MOARA CU NOROC

Ioan Slavici
Publicata in 1881 in volumul Novele din popor, nuvela realista de
factura psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici, devine una dintre scrierile
cele mai reprezentative pentru viziunea autorului asupra lumii si asupra vietii
satului transilvanean.
Nuvela este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni relative
reduse, intre schita si roman, cu un fir narativ central, constructie epica
riguroasa, conflict concentrat si personaje relative putine. Aparuta pe fundalul
realismului si al naturalismului, nuvela psihologica creaza personaje conflictuale
dilematice, cu o viata interioara marcata de nelinisti. Accentul cade pe analiza
starilor sufletesti ale personajelor.
Titlul nuvelei este aproape ironic: hanul, numit Moara cu noroc, se
afla alaturi de ruinele unei mori care nu mai macina. Moara este un simbol
bivalent: pozitiv- prin faptul ca aici se aduna granele, bogatia pamantului si
negativ- deoarece moara semnifica macinare, aici fiind vorba de o macinare a
destinelor. Norocul se dovedeste a fi efemer si insulator.
Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei, prezentand efectele nefaste
si dezumanizate ale dorintei de inavutire. Problematica operei poate fi urmarita
atat din perspectiva sociala, deoarece urmareste incercarea lui Ghita de a-si
schimba statutul social, cat si moralizatoare, prezentand consecintele dramatice
ale setei de inavutire.
Opera are in centru evolutia lui Ghita, personaj ce traieste un puternic
conflict interior deoarece este sfasiat de dorinte contradictorii: de a ramane om
cinstit pe de-o parte si de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Viziunea
autorului este obiectiva, el considera ca imbogatirea cu orice pret zdruncina
linistea omului.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale
cu valoare religioasa, de la Sfantul Gheorghe pana la Paste: astfel trecu toamna
si veni iarna, trecu si iarna si sosi primavara. Spatiul este real, actiunea se
desfasoara in zona Aradului, fapt indicat si de secventa descriptive de la inceput:
de la Ineu drumul de tara o ia printer paduri.
Alcatuita din saptesprezece capitol, nuvela se caracterizeaza prin simetrie
deoarece in incipit si in final apar vorbele batranei despre linistea familiei si
destin:omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit si simteam eu ca nu are sa iasa bine, da

rasa le-a fost data. O alta latura a simetriei este reprezentata de simbolistica
drumu-lui: in incipit este prezentat drumul care duce la Moara cu noroc, iar in
final este sugerat drumul vietii ce continua si dupa tragedie:Apoi e alua copiii
si pleca mai departe. Starea de echilibru data de vorbele batranei la inceputul
nuvelei reapare si la sfarsitul acesteia dupa un conflict violent si purificarea
spatiului prin foc.
Opera se remarcaprin faptul ca accentual nu este pus pe portretul fizic,ci
pe cel interior, moral alcatuit din contraste si dorinte contradictorii. Deoarece
scriitorul este interest de conflictele interioare, analiza psihologica este realizata
din perspectiva unui narrator omniscient care stie cu precizie ce gandesc si ce
simt personajele. Modalitatile de realizare a analizei psihologice sunt diverse:
dialogul, monologul interior,notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.
Expozitiunea consta in prezentarea situatiei familiale si sociale a lui
Ghita. Atunci cand Lica Samadaul isi face aparitia reuseste s ail influenteze
puternic pe Ghita. In interiorul acestuia din urma se configureaza o dorinta
conflictuala, aceea de a-si depasi conditia sociala si aceea de a ramane om cinstit
(intriga naratiunii).
Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile ce decurg din intriga. Pe
masura ce se imbogateste, Ghita isi modifica treptat comportamentul: devine
mohorat, irascibil, violent si se distanteaza de sotia sa si de cei doi copii ai lor.
Cu toate acestea, barbatul incearca sa-si asigure cateva masuri de protective: isi
cumapara doua pistoale de la Arad, isi ia doi caini ciobanesti, isi angajeaza o
sluga credincioasa, pe ungurul Marti.
Punctual culminant apare cand Ghita merge la Ineu dupa Pintea, om al
legii, pentru a-l demasca pe Lica. Ramasa doar cu Samadaul, Ana I se daruieste
acestuia caci in cele din urma: Lica e om iar Ghita:nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti. Inselat fiind, Ghita o ucide pe Ana. In acelasi
timp, Raut il impusca in ceafa pe Ghita. Lica se sinucide fiind urmarit de Pintea
si neacceptand sa cada viu in mainile acestuia.
Deznodamantul etse tragic: un incendiu mistuie carciuma de la Moara cu
noroc chiar in noaptea Pastelui. Personajele care supravietuiesc, copiii si batrana
sunt cele inocente. Nuvela se incheie in mod simetric prin cuvintele batranei
care pune intamplarile pe seama destinului necrutator.
Ghita este personajul principal al nuvelei deoarece participa active la
toate momentele actiunii. El parcurge un drum sinuos al dezumanizarii, deoarece
ezita intre cele doua cai: una simbolizat de Ana (valorile familiei, iubirea,
linistea colibei) iar cealalta de Lica (bogatia, atractia malefica a banilor).

Personajul este caracterizat direct de catre narrator, de alte personaje si

prin autocarcterizare. Naratorul il caracterizeaza ca fiind ursuz violent si repede
la manie. Batrana stie ca ginerele sau e om harnic si sarguitor, iar Lica isi da
seama ca Ghita e om de nadejde:Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul
tau si esti on cu minte. Deosebit de concludenta este autocaracterizarea:Lica,
tu trebuie sa intelegi ca oamneii ca mine sunt slugi primejdioase, dar priteni
nepretuiti.
Alte trasaturi ale personajului principal reies din caracterizarea indirecta:
bun, meserias, bland, cumsecade, ospitalier, comunicativ (la scurt stimp dup ace
a sosit la moara toata lumea stia cine e Ghita).
In destinul lui Ghita, un rol foarte important il are Lica Samadaul, un om
aspru, viclean, plin de rautate de care toata lumea se temea. Bun cunoscator de
oameni, Lica mizeaza pe patima lui Ghita pentru bani, reusind destul de usor s
ail influenteze intr-un mod negative: sa s eimbogateasca prin mijloace necurate.
Traind un puternic conflict interior, Ghita se aliaza cu Lica da totusi ramane
precaut.
In raport cu lumea, Ghita alege duplicitatea, vrea sa para un om cinstit,
dar devine complice si patimas la faptele necinstite ale Samadaului: ii schimba
banii furati, devine complice la crima si depune marturie falsa protejandu-l pe
Lica.
Ghita este un personaj dilematic si instabil deoarece de multe ori vrea sa-l
tradeze pe Lica. Astfel, incepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in
totalitate fata de acesta deoarece retine castigul ce credea ca I se cuvine din banii
schimbati.
In opinia mea Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica
deoarece are toate trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior
al personajului principal, urmareste procesul de instrainare a lui Ghita fata de
families i degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii. Din
intregul discurs epic se desprinde valoare moralizatoare a artei.