Politica de concuren n Uniunea Europeana

Literatura de specialitate confera notiunii de integrare economica internationala numeroase sensuri:

trecerea de la microspatii la macrospatii, crearea unor ansambluri economice tot mai vaste, absenta
discriminarilor sau eliminarea progresiva a acestora din raporturile economice intre diferite state,
stabilitatea si eficienta economica a relatiilor dintre state .
Astfel trebuie inteles faptul ca integrarea economica nu este un scop in sine, ci un mijloc,o cale spre
realizarea unor obiective. Unul dintre obiectivele spre care se tinde este realizarea unei concurente
perfecte, cazul ideal ,daca nu se atinge acest tel atunci se incearca prin orice mijloace reducerea
factorilor care duc la o concurenta neloiala.
Termenul de concurenta desemneaza relatiile dintre toti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru
realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica.In acelasi timp concurenta reflecta
rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea
interesele lor devin contradictorii.Concurenta este o conditie fundamentala a economiei de piata, ea
fiind considerata cea mai importanta cauza a progresului economic si tehnico-stiintific. Intr-un sens
destul de cuprinzator, concurenta este o rivalitate, o lupta dusa cu mijloace economice ( reducerea
costurilor, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni) si extraeconomice ( spionaj industrial, actiuni
de sabotaj) intre producatori sau comercianti,monopoluri, tari, pentru producerea si desfacerea unor
marfuri , acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. Politica de concurenta are ca scop
punerea in practica si prezentarea unui sistem ce permite o concurenta fara distorsiuni in interiorul
unui spatiu economic. In cadrul teoriei economice liberale, politica de concurenta urmareste sa
realizeze piete cu o concurenta perfecta si sa previna formarea monopolurilor si oligopolurilor care isi
impun preturile lor in detrimentul consumatorului. In Uniunea Europeana au existat monopoluri de stat
in domenii cum ar fi: transporturile,serviciile postale si telecomunicatiile. Trebuie subliniat faptul ca in
realitate, concurenta perfecta nu exista, ea fiind o situatie ideala spre care se tinde, si ca de fapt forma
concreta de manifestare a concurentei este cea imperfecta, in care participantii ce se diferentiaza intre
ei dupa o serie de criterii,dispun de o forta economica diferita de informatii mai restranse sau mai
ample si de o importanta diferita.
Concurenta perfecta presupune o forma de organizare a economiei cu reguli foarte stricte care au
drept scop instaurarea unui anumit fel de egalitate a conditiilor pentru toti agentii economici.
Caracteristicile sale sunt urmatoarele:
Atomicitatea producatorilor si consumatorilor

Transparenta perfecta
Omogenitatea produsului
Libertatea de a actiona pe piata
Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei
Mobilitatea perfecta a factorilor de productie
Rationalitatea sau eficienta economica.
Politica de concurenta urmareste asigurarea cadrului necesar manifestarii unei concurente loial, adica
a unei concurente care are loc in conditiile respectarii de catre agentii economici a normelor si
mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementarile in vigoare din fiecare stat.
Daca concurenta este neloiala (are loc cu mijloace si actiuni contrare uzantelor si reglementarilor
legale) atunci se ajunge la o distorsiune si o deturnare a concurentei de la scopul sau prin favorizarea
unuia sau mai multor agenti economici si prin defavorizarea altora.
Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta, inca de la inceputul
constructiei comunitare a unei politici comune in domeniul concurentei. Dupa 40 de ani de functionare,
aceasta politica continua sa fie o conditie necesara pentru existenta Pietei Interne Unice, ce asigura
libera circulatie a bunurilor, serviciilor,capitalurilor si persoanelor. In ultima instanta , principalul
beneficiar al unei politici a liberei concurente este cetateanul, in tripla sa calitate :
de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a ofertei si la o
reducere a pretului de vanzare)
de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta obliga la un proces continuu de
inovatie atat a produsului realizat, cat si a procesului de productie)
de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei si la realizarea de profituri

Libera concurenta intre firme favorizeaza inovatia, reduce costurile de productie, creste eficienta
economica si in consecinta, ridica nivelul de competitivitate al economiei europene. Stimulate de
mediul concurential, firmele ofera, astfel produse si servicii competitive din punct de vedere al calitatii
si pretului. Politica de concurenta in UE, la fel ca si in celelalte mari puteri economice mondiale, se
bazeaza pe conceptia ca pietele unei concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite,in stare sa
asigure bunastarea populatiei. In consecinta, politica de concurenta vizeaza limitarea, controlarea,
chiar interzicerea comportamentelor intreprinderilor care aduc atingere concurentei perfecte. Totusi,
multi economisti recunosc ca pot exista in anumite conditii asa numitele esecuri ale pietei care sa
justifice atunci nerespectarea regulilor liberei concurente intre intreprinderi , sau interventia directa a
statului pentru corectarea acestor efecte. Aceste esecuri pot, de exemplu sa tina de existenta efectelor
externe pietei considerate( activitatea de cercetare - dezvoltare realizata de o mare intreprindere
poate crea un mediu sau genera o serie de cunostinte ce sunt utile si altor intreprinderi fara ca
acestea din urma sa fi suportat costul lor) sau de randamentele de scara in crestere. In acest caz
eficienta intreprinderilor creste in functie de dimensiunea lor si poate fi de dorit, in anumite conditii,
pentru ansamblul societatii, ca pietele sa nu fie atomistice, adica constituite dintr-un numar mare de
mici intreprinderi, ca in modelul de referinta al concurentei pure si perfecte. Monopolurile sau
intreprinderile avand comportamente de monopol ( de exemplu, cele care se inteleg asupra pretului
sau isi impart piata) sunt primele vizate prin politica de concurenta. Termenul de politica concurentiala
este destul de general, referindu-se in linii mari la anumite legi si actiuni intreprinse de guvern, sau in
cazul de fata, de Comunitate in ansamblul sau ( ce actioneaza prin intermediul Comisiei Europene),
destinate a elimina sau cel putin a descuraja practicile comerciale restrictive cum ar fi carteluri,
monopoluri sau alte bariere netarifare care ar avea ca efect, in termenii Tratatului prevenirea,
restrangerea sau distorsionarea concurentei.
Politica in domeniul concurentei interzice practici ca:
acordarea de ajutoare publice care creeaza distorsiuni in relatiile de concurenta dintre agentii
economici
stabilirea preturilor prin intelegeri prealabile intre producatori sau furnizori
crearea de carteluri care sa-si imparta piata, astfel incat sa nu concureze intre ele
abuzul de pozitie dominanta pe piata
realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta.
Politica de concurenta in UE are urmatoarele caracteristici esentiale:
m a r i l e p r i n c i p i i a l e p o l i t i c i i d e c o n c u r e n t a s u n t f i x a t e p r i n tratate
e x i s t a n u m e r o a s e r e g l e m e n t a r i c a r e p r e c i z e a z a p u n e r e a i n aplicare a
principiilor politicii de concurenta
C o m i s i a E u r o p e a n a e s t e i n s a r c i n a t a c u a p l i c a r e a c o r e c t a a dreptului si
dispozitiilor comunitare
Curtea de Justitie arbitreaza litigiile si fixeaza jurisprudenta.
ROLUL COMISIEI EUROPENE IN POLITICA DE CONCURENTA
Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii de concurenta, functionarea economiei de piata si a
Pietei Unice, trebuie indeplinite doua conditii:
- regulile de concurenta trebuie aplicate in mod universal, atat intreprinderilor publice cat si celor
private;
- autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune
penalitati, constand in amenzi suficient de mari pentru a descuraja incalcarea legii.
Comisia poate impiedica autoritatile nationale sa subventioneze in mod abuziv industiile nationale prin
incalcarea regulilor de concurenta comunitara. In acest sens, subventiile acordate companiilor aeriene
ar putea servi ca exemplu. Acest sector, care s-a liberalizat progresiv in contextul pietei interne, a facut
in mod traditional obiectul unui control statal. De asemenea , Comisia se ocupa de concentrarile de
mari dimensiuni care isi desfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state
membre ale UE. In 1994,Comisia Europeana a spart si sanctionat trei mari carteluri europene, dupa
ce adescoperit acorduri secrete incheiate intre societati pentru fixarea preturilor sau impartirea pietelor
Comunitatii, care aveau drept consecinte minimizarea concurentei, cresterea preturilor si reducerea
posibilitatilor de alegere pentru consumatori. De exemplu , s-a constatat existenta unui cartel
in domeniul stalpilor de otel. In functiune din 1984, acest cartel implica 17 societati si era administrat

prin intermediul Eurofer, asociatia europeana a siderurgiei. Un alt exemplu: 23 de producatori

de ciment, 8 asociatii nationale ale producatorilor de ciment si omologii lor europeni au fost amendati
global, deoarece s-a descoperit ca se pusesera de acord de a nu vinde pe pietelelor interne. Comisia
are puteri largi de investigare, putand face vizite la firmele suspectate de incalcare a liberei concurente
si avand acces la toate documentele acestora .Intreprinderile gasite vinovate de practici concurentiale
ilegale ( practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta ) pot fi amendate cu pana la 10% din cifra
de afaceri din anul anterior. In cazul in care se descopera intelegeri intre firme, suspectate de
incalcarea liberei concurente si care intra in competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele
posibilitatide actiune:
- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca in urma investigatiilor rezulta ca intelegerea nu
distorsioneaza libera concurenta;
- sa dea o scrisoare administrativa informala care sa permita operarea pe piata comunitara deoarece
sunt operatii fara un impact semnificativ;
- sa accepte operatiunea numai cu indeplinirea anumitor conditi icare sa garanteze respectarea liberei
concurente;
- sa o declare ilegala.
Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne; ratiunea de a fi a acesteia
fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale pe pietele oricarui stat
membru. De aceea, este importanta o mai buna implicare a consumatorilor , cresterea transparentei in
adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale. In ceea ce priveste politica
in domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una din cele mai importante politici comunitare si
de asemenea ca una din cele mai importante politici comunitare.
Cu toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca tarile membre au propriile lor reglementari in
domeniul concurentei, limita de demarcatie intre competentele nationale si comunitare fiind uneori
dificil de trasat.