Pe vremea cnd nvleau popoare migratoare n ara noastr, precum ttarii,
pe malul Dmboviei i prin pdurile care azi nu mai sunt, din zona Bucuretiului de azi, vieuia un cioban pe nume Bucur, care avea turm mare de oi, cu cini i mgari, i cai. El nu tria singur, ci mai muli ciobani l ajutau s in rnduiala pentru tuns oile, fcut caul i multe alte treburi, care se fac la o stn. Erau multe primejdi , printre care i animalele slbatice. Dar mai ri dect fiarele erau unii oameni, care veneau cu gnd s fure, s omoare, s ia robi, s dea foc. Ciobanul Bucur a trecut prin toate acestea: de mai multe ori ttarii i-au dat foc la stn, i-au luat rob un cioban i, ntr-o zi, chiar pe frumoasa Anca, fata lui, au prins-o i au luat-o cu ei. Dar fiind viteaz, Bucur a luat ali doi ciobani cu el i, clare, au galopat s o gseasc pe fat. I-au ajuns pe ttari din urm la apa Nistrului, care era ngheat, fiind iarn. Ttarii au crezut c gheaa e destul de groas pentru a trece pe ea, ca pe un pod..., numai c gheaa a cedat i ei s-au trezit cufundndu-se n ap. Unii dintre ei s-au necat... ns Anca a fost salvat de tatl ei i de ciobani i s-a putut ntoarce acas. Apoi, Bucur a ridicat o cas mare, cu gard nalt, i apoi, cnd i fata lui s-a cstorit, s-a format o mic aezare, creia i-au ridicat i biseric: Biserica Bucur. i n jurul acestei aezri, n timp, s-a format Bucuretiul, dup numele ciobanului curajos.