ELA SI

STEFAN GHEORGHIDIU - RELATIE DOUA PERSONAJE ROMAN AL

EXPERIENTEI - ROMAN PSIHOLOGIC

Adept al modernismului lovinescian , Camil Petrescu -1894-1957-, este cel care

fundamenteaza principiul sincronismului , contribuind la sincronizarea literaturii
romane cu cea europeana, aducand noi principii estetice ca autenticitate ,
substantialitate , relativism si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic
.In Ultima noapte de dragoste ,intaia noapte de razboi Camil Petrescu surprinde
drama intelectualului lucid , insetat de absolutul sentimentului de iubire , dominat
de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice ,
aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd , vazut ca iminenta a
mortii .Evolutia cuplului din acest roman subiectiv se face cunoscuta doar prin
reflectarea ei subiectiva in ochii lui Stefan Gheorghidiu , eroul-narator. Astfel ,
perspectiva narativa este unica , eroul-narator relatand la persoana I experientele
pe care viata I le prilejuieste : experienta iubirii si experienta razboiului
.
Perspectiva unica si situarea eului in centrul relatarii confera autenticitate acesteia ,
confirmand un deziderat afirmat explicit de Camil Petrescu in conferinta Noua
structura si opera lui Marcel Proust : Sa nu descriu decat ceea ce vad , ceea ce
aud , ceea ce inregistreaza simturile mele , ceea ce gandesc eu . Perspectiva
subiectiva este deci necesara in masura in care trairile sufletesti si sinuozitatile unui
spirit sunt unice , personale si irepetabile .
Romanul este alcatuit din doua parti , corespunzatoare celor doua experiente prin
titlu . Experienta iubirii , surpirnsa in prima parte , este actualizata prin rememorare
, in timp ce experienta razboiului este consemnata imediat , sub forma unui jurnal
de front . In fapt , prima parte debuteaza cu un artificiu compozitional continut de
primul capitol , La Piatra Craiului in munte : aflat intr-o concentrare pe Valea
Prahovei , Stefan Gheorghidiu asista la o discutie intre ofiteri , pe marginea fidelitatii
in iubire si a drepturilor de viata si de moarte ale partenerilor unul asupra
celuilalt .Discutia declanseaza amintirile eroului , din perioada petrecuta alaturi de
Ela .
Relatia dintre aceste doua pesonaje este evidentiata performant prin diegeza
integrata celor doua parti ale romanului. Stefan Gheorghidiu este student la Filosofie
, lipsit de mijloace materiale deosebite , deoarece tatal sau isi risipise averea in
initiative culturale perdante . In facultate el o cunoaste pe Ela , de care nu se
indragosteste de prima data , deoarece prefera fetele oachese , iar Ela era blonda .
Cu toate acestea , fiind considerate una dintre cele mai frumoase fete ale Facultatii
de Litere , si datorita insistentelor acesteia , intre cei doi se infiripa o relatie , pusa
la inceput sub semnul orgoliului , orgoliul a construit baza viitoarei mele iubiri , mai
ales ca beneficia de admiratia tuturor : incepusem totusi sa fiu multumit de
admiratia pe care o avea toata lumea pentru mine , fiindca eram atat de patimas
iubit de una dintre cele mai frumoase studente .Astfel , stimul al pasiunii devine
vanitatea masculina . Pasiunea se adanceste in timp iar cei doi intemeiaza un cuplu
admirat de ceilalti . Isi traiesc clipele de intimitate cu daruire , mai ales ca admiratia
Elei fata de Stefan se intalneste fericit cu placerea acesteia de a-si etala
cunostintele de filosofie . Astfel , relatia dintre cei doi se bazeaza si pe un mentor
spiritual , care intregeste implicarea pasionala , afectiva a amandurora . Adept al

iubirii unice si absolute , Stefan Gheorghidiu descopera in iubire , si mai ales in a fi

iubit , ratiunea sa de a fi , modul de a se implini pe sine : sa tulburi atat de mistuitor
o femeie dorita de toti , sa fii atat de necesar unei existente , erau sentimente care
ma adevereau in jocul intim al fiintei mele . Fisura dintre cei doi indragostiti se naste
in urma aparatiei unei mosteniri .Tache , unchiul bogat si avar al lui Stefan
Gheorghidiu , ii lasa acestuia o mostenire substantiala , in detrimentul celorlalti
mostenitori , care primesc parti mai reduse .Viata cuplului se schimba semnificativ ,
acestia participand acum la viata mondena pe care inainte nu si-o permiteau . Daca
Stefan Gheorghidiu nu este de aceasta viata , Ela descopera in ea voluptati noi ,
modalitati de asi etala farmecul si de a-si manifesta cochetaria . Apare astfel o fata
a Elei nebanuita de sotul ei si care ii provoaca acestuia nelinisti si gelozii mai mult
sau mai putin intemeiate . In plus , oferta de afacere pe care le-o propune Nae ,
celalalt unchi , de a cumpara o intreprindere metalurgica , este urmata de repulsia
lui Stefan Gheorghidiu fata de oportunismul acestui tip de activitate , in timp ce Elei
ii ofera prilejul de satisfactie , ba chiar de flirt cu scop pragmatic : este pusa in
situatia de a seduce un important om de afaceri , fapt care sotului ei ii repugna si
caruia i se impotriveste . Orgoliosul Stefan Gheorghidiu se dovedeste a fi adeptul
superioritatii a barbatului , pentu care femeia este un mijloc de a-si manifesta
puterea protectoare : as fi vrut-o mereu feminina , deasupra discutiilor acestora
vulgare si avand nevoie sa fie protejata . Jocul seductiei , al micilor flirturi generate
de oportunitatile intalnirilor mondene incepe sa se macine orgoliul lui Gheorghidiu ,
care traieste torturat de gelozie . Ela in schimb , adopta cu usurinta noul stil de
viata , si se simte magulita cand constata succesul pe care il are pe langa un domn
G. , cuceritor cu renume . Intamplarea care se desfasoara la Odobesti , de
sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena , prilejuieste o criza grava in relatia de
cuplu . Relatia se desfasoara acum prin succesive acumulari de tensiune , despartiri
si impacari . Intr-o astfel de criza , pentru a se razbuna pe Ela , Gheorghidiu aduce
acasa o prostituata cu care sotia il gaseste in pat . Alta data el revine acasa pe
neasteptate si nu o gaseste pe Ela , care apare a doua zi dimineata . Gheorghidiu ii
cere sa paraseasca locuinta si sa accepte cererea de divort amiabil . Impacarea
survine dupa ce Stefan Gheorghidiu gaseste o scrisoare a verisoarei sale ,
Anisoara , care o invita pe Ela la ea peste noapte , tocmai in data in care el nu o
gaseste acasa. Concentrat pe front pentru executarea unor lucrari militare si aflat la
Piatra Craiului , Stefan Gheorghidiu traieste framantat de gelozie , covins ca Ela il
inseala cu domnul G . El incearca sa obtina o permisie , pentru a o vizita pe Ela .
Aceasta se muta la Campulung spre a fi mai aproape de el , si il cheama insistent
pentru a-l convinge sa treaca o suma de bani pe numele Elei spre a se asigura in
cazul mortii sotului ei pe campul de lupta . Desi Romania nu intrase in razboi si
Stefan Gheorghidiu era convins ca va ramane in neutralitate , Ela se teme de
posibilitatea de a ramane vaduva si saraca. Obtinand cu greu permisia , Stefan
traieste alaturi de Ela ultima noapte de dragoste . Afland ce doreste sotia sa e
convins ca aceasta planuieste un divort si o casatorie cu domnul G. , convingere pe
care i-o intareste intalnirea intamplatoare cu acesta pe strada . Experienta
razboiului ii prilejuieste descoperirea sentimentului mortii , a suferintei aproapelui
sau , a panicii paroxistice , a unei luni apocaliptice . Ranit , eroul este spitalizat la
Bucuresti si dupa vindecare revine acasa . Aici descopera o Ela lipsita de orice
farmec , care nu il mai atragea . Sentimentul instrainarii este dublat de cel al

indiferentei , astfel incat renunta cu usurinta la intreg trecutul sau framantat si

divorteaza cedandu-i fostei sotii o importanta parte din avere .
Faptul ca experienta iubirii este vazuta doar din perspectiva subiectiva a lui
Gheorghdiu ii confera acestuia o aura de mister . Desi personajul narator este un
analist lucid al starilor sale interioare si al evenimentelor exterioare , el nu poate sa
se elibereze de subiectivitate , pe care sentimentul de gelozie si orgoliul masculin io accentueaza . Chiar daca e convins ca Ela il inseala , nu are dovezi in acest sens .
Tortura interioara este mai acerba , caci e alimentata de sentimentul nesigurantei .
Evolutia relatiilor din cuplul Stefan Gheorghidiu - Ela , private numai dintr-o singura
perspectiva , cea a barbatului , pune imaginea femeii intr-o lumina defavorabila ,
dar accentueaza deziluzia barbatului in iubire . Despartirea - impacare - despartire
acestea sunt etapele casniciei . Daca impacarea este generata de redimensionarea
orgoliului - am trecut vesel radios , - eu , ea indura parca o suferinta peste puterile
ei - , de exercitiul disimularii si al interiorizarii sentimetului , despartirea finala
inseamna anularea trecutului . Orgoliul nu poate fi inlocuit prin iubire .
Relatia dintre aceste doua personaje este evidentiata si prin portretele
construite personajelor. Ca orice personaje literare si acestea vor fi construite pe
baza a doi parametri: ca instanta narativa si ca referent uman. Ca instanta
narativa, "persona", adica din punctul de vedere al incadrarii intr-un anumit tipar,
intr-o tipologie estetica, Stefan Gheorghidiu este personaj principal, datorita
ocurentei sale pe parcursul discursului narativ, protagonist deoarece el centreaza
diegeza, central datorita rolului lui important pe care-l are in transmiterea mesajului
operei, tridimensional deoarece evolueaza pe parcursul operei. Cea mai pregnanta
si insolita incadrare este cea care-l statuteaza ca personaj narator, deoarece el este
inzestrat nu numai cu functia de actiune, ci si cu cea de reprezentare si aceasta
realizata diferit. Ela este deuterogonist, fiind al doilea personaj ca importante in
diegeza, tridimensional , deoarece evolueaza pe parcursul operei. Cel de-al doilea
parametru pe care sunt construite aceste personaje literare vizeaza calitatea lor de
referent uman. Astfel, ca "persoana", adica din punctul de vedere al fiintei pe care o
imagineaza, Stefan Gheorghidiu beneficiaza de un portret moral, realizat in mare
parte din gandurile lui, prin monologul interior, el analizand, alternand sau
interferand aspecte ale planului interior-trairi, sentimente, reflectii - cat si ale
planului exterior - fapte, tipuri umane, relatii cu altii -, insa portretul moral se
evidentiaza si pe baza caracterizarii indirecte din faptele si vorbele personajului.
Student la Filosofie, Gheorghidiu este un intelectual care traieste in lumea ideilor si
are impresia ca s-a izolat de contingentul material imediat, in realitate
evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Pretuit de specialisti, fiind
un om de o inteligenta sclipitoare, ancorata nu numai in domeniul profesiunii sale,
fiind observator si analist, este un om care traieste drama inflexibilitatii constiintei
sale, un inadaptat superior in lumea comuna, societatea fiind pentru el un
veritabil ,,pat a lui Procust'', aceste lucruri generand criza matrimoniala cu Ela care
se lasa in voia tentatiilor moderne, de aici si criza de identitate, din cauza
conflictului dintre existenta sa si aparenta sociala impusa prin conventie de o
realitate bucuresteana ce judeca omul dupa false criterii : bani, avere, ereditate,
casatoria fiind un contract social, o modalitate de a parveni, un paravan al

afacerismului si al depravarii. Gheorghidiu, avand o constiinta incapabila de

compromisuri, neputand glorifica inselaciunea se retrage din afacerile cu Nae
Gheorghidiu, dovedindu-se astfel si calitatea de a fi cinstit. Natura reflexiva si
hipersensibila, personajul sufera pentru ca are impresia ca este inselat. Mici
incidente, gesturi fara importanta, privirile pe care le schimba Ela cu G., un ,,vag
avocat'' se amplifica in constiinta protagonistului pana la proportii casatrofale. A
doua experienta fundamentala, cea a confruntarii directe cu moartea anuleaza
experienta iubirii. Desi ar fi putut sa evite participarea la razboi profitand de averea
sa , Stefan se inroleaza voluntar din dorinta de a trai aceasta experienta "n-as vrea
sa existe pe lume o experienta definitiva.care sa lipseasca din intregul meu
sufletesc". Confruntat cu situatii limita, protagonistul se autoanalizeaza lucid: ,,stiu
ca voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va sfasia trupul'',
iar drama razboiului lasa definitiv in umbra drama iubirii. Finalul creeaza cititorului
impresia ca Stefan Gheorghidiu este tipul invingatorului, al omului capabil sa ia totul
de la capat, chiar daca a suferit o infrangere, dar acest lucru va fi infirmat in
romanul"Patul lui Procust" in care se specifica faptul ca Stefan Gheorghidiu va fi
condamnat de catre Curtea Martiala pentru ca "a tradat aceasta tara", acest lucru
insemnand ca protagonistul va claca si in aceasta a doua experienta definitiva a
sa .Ca referent uman Ela beneficiaza in prima parte a romanului de un portret
construit in liniile cele mai fine, ea fiind modelul femeii superioare. Procedeul uzitat
de Camil Petrescu este unul clasic uzitat de Eminescu in "Luceafarul": personanjul
un este numit atat timp cat este deasupra tuturor, este postrata intr-o anonimat
superior, iar din momentul in care se coboara in humea artificializata de
conveniente este numita Ela.Numele poate fi interpretat ca unul al banalului, dar si
ca unul compus din "el" si "ea" , iubirea fiind astfel o nostalgia a androginismului.
Astfel, in ceea ce priveste relatiile din interiorul unui cuplu , Camil Petrescu este
previzibil ; intotdeauna barbatul este in cautarea absolutului si femeia este
usuratica , frivola . Drama personajelor masculine , in cazul de fata Stefan
Gheorghidiu , consta in inadecvarea lor la realitate , toti impun lumii in care traiesc
o grila , un ideal imposibil de atins . Eroarea lui Stefan consta in asumarea orgoliului
ca mod de a fi in lume . De aceea se considera ca ce distrage cuplul Stefan - Ela
este intoleranta orgolioasa a lui Stefan Gheorghidiu
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi este un roman modern de tip
subiectiv , deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative , timpul
prezent si subiectiv , fluxul constiintei , memoria afectiva , naratiune la persoana I ,
luciditatea autoanalizei , anticalofilismul , dar si autenticitatea definite ca
identificare a actului de creatie cu realitatea vietii , cu experienta nepervertita , cu
trairea febrila . Prin cele doua romane ale sale , Ultima noapte de dragoste , intaia
noapte de razboi si Patul lui Procust ,ca si prin estetica privitoare la aceasta specie ,
Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura
universala .