Managementul informaiei i al documentelor

Anul I, semestrul II
LEGISLATIE EUROPEANA PENTRU
E-GUVERNARE

Conf. Univ. Dr.

Augustin Fuerea
Student:
Paraschivoiu Ancuta Ileana
MID

Procesul legislativ la nivelul Uniunii Europene si Rolul

Parlamentului European
Luarea deciziilor in UE este un proces care implica Comisia Europeana,
Parlamentul si Consiliul UE , cunoscut sub numele de Consiliu de Ministrii
sau pe scurt Consiliul.
Comisia are monopol initiativei legislative, iar Parlamentul si Consiliul
adopta actele comunitare cu precizarea ca Parlamentul European este asociat
in grade diferite, in functie de procedura legislativa aplicabila.
Pentru orice decizie luata trebuie precizata baza legala-prevederile specifice
din Tratat.
Se stabileste astfel care este procedura legislativa care trebuie urmata.
Parlamentul European indeplineste functia de forum politic si mijloc de
comunicare, fiind investit cu un nivel ridicat de autonomie, pe langa
sarcinile impuse de tratate, el poate avea o gama larga de initiative politice,
multe raspunzand nevoilor cetatenilor europeni.
Parlamentul European are un rol definitoriu in procesul de elaborare a
viziunii politice a Europei.
Parlamentul poate adresa intrebari consiliului si poate face recomandari.
Parlamentul European reprezinta de asemeni o adevarata tribuna
internationala, de la care iau cuvantul numerosi lideri mondiali.
De-a lungul anilor Parlamentul a devenit interpretul actiunilor interne si
externe ale Uniunii , ceea ce permite participarea deputatilor si prin
intermediul lor, a cetatenilor, la definirea viziunii politice europene.
In ceea ce priveste aderarea unui nou stat membru si majoritatea acordurilor
internationale, aprobarea Parlamentului este obligatorie.
Parlamentul se implica activ in sustinerea principiului unei dezvoltari
mondiale echilibrate, care sa aiba in centrul preocuparilor dezvoltarea
societatii si respectul drepturilor fundamentale.
2

Implicarea Parlamentului in luarea deciziilor la nivelul UE

Investit cu un rol consultativ prin Tratatul de la Roma, Parlamentul
European si-a consolidat progresiv pozitia in contextul procesului legislativ
la nivelul UE, reformele din 1970 si din 1975 adauga la competentele
Parlamentului implicarea in procedura bugetara.
Consiliul se consulta cu Parlamentul European cu privire la Principalele
aspecte si decizii fundamentale pe care le implica Politica Externa si de
Securitate Comuna ( PESC ).
Parlamentul European mentine un contact permanent cu Inaltul Reprezentant
al UE pentru PESC, precum si cu comisarul european pentru relatii externe.
Parlamentul ofera sprjin UE, indeplinirea unui rol eficient in cadrul
procesului de globalizare.
UE a creat un spatiu de libertate, securitate si justitie care respecta Cartea
drepturilor fundamentale a Uniunii, precum si traditiile si sistemele juridice
ale fiecarui stat membru.
Decizia de a elabora Carte a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a
fost luata de Consilul European de la Koln din 3-4 iunie 1990, carte ce a fost
adoptata de UE , la consiliul European de la Nisa, din 7 decembrie 2000.
3

Cartea prezinta hotararea statelor membre de a impartasii ,, un viitor pasnic

intemeiat pe valori comune si declara ,, constienta de patrimoniul sau
spiritula si moral, Uniunea este intemeiata pe valori indivizibile si universale
ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii, acestea se
intemeiaza pe principiile democratiei si statului de drept..
Actul Unic European confera Parlamentului puterea de a autoriza ratificarea
tratatelor de asociere si de aderare a tarilor candidate.
Actul Unic European ( AUE ) modifica tratatele de la Roma, in vederea
relansarii procesului de integrare europeana si a realizarii pietei interne.
AUE semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986 de catre 9 state membre si
la 28 februarie 1986 de catre Danemarca, Italia, si Grecia, este prima
modificare importanta a tratatului de instituire a Comunitatii Economice
Europene ( CEE ).

Acesta a intrat in vigoare la 1 iulie 1987.

Principalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de constructie
europeana, in vederea realizarii pietei interne.

Acesta parea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai ales din
cauza procesului decizional din cadrul Consiliului , care impune votul cu
unanimitate in domeniul armonizarii legislative.
AUE este constituit dintr un Preambul, din patru titluri si dintr-o serie de
declaratii adoptate in timpul Conferintei.
AUE instituie Consiliul European, oficializand astfel conferintele si
reuniunile la nivel inalt dintre sefii de stat si de guvern.
AUE a permis transformarea , la 1 ianuarie 1993 a pietei comune in piata
unica.

TRATATUL DE LA ROMA
Tratatul de la Maostricht ( 1992 ) adauga puterea de a aproba sau respinge
colegiul comisarilor si introduce procedura de codecizie.
Tratatul reuseste intr un ansamblu denumit UE, cele trei comunitati
( Euratom, CECO, CEE ) si cooperarile politice institutionalizate in
domeniul politicii externe.
Acesta redenumeste CEE, care devone CE.
Tratatul de la Amsterdam ( 1997 ) simplifica procedura de codecizie si
consolideaza rolul Parlamentului in numirea Comisiei .
Tratatul de la Nisa ( 2001 ) extinde aplicarea codeciziei la aproape toate
domeniile in care Consiliul decide cu majoritate calificata.
Pe de alta parte , Parlamentul poate sesiza Curtea de Justitie ca si Statele
Membre.
Este consacrat in cea mai mare parte ,, reminiscentelor de la Amsterdam, si
anume problemelor institutionale privind extinderea si care nu au fost
solutionate decat partial in 1997.
Tratatul de la Lisabona ( 2007 ) introduce vaste reforme intitutionale.

Acesta elimina vechea arhitectura institutionala introdusa de tratatul de la

Maostricht si inlocuieste Comunitatea Europeana cu Uniunea Europeana.
Acesta introduce , de asemeni, modificari semnificative privind modul de
functionare al institutiilor europene, procesul decizional si repartitia
competentelor intre UE si statele membre.
Obiectivul este inbunatatirea procesului de adoptare a deciziilor intro
Uniune extinsa , cu 27 de state membre.
Tratatul de la Lisabona modifica, in plus, numeroase politici interne si
externe ale UE.
Acesta permite in primil rand institutiilor sa legifereze si sa ia masuri in
domenii politice noi.
REFERINE
Tratate

Data
semnrii

Intrarea n
Jurnalul Oficial
vigoare

Act Unic European

28.2.1986

1.7.1987

JO L 169 din
29.6.1987

Tratatul privind Uniunea

European (Tratatul de la
Maastricht)

7.2.1992

1.11.1993

JO C 191 din
29.7.1992

Tratatul de la Amsterdam

2.10.1997

1.5.1999

JO C 340 din
10.11.1997

Tratatul de la Nisa

26.2.2001

1.2.2003

JO C 80 din
10.3.2001

Tratatul de la Lisabona

13.12.2007

1.12.2009

JO C 306 din
17.12.2007

Tratate de aderare
Tratatul de aderare a Austriei,
Finlandei i Suediei

Data
semnrii

Intrarea n
Jurnalul Oficial
vigoare

24.6.1994

1.1.1995

JO C 241 din
29.8.1994

Tratatul de aderare a celor zece

16.4.2003
noi state membre

1.5.2004

JO L 236 din
23.9.2003

Tratate de aderare

Data
semnrii

Tratatul de aderare a Bulgariei

i Romniei

25.4.2005

Intrarea n
Jurnalul Oficial
vigoare
1.1.2007

JO L 157 din
21.6.2005

Cum legifereaza Parlamentul European?

Cele patru proceduri legislative in vigoare sunt:
a. cooperarea;
b. consultarea:
n conformitate cu articolul 289 din Tratatul privind funcionarea Uniunii
Europene (TFUE), consultarea este o procedur legislativ special prin care
Parlamentului i se solicit avizul cu privire la legislaia propus, nainte ca
aceasta s fie adoptat de Consiliu.
Parlamentul European poate aproba sau respinge o propunere legislativ sau
poate propune amendamente la aceasta. Consiliul nu are obligaia legal de
a ine seama de avizul Parlamentului, ns, n conformitate cu jurisprudena
Curii de Justiie, nu trebuie s adopte o decizie n lipsa acestuia.
Iniial, Tratatul de la Roma din 1957 acorda Parlamentului un rol consultativ
n procesul legislativ; Comisia formula propuneri, iar Consiliul adopta
legislaia.
Actul Unic European (1986) i tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa
i Lisabona au extins n mod succesiv prerogativele Parlamentului. n
prezent, acesta poate juca rolul de colegislator, pe picior de egalitate cu
Consiliul, n marea majoritate a domeniilor (a se vedea "Procedura
legislativ ordinar"), consultarea devenind o procedur legislativ special
(sau chiar o procedur nelegislativ) utilizat ntr-un numr limitat de cazuri
Aceast procedur se aplic n prezent ntr-un numr limitat de domenii
legislative, cum ar fi derogrile de pe piaa intern i dreptul concurenei.
Consultarea Parlamentului, cu titlu de procedur nelegislativ, constituie o
cerin i n cazul adoptrii de acorduri internaionale n cadrul politicii
externe i de securitate comune (PESC).
c. avizul conform:
7

Procedura de avizare n temeiul articolului 140 din Tratatul privind

funcionarea Uniunii Europene (uniunea monetar).
Comisia i Banca Central European prezint Consiliului rapoarte privind
progresele nregistrate n ndeplinirea obligaiilor care le revin pentru
realizarea uniunii economice i monetare de ctre statele membre care fac
obiectul unei derogri.
Dup ce Parlamentul i-a exprimat avizul, Consiliul, la propunerea Comisiei,
decide care dintre statele membre care fac obiectul unei derogri ndeplinesc
condiiile necesare pentru adoptarea monedei unice pe baza criteriilor
stabilite la articolul 140 alineatul (1) din TFUE i pune capt derogrii
acordate statelor membre respective. n cadrul acestei proceduri,
Parlamentul voteaz recomandrile n bloc i nu poate depune niciun
amendament.
d. codecizia.
Principalele proceduri prin care este adoptata legislatia comunitara sunt
codecizia si consultarea.
Cum se desfoar procesul legislativ?
Deputatul n Parlamentul European ntocmete, n cadrul unei comisii
parlamentare, un raport privind o propunere de text legislativ prezentat de
ctre Comisia European, singura instituie care are drept de iniiativ
legislativ. Comisia parlamentar voteaz acest raport i, eventual, l
modific. Parlamentul i exprim poziia prin revizuirea i adoptarea n
edin plenar a textului. Acest proces se repet o dat sau de mai multe ori,
n funcie de tipul de procedur i de ajungerea sau nu la un acord cu
Consiliul.
n ceea ce privete adoptarea actelor legislative, se face distincie ntre
procedura legislativ obinuit (codecizia), care plaseaz Parlamentul pe
picior de egalitate cu Consiliul, i procedurile legislative speciale, care se
aplic doar n cazuri specifice n care Parlamentul are doar rol consultativ.
n ceea ce privete anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul
European nu emite dect un aviz consultativ (procedura de consultare). n
unele cazuri, Tratatul prevede c procedura de consultare este obligatorie, n
8

temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobndi for de lege dect
dac Parlamentul i-a dat avizul. n acest caz, Consiliul nu are competena
de a lua singur o decizie.

Parlamentul are competen de iniiativ politic

Parlamentul poate cere Comisiei s prezinte Consiliului propuneri
legislative.
Parlamentul joac un rol real n crearea de noi texte legislative: el
examineaz programul anual de lucru al Comisiei i indic actele care
dorete s fie adoptate.
Prin urmare procesul legislativ la nivelul Uniunii Europene spre deosebire
de sistemele naionale unde Parlamentul este forul legislativ, n cadrul
Uniunii Europene elaborarea deciziei este un proces care implic mai multe
instituii i organe ale Uniunii, procedura legislativ avnd la baz principiul
echilibrului instituional, conform cruia toate instituiile particip la
procesul
legislativ.
Cu alte cuvinte specific pentru procesul legislativ comunitar este cooperarea
mai multor organe comunitare. Cu toate acestea, Consiliul este organul
legislativ principal, iar Parlamentul European este organul legislativ
secundar.
Celealte organe, cum ar fi Comisia, Comitetul Economic i Social,
Comitetul Regiunilor, au statut de participani la procesul legislativ
comunitar. Totui, Copmisia n calitate de deintor al monopolului de
iniiativ i de executant al actelor normative, are un rol mai nsemnat dect
organele de asisten, participnd cu Parlamentul i Consiliul la un veritabil
triumvirat legislativ.
Este uor s intri n ncurctur cnd trebuie s faci diferena ntre instituiile
europene n special n cazul n care exist instituii foarte diferite cu nume
foarte asemntoare, aa cum este cazul acestor trei consilii.
Consiliul European

Acest consiliu este alctuit din efii de stat sau de guvern ai tuturor statelor
membre ale UE i din preedintele Comisiei Europene. n funcie de
sistemul politic al fiecrei ri, participantul la Consiliul European este
preedintele i/sau primul ministru. n principiu, Consiliul European se
reunete de patru ori pe an pentru a defini, de comun acord, politica UE i
pentru a analiza progresele Uniunii. Este organismul decizional la cel mai
nalt nivel al Uniunii Europene, de aceea reuniunile sunt numite n mod
frecvent reuniuni la nivel nalt.

Consiliul Uniunii Europene

Cunoscut anterior sub denumirea Consiliul de Minitri, aceast instituie
este alctuit din minitrii guvernelor tuturor statelor membre. Consiliul se
reunete regulat pentru a lua decizii detaliate i a adopta legi europene. n
paginile urmtoare, broura ofer o descriere mai cuprinztoare a activitii
acestuia.
Consiliul Europei
Acesta nu este o instituie a UE. Este o organizaie interguvernamental, iar
cteva dintre obiectivele acesteia sunt: protejarea drepturilor omului,
promovarea diversitii culturale a Europei i combaterea problemelor
sociale precum intolerana i prejudecile rasiale. Consiliul Europei a fost
nfiinat n 1949 i una dintre realizrile sale timpurii a fost elaborarea
Conveniei Europene pentru Drepturile Omului. Pentru a permite cetenilor
s i exercite drepturile n baza conveniei respective, Consiliul Europei a
nfiinat Curtea European a Drepturilor Omului. n prezent, Consiliul
Europei are 47 de ri membre, inclusiv toate cele 27 de state membre ale
Uniunii Europene, i are sediul n Palais de lEurope (Palatul Europei) la
Strasbourg (Frana).

10

BIBLIOGRAFIE

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Teste UE ro.scribd.com ;
Web site europa.eu;
Web site senat.ro ;
Leges - Tratatul de la Nisa ;
Eduard Dragomir / Dan Nita Tratatul de la Lisabona;
Beatrice Andresan Grigoriu Tratatele Uniunii Europene ;
Institutiile Uniunii Europene : Conf. univ. Dr. Augustin Fuerea.

11