeze mai bine decat acestia sinteza perfecta intre genurile operei seria,
semiseria si bufa, dar spre deosebire de Mozart , care introdusese tragicul in structurile operei
bufe , el a reusit sa introduca operei seria gratia genului semiseria , iar pretinsa lui reforma
napolitana nu a fost decat concretizarea unor obiective mai vechi, posibila datorita mijloacelor
de care dispunea acum astfel a reusit sa desavarseasca renuntarea la recitativul secco , in
beneficiul unui recitativ foarte liric si deseori ornamentat reintroducandu-se astfel la spiritul
originar al recitar cantando, un dialog cu o orchestra activa si plina de culoare contemporani
numindul Signor Vacarmini sau Il Tedeschino(micul german). A reusit sa sa imbine cu
suplete aceste recitative cu ariile , duetele si ansamblurile, intretaindu-le uneori cu
interventiile corului, construind vaste finaluri intr-o conecptie cu adevarat noua , dar
ramanand totusi adeptul conceptiei numerelor izolate considerate ca un comentariu afectiv ,
izolat de actiune si usor de adus dintr-o lucrare in alta, asa cum facusera intodeauna Bach,
Handel, Gluck, Mozard.
A redus de asemenea punctele de orga si pasajele , deseori redactand el insusi cea mai
mare parte a ornamentatiei , mai bine acordata astfel , cu fiecare situatie , apoi tinand sont de
diparitia castratului a redistribuit total scara tesaturilor vocale.
In final nu trebuie sa uitam sa mentionam acel micro-cosmos perfect al formei de
sonata care apare in uverturile sale de opera cu structura foarte stricta , nici importanta
expresiva acordata unei orchestre de tip beethovenian , cu folosirea preferentiala a
instrumentelor romantice , precum cornul si clarinetul , nici introducerea temelor romantice
,fericite sau eliberatoare .
Creator al unei scoli franceze de cant de scurta durata care imbina principiile
belcantoului italian cu acelea ale nobilei declamatii franceze si care, precum o definea Manuel
Garcia junior in tratatul lui din 1847, era fidela obiectivelor unei muzici pure , in care
frumusetea trebuia sa ramana pura in fata oricarui subiectivism , Rossini va prefera , boala
contribuind la aceasta , sa se abtina de la a lua aprte la proceseul de eupizare a romantismului
european , dar va sti, in ultimi lui ani sa se arate ca apartinand avangardei tinerelor generatii
franceze si 1870.