Finante

- curs 2 -

05.03.2007

IDENTIFICAREA ACTULUI FINANCIAR

Actul financiar apare ca o practica financiara a intreprinderii ca un
ansamblu de activitati ale intreprinderii grupate in jurul serviciilor financiare sau ale
compartimentului financiar.
Reprezentarea actului financiar poate fi:
- reprezentarea contabila
- reprezentarea economica.
Reprezentarea contabila a actului financiar rezida ina considera ca bilantul
este foftografoa economico-financiara a intreprinderii.
Bilantul este considerat ca modelul care pune in evidenta ansamblul
proportiilor care exista la un moment dat intre nevoi si resurse. El formeaza suportul
pentru analiza statica a echilibrului financiar intre elementele de activ (imobilizari,
stocuri, disponibilitati banesti) si cele de pasiv (capital propriu, rezeve, credite pe
termen mediu, lung si scurt, si credite comerciale).
Este insuficienta pentru ca prezentarea actului financiar in mod static si la
trecut si nu poate furniza informatii asupra proiectelor de viitor ale intreprinderii.
Cea de-a doua reprezentare este reprezentarea economica care pune
accentual pe fluxurile positive si negative, respective de intrare si de iesire.
Actul fianciar naste relatii de schimb pe care intreprinderea:
- fluxuri de cumparare , de marfuri si servicii ( fluxuri positive) care
corespund fluxurilor de iesire (fluxuri de parti) care sunt fluxuri negative;
- fluxuri de vanzare de marfuri si servicii care corespund fluxurilor de
intrare , respectiv de incasari ;
- fluxuri finaciare, autonome ce rezulta din operatiuni strict finaciare
(impozite, subventii, credite, imprumuturi obligatare) cand unor fluxuri negative sau
positive nu le urmeaza fluxuri contrare.
Metode de indentificare a actului finaciar:
1. Metode interne si externe
- au in vedere abordarea actului financiar, din interiorul sau din afara
structurii economice analizate.
- analistul-sef abordeaza actul financiar sub aspectul interesului
intreprinderii in timp ce cel extern (banca, asiguratorul, actionarul) are in vedere
daca poate acorda credite, daca actiunile reprezinta un plasament bun.

2. Metode neutre sau normative

- se aplica in cazul in care abordarea si identificarea actului finaciar se
fac fara a urmari anumite interese economice, sociale sau politice. Exista adesea
interferente intre modurile normative de abordare a actului financiar
- seful serviciului trebuie sa tina seama in realizarea actelor financiare
atat de conditiile impuse de banca, de cerintele actionarului, cat si de necesitatea
cresterii econimice, cresterii rentabilitatii, eficientei folosirii capitaluilui propriu si sa
tina cont de norme si legislatii.
Clasificarea circuitelor financiare
1. Circuitele finaciare primare:
a. finantarea directa care cuprinde:
- active reprezentand capitalul propriu;
- active reprezentand capitalul de imprumut.
b. finantarea indirecta care cuprinde:
- active reprezentand resurse ale institutiilor financiare;
- active reprezentand creante asupra clientilor bancari.
2. Circuite financiare secundare
a. piete monetare
- piete monetare in sensul restrans al cuvantului;
- piete monetare in sensul larg al cuvantului.
b. piete finaciare
- piata bursieral;
- piata la termen a instrumentelor financiare.
1. Circuitele financiare primare au la baza crearea de active in schimbul
obtinerii de moneda, agentii economici sunt obligati sa creeze active financiare.
Aceste active reprezinta contrapartida necesara cresterii de lichiditati pentru
finantare. Ofertantii de moneda vor in schimb titluri de proprietate sau de creante.
De regula, circuitele financiare sunt organizate de catre organismele
financiare care intermediaza realizarea circuitelor prin crearea mijloacelor de plata si
transformarea in titluri.
a. Finantarea directa se comercializeaza in emiterea unui numar foarte
mare de active identice (valori mobiliare) de valoare mica ce se achizitioneaza de un
nr mare de subscriitori.
Astfel de active pot face obiectul activitatii tranzactiillor pe pietele
secundare ( bursele de valori mobiliare).
Finantarea directa pune fata in fata finantarea unor agenti nefinanciari de
catre alti agenti financiari. Aceasta permite acoperirea unor nevoi pe termen lung pe
seama unor economisiri pe acelasi termen.
Finantarea directa creeaza 2 tipuri de active:
1. actiuni si parti sociale (creeaza un drept de proprietate si genereaza un
venit variabil)
2

2. obligatiuni (drept de creanta) genereaza venituri fixe.

Din punct de vedere al solicitantului de fonduri, activele create se inpart in:
a. active care se integreaza in capital propriu;
b. active care se integreaza in capitalul de imprumut.
b. Finantarea indirecta presupune obtinerea surselor de la diverse institutii
financiare specializate. Aceste insitutii joaca rolul de intermediar deoarece ele nu
lucreaza numai cu capitaluri proprii ci si cu capital de imprumut. In acest fel,
institutiile financiare joaca rolul de veriga intermediara intre cei care au capitaluri de
plasat si cei care au nevoie de capital suplimentar prin intermediul creditului.
Institutiile financiare specializate bancare si nebancare creeza in procesul
finantarii indirecte doua tipuri de active:
1. active reprezentand resursele institutiilor financiare constituite din
active monetare (diferite tipuri de moneda, cec-uri, viramente, carti credit) si active
lichide pe termen scurt constituite din diferite plasamente disponibile la vedere care
pot fi convertite in orice moment in mijloace de plata.
2. active reprezentend creante asupra clientilor in care se cuprind toate
categoriile de credit acordate persoanelor fizice sau juridice.
2. Circuitele financiare secundare
Lichiditatea activelor create prin circuite primare se poate realize prin
intermediul circuitelor secundare cu atat mai complet cu cat titlurile sunt mai larg
raspandite la diferite categorii de detinatori cu cat exista o transparenta mai mare a
conditiilor de functionare si a interdependentei relatiilor ce se stabilesc prin
intermediul circuitelor secundre.
Pietele monetare se refera la schimburile de bani plecand de la circulatia
creantelor pe termen scurt ingloband toate relatiile de imprumut bancare si
nebancare.
Piata monetara se refera la piata interbancara si ipotecara la procedeele de
finantare precum si la interventia bancii centrale asupra piatei monetare.
Pietele financiare reprezinta ansamblul de piete pe care titlurile pe termen
lung sunt schimbate contramoneda, ele putand fi: piata bursiera si piata la termen a
instrumentelor financiare care are elemente speculative, dar care urmareste evitarea
riscului.
NOTIUNI:
Finante publice sunt legate de existenta statului cu institutiile sale centrale
si unitati administrative teritoriale de existenta institutiilor de drept public, de
procurare a resurselor si de cheltuielile pe care le efectueaza.
Finante private sunt determinate de existenta si functionarea diversilor
agenti economici (societati comerciale cu capital de stat, regii autonome, societati
comerciale cu capital mixt, societati comerciale cu capital privat) de existenta

bancilor comerciale, a societatilor de asigurare private, de resursele si cheltuielile

acestora, de creante si obligatiuni specifice.
Finantele private, spre deosebire de finantele publice, acestea se supun
normelor dreptului comercial, ele au drept obiect modul si proportiile constituirii
capitalului social la nivelul agentilor economici, repartizarea profiturilor pt nevoi,
cresterea economica sau pt remunerarea actionarilor.
Decizii de politica financiara a intreprinderii
Decizia de investire reprezinta orice decizie de cheltuire care conduce la
achizitionarea de active in vederea obtinerii in viitor de lichiditati si are drept scop
cresterea bogatiei proprietarilor intreprinderii.
Investirea este un process care, in general, se opune consumului
neproductiv. Ea are drept obiectiv cresterea economica si conduce la maximizare
valoarea intreprinderii.
Opusa deciziei de investire, este decizia de dezinvestire, adica reducerea
portofoliului de active prin vanzare. Decizia de dezinvestire conduce la cresterea
bogatiei prorietarilor, in sensul ca lichiditatile obtinute pot capata destinatii mai
rentabile.