Fericirea si nefericirea in Est si Vest:Teme

Happiness and Unhappiness in East and

<Yukiko Uchida,Kyoto University;Shinobu Ki

Abstract:

Modelele culturale de fericire si nefericire sunt

predispuse sa aiba barieri importante in cognitia sociala
si comportamentul social.In prezent oricum putin este
cunoscut despre natura acestor modele.Aici,autorii au
analizat sistematic descrierile spontane de produse de
participantii americani si japonezi a acelor doua emotii si
au observat cum s-a prezis ca in timp ce americanii
asociau experienta pozitiva de fericire cu reusitele
personale ,japonezii o asociau cu armonia sociala.Mai
mult,japonezii erau mai predispusi decat americanii sa
mentioneze atat ruptura sociala si reconsiderare sociala
transcedentala ca trasatura a fericii.Cum a fost
prezis,contrar fericirii descrierea nefericirii a inclus
diverse culturi specifice copiind actiuni:pe cand
americanii se axau pe exteriorizarea
comportamentului(furie,agresivitate),japonezii subliniau

Fericire=Stare de mulumire sufleteasc intens i deplin .

Nefericire=Starea, situaia celui nefericit; nenorocire; ntmplare,
mprejurare care aduce cuiva suferin, necaz, nenorocire.

Cultura=Totalitatea valorilor materiale i spirituale create de omenire i

a instituiilor necesare pentru comunicarea acestor valori .
Sine=El nsui .
Emotii=Stare afectiv intens, de durat relativ scurt, provocat de
factori externi i caracterizat printr-o brusc perturbaie fizic i psihic

Problema de cercetare :

In ce masura fericirea si
nefericirea reprezinta o stare generala
psihologica inalta care variaza in
dezirabilitate,oamenii din toate culturile
avand valori mai inalte in fericire dacat in
nefericire?

In studiul prezent autorii au folosit o abordare empirica mai sistematica

Scopul propus a fost acela :sa exploram ce cunosc oamenii despre feri
in doua culturi diferite ale Japoniei si SUA.

Ipotezele cercetarii :

Modelul asiatic este

mai probabil inclusiv,
cuprinzator si holistic
fata de modelul
american.

Mai intai ,modelele ar varia in termeni de grad

in care fericirea este vazuta ca personala sau
sociala.In timp ce modelul american al fericirii
subliniaza aspectele personale ale fericirii,
modelul asiatic subliniaza aspectul social .
In al doilea rand ei ar varia de asemenea in
termeni de extindere in care parti negative ale
fericirii sunt vazute ca inerente in fericirea insasi.

Variabilele studiului 1:

Variabilele studiului 2:

Variabile independente

Variabile independente

Variabile dependente

Variabile dependente

Ca o pornire in plus de la literatura existenta am anticipat ca

intelegerea completa a modelelor culturale de fericire pot cere in
aceeasi masura o analiza comprehensiva a modelelor culturale de
nefericire.Din aceasta cauza am elaborat doua studii centrate pe
fericire(studiu 1)si nefericire(studiu2).Datele ambelor studii au venit din
descrieri libere a fericirii si nefericirii,care au fost stranse de la un
singur grup de participanti americani si japonezi.Datele au fost
suplimentate cu un set de la un grup separat de noi participanti.

In studiul 1,am aplicat aceasta strategie de

cercetare in investigarea diferentelor si
similaritatilor cros-culturale in modelele culturale
ale fericirii.Asteptarile noastre au fost:
In comparatie cu modelul american ,modelul
japonez va fi mult mai ambivalent sau holistic.
Intrucat modelul american descrie fericirea ca fiind
personala , modelul japonez o descrie ca fiind mai
mult sociala.

STUDIUL 1
Fericirea in SUA si Japonia

Metoda:
Atat studiul 1, cat si 2 au fost impartite in trei parti diferite.
In partea 1 descrierile libere despre fericire au fost colectate.
In partea a doua ,aceste descrieri au fost analizate sistematic
intr-o analiza MDS(scala multidimensioanala,metoda care
identifica dimensiuni consensuale disponibile inductive pentru
masurarea fericirii si nefericirii).
In partea a treia,descrierile colectate in partea intai au fost
codate sistematic cu o schema de codare care este dezvoltata
inductiv in partea doi.

Participanti :

Prima parte a ambelor studii implica acelasi grup de

95 de americani liceeni (49baieti,46fete)a universitatii
Michigan si 73 liceeni japonezi (45baieti ,28fete)ai
universitatii Kyoto.
Ambele grupuri au castigat credite partiale la curs.
Nu a fost nicio diferenta de varsta intre cele doua
grupuri(18-22ani).

Procedura:
Participantilor li s-a dat o foaie de hartie cu 5 linii.Pe fiecare linie
au fost rugati sa scrie diferite aspecte ,trasaturi,efecte ale fericirii sau
nefericirii.Participantii trebuiau sa produca maxim 5 astfel de
caracteristici ale emotiei.Dupa sarcina ,participantii au fost rugati sa
aranjeze fiecare caracteristica in termeni de dezirabilitate folosind o
scala in 5 dimensiuni(1=foarte indezirabil;5=foarte dezirabil).Ulterior,li
s-a dat o alta foaie de hartie si au fost rugati sa faca acelasi lucru
pentru cealalta emotie.Ordinea celor doua emotii a fost
contrabalansata.
In partea a doua, relatiile similare dintre descrierile generale au
fost determinate , ulterior ,aceste informatii au fost folosite pentru
obtinerea mapei mentale a fericirii dpdv al MDS.Grupuri separate de
20 de liceeni americani(5baieti,15fete)si 15liceeni
japonezi(7baieti,8fete cu varste cuprinse intre 18-23)au participat la
partea a 2-a.Toti americanii erau caucazieni.

Pentru a face sarcina usor de manuit am folosit un subset a

descrierilor colectate in partea 1.
Pentru a ne asigura ca subsetul a fost reprezentativ si,mai tarziu,sa
minimalizam redundanta descrierilor ,am folosit urmatorii pasi :Am folosit
toate descrierile generate randomizat prin alegerea a 30 participanti
americani si 30 japonezi in prima parte.
In al doilea rand am identificat descrieri echivalente semantic .
Descrierile redundante au fost inlocuite cu noi descrieri care au fost alese
randomizat din restul participantilor partii 1.Procedura s-a folosit de
descrierile a 95 americani si 95 japonezi.Descrierile au fost printate pe
diferite planse.Participantilor li s-a dat cateva planse din cultura proprie si li
s-a cerut sa le sorteze in grupuri cu inteles, formand 10-20 grupuri.Apoi li
s-a cerut sa combine grupurile similare pentru a forma unitati
superordinare .Li s-a permis sa imparta fiecare grup in unitati subordonate
mai mici.Singura restrictie a fost ca, grupurile cu nivel scazut au trebuit sa
fie subsumate intr-o singura unitate de nivel ridicat.Participantilor li s-a
permis sa creeze cate nivele au avut nevoie.
In partea 3 in mod inductiv am codat o schema pentru descrierile
libere ale fericirii in cele doua tari,au folosit ca sa codeze toate descrierile
colectate in partea 1 si am comparat frecventele relative intre cele doua
tari.

Instrumente:
- analiza MDS(scala multidimensioanala,metoda care identifica
dimensiuni consensuale disponibile inductive pentru masurarea fericirii si
nefericirii) ;
- scala in 5 dimensiuni(1=foarte indezirabil;5=foarte dezirabil).

Rezultate si discutii:
Descrieri libere ale fericirii:
In partea 1 americanii au generat un numar semnificativ mai mare de trasaturi
ale fericirii fata de japonezi.In plus,a fost un principal efect al genului.In
general femeile au produs mult mai multe trasaturi decat
barbatii.Dezirabilitatea perceputa a variat in grupuri.In medie dezirabilitatea
perceputa a trasaturilor fericirii a fost mai mare la americani decat la
japonezi,si la femei decat la barbati.Aproape toate descrierile americane,
98,19% au fost raportate ca fiind pozitive,aratand in mod clar ca fericirea este
in mod neegal pozitiva.In contrast ,doar 66,67% din descrierile japoneze au
fost raportate ca fiind pozitive.Acesta este primul indicator ca modelul din
popor japonez al fericirii este mai degraba ambivalent si holistic.

Spatiul semantic al fericirii :

Am folosit datele sortate de la partea 2 pentru reconstructia spatiului semantic al
fericirii in cele 2 culturi.Pentru fiecare participant am idntificat mai intai nivelul cel
mai mic si cel mai mare.Am asociat un scor de 1 perechilor care au fost incluse la
un nivel mai scazut al grupului;un scor de 2 perechilor care nu au fost limitate celui
mai scazut nivel al grupului dar care au fost incluse in urmatorul cel mai mic nivel
de grup;un scor de 3 ,perechilor care nu au fost limitate primelor celor mai mic 2
nivele,etc . Pentru a standardiza similaritatea scorurilor ,le-am impartit dupa
numerele nivelelor folosite de fiecare participant.Dupa aceea am inversat scorurile
in asa fel incat cele mai mari similaritati sa fie indicate de cele mai ridicate scoruri.
S-au obtinut 2 dimensiuni de masurare a fericirii, aplicabile pe ambele culturi:
Astfel, solutia americana este ilustrata in prima figura. Dimensiunea orizontala este
definita prin trasaturi positive(ex:bucurie, prietenie) la un capat, iar la celalalt, de
cativa itemi care sunt relativ neutri (ex:a intra in posesie cu forta). Aceasta, prin
urmare, este dimensiunea valentei.
De observant este ca americanii s-au gandit rareori la trasaturi negative.
Dimensiunea verticala este definita de trasaturi personale (ex:stima de sine) la un
capat, si de trasaturi sociale (ex: a face o pers sa-ti fie prietena) la celatalt.

Solutia japoneza este ilustrata in cea de-a doua figura. Ca si in cazul American,
dimensiunea orizontala pare sa reprezinte valente cu itemi pozitivi (ex:a deveni
dragut cu altii) la un capat, si itemi negative la celalalt(ex: nu de lunga durata,
invidie).
Dimensiunea verticala poate fi interpretata in mod clar ca fiind de orientare sociala.
Ea este definita de trasaturi personale ale fericirii la un capat (ax:sa obtin ce
vreau, a nu-mi face griji pentru..) si caracteristici sociale la celalalt capat.
Examinand cele 2 spatii interculutrale este posibil sa notam cateva asemanari si
diferente.
In primul rand, atat americanii cat si japonezii au produs un numar de trasaturi pozitive
pentru fericire. Acest lucru nu este surprinzator. Ce este de remarcat insa, este faptul
ca o proportie substantiala de trasaturi generate de japonezi nu erau
pozitive( reevaluarea transcedentala) sau chiar negative (ruptura sociala). Datele
americanilor contineau doar cativa itemi ai reevaluarii transcedentale sau ai rupturii
sociale, ceea ce a aratat ca aproape toti americanii privesc fericirea ca un raspuns la
o serie de factori pozitivi (realizare personala, experienta pozitiva, armonie sociala).
In al doilea rand, in ambele state, experienta hedonica pozitiva a fost plasata intre
reusita personala si armonia sociala. Aceasta subliniaza faptul ca experienta pozitiva
poate lua nastere din celelalte doua in ambele culturi. In suportul ipotezei ca
americanii au un factor al fericirii predominant personal si japonezii vad fericirea ca
fiind sociala, experienta pozitiva hedonica apare ca fiind mult mai apropiata de
realizarea personala in SUA si mult mai apropiata de armonia sociala in Japonia.

STUDIUL 2
Nefericirea in Statele Unite si Japonia

Metoda:
Studiul 2 are 3 parti.

Participanti:
In prima parte, acelasi grup din primul studiu,93 de studenti americani si
73 de studenti japonezi.In a doua parte, grupe separate de 15 studenti
americani (7 barbati si 8 femei de la Universitatea din Michigan) si 15
studenti japonezi(7 barbati si 8 femei de la Universitatea
Kyoto),studentii care au participat avand varste cuprise intre 18 si 23 de
ani.In a treia parte, am codat descrieierile din prima parte astfel ca
niciun participant nou nu a fost implicat.

Procedura:
Asa cum am obsevat mai devreme, participantii care au generat
carateristici pentru fericire in studiul 1 au aratat descrieri pentru
nefericire.De asemenea s-au evaluat fiecare caracteristica utilizand o
scala foarmata din 5 puncte(1=foarte nedorit 5=foarte dorit);
In prima parte, au fost culese descrieri despre fericire;in a doua parte aceste
descrieri au fost analizate sistematic pentru a produce un spatiu semantic al
nefericirii din cele doua culture.In

In a doua parte a studiului 181 de descrieri despre nefericire dintre

care 91 de decrieri realizate de catre americani si 90 de descrieri realizate
de catre japonezi.A fost urmarita aceeasi procedura ca in studiul 1.
Descrieirile au fost afisate pe diferite cartonase. Participantilor li s-au oferit
a stack of cards din propria lor cultura.Ca in studiul 1, participantilor li s-au
cerut sa le sorteze dupa similaritate.
In a treia parte a studiului, le-am oferit inductiv o schema codata
pentru 3 descrieri ale nefericirii din cele 2 tari, utilizand toate descrierile
colectate din prima parte a studiului, fiind comparate frecventele relative
ale celor doua tari.

Rezultate si discutii:

Descrierile despre nefericire:

In prima parte americanii au generat un numar mai mare de caracteristici ale
nefericirii decat au facut-o japonezii.(M=4,14 vs. 3,18), F(1,64)=27,99, p<0,001,
calificat de o interactiune dintre gen si cultura, F(1,164)=9,08, p<0,01.Femeile
produc mai multe caracteristici decat barbatii, dar efectul genului a fost mai
pronuntat in Japonia decat in Statele Unite.In medie, la americani au existat mai
multe sanse decat la japonezi sa evalueze caracteristici de nefericire ca
indezirabil.Rata dezirabilitatii a aratat un efect nesemnificativ al genului.

Spatiu semantic de nefericirii:

La fel ca si in studiul 1, folosind sortarea datelor din a doua parte, obtinem
un index similar pentru toate descrierile in fiecare din cele doua tari.Pentru
fiecare participant, identificam un nivel scazut si un posibil nivel ridicat care
cuprinde grupurile de nivele scazute;un scor de 2 perechi care nu se
limiteaza primelor doua nivele scazute, dar care au fost incluse in cadrul
urmator cu nivelul cel mai scazut si tot asa.Mai departe, pentru fiecare
participant maximum de discrepanta dintre cel mai jos si cel mai inalt nivel
obtinut.In final, am inversat scorurile pentru ca cea mai mare similaritate sa
indice cel mai mare scor.Scorul mediu varia intre 0.00 si 1,00.

Dimensiunea orizontala poate fi interpretata ca un contrast al experientei

inedit al nefericirii impotriva comportamentului de adaptare.Dimensiunea
verticala este definite de experienta negative hedonica si de
comportamentul experiorizat la cel mai scazut sfarsit si evaluari cognitive !

Discutii generale:

Este fericirea dor fericire si nefericirea doar nefericire?

La prima vedere intelesul acestor emotii pare asa transparent intrucat
intrebarile apar banale si fara inteles.Cea mai importanta contributie a
muncii curente este sa aratam ca modelele autentice, populare ale acestor
emotii poarta o semnatura culturala.Printr-o analiza amanuntita asupra
fericirii si nefericirii, noi dezvoltam o masura de similaritate intre descrierile
percepute utilizate si apoi folosim o analiza MSD pentru a testa anumite
ipoteze specifice privind natura modelelor populare de fericire si nefericire in
cele doua culture.

Dimensiuni ale fericirii si nefericirii:

Cat de similara sau de diferita este fericirea fata de nefericire?

Studiul ne furnizeaza cateva idei folositoare. Aceste 2 stari

emotionale sunt similar in termenii prezentei componentelor hedonice
(de altfel valenta difera in mod clar intre fericire si nefericire.). Cele doua
sunt similar si in sensul in care ambele motive, atat personale cat si
sociale sunt recunoscute pentru starile emotionale si sociale. Din aceste
puncte de vedere, nefericirea apare a fi o imagine in oglinda a fericirii.

CONCLUZIE:

In concluzie, dorim sa subliniem faptul

ca rezultatele noastre nu ar trebui intelese in
sensul in care japonezii si americanii nu pot sasi inteleaga versiunile de intelegere ale fericirii
sau nefericirii.
Metodele folosite descrierea libera si
sortarea, urmate de MSD-se potrivesc doar
explorarii resurselor simbolice ale culturilor care
sunt in mod sigur accesibile. Folosind aceste
metode am obtinut dovezi clare ca americanii si
japonezii sunt similari in ceea ce priveste
anumite teme comune care constituie modelele
comune ale fericirii si nefericirii ,dar si diferiti in
ceea ce priveste felul in care aceste teme sunt
raspandite in contextul lor cultural!