Traumatismele cranio-cerebrale

Reprezinta cauza principala de deces la populatia in varsta de sub 40 de ani. Cauza principala o
reprezinta caderile, accidentele rutiere si agresiunile.
Principalele tipuri de leziuni cerebrale traumatice sunt: fracturile craniene, contuziile cerebrale, dilacerarile
cerebrale, injuria axonala difuza, hematoamele extradurale, subdurale si intracerebrale.
Fracturile craniene sunt rezultatul unui impact cranian sever si pot fi insotite de oricare dintre leziunile
enumerate mai sus.
Contuzia cerebrala se refera la un traumatism aparent minor, insotit de pierdere scurta a constientei.
Dilacerarile cerebrale sunt leziuni ale creierului produse prin mecanisme de acceleratie-deceleratie.
Sunt insotite de leziuni ale parenchimului cerebral si revarsate sanguine regionale.
Unele traumatisme produc leziuni microscopice raspandite la nivelul tesutului cerebral, afectand in
special axonii neuronilor, (fibre prin care neuronii comunica unii cu altii). Aceasta categorie poarta
denumirea de injurie axonala difuza. In forma ei grava, afecteaza abilitatea celulelor nervoase de a se
integra, iar starea pacientului este sever si ireversibil afectata.
Hematoamele intracerebrale post-traumatice pot fi leziuni unice sau asociate cu dilacerarile si
fracturile, sau cu plagile craniocerebrale.
Hematoamele subdurale acute sunt leziuni foarte grave, in care contuzia emisferului cerebral se
asociaza cu colectii sanguine situate in spatial subdural.
Hematoamele subdurale subacute reprezinta o alta categorie a hematomului subdural, diagnosticat
prin computer tomograf (CT cerebral) in interval de 4 zile si 3 saptamini de la traumatism.
Hematomul subdural cronic se constituie lent, pe o durata de mai multe saptamini, uneori luni, ca
urmare a unui traumatism minor ce poate trece neobservat.
Hematoamele extradurale apar de obicei secundar fracturilor si reprezinta colectii sanguine situate
intre craniu si foita externa care acopera creierul (duramater).
Traumatismele craniene se asociaza intr-o proportie ridicata cu traumatisme ale altor organe si ale
membrelor, de aceea, pacientul politraumatizat trebuie sa beneficieze de ingrijire si tratament intr-un centru
specializat, capabil sa ofere terapie intensiva pentru pacienti in stare critica, precum si tratament adecvat
chirurgical, ortopedic, chirurgie toracica, chirurgie plastica si reparatorie, etc.
Tratament:
In cazul pierderii constientei, pacientul trebuie mai intai stabilizat din punct de vedere al respiratiei
(libertatea cailor aeriene), al circulatiei sanguine (oprirea hemoragiilor), apoi trebuie stabilizat gatul (guler
pentru imobilizare) si capul. Aceste manevre se fac de obicei la locul accidentului, de catre personalul
specializat al salvarii, inainte ca pacientul sa ajunga la spital.
Pacientii in stare grava trebuie transportati de urgenta intr-un centru specializat in traumatologie
unde este evaluat complet pentru a stabili bilantul leziunilor. In evaluarea traumatismelor craniene,
neurochirurgii folosesc o scala de gravitate, numita scala Glasgow. Ea ajuta la incadrarea traumatismului
intr-o forma de gravitate: usoara, medie si grava. Pacientii care au la sosire un scor Glasgow mai mare ca 8
au prognostic bun pe termen lung, cei cu scor sub 8, au prognostic grav.

Pacientii cu traumatism cranian usor si mediu vor beneficia de examen computer tomografic
cerebral pentru evaluarea gravitatii sangerarilor. In functie de rezultatul acestei examinari si de starea
clinica, pacientul va ramane internat pentru supraveghere si tratament sau va fi externat, cu instructiuni
adecvate pentru persoanele care il supravegheaza. Pacientii cu traumatism cranian grav sunt internati in
sectia de terapie intensiva pentru tratament si monitorizare adecvata. Leziunile intracerebrale cu efect de
masa beneficiaza de interventii chirurgicale de urgenta, pentru scaderea presiunii intracraniene. Fracturile
deschise ale craniului si plagile craniocerebrale se opereaza de urgenta pentru a fi curatate si a se preveni
infectia.
Hematoamele extradurale: reprezinta urgente majore neurochirugicale. Pacientii pot avea initial o
stare neurological buna timp de cateva ore, dupa care intra brusc in coma. Se practica o craniotomie pentru
evacuarea cheagurilor.
Hematoamele subdurale acute se opereaza de asemenea de urgenta. Cele cronice, care apar mai
frecvent la batrani, sunt apanajul unui traumatism minor, in antecedente, au evolutie foarte lenta, pacientul
acuzand cefalee si deficit neurologic unilateral. Drenarea acestui tip de hematom se poate face prin doua
gauri de trepan.
Hematoamele intracerebrale si dilacerarile pot apare imediat dupa traumatism sau se pot dezvolta
dupa cateva zile. Cele care afecteaza starea de constienta prin marime si efectul de masa trebuie operate cu
scopul de a scadea presiunea intracraniana si de preveni decesul.
Pacientii cu injurie axonala difuza reprezinta o problema unica prin faptul ca afectarea traumatica
este microscopica si nu este vizibila la examenul computer tomografic.
Pacientii cu leziuni axonale difuze intinse au afectare neurologica severa. Scopul tratamentului in
aceste cazuri este de a preveni alte leziuni intracraniene secundare cresterii presiunii intracraniene, si
scaderii edemului cerebral. Monitorizarea presiunii intracraniene se practica la pacienti cu injurie axonala
difuza si scorul Glasgow sub 8. Se plaseaza intracranian printr-o gaura de trepan un cateter din fibra
optica, prin care se masoara presiunea. Masurarea presiunii ajuta la ajustarea corecta a tratamentului
edemului cerebral. Existenta post traumatica a unei presiuni intracraniene crescute este un semn progrostic
grav. Asemenea pacienti beneficiaza uneori de tratamentul cu manitol, sedare profunda, hiperventilatie sau
drenajul lichidului cerebrospinal prin ventriculostomie.
Prognostic
Prognosticul pacientului cu traumatism cranian se coreleaza direct cu scorul Glasgow la sosirea in
spital. Pacientii cu scor mare (13-15) evolueaza ulterior foarte bine. Uneori, chiar dupa un traumatism
minor pot sa persiste simptome ca ameteli si cefalee, sau probleme cognitive, chiar timp de un an dupa
accident.
Traumatismele craniene grave produc tulburari mentale permanente si deficite neurologice. Crizele
epileptice sunt frecvent intalnite dupa fracturi craniene severe sau plagi craniocerebrale. Recuperarea dupa
traumatismele grave este foarte lenta si incompleta, uneori putand dura mai multi ani. Factorii de risc
asociati cu tulburarile permanente de memorie sunt aparitia crizelor epileptice, varsta inaintata, durata si
profunzimea starii de coma posttraumatica, prezenta amneziei retrograde, prezenta leziunilor focale
intracerebrale, ca si scorul Glasgow la internare.