Sunteți pe pagina 1din 2

REZUMAT : Expozitiunea este marcata de prezentarea lui Victor Petrini, aflat in detentie, fiind acuzat

de crima, care isi povesteste intreaga viata. Incipitul romanului se suprapune cu finalul, opera fiind
intoarsa in trecut , element prin excelenta de modernitate. Prima parte a acestei retrospective
cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta inaintea si in vremea celui de-Al Doilea Razboi
Mondial. Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini
devine un adolescent dur si turbulent, ocolit de fete carora le era frica de el si urat de colegi pentru
gandirea sa transanta. Prima parte a volumului intai ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica - episodul legaturii cu Nineta Romulus - sfarsita curand
prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din
acelasi oras, devenind un student stralucit. Traieste o noua iubire pentru o frumoasa colega, Caprioara, dar
nunta proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina, amintire de la un medicinist, fata moare in
timpul interventiei. Trupul ei nu este gasit in ciuda anchetei care se face de autoritati. Pregatindu-se
pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-l are drept coleg pe Petrica
Nicolau, care ii devine prieten. Invitat intr-o zi la masa in casa acestuia, Victor se indragosteste de
Matilda, sotia lui Petrica. Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste
cu Matilda si se muta in somptuoasa ei casa. Intelectuala si ea, fiind arhitecta, Matilda nu poate crea o
comunicare spirituala cu sotul ei, care devine asistent universitar. In plus, femeia are destule momente in
care isi arata adancurile urate ale sufletului sau abisal devenind parca un alt om. Noul decan al facultatii
in care preda si Petrini este un anume Vaintrub, medic stomatolog devenit peste noapte, profesor de
marxism. Tot acum marele poet filosof, Lucian Blaga, este inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit,
iar unele discipline sunt scoase din planul de invatamant; cel mai puternic om din facultate este
caloriferistul, devenit secretar de partid; din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului DunareMarea Neagra, pe santierele caruia este reprimata intelectualitatea romaneasca, greselile acestui partid
fiind evidentiate obiectiv. Arestarea lui Petrini chiar in seara botezului fiicei sale, Silvia, puncteaza intriga
romanului. Victor Petrini este acuzat ca ar fi facut parte din miscarea "Sumanele negre" de esenta
antimaghiara, deoarece autoritatile descopera intr-o scrisoare primita de acestia de la un prieten asertiunea
astept ordonantele dvs , reminescenta a unei glume din adolescenta. Fiind inteleasa tendentios, este
condamnat si ajunge in minele de plumb din Baia Sprie. Victor Petrini il ucide pe gardianul care il dadea
in fiecare noapte la carcera numai in camasa, in luna februarie, dorind astfel sa-l omoare. Petrini il
impinge in abisul intunecat al minei, salvandu-si astfel viata. Eliberat dupa trei ani si trei luni, nu mai
poate fi reintegrat in invatamant, fiind obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului, evidentiindu-se
astfel procesul de reprimare a intelectualului in regimul comunist. La putin timp dupa intoarcerea sotului
sau, Matilda, deranjata de noua pozitie sociala a acestuia, divorteaza si se casatoreste cu Mircea, activist
de partid de rang superior. Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la intreprinderea Oraca, incercand
sa ramana om intr-o lume absurda. In finalul volumului al doilea, este evocata moartea mamei lui Petrini.
Volumul al treilea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii. Suzy Culala, noua iubita a
acestuia, isi ascunde statutul social, fiind casatorita cu un inginer dipsoman, numit Pencea. In timp ce se
afla la munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana la cabina telefericului, de catre Pencea, care este hotarat
sa-i ucida, fapt ce constituie punctul culminant al actiunii. Pentru a se apara, Petrini il impinge in
prapastie pe dipsoman. Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind cel in care
isi scrie jurnalul. Finalul il evoca pe acest om, batut de soarta si in perioada urmatoare eliberarii : scapa de
iubirea-iluzie prin plecarea din tara a lui Suzy si se pregateste sa-si publice cartile. La numai 35 de ani,
personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern, opera avand un final deschis si memorabil
prin caracterul definitiv, atingand astfel monumentalul: daca dragoste nu e, nimic nu e .
Al doilea parametru pe care este construit personajul vizeaza statutul sau de referent uman, persoana ,
fiinta pe care o imagineaza.Aceasta se va intregi in mod evident pe baza portretului fizic si a celui moral.
Portretul fizic al personajului este mai degraba un crochiu decat o prosopografie riguroasa, dedus din
spusele Caprioarei : sa-ti scoti din cap ca esti cum ai zis , Petrini marturisindu-si parerea despre faptul
ca este urat. Portretul moral sau ethopeea este construita dominant pe baza
caracterizarii indirecte , trasaturile morale ale acestuia deducandu-se din faptele si vorbele personajului.
Acesta fiind in mod implicit si narator, se gasesc accidental si secvente de caracterizare directa, adica de
autocaracterizare. Victor Petrini este profesor universitar intr-un oras transilvanean si autorul jurnalului
lucid si amar, care trebuie sa tina locul spovedaniei dinaintea mortii dictate de un verdict posibil. Din
paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care cauta in scris o
modalitate de izbavire, eroul rememorandu-si greselile, incercand sa stapaneasca mecanismele producerii
lor prin constientizarea si descrierea acestora din perspectiva analizei psihologice intreprinse asupra

propriului eu .Aflat intr-o situatie limita a vietii, asteptand condamnarea la inchisoare pe viata, el isi
regaseste astfel intreaga existenta condusa de o soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se intampla in
marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj tragic. Prenumele primit
la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa asteptat pana la sfarsitul
romanului. Ca si titlul operei, prenumele este o ironie, Petrini fiind mereu un mare invins. Caracterizarea
personajului este dominant indirecta, realizata prin prisma faptelor si modului de a vorbi. Ca eroii
camilpetrescieni, Petrini este un intelectual de elita, iar numeroasele citate si referinte la Platon, Socrate,
Spinoza, ii atesta aceasta calitate. Ganditor profund, asa cum reiese din discutiile purtate cu prietenul sau,
Ion Micu, dar mai ales din numeroasele sale pagini in care analizeaza viata si lumea, Victor Petrini este
un idealist, pentru el sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre, traind complexul unei
adevarate "caderi" luciferice. Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carui martor este.
Onest in gandire, si in relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista:
inlocuirea marelui filozof si a altor profesori renumiti in facultate, condamnarea lui pentru dogme. Cu
toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat deoarece muncile pe care
le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator. A doua mare revelatie a lui Petrini este legata
de mitul fericirii prin iubire in care se refugiaza. Autocaracterizarea il defineste definitiv insa eu sunt
omul care isi asuma totul va afirma intr-o conversatie, avand capacitatea de a identifica in aventura
existentiala aventura constiintei,incercand sa-si explice intransigenta fata de ideea compromisului si a
coruptiei pe care ceilalti le accepta cu nonsalanta. Om de o buna credinta, onest si deloc lipsit de curaj,
suporta cu stoicism loviturile. Asaza pe lume o privire patrunzatoare si uneori aspra, dar nu se cruta nici
pe sine. Dorinta cea mai mare care-l anima este aceea de a intelege si e patruns de credinta ca se poate
obtine fericirea prin iubire. Viata nu i-a implinit dorintele si Petrini a esuat acolo unde tinea cel mai mult
sa reuseasca. Dar nu pierde credinta lui dintai. Eroul este, in felul lui, un ultim dintre drepti, manat, cum
spune, nu de iubirea aproapelui ca acela din Biblie, dar de eros, ca principiu fundamental al universului.
"Omul e o divinitate inlantuita de puterea conditiilor", afirmase Marin Preda, iar din aceasta perspectiva
Petrini este un personaj tragic, individul confruntat cu istoria, asemenea altor personaje ale romancierului.
Fraza finala inscrisa in ampla confesiune a naratorului-personaj: "daca dragoste nu e, nimic nu e", o parafraza a cuvintelor Sf. Apostol Andrei din Epistola I catre Corinteni, "daca dragoste nu am, nimic nu
sunt", dar fara semnificatia lor biblica, este sugestiva pentru destinul personajului.

Caracterizare
Victor Petrini este un personaj principal, datorita ocurentei in discursul narativ, central, gratie
rolului dominant detinut in transmiterea mesajului operei, protagonist, reprezentand
pivotul diegezei si tridimensional, evoluand pe parcursul discursului narativ. Aceste trasaturi
definitorii ale personajului se evidentiaza pe baza diegezei integrate celorcapitole care graviteaza
in jurul sau , diegeza care este practic un simplu schelet, deoarece fiecare intamplare genereaza
un moment de reflectie si in acelasi timp de interpretare pluralista : personajul-narator al
romanului, Victor Petrini, tipul intelectualului lucid ofera o perspectiva subiectiva asupra
intamplarilor.
Victor Petrini este un profesor universitar, care aflindu-se in puscarie si asteptind
condamnarea pe viata , isi scrie un jurnal . Acest jurnal tine locul unei spovedanii dinaintea
mortii , dictate de un verdicit posibil. Din paginile jurnalului se deduce indirect ca el este un
personaj complex , sincer pina la duritate. De exemplu atunci cind participa la revolutie el da
dovada ca este iubitor de dreptate si sinceritate. Petrini este un personaj ce nu cedeaza niciodata.
Desi vremurile de atunci erau crude . El a fost inchis si condamnat la munci grele si aceasta
demonstreaza ca el este un personaj care a ispasit un destin tragic .
Prenumele sau , dar si titlul operei ar trebui in final sa-i aduca statutul de invingator , dar
aceasta se lasa asteptat pina la sfirsitul romanului . Petrini ramine mereu invins si de aici se
intelege ca numele sau , dar si titlul romanului sint o ironie fce sugereaza soarta grea a
personajului dat.
Caracterizarea personajului este dominant indirecta, realizata prin prisma faptelor si modul
de a vorbi . Petrini reprezinta tipologia personajului intelectual de elita, iar numeroasele citate si
referinte la Platon , Socrate, Spinoza , ii atesta aceasta calitate. Ginditor profund , asa cum reiese
din discutiile purtate cu prietenul sau ,Ion Micu , dar mai ales numeroasele sale pagini in care
analizeaza viata si lumea , Victor Petrini este un idealist , pentru el sensul existentei constind
inapararea valorilor ei .