`

AMELIORAREA CABALINELOR

ARGUMENTARE

Teoria, tehnologia si practica zootehnica se afla astazi intr-un proces de revizuire

radicala. Intr-un asemenea moment, cand totul trebuie schimbat, tarile sunt puse din nou la
acelasi start. Castigarea noii curse a dezvoltarii depinde mai mult de pornirea si comportarea
pe parcursul ei, decat de handicapul dezvoltarii anterioare.
Ajutati de sistemul nostru social, avem sanse foarte mari de a intra si de a castiga in
competitie, daca actionam in timp util, inteligent, exact, curajos.
Trei sunt domeniile cheie in care trebuie actionat :
1
2
3

teoria ameliorarii si producerii materialului de prasila;

teoria alimentatiei si producerii furajelor combinate, indeosebi a premixurilor;
teoria optimizarii exploatarii si elaborarea unor scheme de exploatare aferente.
De succesul obtinut in aceste domenii depinde ca in viitoarele decenii si secole

sa intram in categoria debitorilor sau creditorilor pe planul productiei animale. Acum, mai
mult ca in urma cu 40 de ani, este valabila afirmatia eminentului fondator al scolii
zootehnice romanesti Gh. K. Constantinescu Cine va persevera in empirism va cadea
infrant.
Productia animala, realizarea de bunuri necesare omului prin folosirea animalelor este
un eveniment relativ recent in istoria omenirii. Momentul ei de inceput il constituie
domesticirea animalelor, procesul de trecere sub controlul omului a reproductiei, ingrijirii si
hranirii lor; acest inceput a fost unul dintre primii pasi pe care i-a facut in actiunea sa pentru
supunerea naturii, pentru folosirea mai buna a conditiilor pe care mediul le ofera vietii sale.
Domesticirea calului a asigurat omului o sursa de viteza si putere ce nu a mai fost depasita
decat dupa inventarea locomobilei cu vapori si a motorului cu ardere interna.
Obiectivul principal in cresterea cabalinelor, il constituie imbunatatirea continua a
potentialului lor de productie, in conditii de economicitate maxima. Realizarea acestui
deziderat este determinat de caracterele, insusirile si particularitatile intrunite , care difera in
functie de rasa si individ, respectiv de baza lor ereditara si interactiunea dintre acestea si
conditiile mediului ambiant. In acest sens, nivelul productiei este determinat de gradul de
manifestare a potentialului genetic al bazei ereditare, sub influenta directa a factorilor de
mediu, care pot fi favorizanti sau inhibitori.
Baza ereditara si conditiile de mediu, ca latura fundamentala si concreta in formarea
fenotipului, se caracterizeaza prin relatii de interactiune si interdependenta ce se
conditioneaza reciproc. Acestea pot suferi procese continui de imbunatatire astfel incat, sub

raportul potentialitatii diferitelor caractere si insusiri, sa se poata manifesta prin indici

biologici si economici superiori.
Pe masura imbunatatirii factorilor de mediu si a realizarii lor la nivel optim, se
favorizeaza exteriorizarea intregului potential genetic, astfel incat orice imbunatatire adusa in
acest sens nu mai determina o manifestare fenotipica prin productie superioara, fiind necesar
sa actionam asupra potentialului individual genetic.
Deoarece potentialul genetic al unei populatii este determinat de proportia si de natura
genelor si genotipurilor ce o formeaza, imbunatatirea bazei ereditare se poate realiza numai
prin folosirea sistemelor si a metodelor ce produc modificari in raporturile dintre gene, care
duc la restructurarea combinativa a acestora in genotipuri mai valoroase in succesiunea
generatiilor. De fapt acesta este insusi scopul ameliorarii, pe care-l putem defini ca :
imbunatatirea directionala a potentialului genetic al populatiilor de animale, prin modificarea
structurii genetice a acestora.
Amelioarea populatiilor se realizeaza prin selectionarea restrictiv reproductiva a
genotipurilor ce participa la crearea generatiilor urmatoare ; programarea genotipurilor
selectionate in vederea reproducerii, asfel incat fata de insusirile urmarite descendenta sa
intruneasca valori superioare sau cel putin egale cu baza ereditara a formelor parentale
cresterea dirijata a tineretului si rationalizarea sistemelor de exploatare. Aplicarea sistemelor
si a metodelor ce concura la modificarea structurii genetice a populatiilor de cabaline sunt
cuprinse in programe de ameliorare specifice obiectivelor propuse si urmarite pe rase sau pe
categorii de rase, obiective care in toate cazurile deriva din cerintele economice concrete ale
pietii interne si externe. Indiferent de aptitudini (calarie, samar sau tractiune), principalele
obiective urmarite in ameliolarea cabalinelor sant sporirea potentialului de munca (viteza si
forta), cresterea precocitatii si a vitalitatii, imbunatatirea indicilor de reproductie, scaderea
consumurilor specifice si corectarea sau inlaturarea defectelor care determina diminuarea
randamentului folosirii lor in scop zootehnic sau utilitar.
Tinand seama de cerintele economice actuale si de orientarile de perspectiva in
cresterea cabalinelor, Programul de ameliorare la aceasta specie (1982) prevedea urmatoarele
directii principale:

sporirea capacitatii energetice a cabalinelor din rasele de tractiune crescute in tara

noastra si producerea de noi tipuri de cai utillitari pentru diferite zone ale tarii ;
producerea unor tipuri de cai pentru sportul de performanta, ce aptitudini de viteza si
pentru sarituri de obstacole, necesare echipelor hipice care participa la competitii
interne si internationale ;
producerea unor tipuri de cai pentru sportul hipic de amatori si de agrement, necesari
oamenilor care isi petrec timpul liber in mijlocul naturii si practica turismul calare
, aflat in plina dezvoltare.
Ameliorarea efectivelor de animale reprezinta o activitate cu caracter prioritar n strategia
dezvoltarii zootehniei romnesti.

Cresterea cabalinelor, reprezinta o componenta importanta a sectorului zootehnic

national, ameliorarea continua a acestor efective rezulta ca o necesitate tinnd seama de
ponderea relativ mare a utilizarii cailor n agricultura.
Ameliorarea efectivelor de cabaline din marea crestere, este o activitate de interes
public care se realizeaza prin aportul armasarilor de monta publica folositi ca reproducatori n
statiuni de monta.
Structura pe rase este ntr-o schimbare permanenta adaptndu-se cerintei sociale
venite din partea crescatorilor de cabaline. n etapa actuala sunt utilizati la reproductie n
special armasarii destinati ameliorarii cabalinelor de munca si n mai mica masura armasarii
destinati ameliorarii cabalinelor de sport si agrement.
Prin politica de ameliorare a cabalinelor, statul, pune la dispozitia sectorului privat
armasari de monta publica care sa activeze n statiuni de monta organizate de Consiliile
locale si de Unitatile judetene pentru Ameliorare si Reproductie n Zootehnie.
Activitatea de ameliorare a animalelor este reglementata prin Legea Zootehniei
nr.72/2002 si prin Ordinul comun al ministrului A.P.A.M. si ministrului AI. nr. 861/614/2003.

I. AMELIORAREA CABALINELOR

Ameliorarea cabalinelor reprezinta procesul de crestere a potentialului genetic ,

biologic si reproductiv, in succesiunea generatiilor.

1.1 SELECTIA

Selectia, ca mijloc de ameliorare a cabalinelor, urmareste imbunatatirea insusirilor

biologice si economice, prin deplasarea valoriilor medii ale acestora in directia si
scopurilor impuse de necesitati, consolidarea si multiplicarea lor in sanul raselor si
populatiilor de cabaline.
Restrictionarea reproductiva duce in succesiunea generatiilor, la modificarea
frecventei de gena si respectiv de genotip, in favoarea celor utile si reducerea celor
nefolositoare, deplasand astfel media insusirilor respective a populatiei spre indici mai
buni. In acest scop, se impune intocmirea unui plan concret si amanuntit, tehnic si
organizatoric. In consecinta in urmarirea si favorizarea insusirilor initial stabilite, sau
schimbarea directiei de selectie, slabeste sau anuleaza efectul asteptat. Schimbarea
orientarii selectiei odata inceputa, se va face numai in conditii de stricta necesitate si
numai daca noua directie are caracter definitiv.
Respectarea acestor principii se impune cu atat mai mult, cu cat lucrarile de
selectie la cabaline sunt mult mai dificile decat la alte specii de animale, ca urmare a
numarului relativ mic de indivizi cu care se lucreaza, succesiunea intre generatii este
lenta si acestea se suprapun, multiplicarea individuala este scazuta, numarul insusirilor si
a factorilor ce le influenteaza este apreciabil, ameliorarea insusirilor se realizeaza intr-un
interval lung de timp si tinand seama de valoarea individuala a animalelor, riscul este
mare.
Obiectivele principale ale selectiei constau in imbunatatirea insusirilor
biologice, morfologice si economice valoroase, fixarea si consolidarea acestora la un
numar cat mai mare de indivizi din populatie, care sa fie capabil sa le transmita
descendentilor si sa le reduca frecventa indivizilor cu insusiri inferioare sau nedorite.In
funcite de valorea insusirilor populatiei considerate, prin selectie se poate urmari
imbunatatirea concomitenta a mai multor caractere cum sunt potentialul productiv ,
precocitatea, reproductia s.a., sau numai a unora, ca talia , lugimea corporala, largimea
unor segmente s.a. In toate cazurile, promovarea insusirilor economice utile trebuie sa
tin seama si de imbunatatirea sau mentinerea caracterelor biologice generale, care, daca
slabesc, influenteaza negativ capacitatea de ameliorare si economicitate individuala. In

acelasi timp, selectia nu trebuie ingradita de standardul pentru o rasa reprezentand o

unitate sistematica caracterizata prin indici standardizati vremelnic si evolutiv, care,
prin folosirea sistemelor si metodelor de ameliorare pot fi imbunatatite radical, in
scopul realizarii unor indici mereu superiori.

1.1.1. EFECTUL SELECTIEI

Efectul selectiei sau castigul genetic, reprezinta deplasarea mediei

caracterelor si a insusirilor unui grup din cadrul unei populatii insasi, in generatiile
succesive. Aprecierea si posibilitatile de exprimare a efectului selectiei pentru
insusirile si caracterele calitative fiind cunoscute, vom insista in continuare asupra
elementelor de influenta ale acestora, avand in vedere particulatile speciei cabaline.
Starea de sanatate constituie un factor care in cazul unei stari maladive
persistente si mai ales ereditare, micsoreaza sau inhiba selectia.Amintim aici mai ales
afectiunile diferitelor aparate functionale, echilibrul neuro-formunal s.a.
Omogenitatea si marimea populatiei.Populatiile cabaline (rase si varietati)
prezinta in general o structura genetic omogena, consolidata de-a lungul generatiilor,
cu variabilitate relative restransa pentru unele insusiri si caractere, fapt influientat si
de numarul mai redus de indivizi pe rase sau pe varietati(comparative cu alte specii de
ferma). Din aceste considerente, asigurarea optima a conditiilor si a factorilor de
mediu reprezinta un mijloc deosebit de important in manifestarea potentialului genetic
individual si respectiv a posibilitatii de alegere a celor mai valorosi genitori.
Intensitatea selectiei (R) reprezinta proportia de indivizi retinuti in fiecare
generatie pentru reproductive, in vederea mentinerii numarului constant de indivizi in
populatie. Cu cat numarul retinut este mai mic, cu atat selectia pe generatie poate fi
mai riguroasa si ritmul modificarilor in structura genetica creste sau invers.
Tinand seama ca obisnuit de la iapa se obtin anual 0,75 manji din care 0.37
femele, in cazul varstei de reforma, la 11 ani intensitatea de selectie la rasele
intermediare este R=14,3 / 0.37

= 38.6 %; respectiv in fiecare an trebuie retinut

38,6% din tineretul femel nascut. In cazul reformei la 14 ani, retinerile anuale se reduc
la 27% R=10/0,37=27%. Cu alte cuvinte, intensitatea de selectie este influientata de
varsta obtinerii primului manz,de numarul produsilor obtinuti de la o femela si de
varsta de reforma.

In cazul sporirii efectivelor matca, retinerea anuala a tineretului femel de

inlocuire se majoreaza corespunzator cresterii procentuale prevazute, ceea ce de
asemenea influienteaza evident intensitatea selectiei.
La masculi, intensitatea de selectie este mult mai mare, de atatea ori, la cate
female se preconizeaza a fi folositi, de unde si importanta deosebita a acestora in
procesul de ameliorare a populatiei. In medie se retin anual cate 2-3 produsi din
totalul celor obtinuti anual.
Intervalul dintre generatii exprimat prin varsta medie a reproducatorilor in
momentul ajungerii la maturitatea de reproductie a descendentilor, este de 10-11 ani.
Din aceste considerente, efectul selectiei este mai lent decat la alte specii de ferma si
trebuie compensata printr-o exigenta deosebita in alegerea reproducatorilor.
Diferenta de selectie se refera la superioritatea caracterelor si insusirilor
nucleului de selectie fata de populatia din care face parte.Diferenta valorica a
insusirilor urmarite dintre cele ale lotului de reproductie si a populatiei din care acesta
face parte, permite un precalcul cu privire la prognosticarea performantelor viitorilor
produsi.Spre exemplu, daca intr-o herghelie de trapasi se realizeaza in medie la
armasari, viteza de 120/kmla iepe fata de 25/km in medie pe populatie, diferenta
de selectie reprezinta un timp cu 40 mai putin la nucleul de selectie. Aceasta
diferenta de selectie prestabilita se realizeaza in descendenta cu unele abateri,
determinate de influienta selectiei naturale si a unor factori de mediu mai mult sau mai
putin favorizanti.
Coeficientul de heritabilitate (h2) reprezinta un element de mare importanta in
procesul de selectie, siguranta transmiterii in descendenta fiind cu atat mai mare, cu
cat caracterul sau insusirea respectiva este mai bine consolidata gentic. Apreciind
diferentele genotipice dintre rase si in cadrul acestora intre linii, valorice
coeficientului de heritabilitate releva un potential diferit de transmitere ereditara a
insusirilor urmarite, ca o consecinta a genotipurile ce alcatuiesc fiecare rasa sau linie
in parte, insa care in majoritatea cazurilor releva o puternica consolidare genetic.
Insusirile mai intens influentate de factorii exogeni, prezinta in general un coeficient
de heritabilitate mai scazut, cum este spre exemplu la rasa Hutula insusirea pentru
viteza cu h2 de 0,32 pentru samar.

Efectul selectiei pentru o insusire se realizeaza cel mai usor si intr-un timp mai
scurt comparative cu selectia concomitenta pentru mai multe insusiri, insa trebuie sa
avem in vedere dezvoltarea corelativa a insusirilor si sa nu neglijam insusirile
biologice generale ale individului. Astfel daca la o populatie de cai nu ne multumeste
o insusire cum ar fi spre exemplu talia prea redusa la caii de munte si dorim sa
realizam o crestere de 5 cm pe generatie, este nevoie ca materialul de reproductie
folosit sa fie cu 8 cm mai inalt decat populatia respectiva. In acest fel se va putea
realiza progresul asteptat dupa cum urmeaza:
-talia calului de munte
-talia reproducatorilor utilizati

135,23 cm
143,19 cm

-coeficientul de heritabilitate pentru talie

-intervalul dintre generatii

0,63 cm
9,3 ani

g = 0,63 x 7,96 = 5,01 cm pe gratie si

j = 5,01/9,3 = 0,54 cm pe an
In situatia cand urmarim cresterea masei corporale care la calul de munte este
in medie de 344 kg,iar a armasarilor reproducatori folositi din rasa hutula de 400 kg,
putem evalua efectul selectiei pe generatie, tinand seama ca h2 = 0,7, astfel:
g = 56 x 0,68 = 38,08 kg respectiv j= 38,08/9,3 = 4,09 kg
In concluzie, este necesar sa folosim la reproductie numai reproducatori care in
timp sa asigure castigul genetic asteptat.
Efectul selectiei pentru mai multe insusiri. In majoritatea cazurilor in
ameliorarea cabalinelor prin selectie nu se urmareste imbunatatirea unui singur
caracter, ci a mai multora simultan. Castigul genetic in cazul selectiei concomitente
pentru mai multe insusiri sau caractere este direct influientat de corelatia dintre
acestea si valoarea coeficientului de heritabilitate.
Tinand seama de importanta cresterii genomenelor corelative dintre caractere,
corelatii a caror ordin de marime este determinat de intensitatea relatiilor dintre genele
sau blocurile de gene cu actiune pleiotropa determinate de caracterele corelate si

intensitatea dintre factorii exogeni care concura in acelasi sens sau antagonist la
manifestarea acestor caractere. Valoarea coeficientului de corelatie dintre doua sau
mai multe insusiri variaza foarte mult, in functie de caracterul de dezvoltare simultan
sau independent al acestora. Asa spre exemplu, coeficientul de corelatie dintre unele
insusiri fenotipice si performantele de viteza realizate in probele de calificare de
tineretul cabalin din rasa Lipitana, variaza dupa cum urmeaza:
-Coeficientul de corelatie intre timpul realizat in proba de control si
modificarea plusului dupa efectuarea acesteia este de 0,08; cu temperatura 0,25;
-corelatia modificarilor pe durata probei intre lipemie si respiratie este de
0,38; cu temperatura 0,25 si cu pulsul 0,18;
-corelatia intre modificarile lipemiei si puls este de 0,20, cu respiratia 0,16 si
cu temperature 0,32;
-corelatia intre modificarea fractiunilor gamaglobuline si puls este 0,43, cu
respiratia 0,17 si cu temperatura corpului 0,32 s.a. In acest sens este edificatoare
selectia aplicata la rasa Hutula, in vederea cresterii dezvoltarii corporale, la care in
ultimii 35 ani s-a marit talia cu 5,7%, perimetrul toracic cu 9,3%, cu aproape 10%
masa corporala s.a.
1.1.2 CRITERIILE SELECTIEI
Criteriile dupa care se face selectia reproducatorilor sunt diferite, in functie de
caracterul unitatilor crescatoare. Astfel in unitatile de exploatare si inmultire, selectia
se refera la excluderea indivizilor cu potential de reproductie nesatisfacator sau scazut,
respectiv dupa criterii fenotipice, iar pentru reproductie se folosesc armasari produsi
de unitatile de selectie. In unitatile de selectie, respectiv in herghelii, selectia se face
dupa criterii comprexe, atat fenotipic, cat si genotipic.
Selectia fenotipica la cabaline se refera la stabilirea valorii individuale dupa
caracterele de exterior, constitutie si potential de productie. Aceasta se face pe etapa
de varsta, de la nastere si pana la maturitate, pe masura exteriorizarii insusiririlor si
caracterelor respective, pe baza carora se stabileste destinatia fiecarui individ, pentru
reproductie, productie sau reforma.

Selectia genotipica reprezinta analiza genetica individuala dupa valoarea

ereditara a caracterelor si a insusirilor ascendentilor, a rudelor colaterale si a
descendentilor. Aprecierea complexa dupa criteriile fenotipice si genotipice se
exprima sintetic si determina valoarea biologica individuala, in functie de care se
aplica restrictionarea reproductive, respectiv destinatia ca reproducator in unitatile de
selectie sau de productie.
1.1.3. FORMELE SELECTIEI
In functie de scopul urmarit in ameliorarea unor insusiri sau caractere In populatie, folosim
una din formele selectiei, astfel: selectia directional progresiva se aplica in vederea sporirii
potentialului productiv (ca forta, viteza si rezistenta), cresterea indicilor de fecunditate si
natalitate s.a.; selectia directional regresiva in scopul promovarii unor insusiri cum sunt
precocitatea , reducerea consumului specific, corectarea defectelor de aplomb, scaderea taliei
la ,,ponei de apartament s.a.; selectia stabilizatoare are aplicabilitate pentru un numar redus
de insusiri, cum sunt constitutia, temperamentul sau rezistenta fata de conditiile de mediu s.a.
care ne satisfac la unele rase (Ardenez, Nonius etc.), iar selectia disruptiva se foloseste in
cazul cand urmarim crearea in cadrul unei rase a unor tipuri sau varietati deosebite sub raport
valoric a uneia sau mai multor insusiri, cum a fost cazul celor doua subvarietati de Nonius
mare si mic, sau al tipurilor usoare si masive din cadrul unor rase (trapasi).
Indiferent de forma selectiei aplicate, in alegerea indivizilor pentru reproductie trebuie sa
stabilim valoarea de ameliorare generala si speciala a acestora, elemente care conditioneaza
programarea si folosirea lor la reproductie.

1.1.4.SELECTIA DUPA CRITERII FENOTIPICE

Efectul selectiei in masa innumeroase cazuri da rezultate contradictorii, depinzand in mare
masura de structura ereditara a populatiei, de insusirile urmarite si mai alesde valoarea
coeficientului de ereditare al acestora.Folosirea reproducatorilor masculi selectionati
individual, potrivirea judicioasa a perechilor si asigurarea conditiilor optime in favoarea
frecventei genelor valoroase si la exteriorizarea potentialului insusirilor economice utile.

TEHNICA SELECTIEI
Individualizarea reprezinta la cabaline o practica veche, care se asigura prin dangalizarea sau
criomarcarea unor semne specific rasei, menita sa excluda orice confuzie cu privire la
origine.Marcarea cuprinde litere, cifre si semne conventionale care indica rasa, originea
individului dupa parinti si provenienta, herghelia sau unitatea producatoare.
Aplicarea dangalelor se face diferit in functie de rasa, astfel:

Initiala tatalui si semnul de mama se aplica pe latura dreapta a locului seii la rasele
,,pur sange (pur sange englez, Arab si trapas); si respectiv pe latura stinga, pentru
restul raselor si pentru jumatatile de sange (Lipitana, Hutula, Ardeneza, Ghidran,
Nonius si Furiso-North Star)

Marca hergheliei si numarul de produs se aplica pe latura stanga a locului seii la rasele
,,Pur sange si respectiv pe latura dreapta la ,,Jumatatile de sange.
In momentul admiterii in nucleul de reproductie, iepelor li se infiereaza pe latura
stanga a gatului, in treimea mijlocie si superioara numarul de iapa mama (numarul
curent din registrul genealogic al rasei(fig. 51) .
Examenul sanitar. Sanatatea este un important factor de productie, care trebuie luat in
considerare in alegerea ambilor reproducatori. La reproductie se accepta numai
indivizii afectati de unele boli contagioase ca durina, morva s.a. cei afectati de
anomalii sau boli ereditare congenital letale sau neletale, cei ale caror organe genital
sunt anormale (hermafroditism, sterilitate, criptorhidie, aspermie, azoospermie s.a.)

1. 1. 4. 1. ALEGEREA REPRODUCATORILOR DUPA INSUSIRILE DE RASA

Stabilirea apartenentei de rasa reprezinta o operatiune foarte importanta, deoarece de
ea depide caracterul aprecierilor si a masurilor ce se iau dupa selectie, indifferent daca
cresterea se face in rasa curata sau prin incrucisare.Determinarea apartenentei de rasa
de face pe baza evidentelor genealogice(care asigura cea mai mare siguranta), dupa
caracteristicile de exterior si constitutie, dupa date informative privind originea si
provenienta. In acest sens,fiecare rasa se caracterizeaza prin valori medii ale
principalelor caractere si insusiri, care au dus la stabilirea unor standarde de rasa.
Aprecierea dupa insusirile de rasa nu trebuie ingradita de standardul acesteia, mai ales
pentru insusiri minore, cunoscand ca insasi selectia reprezinta o importanta veriga de
deplasare a mediei rasei spre valori superioare. In acelasi timp insa, nu se acepta
indivizii ce nu se incadreaza in standardul rasei sub raportul insusirilor principale ce
privesc productia, sau cele secundare colective cu aceasta.
Prin aceasta apreciere, se face gruparea in cabaline de rasa curata sau metisi cu
specificarea generatiei, iar rezultatele se scriu in fisele de selectie sau bonitare ale
fiecarui individ.
Aprecierea dupa origine si exprimarea tipului de rasa se concretizeaza prin acordarea
de note astfel: exprimarea foarte buna a tipului de rasa cu note intre 8 si 10; buna cu
nota 7; satisfacatoare cu 5-6 si rea cu 3-4. Incadrarea in clase se face in functie de nota
acordata dupa cum urmeaza: record cu minimum 9 la armasari si 8 la iepe, in elita cu
minimum 8 la armasari si 7 la iepe, in clasa I cu nota 7 indiferent de sex; in clasa a IIa nota minima 5 la armasari si 4 la iepe.
1. 1. 4. 2. APRECIEREA REPRODUCATORILOR DUPA EXTERIOR

Studiul exteriorului se concretizeaza prin examenul analitic si de sinteza, care

vizeaza apreciere dezvoltarii corporare, formatul si armonia de asamblu a
conformatiei, constitutia, corectitudinea aplomburilor, temperamental si caracterul
animalului, corelativ cu tipul si aptidunea morfoproductiva.
Aprecierea exteriorului se face prin metode directe si indirecte, in scopul stabilirii,
comparative cu standardul rasei sau cu alte grupe de indivizi din populatie, valorii
diferitelor insusiri morfologice ce evidentiaza dezvoltarea corpolara si dinamica
acestora favorabilitatea raporturilor si proportionalitatea corporala fata de tipul
morfoproductiv din care individul face parte, protentialul energetic si productiv s.a.
Dintre metodele directe, aprecierea libera se foloseste obisnuit pentru formarea unei
priviri de ansamblu asupra individului, stabilind daca acesta intruneste caracterele
corespunzatoare lui, stabilind daca prezinta pprezinta concordanta intre dezvoltarea
corporala si varsta, armonie de ansamblu, sanatate, temperament, anomalii,
defectuozitati, vicii s.a. Aprecierea se exprima prin calificative ( forte bun, bun,
mediocru, submediocru si rau ) sau note corespunzatoare acestora ( cu scari diferite,
intre 5-1, 10-1, 20-1).
Cele trei grupe de insusiri sunt : cap, gat si trunchi; membre, constitutie, musculatura,
tendoane si ligamente.
Masuratorile biometrice reprezinta o metoda ajutatoare precisa si exacta, folosita
curent la cabaline, care furnizeaza date asupra dezvoltarii generale, asupra
proportionalitatii dintre diferitele regiuni sau segmente ale organismului si asupra
dinamicii acestora, permite compararea intre indivizi sau grupe diferite de indivizi a
datelor exprimate in valori absolute, relative si indici corporali.

1.1.4.3. SELECTIA DUPA CRITERII GENOTIPICE

Selectia individuala asigura premizele unei transmiteri mai constante a insusirilor
urmarite la urmasi. Procedeul impune ca, pe langa cunoasterea insusirilor morfologice
a populatiei supuse selectiei, dupa criterii genotipice.
Aceste date se inscriu in registre matricole si genealogice, constituind temeiul
selectiei dupa criterii genotipice, a potrivirii perechilor si a metodei de crestere.
1.1.4.4. SELECTIA REPRODUCATORILOR DUPA ASCENDENTA
Analiza ascendentei permite aprecierea gradului de consolidare a bazei ereditare a
reproducatorului, cunoasterea insusirilor de productie a ascendentilor si a numarului
de stramosi cu insusiri valoroase . Valoarea de ameliorare dupa descendenta este
determinata de numarul de stramosi pe generatie si de valoarea insusirilor acestora.

1.1.4.5. SELECTIA REPRODUCATORILOR DUPA INSUSIRILE RUDELOR

COLATERALE
Tinand seama de faptul ca fiecare individ face parte dintr-o familie mai mult sau mai
putin omogena sub raportul fenotipic si genotipic , aprecierea performantelor
insusirilor urmarite dupa rudele colaterale mareste siguranta cu privire la potentialul
prezumtiv intrunit de individul considerat pentru aceste insusiri. Acest procedeu are o
semnificatie deosebita in aprecierea reproducatorilor si grabeste munca de selectie
fata de alegerea dupa descendenta.
1. 1. 5. 3. SELECTIA REPRODUCATORILOR DUPA DESCENDENTI
Alegerea reproducatorilor dupa descendenti reprezinta cel mai sigur mijloc pentru a define
valoarea lor de ameliorare, constituind ultima si cea mai importanta veriga a selectiei. Pe baza
fenotipului descendentilor, prin metode statisce, putem determina obiectiv si corect
caracteristicile genotipice ale reproducatorilor si modul cum acestia le transmit in generatii
succesive, in functie de care, se califica ca:imbunatatitori, indiferenti sau inrautatitori pentru
actiunea de ameliorare a populatiei in care se folosesc.
Capacitatea de transmitere creditara a insusirilor urmarite conditioneaza castigul genetic
(efectul selectiei) care sta la baza stabilirii rationale a sistemului de potrivire a perechilor.
Testarea reproducatorilor pe baza performantelor descendentilor se utilizeaza in principal
pentru alegerea reproducatorilor masculi, insa in cazul hergheliilor se folosesc si pentru
alegerea iepelor de reproductie.
Metodele de testare a reproducatorilor dupa descendenta in herghelii sunt diferite in functie
de scop, astfel:
-in lucrarile de bonitare anuale (conform instructiunilor de bonitare- Decretul 43/1976),
testarea se face dupa valoarea a cel putin doua serii de descendenti pentru armasari si de
minimum doi manji nascuti in conditii normale, pentru iepe.aprecierea se exprima prin note
de la 10 la 1, astfel:
A) Pentru armasari si iepe din herghelii:
-

Descendenti in majoritate din clasele elita si record.10-8

Descendenti majoritar din clasa elita7-6

-Descendenti in principal din clasa a I-A5

Descendenti majoritar din clasa a ii-a 4

B)pentru armasari de monta publica:

-descendenti cel putin 75% din clasa a i-a si mai buni..10-8
-descendenti minimum 50% din clasa a I-a, restul necorespunzatori pentru reproductie 8-6

-descendenti cel putin 25% din clasa I-a, 6-4

-toti descendentii necorespunzatori pentru reproductie.sub 4
Incadrarea in clase dupa valoarea descendentilor se face in functie de nota acestora, dupa
aceleasi imite ca si pentru dezvoltarea corporala.
-In lucrarile speciale de alegere ( selectie) a reproducatorilor masculi dupa descendenta,
se utilizeaza una dintre metodele de testare cunoscute, tinand sau nu seama de influenta
mamelor, numarul descendentilor necesari este in functie de rasa si de gradul de
ameliorare, fiind de minimum 10-15 descendenti, in cazul raselor Pur sange englez si
Trapasi si de cel putin 15-20 descendenti la celelalte rase. Dintre aceste numeroase
metode, in functie de semnificatia lor, mai mult utilizate sunt urmatoarele:
a. Metoda productiei potentiale, prin care valoarea de ameliorare a unui reproducator
( T ) se determina prin diferenta intre media insusirilor descendentilor ( D ) si ale
mamelor ( M ), sau chiar numai prin diferenta dintre valoarea insusirilor
reproducatorului respectiv cu media descendentilor sai.Exemplificand valoarea de
ameliorare a armasarului ,, Oslo de rasa Trapasa pentru insusirea de viteza ( timp/km
), este urmatoarea:
b. T=M-D; T= 1,28,6- 125,9= 2 SEC 7 zecimi
Sau T- D; 125,9- 120,0 = 5 SEC 9 zecimi
Aceasta metoda se foloseste in general orientativ, deoarece nu tine seama de fiecare
imperechere, exprimand doar diferenta medie cu indici de siguranta redusi.
c. Metoda gratarului ereditatii, prin care valoarea de ameliorare a reproducatorilor se
stabileste in mod grafic si respectiv prin calificativele : imbunatatilor, indiferent sau
inrautatitor.Rezultatul testului dupa descendenta prin compararea insusirii de viteza
ale acestora cu ale mamelor pentru armasarul Decision de rasa Trapas si respectiv
pentru armasarul ,, Hroby X de rasa Hutula ( fig.54 si 55 respectiv 56 si 57 ) releva
calitatile de ameliorator ale armasarilor respective, permitand in acelasi timp analiza
combinativ reproductive a cuplurilor realizate, in vederea dirijarii cat mai judicioase a
potrivirii perechilor. Cu toate ca metoda este complexa si singura, are dezavantajul ca
nu tine seama de influenta conditiilor de mediu, compararea facandu-se intre indivizi
din loturi si perioade diferite ( mame-descendenti ).
d. Metoda de apreciere a reproducatorilor, prin cumpararea valorii descendentilor cu
grupe de descendenti ai altor reproducatori de aceeasi varsta, in aceeasi perioada de
timp si crescuti in aceasi conditii cu cei ai reproducatorului in testare, deci
contemporan cu acesta. Este o metoda a careI eficienta este cu atat mai sigura cu cat
femelele cu care se imperechiaza armasarii reproducatori sunt mai omogene si
numarul descendentilor mai mare. Procedeul de calcul are in vedere diferenta dintre
valoarea medie a insusirii descendentilor ( Y ) reproducatorului analizat ( T ) si
valoarea medie a insusirii contemporanilor ( A ) sau a descendentiilor altor
reproducatori contemporani ( T x ), fata de care se stabileste si semnificatia diferetei.

Acest procedeu il exemplifica prin rezultetele obtinute de tineretul din rasa Hutula, la
proba de calificare in atelaj pe diferenta de 10 km cu 1200 kg tractate in alura de trap.
1 .2 POTRIVIREA PERECHILOR
In functie de criteriile dirijarii potrivirii perechilor, sistemele de imperechere se
bazeaza pe asemanare genotipica sau fenotipica.

1. 2. 1. 1. IMPERECHERILE INRUDITE
In cadrul hergheriilor de la noi, s-au practicat imperecheri in majoritate cu
consangrivitate indepartata si moderata, respective cu cel putin 4 generatii libere.
Numai in cazuri deosebite s-a practicat o consangrivitate apropiata, respective cu 2
sau 3 generatii libere. Asa este cazul armasarului Conversano Xlll, care la tipul sau a
fost intens si indelungat folosit ca reproducator, mergand pana la consangivinitatii
stranse de tipul III-III sau I-IV. O consangrivitate apropiata s-a practicat si in cadrul
hergheliei de la Bontida la varietatea Furioso- North Star.
1. 2. 1. 2. IMPERECHERILE NEINRUDITE
Imperecherile inrudite ( genetic ) sau de incrucisare, au ca efect principal cresterea
grandului de heterozigotie in defavoarea hemozigotiei; ele sunt opuse
consangvinizarii si manifesta fenomenul de heterozis, efect influentat evident de
existent fenomenului de dominant.
Imperecherile neinrudite se practica intens la specia cabalina, ata in scopuri
economice imediate, cat si in scopul ameliorarii unor rase sau populatii ( infuzie,
absorbtie, crearea de noi rase) , sisteme asupra carora vom reveni in capitolul privand
metodele de crestere.
1.2 .2. SISTEME DE IMPERECHIARE BAZATE PE ASEMANARE FENOTIPICA
Se practica in cazul indivizilor a carol baza eriditara nu este cunoscuta sau nu se ia in
considerare. Dupa cum indivizii imperecheati sunt sau nu asemanatori fenotipic,se
deosebesc doua sisteme de imperecheri somatic: ,, imperecheri omogene ,,practicate
in cazul cresterii in rasa curate si ,,imperecheri heterogene. Acest sistem de
imperecheri se practica in functie de scopul urmarit, fie pentru dispersarea, fie pentru
unifornizarea unei populatii sau a unei grupe de indivizi din cadrul acestora.
1. 3. . METODE DE CRESTERE
In functie de scopul urmarit, de mentinerea si de consolidarea unei populatii sau de
modificarea acestora, se utilizeaza una din metodele de crestere: in rasa curata sau
prin incrucisare. De fapt, la formarea tuturor raselor sau a varietatilor s-a folosit
cresterea prin incrucisare, iar apoi consolidare s-au crescut in rasa curata.

1. 3. 1. CRESTEREA IN RASA CURATA

Caracteristicile fundamentale ale indivizilor crescuti dupa aceasta metoda sunt
constanta caracterelor, capacitate mare de transmitere ereditara, asemanatoare
pronuntata intre ascendenti si descendenti, capacitate de adaptare mai redusa la
conditii noi de mediu.La cresterea in rasa curate se folosesc imperecheriile omogene
sau heterogene. In loturile de selectie ( din herghelii ) se practica imperecherea
indivizilor cu caractere si insusiri fenotipice asemanatoare de generatie, fara
practicarea consangvinitatii, ceea ce asigura obtinirea unor grupe de animale
valoroase, asemanatoare unor linii, dar fara efecte negative ale consangvinizarii.
Ca urmare a numarului relativ redus de iepe mame hergelii si a faptului ca pentru
acestea se retin 5-6 armasari pepinieri, in vederea evitarii consangvinitatii se practica
uneori imperecheri heterogene, cunoscute sub denumirea de ,, improspatare de sange
. Aceasta ,, improspatare consta in folosirea la reproductie a unui armasar din
aceeasi rasa insa apartinand unei linii diferite sau chiar facand parte din aceeasi linie
insa crescut din conditii ecologice deosebite.
Pentru obtinerea efectului maxim de eficienta a ameliorarii, cresterea in rasa curate
are la baza cresterea pe baza de linii si familii, prin care se urmareste transformarea
unor insusiri individuale valoroase in insusiri colective. In cadrul tuturor raselor si
varietatilor crescute in tara, cresterea lor se bazeaza pe ameliorarea liniilor si a
familiilor existente si crearea unora noi, cu valoarea biologica mai buna.
1. 3. 2. CRESTEREA PRIN INCRUCISARE
Cresterea prin incrucisare este o metoda curent folosita in cresterea cabalinelor, fiind
aplicata sub diferitele ei forme cu deosebita eficenta in vederea ameliorarii unor rase
cu insusiri morfoproductive mai putin satisfacatoare, pentru crearea de rase noi si
chiar pentru satisfacea unor nevoi de interes economic imediat punct in functie de
scopul urmarit, prin incrcucisare se imperecheaza indivizii din doua sau mai multe
rase, respective se asigura combinabilitatea unor gameti cu structura genetic diferita,
cea ce are ca efect o crestere a homozigotiei, caracterizata printr-o mai accentuate
variabilitate a insusirilor, imbogateste baza eriditala a produsilor, creste variabilitatea,
capacitatea de reproductie, de productie si productivitatea acestora, marind in acelasi
timp plasticitatea si adaptabilitatea lor.
1. 3. 2. 1. METODELE DE INCRUCISARE FOLOSITE IN SCOPUL
AMELIORARII RASELOR
a. Incrutisarile de infuzie se practica la unele rase sau varietatii in vederea corectarii
unor defecte sau pentru consolidarea unor insusiri, prin folosirea unor reproducatori
masculi dintr-o rasa amelioratoare, insa fara ca rasa ameliorata sa sufere modificari
inportante. Aceasta incrucisare se face o singura data sau se repet dupa un anumit
numar de generatii, cand insusirile utile imprimate se pierd, sau reapar cele nedorite.

b. incrucisarea de absorbtie ( de formare ) se practica in scopul transformarii radical a

unei rase cu insusiri morfoproductive mai putin valoroase, pastrand o parte din
genofundul sau, astfel incat timpul sau noua rasa create sa se deosebeasca prin cateva
particularitati de rasa amelioratoare.
c. incrucisarile pentru formarea de rase noi sunt determinate de necesitatea inlocuirii
unei rase vechi ce nu poate fi imbunatatita prin nici una din metodele anterior
prezentate, sau cand se urmareste obtinerea unui tip nou, care sa intruneasca insusiri
utile a unor rase ce nu pot creste in conditiile specifice unui teritoriu. Schemele de
incrucisare sunt complexe, fiind determinate de tipul pe care-l dorim, de alegerea
raselor care pot contribui la cresterea lui, de combinabilitatea si de transmiterea
insusirilor urmarite in generatiile urmatoare. Pe parcursul timpului au fost create
numeroase rase, dintre care la noi mai recent amintim Calul semigreu romanesc si
Trapasul romanesc.

1. 3. 2. 2. METODE DE INCRUCISARE IN SCOPURI ECONOMICE IMEDIATE

Cuprinde metode prin care se urmareste obtinerea unor indivizi cu insusiri productive
si economice superioare intr-un interval de timp scurt. Dintre aceste metode se
foloseste numai incrucisarea de prima generatie, incrucisarea alternativa si cea de
rotatie nefiind utilizate in cresterea cabalinelor.
Incrucisarea de prima generatie ( sau industriala). Este o metoda veche ,folosita la
noi mai ales in perioada anilor 1920-1940, cu prercadere in zona Banatului, in Crisana
si o parte din Transilvania, unde cun armasari din rase grele sau semigrele importati,
s-a urmareit, prin incrucisari de prima generatie, obtinerea unui cal semigreu destinat
lucrarilor agricole si transportului.
1. 3. 2. 3. HIBRIDAREA INTERSPECIFICA
Reprezinta reproducerea dintre unele specii inrudite int-un anumit grad din punct de
vedere taxonomic. In aceasta grupa se cuprind hibrizii : Equus mullus, Equus Hinnus,
Zebrulii si Zebrilii, ale caror caracteristici si particularitati au fost prezentate intr-un
capitor anterior.
1. 4. PROGRAMUL NATIONAL DE AMELIORARE
Programul national de ameliorare cuprinde o seama de masuri tehnico-organizatorice
care concretizeaza principiile si directia de orientare in cresterea cabalinelor, elemente
ce se incadreaza armonios in planul general de cresterea a animalelor in tara. Masurile
preconizate in directia cresterii cabalinelor sunt detaliate in planul de perspectiva cu
character de lunga durata si planuri concrete imediate, care sunt coordinate de catre
MAIA prin ,, Centrul republicam de cresterea si calificarea cailor de rasa, organ
creat special in acest scop.

In cadrul programului de ameliorare a cabalinelor si respective a planurilor de crestere

a acestora, sunt prevazute masurile tehnico-organizatorice privind directia de crestere,
zonarea raselor culturale in vederea ameliorarii raselor autohtone, asigurarea bazei
tehnico-materiale de crestere si de ameliorare a cabalinelor.
1. 4. 1. Hergheliile reprezinta unitatile prin care statul actioneaza direct in procesul de
ameliorare a populatiilor de cabaline existente in tara. Hergheliile de stat cuprind
material biologic pe rase, care intruneste cel mai valoros fond genetic din tara, avand
rolul de a mentine si perfectiona continuu accest patrimoniu, de a difuza matca femela
in unitatile economice din tara si sa asigure producerea armasarilor necesari montei
publice. Acestea reprezinta nijloacele prin care influenteaza si concur direct la
imbunatatire populatiilor de cabaline existente in tara.
1. 4. 2. Depozitele de armasari reprezinta unitati de stat, in care sunt cuprinsi armasari
reproducatori destinati montei publice, parametrate in functie de necesarul de
reproducatori al zonei corespunzatoate ce o deservesc ( intre 60-180 armasari ) si care
in perioada de reproductie sunt difuzati pe centre de monta. In prezent avem un numar
de 8 depozite de armasari, din care anuali se asiguta pentru monta publica 1150-1200
armasari. Depozite de armasari reprezinta mijlocul direct prin care se realizeaza
programul national de amelirare a populatilor autohtone de cabaline, care difuzeaza
armasari la reproductie diferential in teritoriu, conform planului dezonare a raselor.
1.4.4. Zonarea raselor de cabaline, reprezinta programul de folosire a raselor
amelioratoare in vederea imbunatatirea populatiilor autohtone, in functie de
caracterelor, de insusirile si de tipul dorit, corespunzatoare diferitelor zone naturale si
scopului economic urmarit.In toate cazurile, incrucisarile de absorbtie preconizate
urmaresc marirea capacitatii de productie a calului autohton, indiferent de atitudine si
respectiv imbunatatirea capacitatii de aclimatizare a raselor culturale utilizate.

BIBLIOGRAFIE

CONSTANTIN VELEA, I.TIRNOVEANU, N. MARCU,

I.BUD Cresterea cabalinelor, Editura DACIA, 1980
S. RUSU, I.ZAVOI, S.POPOVICI, N. CAMALESA,
GH.TARABOANTA, P.MARIAN- Zootehnie, Editura
DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI, 1981
V.UJICA, GH.GEORGESCU, GH.LUNGULESCU,
N.MARCU- Tehnologia cresterii cabalinelor, , Editura
DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI, 1982
C.DRAGANESCU-Ameliorarea animalelor, Editura
CERES, BUCURESTI, 1979.