Finante

- curs 7 -

23.04.2007
Autofinantarea. Finantarea

Autofinantarea este cel mai raspandit principiu de finantare si presupune

ca intreprinderea isi asigura finantarea cu forte proprii folosind drept surse de
finantare o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare
acoperind atat nevoile de inlocuire a activelor imobilizate cat si cresterea activului
economic.
Din punct de vedere al apartenentei fondurilor, se disting:
finantari din fonduri proprii:
autofinantarea;
cresteri de capital prin noi aporturi in numerar sau in natura;
cresteri de capital prin incorporarea rezervelor la capitalul social;
cresteri de capital prin conversiunea datoriilor.
finantari din angajamente la termen.
imprumuturi;
credite bancare.
Din punct de vedere al efortului depus pt obtinerea lor, sursele de finantare pe
termen lung pot fi:
finantari interne (autofinantarea);
finantari externe (cresteri de capital si imprumuturi)
Politica de finantare a unei intreprinderi este sinteza cailor de productie
comerciale si financiare care orienteaza activitatea sa.
Fluxul surselor de finantare rezulta din performantele economice si
financiare fiind grupate in functie de posibilitatile repartizarii beneficiilor, amotizarii,
si de politica de indatorare.
Factorii de incidenta asupra autofinantarii:
Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori
externi, precum:
1. Fiscalitatea
- fiscalitate mare;
- autofinantarea ridicata si invers (o politica de impozite mari incita
intreprinzatorii sa procedeze la capitalizarea unei parti din profit cat mai mare cu
putinta)
2. Diverse constrangeri privind accesul pe piata financiara.
In cazul societatilor comerciale necotate la bursa, procurarea fondurilor
necesare cresterii economice nu se poate realiza prin apel la piata de capital ramanand

in consecinta alternativa creditului bancar, autofinantarii sau a cresterii de capital prin

fonduri proprii existente.
3. Constrangeri juridice diverse
Profitul unei societati pe actiuni are doua destinatii:
- distribuiri ale dividendelor;
- reinvestire: autofinantarea.
Costul beneficiilor reinvestite
Orice politica de finantare trebuie analizata in functie de rentabilitatea pe care
o degaja profitul reinvestit.
Daca rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinantare este egala cu
rentabilitatea reclamata de actionari, atunci politica de autofinantare este neutra pt
intreprindere.
Numai atunci cand rentabilitatea investirilor acoperite prin autofinantare este
mai mare decat remuneratia ceruta de actionari, autofinantarea are un efect pozitiv pt
intreprindere, in sensul ca creste valoarea financiara a acestora.
In principiu, costul autofinantarii este egal cu costul fondurilor proprii
externe in sensul ca actionarii asteapta aceeasi rentabilitate de la beneficiile reinvestite
ca si de la aporturile de numerar realizate de ei cu prilejiul cresterilor de capital.
Capacitatea de autofinantare
Sursele destinate autofinantarii se formeaza in cazul intrprinderii
reprezentand surse interne. In principal, acestea provin din excedentul monetar creat
din operatiuni economice si financiare adica din diferenta dintre fluxurile financiare
pozitive si negative respectiv dintre incasari si plati.
Excedentul brut de exploatare se compune din rezultatele pozitive ale
procesului economic precum si din fondul de amortizare creat. Acesta poate fi calculat
astfel:
1. Ca diferenta dintre totalul incasarilor din activitatea economicofinanciara si totalul cheltuielilor efectuate.
2. Ca suma a unor elemente diferite, precum: salarii, impozite, dobanzi
platite, fond de amortizare anual, dividende, beneficii nerepartizate.
Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine
ca rezultat al tuturor operatiunilor de incasari si plati intr-o perioada de timp avand in
vedere si incidenta fiscala.
Autofinantarea efectiva este mai mica decat capacitatea de autofinantare.
Nu totalitatea capacitatii de autofinantareramane la dispozitia intreprinderii
necesita de finantare interna si mai putin beneficiileactiunilor sub forma de dividende
si participarea la profit sau la beneficiilor a salariatilor.
Capacitatea de autofinantare potentiala se calculeaza scazand din
capacitatea autofinantarii potentiale si dividende.

Corelatia dintre autofinantare, imprumut,

amortizare si repartizarea profitului
Sub aspect financiar, legatura dintre autofinantare si indatorare este complexa.
Autofinantarea este intotdeauna o conditie necesara in vederea obtinerii unui
imprumut. Ea constituie o garantie si un mijloc de rambursare.
In cazul creditelor pe termen mediu si lung, conditia care se pune este ca
datoria sa nu depaseasca un anumit multiplu al capacitatii de autofinantare. De regula,
raportul intre datoria la termen si capacitatea de autofinantare trebuie sa fie mai mica
sau egala cu 4. cu cat creste capacitatea de autofinantare, creste si posibilitatea apelarii
la credite.
Intreprinderile care folosesc credite, spera sa obtina un efect de indatorare
pozitiv astfel incat sa permita nu numai plati de principal si dobanda, dar si un profit
care sa sporeasca posibilitatea de autofinantare.
O asemenea perspectiva este realista numai in cazul in care rata rentabilitatii
este mai mare decat rata dobanzii. Sub acest aspect, imprumutul apare ca o
autofinantare anticipata.
Corelatia dintre amortizare si autofinantare
Cheltuielile de amortizare a activelor imobilizate maresc costurile,
micsoreaza profitul si impozitul pe profit datorat statului. Tinand cont ca amortizarea
nu genereaza fluxuri negative, rezulta ca fondul de amortizare obtinut din recuperarea
acestor cheltuieli poate fi utilizat pt reinvestire si alaturi de economia de impozit pe
profit ca urmare a micsorarii bazei impozabile sa mareasca gradul de autofinantare.
Corelatia dintre autofinantare si repartizarea profitului
Acordarea de dividende mai mari sau mai mici, influenteaza nemijlocit
asupra marimii fondului de rezerva si prin urmare aupra autofinantarii.
Acordarea de dividende mai mari actionarilor are drept efect pozitiv pastrarea
increderii si fidelitatii lor fata de societate, insa micsoreaza posibilitatile de
autofinantare.
Beneficiul unei societati camerciale pe catiuni, fie ca se distribuie sub forma
de dividende, fie ca se constituie sub forma de fond de rezerva (posibilitati de
finantare). Acest beneficiu este proprietatea actionarilor.