Rezolvare Varianta 95 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Lucian Blaga, “Anton Pann”)

1. Sinonime: societate = lume, comunitate; nămol = mâl, noroi; a sălăşui = a trăi, a se afla, a
vieţui;
mâhnit = îngândurat, trist, supărat, dezamăgit
2. “Apus” şi “Răsărit” sunt scrise cu majusculă, deoarece sunt utilizate cu sens metaforic.
Aceste cuvinte nu desemnează cele două momente ale zilei, ci sugerează două civilizaţii
corespunzătoare zonelor geografice: Occidentul şi Orientul
3. Expresii sau locuţiuni cu substantivul “vorbă”: a intra în vorbă cu cineva, a ţine de vorbă., a
trimite vorbă, a sta de vorbă, a duce cu vorba (pe cineva)
4. Sens conotativ al cuvintelor “a toarce” şi “mătase”: *De când şi-a pierdut slujba s-a închis
în el şi a tors atâta amărăciune, încât să-i ajungă pentru două vieţi. *Mai bine ţi-ai toarce pe
limbă vorbele înainte de a le rosti. *Dacă de mic a fost crescut în mătase, nu va putea îndura
viaţa aspră. Vocea ei de mătase îmi mângâia auzul şi-mi aducea alinarea.
5. Oralitatea textului:
- dialogul şi adresarea directă: “Vino acasă, Anton Pann!”, “Uite, eu nu mai cred!”
- expresii populare: “se ţine de posne“, “apa nu vine la moară”
- regionalisme: “iarmaroc“, “uliţi”, “şatră”
6. Atitudinea sceptică a Ioanei: ”Uite eu nu mai cred”, ”De ani de zile tot te lauzi”
7. Metafora “neadormiţii, chinuiţii, nerăsplătiţii luminii” sugerează condiţia nefericită a
creatorului de artă şi incapacitatea societăţii de a-i înţelege şi de a-i răsplăti meritele.
“Neadormiţii” sugerează starea de continuă căutare a artiştilor, care nu cunosc odihna
intelectuală şi care îşi menţin întotdeauna simţurile treze pentru a putea recepta informaţii pe
care să le şlefuiască prin propria sensibilitate, dându-le noi înţelesuri. Prin munca lor
istovitoare, ei sunt “chinuiţi” şi frământaţi de noiane de întrebări şi incertitudini, iar faţă de
efortul depus pentru creaţia “luminii”, societatea rămâne indiferentă în privinţa artei,
preocupată fiind numai de interese materiale.
8. Două caracteristici ale condiţiei artistului sunt: nefericirea (”sunt mâhnit”, “sunt amărât”) şi
chinurile creaţiei provocate de îndoieli artistice: “Câteodată mă mângâi cu gândul că poate n-
am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile”.
9. Cartea “Povestea vorbei” va fi, după cum însuşi autorul ei sugerează, o înlănţuire de
poveţe, de învăţături şi de sfaturi înţelepte, întrucât “înţelepciunea se toarce singură ca
poveştile din “O mie şi una de nopţi”. Lucian Blaga face trimitere la cartea orientală în care
înţeleapta Şeherezada începe să povestească întâmplări pline de tâlc, ce se leagă între ele,
scopul fiind să-şi prelungească viaţa şi să încerce să sădească în sufletul sultanului crud
sentimente de mult uitate precum mila, dragostea şi iubirea. Pentru a putea fi înţeleasă şi de
către cititorul mai puţin avizat, “va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ, ca piaţa de lângă turnul
Sfatului, cu adieri de verdeţuri şi peşte, de caşcaval, de garoafe şi mătăsuri”. Aşadar,
‘Povestea vorbei’, va încerca să satisfacă intelectul tuturor celor ce doresc să-i înţeleagă
tainele, indiferent de pregătirea pe care aceştia o au.
10. Textul dat aparţine genului dramatic deoarece:
- principalul mod de expunere este dialogul
- există un conflict între cele două personaje ale operei bazat pe scepticism,
- adresarea directă la persoana a II-a
- numele personajelor este specificat în dreptul fiecărei replici.
Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre iertare: “Cu iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten“ (Iordache
Golescu)

De cele mai multe ori, atunci când cineva greşeşte faţă de noi, avem tendinţa să-l judecăm, să-
l acuzăm şi, uneori, chiar să ne răzbunăm pentru răul pricinuit. Astfel de atitudini nu fac decât
să-l ţină pe “vinovat la distanţă”, înrăutăţind şi mai mult conflictul deja existent. Uneori,
iertarea poate ameliora relaţiile interumane, însă există şi situaţii când este zadarnică, de
aceea, eu nu pot fi decât parţial de acord cu următoarea afirmaţie a lui Iordache Golescu: “Cu
iertarea dobândeşti şi pe duşman prieten”.
În primul rând, sunt de acord cu citatul menţionat mai sus deoarece cred că iertând o persoană
care a greşit faţă de noi, îi oferim posibilitatea de a-şi corija comportamentul şi atitudinea şi
de a nu mai repeta în viitor aceeaşi greşeală. Bineînţeles, consider că acest lucru este posibil
doar dacă vinovatul nu este dominat de orgolii, este sincer cu sine însuşi şi are demnitatea de
a recunoaşte că într-adevăr a greşit.
În al doilea rând, trebuie să menţionez că există persoane care cer iertarea ca o formalitate, ca
pe ceva protocolar, doar ca să păstreze aparenţele, după care continuă să săvârşească aceleaşi
greşeli, sau, poate, unele mai grave. În acest caz nu cred că afirmaţia lui Iordache Golescu mai
este valabilă, deoarece duşmanul continuă să joace rolul lupului în haină de oaie şi să-şi
urmărească în continuare interesele meschine fără să ţină cont de principii morale.
În concluzie, consider că iertarea este un drept ce nu trebuie acordat gratuit, este un merit de
care trebuie să beneficieze doar cei care dovedesc dorinţa şi forţa de a-şi schimba
comportamentul pentru că, iertând un astfel de duşman, îl poţi transforma în cel mai devotat
prieten.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Eseu de tip paralelă în care să prezinţi particularităţi ale romantismului în două poezii studiate
din creaţia lui Mihai Eminescu:
* “Revedere” de Mihai Eminescu
* “Dorinţa” de Mihai Eminescu
* “Floare albastră” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu
* “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
* “Luceafărul” de Mihai Eminescu
* “Odă (în metru antic)” de Mihai Eminescu
(Ştefania Nicolau, Raluca Velicu)