Sunteți pe pagina 1din 22

INTRODUCERE

Obiectul biologiei celulare


Biologia celularl este gtiinla care se ocupi cu studiul fenomenelor biologice in context celular,
adici qtiinla care investigheazh organizarea gi funcfionarea celulelor. Dar ce se in]elege prin
fenomen biologic? Numim fenomen biologic o inSiruire de procese biochimice ce se desftqard intr-o
anumitd secven!6, ca rezultat al nevoilor celulei de a se adapta condifiilor in care se afli gi al
schimburilor de informatie gi substan{5 cu mediul inconjuritor. Altfel spus biologia celulard, cu
extensia ei biologia moleculard, studiazd procesle biochimice a$a cum se desfhgari ele la nivelul
celulei, adici atht in interiorul celulei, cit Ei in structurile din care celula face parte. Menirea
biologiei celulare este aceea de a elucida pe de o parte mecanismele de acliune a structurilor
intracelulare, cu interrelalia dintre ele gi tot ce line de ea (reglare, coordonare, modulare), iar pe de
alth parte, aceea de a aduce luminl asupra modurilor in care celulele interaclione-azi intre ele pentru
a acliona unitar, coerent in cadrul tesuturilor, organelor gi organismelor pe care le structureazi.
Agadar, apropierea cunogtinlelor despre cum este structuratd gi cum funclioneazd celula va
necesita o abordare sub doua aspecte:
o parte descriptivS" care analizeazl organizarea structurali a celulei, pe care am putea-o

(r)

denumi biologie celularl analiticd;


o parte fenomenologicS, ce se ocupi cu inlelegerea mecanismelor proceselor celulare,
adici partea care prezintd funcliile structurilor celulare gi interrelafiile dintre aceste in
mod integrativ,parle ce am putea-o numi biologie celulari integrativi.
Va fi evident din ceea ce se va dezvolta in acest curs c[ aspectele de biologie celulard analitici
ne vor consuma pulin timp, cea mai mare parte a eforturilor fiind alocati biologiei celulare
integrative, care ne va permite sI inlelegem cum funcfioneazi structurile celulare. Chiar daci, in
primd instan16, infelegerea proceselor ce se petrec la nivelul diverselor structuri celulare se va face
oarecum mecanicist, rupt din contextul interrelatiilor cu celelalte componente structurale, ne vom
preocupa gi de conectarea diferitelor fenomene ce se petrec in contextul celulei ca intreg. Nimic nu
se petrece in celuli care sI nu depindi de fenomene desfrgurate anterior la nivelul altor structuri, sau
care s5 nu determine inilierea altor procese ulterioare. Celula reprezinti un sistem integrat, in care
fenomenele se inlintuiesc determin6ndu-se reciproc. Propriet5file integrative care corespund celulei,
sunt mai departe proiectate asupra structurilor organizate de celule in organismele vii.

(i,

Celula

- unitatea structurali qi funcfionali

a organismelor

vii

Departe de a fi o aglomerare sumativS de material organic, organismele vii sunt structuri


integrate, formate din unitali individualizate bine organizate, reglate gi conectate intre ele. Aceste
unitEli structurale, numite celule, asiguri procesele necesare supravieguirii gi funcfionirii normale a
organismelor. Jindnd cont de cum este gi de ce face, putem deJini celula ca unitote structurald Si
funclionald, elementard de organizare a lumii vii, care conservd Si transmite caracteristicile
organismului din careface parle, are capacitatea de a se autoregla Si de o se autoreproduce,liind
reailtotul unui indelungol proces de evolulie.
Daci vom analiza cu aten{ie definilia de mai sus, vom deduce c5, prin caracterul de unitate
elementar5, celula este cea mai simpl[ structur6 a lumii vii la nivelul c6reia putem vorbi de via15.
Fenomenele biologice scoase din contextul celular, adici dupd distrugerea integritifii celulare, devin
biochimie. Dacd nu ar exista celula nu am putea vorbi de via!6. intr-un spirit ludic, dar cu
responsabilitatea cuvenitl instruirii viitorilor medici, aE putea s5 ?l parafrazim pe Marin Preda
spundnd: daci celulE nu e, via16 nu e!

Organismul uman este alcituit din aproximativ 100 de trilioane de celule, adicd l}ta celule,
dimensiunea medie a unei celule fiind de 10pm, iar masa ei de lng. Aspecte legate de istoricul

Dr. Mircea Leabu

Jntroducere tn biologia celulard. curs pentlu studentii tn medicind

nofiunii de celuld gi de teoria celular6 asupra organizdrii lumii vii, vor fi prezentate ceva maijos in
aceasti introducere.
Dacd ar fi sI dim o defini1ie, atunci putem spune lapidar cd biologia celulari este gtiinla care se
ocupl cu studiul organizdrii gi funclionirii acestor unit6ti elementare ale lumii vii. Altfel spus,
biologia celularS, cu extensia ei biologia moleculard, studiazd procesele biochimice in contextul

celulei. Biochimia s-a dezvoltat ca gtiinli destinati studiului compugilor biochimici in sisteme
omogene permipnd cuantificiri riguroase pentru reacliile pe care acegtia le pot desfiqura. in
contextul celular legile biochimiei, stabilite in vitro, nu sunt contrazise, dar nu se pot utiliza ca atare
deoarece in sistemele biologice procesele biochimice se petrec prin excelenld la interfa!6. DacI
ad6ugim faptul cd in interiorul celulei complexitatea sistemului biochimic este deasupra celor pe
care le putem imagina gi/sau crea experimental gi, in plus, prezinti o dinamicitate greu de controlat
de experimentator, vom inlelege de ce cunogtiinfele de biochimie clasicd ne sunt necesare, dar nu
suficiente pentru inlelegerea fenomenelor celulare. Fenomenele celulare sunt succesiuni de procese
biochimice declangate de semnale pe care celula le primegte le analizeazd gi le controleazd cu scopul
de a crea rdspunsuri menite sd adapteze celula la condiliile in care se afli pentru a supravielui ea gi
sistemul din care face parte. Celula are capacilatea de a se adapta la,,agresiuni" induse de condiliile
de mediu intr-un domeniu generos de vast. Atunci cflnd capacitatea celulei de a se adapta este
depdgiti, apar condiliile deviafiilor patologice. Menirea biologiei celulare este aceea de a elucida pe
de o parte mecanismele de acliune a structurilor intracelulare, cu interrelalia dintre ele gi tot ce line
de acestea (reglare, coordonare, modulare), iar pe de alth parte, aceea de a aduce lumind asupra
modurilor in care celulele interacfioneazd ?ntre ele pentru a ac{iona unitar, coerent in cadrul
fesuturilor, organelor qi organismelor pe care le structureazd. inlelegerea normalului ne va ajuta sd
definim patologicul cu mai mare exactitate gi ne va perrnite sd il depistim in stadii incipiente.
Cunoagterea normalului, a patologicului gi definirea limitei dintre aceste stiri la nivel celular gi
molecular ne va u$ura capacitatea de a corecta deviafiile, dflndu-ne posibilitatea si acliondm in mai
mare cunogtinli de cauziin interven{iile noastre terapeutice.
Dar cum putem defini normalul ?n funclionarea unui organism biologic? El reprezinti un anumit
echilibru intre funcliile celulei, in funcfionarea celulelor la nivelul fesuturilor, in funclionarea
.tesuturilor Ia nivelul organelor, in funclionarea organelor la nivelul organismului. Acest echilibru
acneptf gi varia{ii in anumite limite. Aceste variafii nu afecteaz5 fiziologicul, at6ta timp cit nu se
dep5Sesc limitele in cadrul cdrora structura biologicd are capacitatea de a se adapta, de a-qi regla
funclionarea optim5. Debalansarea pind la iegirea din intervalul acceptabil duce la aparilia situaliilor
patologice. Orice patologie, indiferent de locul de manifestare, igi are originea in devialii de la buna
desflqurare a fenomenelor celulare dincolo de capacitatea celulelor de a se adapta la stresul care le
induce. Intrarea celulelor in domeniul de comportament patologic reprezintii domeniul de interes al
patologiei celulare, care se aqazdcagtiin{E de sine stititoare.
Noliunea de celulb a fost introdusi in limbajul gtiinfific in 1665 de eruditul Robert Hooke (1635
arhitect, astronom, matematician, filosof naturalist gi fizician englez, ca urrnare a
1703),
examindrii la microscop a structurii lemnului de pluti. El a observat cI imaginea reprezenta nigte
spafii delimitate de perefi. A asemSnat aceste spalii cu niEte cimirufe gi, cum limba internalionali de
comunicare in qtiinla acelor ani era latina le-a denumit cella - cellula, ceea ce inseamnd c5m6ru!i.
Termenul a fost menfionat pentru prima dati in lucrarea lui Hooke ,ftlicrographia". Hooke fusese
ales membru al ,,Royal Society" in 1663 gi numit profesor de geometrie la Gersham College,
Londra, in 1664.
Mai bine de 170 de ani au fost necesari, dup[ introducerea nofiunii de celuld, p6nd a fost
elaborati teoria celular[ asupra organizdii lumii vii. Acest lucru s-a petrecut in 1839 qi s-a datorat in
principal lui Matthias Jakob Schleiden (1804 - 1881), botanist gerrnan qi lui Theodor Schwann
(1810 - 1882), fiziolog gerrnan, dar qi lui Rudolf Virchow (1821 - 1902), medic anatomopatolog,

Dr. Mircea Leabu

Introducere in biologia celulard, curs oentu studentii in medicind

antropolog gi biolog geffnan. Principalele aspecte stipulate de p6rin{ii teoriei celulare in dezvoltarea
acesteia au fost:
toate organismele conlin una sau mai multe celule;
toate celulele provin din alte celule (,,omnis cellula e cellulo", Virchow, 1858);
funcliile vitale intr-un organism se petrec in celule;

toate celulele conlin ereditar informafia necesarl pentru reglarea funcliilor lor gi
pentru transmiterea informaliei generafiilor urmdtoare de celule.
Este ugor de observat cA toate aceste enunfuri se pot regdsi sub alte formuldri gi in definilia pe
care am dat-o celulei cdteva rdnduri mai sus.
Cea mai simpli formi de viafi o reprezintfl organismele unicelulare. in conformitate cu definilia
de mai sus, virusurile nu sunt celule deoarece, in ciuda faptului ci sunt constituite dintr-o serie de
molecule regisite gi in unita$le elementare de organizare a lumii vii gi degi contin informalia pentru
multiplicare lor, pe care o conservl gi o transmite, nu au capacitatea de a se autoreproduce. Ele
folosesc pentru multiplicare mecanisme specifice proceselor biologice din celulele infectate. Asta nu
inseamni ci biologia viral6 nu prezintd interes pentru formarea medicilor, atdta timp cdt virusurile
reprezintd agenfi patogeni pentru celule, iar cunoagterea agenlilor patogeni fasiliteaza eficientizarea
tratamentelor. Biologia viralS nu va face obiectul preocupirilor noastre, aici.

Cffteva motive care si justifice interesul medicilor pentru biologia celulari


O primd motivalie a interesului studentilor in medicinl pentru studiul celulei o putem

gdsi in

insagi definifia pe care am dat-o celulei. Celula este unitatea elementard de organizare a lumii vii.
Agadar, pentru a infelege fenomenul viefii, adicd acel fenomen pentru care se luptd medicii ca si il
menlind in situalii critice, trebuie si inJelegem cum este organizati gi cum funclioneazi celula, at6t
ca sistem de sine stdtf,tor, cdt gi ca parte a structurilor pe care le formeazl (fesuturi, organe,
organisme). Nu putem vorbi de viafd in afara celulelor, iar viala inseamnd funclionarea normal[,
echilibralS a structurilor intracelulare, dar numai in contextul integritnlii celulare, a celulelor la
nivelul fesuturilor, a lesuturilor la nivelul organelor, respectiv a organelor la nivelul organismului.
Dezechilibrele care pot apirea in aceste func{ioniri integrative pot determina devialii
patologice. Spuneam mai sus cE patologicul se poate instala atunci cdnd debalansErile in funcliile
structurilor celulare deptrgesc limitele intervalelor de adaptabilitate. Adesea, persistenfa unor stresuri
gi obligarea celulelor la un continuu efort de adaptare are ca rezultat impingerea fenomenelor
celulare citre devia{ii patologice, devialii care nu ar fi posibile atunci cdnd factorii de tensiune ar fi
trecitori, de scurtl duratii.
in conserinlS, pentru medicini este de interes at6t cunoaqterea funclionlrii celulelor normale,
cdt qi mecanismele celulare specifice diferitelor patologii. CunoaSterea a ceea ce inseamnd normal
este util6 pentru a se putea determin4 mai mult sau mai pulin riguros, intervalele de adaptabilitate
ale celulelor la varialiile in condiliile de mediu qi a mentinerii acestora in limitele corespunzltoare.
Aceste aspecte reprezinth dezideratul medicinii preventive abordate la nivel celular. Pe de alti parte,
conoa$terea fenomenelor patologice la nivel celular gi molecular permite o mai siguri diagnosticare,
cu bitaie spre medicina individualizath, cdt gi interven{ia terapeutic6 in mai mare cunogtinld de
cauz6, cu bitaie c6tre terapia individualizati gi fintiti.
in sfhrqit, in orice intervenfie medicalS, de orice naturf, ar fi aceast4 celulele nu pot fi ignorate.
Celulele recepteazl tot ce se petrece la nivelul structurilor cdrora le apadin gi reaclioneazd in
consecinld. Aceste reaclii, care sunt rispunsuri celulare menite ale adapta la condiliile in care sunt
puse, trebuie si nu le afecteze buna funcfionare, sd nu le inducl deviafii dincolo de capacitatea de
acomodare. Agadar, orice interven{ie medicali trebuie sd fie acceptatS, sau cel pulin acomodati de
celule, prin capacitatea lor de adaptare in limitele fiziologicului.
Totuqi, degi cele mai sus menlionate sunt recunoscute gi acceptate ca tinte in activitatea lor de
profesionigtii lumii medicale, atingerea aceestor deziderate nu este simpld qi necesiti un efort

Dr. Mircea Leabu

Introducere tn biolosia celulard, curs pentru studenlii tn medicind

susfinut qi preconizat a fi de lung6 durati. Iar asta nu se datoreazd numai nivelului la care a ajuns in
acest moment cunoaSterea sau tehnologiile, ci chiar faptului cd diversitate celulari este
semnificativd. in puls, chiar dacd o serie de fenomene celulare se petrec in toate tipurile celulare,
diversitatea rezultati prin diferenliere fac ca unele fenomene sI se desfrqoare nuantat in diferite
celule, iar altele sd fie specifice anumitor celule. Asta inseamni ci pentru orice tip celular normalul
se definegte altfel, iar intervalele de adaptabilitate sunt diferite, chiar dacS uneori generos de largi.
Ca o concluzie a celor comentate mai sus, se desprinde un corolar care line de inlelepciunea
profesionald pentru medici: celula trebuie cunoscutd gi respectati! Este vorba de inlelepciunea
practicd de care vorbea acum mai bine de 2000 de ani Aristotel, un gdnditor cu mare slibiciune
pentru medicin[ (tatil lui fusese medic) gi pe care a denumit-o phronesis (ppdv4o$).

Comparalie celuli procarioti - celull eucarioti


in cursul evolu{iei s-au diferenliat trei linii celulare distincte:

archaebacteriile, eubacteriile gi

eucariotele. Pe baza observaliilor experimentale privind caracterele morfo-funclionale, cele trei


tipuri celulare au fost incadrate in doui pincipale: celule procariote, lipsite de nucleu qi celule
eucariote, cu nucleu. Numele lor provin de la termeni grecegti. Etimologic termenul procariot
provine de la cuvintele grecegti trpd (cu inlelesul de inainte, prin extindere fbri) qi rapodv (care

inseamni sdmbure gi, prin extindere miez, nucleu). Aqadar, semantic procariot inseamni ftri nucleu.
Termenul eucariot ar insemna cu nucleu adevdrat (ea - adevlrat).
intre celulele procariote gi eucariote existi deosebiri esenliale in ceea ce priveqte organizarea lor, dar
existi gi o serie de asem6n6ri care ateste evolulia lor din aceeaqi celul5 ancestrald. Aqadar, toate cele
trei linii celulare au avut un str6mog comun, gi prin urrnare strimogii celulelor eucariote nu sunt
celulele procariote.
Procariotele sunt cele mai simple forme celulare de organizare a viefii. Din aceastd categorie
fac parte archaebacteriile qi eubacteriile. Procariotele nu au nucleu gi nici organite delimitate de
sisteme membranare. Au doar un corp nucleoid reprezentat de ADN, neconjugat cu proteine bazice

de tipul histonelor gi ataSa! intr-o anumitl zond, la membrana celulard. Citoplasma prezintd
ribozomi liberi. Membrana plasmaticE este dublati la exterior de o a doua membrani protectoare,
numitd perete celular. Principalele caracteristici ale procariotelor sunt capacitatea de a prolifera
rapid gi de a se adapta relativ ugor la varialiile condiliilor de mediu.
Archaebactenile (figafu, lucru vechi) sunt cele mai vechi celule procariote, fiind reprezentate
de bacterii ce trliesc in condilii de mediu extreme. Din acest grup fac parte bacteriile sulfuroase,
bacteriile halofite gi bacteriile metanogene. Condiliile de mediu extreme sunt neobignuite in zilele
noastre, dar ele au fost specifice momentului apariliei viefii pe Pimdnt. Un exemplu actual il
reprezintd bacteriile termoacidofile care triiesc in izvoare sulfuroase, calde, cu temperaturi de peste
80oC gi cu valori ale pH-ului in domeniul acid extrem (<2).
Eubacteriile (bacteriile adevlrate) sunt reprezentate de forme comune ale bacteriilor actuale. Ele
sunt foarte numeroase gi tr6iesc intr-o mare diversitate de medii: ap6, aer, sol, alte organisme (de
exemplu bacteriile patogene). Bacteriile sunt exemple caracteristice de celule procariote. Ca model
de structuri pentru celulele procariote poate fi prezentatil Esch,erichia coli,bacteie int6lniti frecvent
in intestinul uman. Escherichia coli este o celulE in formd de bastonaq cu o lungime de 2 pm gi
diametrul de I pm. Asemin6tor majoritilii procariotelor, E. coli este inconjurati de un perete celular

rigid alcdtuit din polizaharide gi peptide. Sub peretele celular se afl6 membrana plasmaticl
reprezentatd, de un bistrat lipidic in care sunt integrate proteinele membranare. Citoplasma conline
genomul celular (ADN circular condensat sub forml de nucleoid) ribozomi gi diferite incluziuni.
Procariotele pot avea ADN extracromozomal (elemente denumite plasmide).
Eucariotele at o organizare celularl complexi intrucdt con{in un nucleu delimitat de anvelopa
nucleara, numeroase organite at6t delimitate, cdt gi nedelimitare de membrane. Dar ce numim

Dr. Mircea Leabu

Introducere tn biologia celalard, curs oentru studenlii in medicind

organit? Orgonilul este un element intracelular cu o organiznre complexi, supramoleculard


pizenffrndT arhileAurd dMinctd Si funclie/funcfii specifrce. Asta inseamnd cd este denumita
organit orice structura intracelulard organizatd prin participarea unor componente moleculare
diierite, care prezintZi o morfologie caracteristicd (adic6 ori de cdte ori o observim aratd la fel 9i o

putem identifica gi numi) gi la nivelul c[reia se petrec fenomene care nu se desfrSoari 9i in alte
structuri din celul6.

Eucariotele au apdrut in urmd cu 2 miliarde de ani. Celulele eucariote sunt caracteristice


plantelor gi animaleloi. in cadrul eucariotelor sunt incluse gi o serie de organisme unicelulare: alge,
protozoare, ciuperci, drojdii. Ca gi celulele procariote, eucariotele sunt inconjurate de membrani
Ltrt-a. Spre- deosebiie de procariote, celulele eucariote prezinti numeroase membrane
intracelulare (endomembrane) ce formeazl structuri specializate denumite organite celulare: nucleu,
mitocondrii, peroxisomi, cloroplaste (la plante), reticul endoplasmic, aparat Golgi, lizosomi,
cu un
citoschelet, proteasomi, apoptosomi. Cel mai mare organit al celulelor eucariote este nucleul,
diametru de'aproximativ 5 pm. Compartimentalizareamediului intracelular determinati de existenta
endomembranelor permite celulelor eucariote sE funcfioneze mult mai eficient comparativ cu
joacd un rol
procariotele. Astfel, datoritii unor organite cum ar fi mitocondriile qi cloroplastele care
este
fundamental in cadrul metabolismului energetic al celulei, producerea de energie in eucariote
cazuri
in
por
fi
folosite
care
prin
energetice
gi
substratele
cdt
prin
randament
mult mai eficient6 at6t
exceptionale.
baca se indep6rteazi membrana plasmaticl gi organitele, dintre structurile celulare, rimdne
citosolul. Citosolul reprezintd tot matefialul biochimic atlat in spayiile dintre organite dizplvat in
solventul biologic, apa.El are, de regul6, consistenlaunui gel gi reprezinti locul de desftgurare a
gel in cea
numeroase r"u"6i metabolice. Adesea, dinamica citosolului constii in treceri din starea de
celulei
nevoile
9i de
de sol (consistenlE mai fluidi) pe arii mai extinse sau mai limitate, in funclie de
fenomenele care au loc cu implicarea organitelor nedelimitate de endomembrane.
in ciuda diferenfelor marcante privind organizarastructuralS, toate celulele, alAt cele procariote
c6t gi cele eucariote prezintd o serie de asemindri. Astfel, membrana celularh prezintii o organizare
u."*Aneto*" gi indeplinegte roluri similare pentru ambele tipuri de celule. Membrana separd mediul
intem intracetutar ai mediul extracelular, dar gi regleazl schimburile de informa{ie (primegte 9i
emite semnale) gi substange (molecule gi ioni) ale celulei cu mediul extracelular mentinend

potenlialul eleitri" al celulei. Trebuie menfionat faptul ci membrana celulari a plantelor 5i a


procariotelor este de obicei invelitii de un perete celular. Toate celulele posedi ADN ca material
L.editar, gi diferite tipuri de ARN utilizate pentru sinteza proteinelor.
O comparalie mai sistematizati a caracteristicilor structurale diferentiate intre procariote 9i
eucariote este prezentati sinoptic in Tabelul I.

Diversitatea celulari in organismul uman

Numdrul de celule din organismul uman adult este de ordinul lOa. Pentru exemplificare, putem
spune c6 num6rul de hematii este ?n jur de 2,5x1013. Pentru descrelirea frunlilor prin aceste
exemplific6ri, putem spune cd stim mai prost la capitolul neuroni, al clror num6r este de ordinul
l0rr- desi valorile sujtinute de unele sau altele dintre grupurile cu preocupare in domeniu se
pL"-a'6" la lge la l0r2 [l-3]. Disputa se-datoreaza aproape exclusiv incertitudinilor asupra
numirului de celule granulare din cerebel t3]. in ciuda faptului ci neuronii sunt cu doui ordine de
m6rime mai puline decflt alte tipuri celulare din organismul uman, este cunoscut cd potenlialul
creierului uman este departe de a fi exploatat la adeviratul lui potenlial. Nevrogliile, alte celule din
jur de 2,1xl0rr [4],
sistemul nervos, ,rnii" ordinul l0t2'[2,3]. Numarul de hepatociie este in
considerind greutatea medie a ficatului uman adult de 15009.

Dr. Mircea Leabu

- Introducere in biologia

celulord. curs oentru studentii tn medicind

Tabelul L Compara$e privind organizarea strudurald gi func{onald a celulei procariole 9i eucariote.


PROPRTETATI CARACTERISTICE

Tipuri de organisme

EUCARIOTE

PROCARIOTE

Protiste (EK unicelulare): alge,


protozoare, drojdii
Fungi
Plante

Eubacterii
Archaebacterii

Animale

Dimensiunea celulei

Mici, circa O,2-2vm

Metabolism

Divers, anaerob gi aerob

Organite

Nu au organite delimitate de
membrane

Acid deoxiribonucleic (ADN)


Cromozomii

Acid ribonucleic (ARN) 9i


proteine

ADN circular, necomplexat cu

nroleine
O singurd molecul6 de ADN

circular

ARN-ul gi proteinele sunt


sintetizate in acelagi
compartiment intracelular

Mare, de obiei 1G100 pm


Aerob (or excep$a celulelor fird
mitocondrii)
Numeroase organile: nucleu,
mitocondrii, lizozomi, peroxizomi,

doronlaste
ADN de dimensiuni mari,
oroanizat la nivelul nucleului
Numeroase molecule de ADN
liniar
ARN biosintetizat gi prelucrat in
nucleu
Proteinele au biosintetiza iniliata

in citoplasmi gifinalizatd tot


acolo, sau in organite care le
preiau in timpul traducerii sau
r{rrn5

80s

Ribozomi

70s

Citoschelet

Absent

Perete celular

Peptidoglican

Diviziunea celulari

Prin fisiune (diviziune binari)

Reproducerea

Prin fisiune binarS, inmugurire

Organizarea

Unicelulari
Proliferare rapidi

Toleranla la mediu

varia$i mari ale faclorilor de


mediu

gi

adaptabile la

70S in mitocondrii si cloroplaste


Relea omplexi alcituiti din
microtubuli, microfilamente qi
filamente intermediare
Celulozi sau dritinS;
Absent la animale
Prin mitozi
Fisiune gi inmugurire la EK
inferioare
Sexuati, cicluri de meiozSfertilizare la animale gi plante
srroeriore
Multe pluricelulare, cu diferenlieri
in numeroase tipuri de celule
Suportd varia$i limitate ale

fadorilor de mediu

ldeea diversitilii celulare poate fi suslinuti qi exemplificati, la nivelul cunoaqterii din acest
moment al studenlilor cdrora li se adreseaz6 cursul, printr-o serie de aspecte descriptive de genul:
1. Dimensiunile celulare. Din cele cunoscute pini in prezent cea mai mici celuld este o
micoplasmd (Micoplasma pneumoniae, n:umitd gi agent Eaton, care produce pneumonia
atipicd). Dimensiunea acesteia este de 0,lpm. Cea mai mare celuld este ovocitul, care la om
este de -150pm. La om cea mai mic[ celuld este spermatozoidul, care fhrd flagel este de
*41tm (flagelul ajunge insi la -40pm). DacL ar fi si considerim o dimensiune medie a
celulei umane, aceasta ar putea fi de -l 0pm, degi valoarea nu are mai mult dec6t o
semnifi calie statistic6.

Masa celulard. Tot aga, dacd ar fi sE mediem masa celulei umane am ajunge la o valoare de
-lng. Singurul comentariu pe care l-am putea face pentru aceasti valoare ar fi unul, dincolo
de vreo semnificafie biologicd, prin care sd atragem atenlia ci, degi insignificante ca masl in
raport cu cea a organismului din care fac parte, nu putem iglora" totugi, celula.
3. Formn celulard. Existd o mare diversitate de forme celulare, toate ddnd socoteali funcliei
acestora la nivelul lesuturilor din care fac parte. Celulele pot fi sferice: de exemplu, celule
sanguine cum ar fi limfocitele, monocitele, polimorfonuclearele, atita timp ctt circulS in
fluxul sanguin gi sunt lipsite de interacliuni cu alte celule, sau cu structuri mai rigide tisulare,
igi p6streazi aceasti form6. DupE trecerea din singe in lesuturi (vom vedea intr-unul din
cursurile urmdtoare ce determind acest proces) ele igi rnodifici forma fie gi numai pentru
faptul ci trebuie si se migte dintr-un loc intr-altul, iar asta nu o fac printr-o rostogolire pe
vreun plan inclinat. Alte forme celulare pe care le-a5 aminti ar fi: cuboidale, columnare sau
prismatice, piramidale, trunchi de piramidi, poligonale, discoidale, fuziforme, pavimentoase.
Tofuqi, realitaiea diversitiilii celulare are semnificafie biologici major6 prin potenlialul de
il poate asigura. Pentru suslinerea acestei afirmafii putem sf, facem, in primul r6nd, o
situalii p"
"*"
analizd-anum6ruiui de stiri posibile in creierul uman. Se consideri c[ num[rul de sinapse pe care il
po,t realizaneuronii de o mare diversitate din creier este de 1014. DacA fiecare sinaps6 poate prezenta
ioul stiri activ6, respectiv inactivd, atunci numdrul de stdri posibile pentru activitatea creierului
uman este de 2laputerea l0la. Dar comunicare intercelular[ nu este un fenomen specific neuronilor.
Toate celulele comunicd intre ele, printr-o diversitae de moduri (se va detalia acest lucru la
semnalizarea celulard). Diversitatea celulard alEturi de diversitate de modalitdti de comunicare
reprezinld o problemd pentru eforturile necesare in cunoaqterea celulei, dar o oportunitate pentru
viali gi capacitatea celulelor de a r5spunde condiliilor de mediu in care se afld qi de a se acomoda
schimbdrilor de la nivelul acestor condilii.
Consideralii asemf,ndtoare celor de mai sus, referitor ins6 la ceea ce se intdmpli in interiorul
unei celule se pot face plecind de la diversitaea de molecule ce organizeazi 9i determini funcfia
structurilor celulare. poten$alul de situafii care se pot intdmpla intr-o celul6, de fapt capacitatea
celulei de a rbspunde unor situafii dintre cele mai diverse in care este pus[ este practic nelimitat.
Teoretic, orice moleculd dintr-o celula poate interacliona cu toate celelalte dacd sunt intrunite
condiliile favorabile acestei interacliuni. Spun teoretic, deoarece unele dintre aceste posibile
in viafa unei celule.
interacfiuni
'in nu se petrec niciodati
de situalii care pot apirea intr-o celuli, sau in funclionarea unei
enoffn
num6rul
concluzie,
care
face parte reprezintd o dificultate majord in ceea ce priveqte
din
celule in ansamblul lesuturilor

2.

capacitateanoastrd de a cunoagte c6t mai bine celul4 in ceea ce reptezintA comportamentul ei


normal gi, binein{eles, in ceea ce privegte cunoagterea devialiilor de comportament de naturi
patologic6. Totugi aceastA complicare in abilitatea noastri de a ad6nci cunoa;terea celulei, datorati
comptexitalii de situalii, reprezinti o qansi imens[ pentru via{6, pentru c6, a;a cum menlionam,
asiguri imense posibilitnli de adaptare la schimblrile din condiliile de mediu.

Bibtiografie specificf,
l. httn://facult)'.washinston.eddchudler/facts'h1ml
2. Azevedo FA, Carvalho LR, Grinberg LT, Farfel

JM, Ferretti RE, Leite RE, Jacob Filho W' Lent R,


Herculano-Houzel S. (2009) Equal numbers of neuronal and nonneuronal cells make the human brain an
isometrically scaled-up primate brain. J Comp Neurol.5l3: 532-541'
(1988) The control of neuron number. Annu Rev Neurosci(http://wwrv.nervenet.ordpaoersA"iUMBER-REV-l 988'html# 1 )

3. Williams RW, Herrup K.


4.

11

423-453.

rat
Sohlenius-Sternbeck AK. (2006) Determination of the hepatocellularity number for human, dog, rabbit,
and mouse livers from protein concentration measurements. Toxicol

In Vitro,20: 1582-1586.

Dr. Mircea Leabu. Membrana celulard osoecTe eenerole. cun oefiru studenrti tn mcdicind

MEMBRANA CELULARA
Consideratii senerole
DeJinilia noyiunii de membrand celulard
Pentru ca o celulE si supravieluiasci pi sn-gi desfrgoare eficient activitatea trebuie si igi
asigure o independenlE relativi fafi de mediul inconjurdtor. Asta inseamni ci trebuie at6t sd-gi
proteieze structurile 9i echilibrele moleculare interne, cit si qi fie capabild si recepteze informalii
despre ce se int6mpl[ in jurul s5u, sd le interpreteze gi si iqi adapteze corespunzdtor
comportamentul. Pentru rezolvarea acestor nevoi ale celulei trebuie sE existe o componenti a
organizdni celulare care sd delimiteze gi si protejeze celula de varialiile necbntrolabile din mediu.
Aceastl componenti acceptatd intuitiv a fost la inceput denumiti membranii plosmaticd. Noliunea
ipi are originea in lucrdrile lui Wilhelm Friedrich Benedikt Hofmeister (1824 - 1877) care, in
1867, a postulat cE fiecare mas[ plasmaticl este mErginitd Ia suprafala exterioari de un strat sublire
mai translucid, cu indice de refracfie a luminii mai mare gi cu densitate gi tenacitate sporite in
comparafie cu interiorul celular. Hofmeister a mai numit aceastii structur[ de mSrginire ca strat de
piele al protoplasmei (Hautschicht). Noliunea de membrani plasmatici gi caracterul siu
semipermeabil au inceput sE fie menlionate in manuale numai dup[ studiile de osmolaritate ale
botanistului, chimistului qi farmacistului german Wilhelm Friedrich Philtip Pfeffer (1845 - 1920),
respectiv de permeabilitate ale botanistului gi geneticianului olandez Hugo Marie de Vries (184S 1935). O alti denumire sinonimi, sub care poate fi intSlniti ceea ce acum se denumegte membrand
celulari este aceea de plasmtlemdAm putea defini lapidar membrana celularl ca acaa ultrastructard, formatd tn principal
din lipide polare Si proteine, care separd, dar gi unegte celula cu mediul. Se va vedea cd pe misur6
ce vom inainta in prezentarea organizirii moleculare gi a funcliondrii membranei celulare definiEia
se va incirca de semnificalii. Este aici momentul s5 menliondm o conventie: vom numi
ultrastructuri in cursul acestui manual orice componenti supramolecularl din structurile vii, in acest
context din celule, care nu poate fi observati la microscopul optic (a cirui putere de rezolulie este de
0,2pm), ci doar la microscopul electronic. Membrana celulard qi, in general, biomembranele, unde
includem gi endomembranele, au o grosime de 7-l0nm, adicd sunt de -20 de ori mai subliri dec6t o
structurS observabild la microscopul optic. O scurti incursiune in istoria evoluliei cunoqtinlelor
depre organizarea moleculard a membranei celulare poate fi util6 formirii g6ndirii qtiinlifice a
tinerilor interesati si se indrepte citre cercetarea biomedicalE.
Repere istorice tn cunoasterea organizdrii mcmbranei celalare
Prezen{a unei ultrastructuri care si inveleasci celula pentru a o separa de mediu gi a menline
homeostazia intemd a fost intuit6, a$a cum am amintit mai sus, dinainte de a se cunoaqte din ce este
formatd la nivel biochimic Ai cum este organizatd pentru a indeplini funcliile de bazl: separarea
mediului intracelular de cel extracelular gi permiterea interacfiunilor celulei cu mediul, frri de care
nu ar fi posibild supravieluirea. Aceasti intuire areprez,entat totodati o provocare pentru oamenii de
gtiin$ din domeniu. Dupd studiile de pionierat menlionate mai sus, primul care a contribuit la
obfinerea unor informa{ii utile in dezvoltarea cunogtinlelor despre natura (bio)chimicl a membranei
celulare a fost Charles Ernest Overton, care in 1899 [1] a raportat o serie de rezultate ce au arltat

ci

permeabilitatea prin membran6 a unor compugi chimici este cu atAt mai ridicati cu cit
solubilitatea lor in lipide este mai ridicatS. Aceste rezultate au dus la ideea c6 lipidele sunt
componente majore ale membranelor celulare. Experimentele au fost efectuate atdt pe celule
vegetale, cit qi pe eritrocite, dovedindu-se ci lipidele structureazi membranele celulare indiferent de

Dr. Mireea Leabu. Membruu celulatd asoecre Senerale. curs Denlru sludcnlii in medicind

tipurilor de
regnul cerora acestea apa4in. Acestei informalii i s-au adiugat rezultatele studierii
abundente
mai
molecule din diverse organisme, care au dovedit cd lipidele sunt de departe cele
membranelor
ftzice ale
molecule hidrofobe din sistemele celulare. Investigaliile asupra proprietIlilor
celor oblinute in
domeniile
in
sunt
capacitanla
sau
electric[
lor
rezistenfa
celulare au ar1tat ci
sisteme create prin folosirea lipidelor izolate'
film pe o
Evideniierea de citre Irving Langmuirr cd lipidele amfifile intinse intr-un
reprezentat
a
aer,
c[tre
hidrofobe
parlile
cu
ap6
polar
c6tre
9i
suprafala apoasa se orienteaza cu capul
uu dus Ia aprofundarea cunoatterii modului de organizare a
premizele unor experimente
"ur"
Evert Gtirter (1881 - 1954) 9i
membranelor celulare. Aceasta pentru cd"in 1925, medicul olandez
ci lipidele extrase din
au
descoperit
asistentul siu Frank Grendel, folosind tehnica lui Langmuir
suprafala populafiei
fala
de
membrana eritrocitar6 acopera o suprafala dubl6 de monofilm,
sunt organizate in
lipidele
eritrocitare din care lipideie au fost extrase l2l. Ei au propus cd
model de
actualului
perinlii
membranele celulare sub forma unui bistrat gi pot fi considerali
jos'
detaliat ceva mai
o,rgunirar"a membranei celulare, pe care il vom dezvolta Si analiza
a membranei celulare a fost in
moleculare
organizirii
in
inlelegerea
Urm6torul moment
Davson (1909 *1996), ambii de la
1935, c6nd James Frederic Danielli (1911 - 1984) 9i Hugh
existe qi proteine intruUnlrersity College, London au stipulat ci la nivelul membranelor trebuie sd
decat cele de la
ridicate
mai
mult
sunt
lipidic
bistrat
unui
cat tens;unit. ,of"rfr"iule de la suprafala
bistrat lipidic
a
unui
formare
de
mediul
proteine
in
,uprafala membianelor celulare. Addugarea de
Danielli
experiemntale
rentltate
9i Davson
duce la sc[derea tensiunilor superficiall. Pebazaacestor
este
aceasta
c5ruia
conform
celulare
uu propu, ,,modelul sondwici" de organizare a membranei
globulare'
proteine
formati dintr-un bistrat lipidic plasat intre doui straturi de
electronoModelul Danielli-bavson a pdrut si fie confirmat de aspectul trilaminar evidenfiat
intrmembranelor
a
electronic
microscopic pentru membranele celulare. Examinarea la microscopul
(1923
Robertson
pe
J. David
o diversitate de celule qi observalia ci toate aratilafel, l-a determinat
se evidenliau ca doui
membranele
Toate
membrand'.
modelul
1957,
in
,gnit
- lrfi, ,t lanseze,
Modelul menlinea ideea ci
straturi (lamine) electrono-opace ce delimitau unul electrono-transparent'
proteice, iar observarea
membranele sunt alc6tuit" iintr-.rn bistrat lipidic plasat intre doui straturi
interior [3]'
atenthsugera ci proteinele din exterior sunt diferite de cele din
dezvoltiri care au dus in 1972la
unor
perioada
reprezentat
au
XX
Anii '60 -,70 aisecolului
-siogut
L. Nicolson (n' 1943) a
qi
Garth
(n.
]Fl2$
Jonathan
elaborarea de c6tre seymour
celulare
membranei
a
[4], model valabil 9i pentru
modelului in mozaic Jlaid de organizare
care a introdus denumirea
Articolul
biomembrane.
endomembrane, adic6 ientru toate tipurile de
in
care au definit principiile
1971
noiembrie
din
modelului a fost anticipat ae o lucrare a celor doi
structura debazd a
model
acest
cu
organizdriimoleculare a membranei celulare t5]. in conformitate
mozaicat cu
bidimensional,
unei membrane este un bistrat lipidic cu proprietifi fluide manifestate
in acesta
cufundate
sunt
proteine care fie sunt ata$ate de o parte iau de cealaltA a bistratului, fie
unui
forma
sub
ltraUranau-l complet sauparfial. Labazaconceptului de organizare a membranei
de
pin
tehnica
mozaicfluid au stat observaliiie din preparatele de microscopie electronicd oblinute
se
globulare
ce
tnghe\are-fraclurare, care dovedeau prezenla in membrana a unor structuri
nivelul
,"iuirur- ne pe o fald" fie pe cealalia a suprafe{ei de fracturd, cdnd aceasta trecealalafractura'
rezistenli
membranei printre cele doui foile ale bistratului, unde se afli linia de minimi
pentru studiile prin
emulalie
de
moment
un
reprezentat
Lansarea *-od"lrlui mozaicului fluid a
Unii
a
membranelor.
$i-au canalizat eforturile
metode biochimice asupra organizlrii mofeculare
sI
infirme modelul, allii
care
experimentale
(chiar dacl nu declarat) ,pr" oblirr".ea de rezultate
1957), aprimit in 1932 Premuil Nobel in chimie pentru lucrlrile sale in
chimist gi fizician (1881
("for
his discoveries and investigations in surface chemistry").
motivat
a
cum
iuriul
aga
chimia*suprafefelor,

, I-irg Langmuir,

Dr. Mircea Leabu. Membrano celulard asoecle senemle. cun oenlru *udentii in ntedicinli

pentru a-l confirma. Rezultatele oblinute nu numai cd au confirmat valabilitatea modelului, dar l-au
qi nuanfat, sporind ideea de organizare mozaicatd, a5a cum se va vedea pe misur6 ce vom avansa tn
studiul organizdrii moleculare a membranei. MeriG de amintit aici confibuliile aduse de Theodore
L. Steck [6-8], sau Vincent T. Marchesi [9-16]. Aceste contribulii au ajutat atdt la elaborarea
modelului cat gi la confirmarea lui. Modelul mozaicului fluid evidentiazd, caracteristicile definitorii
ale or ganizdni membrane I or.
Membranele se caracterizsazd prin eterogenitate compozifionala (bazatd pe o mare
diversitate de tipuri de molecule ce intd in alcituirea lor), prin aranjare asimetricd (care este
conferite chiar de structura de ba"d, bistratul lipidic, la nivelul clreia foila externd confine
preponderent anumite tipuri de lipide, iar foila intemi altele). Asimetria este sporita de proteinele ce
completeaz[ organizarea membranelor, cele absorbite pe fa,ta extemi fiind diferite de cele prezente
pe fala internd, in timp ce proteinele cufundate in structura lipidicd de bazi expun porfiuni diferite

ale lanplui polipeptidic de o parte, sau de cealalti a bistratului. Pe de alt6 parte, componenta
glucidici a membranelor se gdsegte numai la suprafala acestora, cresc6nd caracterul asimetric al
organizdrii lor. In sfhrgit, diversitatea de molecule care organizeazA membranele prezinti o
permanentii dinamicitate ceea ce Ie conferi un comportament fluid. Mai mult, migcarea
componentelor Iipidice, sau proteice se realizeazl numai in planul membranei, fdri rhstrundri ale
moleculelor care sI permit2i trecerea lipidelor dintr-o foi15 a bistratului in cealalti, sau proteinelor sd
treac6 porfiunile expuse la exterior citre interior, sau invers. Aceastii mobilitate restriclionatii la
migcdrile in plan determind caracterul fluid manifestat bidimensional al membranelor. Toate aceste
caracteristici datorate comportamentului componentelor moleculare ale membranelor se risfrdng,
intr-un mod fericit, asupra functionalitilii lor, aga cum se va vedea in detaliile de mai jos asupra
organizirii ulfastructurii care separ6, dar gi unegte celula cu mediul inconjurdtor.
In ceea ce urmeazi ne propunem si abordlm organizarea moleculard gi func{ionarea
membranei celulare parcurg6nd drumul de la molecule la o structur[ functional6.
Compoziqia chimicd globald a membranei celulare
Pentru o abordare logici Ei angajarea in drumul pe care ni l-am propus in fra"a anterioari,
putem pleca de la ceea ce conline sub aspect chimic, global membrana celulard. in compozilia
membranelor se afl6 api intr-un procent de 20-30, restul de 70-80% fiind reziduu uscat. Cdt privegte
compozilia acestui reziduu uscat, substanlele minerale (anorganice) sunt slab reprezentate (p6n6 la
l7o), restul de 99%o fiind substan{e organice, reprezentate de lipide 40-5}yo, proteine 50-60% gi o
componenti glucidicn ce este ataSati pe lipide sau proteine pe elemente care ajung pdni la l0% din
masa acestora2.

Compozilia chimicl global[ mai sus men{ionati poate pirea contradictorie cunoqtintelor
noastre despre cantitatea de apf, din sistemele biologice. Este corect, in sistemele biologice apa
rcprezinti aproximativ 70-80yo, iar substan{a uscatii numai 20-30%. Care este logica acestei situalii
rlsturnate? O putem inlelege plecdnd de la insagi definilia membranei celulare: ultrastructura care
separS, dar gi uneqte celula cu mediul. SE dezvoltim rafionamentul.
Ce caracter fizico-chimic are interiorul celular? Unul hirdofil. Apa este solventul biologic
fbri de care reacfiile biochimice care stau labaza proceselor celulare nu s-ar putea desfEqura. Dar ce
proprietili fizico-chimice are mediul extracelular? Tot hidrofile. AOadar, membrana celulara trebuie
sd separe doui medii hidrofile. Este de aqteptat, in conformitate cu legile fizicii, ca o bariert
eficientii intre doud medii hidrofile sd aib6 caracter hidrofob. Aga st6nd lucrurile, aceasti
ultrastructurd cu caracter hidrofob trebuie sE exclud6 masiv ap4 de unde procentul rdus de apd aflat
2

Repartizarea procentelor intre substanlele organice se raporteazi la totalul acestora; adici totalul lipide + proteine +
l00o/o. Atragem aten[ia cititorilor ca in toate situa{iile in care se opereazi cu procente, acestea trebuie corecl
raportz;te labaza de referinfi-

glucide

Dr. Mircea Leabu. Membrana celulard uoecle eenerale. can oerdlru studerrli in ,rgdicind

la nivelul structurii membranelor. Agadar, solutia optime s-a dovedit a fi o ultrastructurd bazati pe
lipide. Care sunt modaliElile de aranjare qi rolurile lipidelor, proteinelor gi componentei glucidice
din organizarea moleculari a membranelor vom dezvolta in cele ce urmeaz6, abordind pe rdnd
acesteiomponente gi av6nd in minte in permanenfi modelul mozaicului fluid de organizare a lor.
Ceea ce mai putem menliona aici este faptul cI a$a cum se sugera din definilia noliunii de
membran6 celulard aceasta trebuie sI se comporte ca o barierd intre mediile extracelular, respectiv
intracelular, insl aceasta barierl nu trebuie si fie una absolutd ci selectivi, adici sd permita

interacfiunea celulei cu mediul. De acee4 putem afirma cd membrana celulard trebuie sd


indeplineascl dou6 mari categorii de func{i t: (i) lunclie de barietd Si (ii) funa,rc metabolicd (adicd
s6 asigure celulei schimburi de informa{ie gi de substanti cu mediul, in ambele sensuri: dinspre
exterior spre interior Ei dinspre interior spre exterior)
Referin{e

l.
Z.

Overton E. (1899) Uber die allgemeinen osmotischen Eigenschaften der Zelle, ihre vermutlichen Ursachen und
ihre Bedeutung fiir die Physiologie. Vierteljahrsschr. Naturforsch. Ges Ziirich 44: 88-l 14.
Gortel E, Grendel F. (1925) On bimolecular layers of lipoid on the chromocytes of the blood. J Exp Med. 41,

43H43.

3.
4.

Robertson JD. (1957) New observations on the ultrastructure ofthe membranes offrog peripheral nerve fibers'
J Biophys Biochem CYtol-3: 1043-8.
Singer SJ, Nicolson GL. (1972) The fluid mosaic model of the structure of cell membranes. Science. 175:72031.

5.

Singer SJ, Nicolson GL. (1971) The structure and chemistry of mammalian cell membranes. Am J Pathol. 65:.
427-37.

6.

Steck TL, Weinstein RS, Straus JH, Wallach DF.


purifi cation. Science. 168:. 255-7 -

(I

970) Inside-out red cell membrane vesicle s: preparation and

1.

Steck TL. (1972) Selective solubilization of red blood cell membrane proteins with guanidine hydrochloride.
Biochim Biophys Acta.255: 553-6.
Steck TL. (1974) The organization of proteins in the human red blood cell membrane. A review. J Cell Biol.
62: l-19.
Marchesi SL, Steers E, Marchesi VT, Tillack TW. (1970) Physical and chemical properties of a protein isolated
from red cell membranes. Biochemistry- 9: 50-7 .
10. Tillack TW, Marchesi SL, Marchesi VT, Steers E Jr. (1970) A comparative study of spectrin: a protein isolated
from red blood cell membranes. Biochim Biophys Acta.200 125'31.

g.

9.

ll.

Tillack TW, Marchesi VT. (1970) Demonshation of the outer surface of freeze-etched red blood cell
membranes. J Cell Biol- 45:649-53.

12. Segrest JP, Jackson RL, Andrews EP, Marchesi VT. (1971) Human erythrocyte membrane glycoprotein:

a reevaluation of the molecular weight as determined by SDS polyacrylamide gel electrophoresis. Biochem Biophys
Res Commun.

M:390'5.

13. Nicolson GL, Marchesi VT, Singer SJ. (1971) The localization of spectrin on the inner surface of human red
blood cell membranes by ferritin-conjugated antibodies. J Cell Biol. Sl:265-72.

14. Marchesi VT, Tillack TW, Jackson RL, Segrest JP, Scott RE. (1972) Chemical characterization and surface
orientation of the major glycoprotein of the human erythrocyte membrane. Proc Natl Acad Sci

ll S A.69l.1445-

9.

15. Tillack TW, Scott RE, Marchesi VT. (1972) The structure of erythrocyte membranes studied by freeze-etching'
II. Localization of receptors for phytohemagglutinin and inlluenza virus to the intramembranous particles. J
Exp Med. 135: 1209-27.

16. Segrest JP, Kahane

1n..br*.,

I,

Jackson RL, Marchesi

VT. (1973) Major glycoprotein of the human

evidence for an amphipathic molecular structure. Arch Biochem Biopfus.155: 167-83.

er)'throc)'te

Dt

Mircea Leabu - Intoducere in biologia celulard (iconogofie curc)

Biologie celulard

Biologie celulard
umane

. Studiul fenomenelor biologice in contextul

.
.
.

celulei - cum este organizatd gi cum


funclioneazd celula
Fenomen biologic - Tngiruire, intr-o anumitd
secvente, de reaclii/procese biochimice
Aspecte descriptive (analitice) - organizarea
(ultra)structural5 a celulei
Aspecte integrative (sintetice) - cum funcfioneazd structurile celulare (individual gi Tn
cooperare)

Dr- Mircea Leobu - Introducere in biologia celulari (iconografie curs)

Celula
Unitotea structurald gi funcyionsld elementard de
organizare a lumii vii core:
. conservd qi transmite caracteristicile organismului
din core face parte;
. aFe capucitatea de a se autoregla gf de a se
autoreproduce;

. este rezultotul unui tndelungat proces de evolufie.

Un pic de istorie
CuvAntul celuld din latinescul cella I cellula
cdmaruld; introdus de Robert Hooke, in
1665, ca urmare a examindrii la microscop a
structurii lemnului de pluti
Teoria celulari asupra organizdrii lumii vii introdusi de Matthias Jakob Schleiden gi
Theodor Schwann, in 1839, completati de
Rudolf Virchow, in 1858

toate organismele conlin una sau mai multe celule


toate celulele provin din alte celule (omnis cellula e
cellulo)
funcliile vitale intr-un organism se petrec in celule
toate celulele conlin ereditar informalia necesard
pentru reglarea funcliilor lor gi pentru transmiterea
informaliei generaliilor urmdtoare de celule.

htts :/en.wiki@ia.org^irlki/Robert_Hooke

Dr. Lfircea Leabu - Intrc&rcerein

biologitcelabfi (ieonogafie am)

De ce se studiem celula?
Definitia celulei, un rdspuns?
a Fenomenul viefii
- rezultatul activit5fii celulelor
a Fiziologic vs. patologic
o Orice interventie medicali acomodatd de
celule
a

Corelarul:
celula trehuie cunoscute $i respectatd!

Diversitatea celulard
Ordinul de mirime al numdrului de celule in
organismul uman matur: 1A14

t
o

o
a

Hematii:2,5 x 1013
Neuroni: -19tt (10e - 1012)
Nevroglii: -10t2
Hepatocite: -2x 1011

Dimensiunea medie -1 Opm


Dimensiuni: 0, 1 pm (Micoplasma pneumoniae, agent
Eaton, pneumonie atipicd) - 150pm (ovulul)
Masa medie -1ng
"lnfinitatea" de stdri/situatii: creierul uman 2 la
puterea 1A14 stdri (10r+ sinajse, fiecare sinapsi 2 stdri)
Forme celulare

Ib. Mircealeaht - Introfrtcereln biolqia eelnlarfr (ieonografie cun)

Dimensiunea celulard

Comparafie procariote

v,s. eu

cariote

CARACTERISTICI

PROCARIOTE

EUCARIOTE

Tipuri de organisme

eubacterii
archaebacterii

protiste (EK uniceluhre): alge,


protozoare, drojdii; fu ngi; plante;
animale

Dimensiunea celulei

micd, in intervalul 0,1-2 ym

mare, de obicei 1&100 pm

Metabolism

divers (anaerob sau aerob)

aerob (exceplie celule fSrd mitocondrii)

Organite

firi

organite delimitate de
endomembrane

numeroase organite: nucleu delimitat


de anvelopd nucleari, mitocondrii,
reticul endoplasmic, lizosomi,
peroxisomi, cloroplaste

Acid deoxiribonucleic

ADN circular, necomplexat


cu proteine

ADN de dimensiuni mari, cu capete


libere, organizat sub formd de
cromatind la nivelul nucleului

o singuri moleculd de ADN


circular (in bucld inchisi)

mai mufte molecule deADN liniar,


capetele protejate de telomere

ARN-u! qi proteinele sunt


sintetizate in acelagi
compartiment intracelular

ARN biosintetizat gi prelucrat in nucleu;


biosinteza proteinelor incepe in
citoplasmd; unele prelulate co- sau
post-trad ucere de organite

70s

80S (citosol), 70S (mitocondrii,


cloroplaste)

(ADN)

Cromozomii

Acid ribonucleic (ARH)


proteine

Ribosomi

si

Ilr. Mirceu Leaha - Introfrrcerc in biologia celulard (iconografie cun)

I
I

Comparafie procariote

y,s.

eucariote

CARACTERISTICI

PROCARIOTE

EUCARIOTE

Citoschelet

absent

repa complexd alcdtuiti din microtubuli,


microfilamente gi filamente intermediare

Motilitate

fl

ageli, glisare, zvicniri,

mod ifi dri ale

fl

peptidoglican

Perete celular

reorganiziri ale citosc*reletului

otabilititii

Diviziunea celulari prin fisiune (diviziune binard)

celulozi sau chitind (plante);


absent (animale)
prin mitozi (meiozd, la celulele sexuale)

Reproducerea

prin fisiune binar5, tnmugurire

fisiune gi inmugurire (EK inferioare);


sexuat6, cicluri de meiozd-fertilizare
(animale gi plante superiore)

Organizarea

unicelulari

multe pluricelulare, cu diferenlieri in


numeroase tipuri de celule

Toleranla la mediu

proliferare rapidd, adaptabilitate


la varialii mari ale factorilor de

suportd varialiilimitate ale factorilor de


mediu

mediu

Compara{ie procariote

y,s.

eucariote

Capsula

Citoplasme
Ribozoni

l,1 - nucleol, 2- nucleu, 3- ribozom, \


4 -vezicule, 5 - reticul endoplasmic
\
rugos, 6 aparat Golgi, 7 element
-

citoscheletal, 8 - reticul endoplasmic


neted, 9 - mitocondrii, 10 - vacuolS,
1 1 - citosol, 12 - lizozom,
13 - centrioli.

.r(

P ,@

ffi

*-@
@

Ih. Mbeea Leahr - fnfioducere tn biologia cefulard (ieonografie carc)

Comparafie procariote
{al Celuli

pocaliri

[b)

Irrnbr6nE lltcr*rana mdsots

ar.Eni

tEefittpLslrrlaflS,

,o.uu*,i

y^s.

eucariote

C*#erE iol,

,fu

I{udeo3

Definirea nofiunii de organit


I

t_

O rga n izarea cu rsu ri lor


Curs introductiv (Obiectul biologiei
celulare. lntroducere in studiul
membranei celulare) (1 prelegere)
Organizarea molecul ard a
biomembranelor (lipide membranare,
proteine membranare, componenta
glucidicS a membranei)

Dr. Mircea Leabu

(1 prelegere)

Funclionarea membranelor ca sistem


integrat (2 pretegeri)

Semnalizarea membranard
Transportul transmembranar

Dr. Mihai Hinesor

Organite nedelimitate de
endomembrane (ribozom,
proteazom, citoschelet) (1 pretegere)
Dr"

Vas#baBaq;.b

Dr. h{ircet Leabu - fnfioducere in biologia celalard

O rgan

izarea cu rsu ri lor

Organite delimitate de endomembrane (reticul


endoplasmic, aparat Golgi, lizozom) (1 pretesere)
Biosinteza si dinamica intracelulara a
proteinelor 1t prelegere)
Biogeneza 9i traficul intracelular al membranelor
(cooperarea RE-Golgi-lizozom i-sistem
endozomal-membrani celulari) (1 prelegere)
Organite semiautonome (peroxizom,
mitocondrie) (1 pretegere)
a

Dr. Sanda Cretoiu

Energeticd celulard $ pretesere)


lnteracfiunea biomecanici a celulelor cu mediul

Dr. Eugen Radu

(1 prelegere)
a

Nucleul (2 prelegeri)

Moartea celulari (programatd sau accidentala)


(1 prelegere)

Bibliografia

http://www. ncbi.nlm. nih.qov/bookslN BK2 1 0541

http:/Amryw.whfreema

n.

com/lod ish4e/

http :/lwww. ncbi. nlm. nih. oov/bookshelflbr. fcq i?book=mcb

Site-ul Pub Med: http:l/vrrvurv.ncbi.nlm.nih.gov/siteslentrez?db=pubmed

Ib. Mbcea Leaht - hdrofuceretn hiolqia celulod ficonogafie cars)

Avertisment
Cunoagterca in biologia celulari

Un rdspuns dat...

... nagte multiple intrebdri!

Se aveti spor Tn infelegerea celulei!

Performanta?
Se ajungefi si gfindifi prin prisma celulei!

Dr. Lfttcea Leafut -

fnfi&tcere in biolasia ceblmd ficonografie cun)

ORGAN IZAREA MOLECU LARA

A MEMBRANELOR CELULARE
De la molecule lo o structurd func{ionold

Membrana celulard

. Definifia
Ultrastructara core
uneste

sepord

celula de mediu

Dt Mircea Leabu - Intru*rcerc

tn biologia celalofi (iconografie cun)

CONSIDERATI! GENERALE ASUPRA


ORGANIZARTI MOLECULARE

' Ap5:
. Rezidiu uscat:
- Substanle minerale:
- Substanle organice:
. Lipide:
. Proteine:

. Componenti glucidicS:

A MEMBRANELOR
20-304/o
70-80o/o
-1o/o

-99o/o
4O-50o/o

50-60%
1-1Oo/o

Aranjarea componentelor chimice Tn biomembrane


conform modelului mozaic fluid
Singer SJ, Nicolson CL {1972\ The fruitt npsaic model of the structure of cell membranes. Scrbnce. 175:72&731
componenff glucldlcn

Funcfiile membranei celulare


1. Functie de barierd
2.

Funaie mctabolicd

Ilr. Dfrrculeabt - hlbo&.eere?n btolagia

c&Iti

(toilografre

fffi)

Imagini de mozaic

caracteristici fizice, chimice gi biologice


ale membranelor celulare

. Eterogenitate
o Asimetrie

. Fluiditate bidimensionald
' Care esfe semnificalia biologicd a acestor caracteristici?
'cine participd la asigurarea acesfor caracteristici?
t1