Clasicismul apare in prezent in constiinta noastra artistica drept factor al
complicatelor procese de creatie si interpretare muzicala, care au trecut de la stilul polifonic cu exprimarile sale ornamentale de multe ori sofisticate la cele directe ,, sicere si simple ce infatisau gingasa lume de sentimente si imagini ale omului in structuri clare , luminoase, diverse dar nesofisticate. Melodia clasica este spontana, sincera, echilibrata , fara interval prea mari si cromatisme frecvente. Clasicismul evita formele vechi limitandu-se la sistemul functional majorminor. Melodia decurge din inlantuirile armonice , in sensul precizarii treptelor functionale si a succesiunii lor. Ritmul este ordonat. Frazele sunt simetrice , alcatuite din motive pe idea intrebare-raspuns. Se dezvolta planul dinamic ( nuantele si schimbarile lor sunt indicate acum pe partitura). Interpretul pentru muzica clasica are o tinuta sobra evitand patosul exagerat , tempo-ul se va pastra destul de riguros. Se pot utiliza toate speciile de trasatura de arcus staccato , tremolo etc. Vibrato trebuie sa fie echilibrat. In lucrare am enumerat date despre Luigi Boccherini. Concertul pentru violoncel si orchestra in si b M au o arhitectura tipica pentru gandirea acompaniamentului din a II-a jumatate a sec XVIII-lea. Am prezentat in lucrare forma partii intai a concertului / formarea de sonata. Am enumerat in lucrare elementele de tehnica instrumentala pentru mana dreapta si stanga necesare studiului concertului in si b Major- de L.Boccherini referitoare la trasaturi de arcus, articulatie la mina stanga , tempo, sonoritate, dinamica, agogica si accente muzicale.