Sunteți pe pagina 1din 9

Boala pilonidala

Chistul pilonidal pe sacrumeste o infectie cronica a pielii din regiunea sacrococcigeana.


Se dezvolta ca un chist - , la baza liniei interfesiere. Acesta apare initial ca unul sau mai
multe sinusuri mici, din care pot iesi la suprafata fire de par. Chistul pilonidal este dureros,
facand mersul si adoptarea pozitiei in sezut dureroase. Frecvent se infecteaza, eliminand
puroi si sange.
Chistul pilonidal este intalnit adesea la tineri intre varstele de 15 si 35 de ani, dupa
pubertate, atunci cand hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si modifica
dezvoltarea normala a firelor de par corporale. Dezvoltarea bolii pilonidale este rara dupa
40 de ani. Este frecventa la persoanele obeze.
Rata de incidenta a bolii pilonidale este de 0,7%. Barbatii sunt afectati de patru ori mai
frecvent decat femeile. Debutul apare la varste mai tinere la femei datorita instalarii
pubertatii mai devreme. Incidenta este afectata si de caracteristicile firelor de par, cum ar fi
viteza cresterii acestora, grosimea, asprimea. Persoanele albe sunt afectate mai frecvent
decat cele apartinand rasei africane sau asiatice. Factorii de risc asociati sunt perioada
prelungita in pozitie sezuta, transpiratia excesiva, igiena deficitara, frictiunea la acest
nivel, obezitatea si trauma.
Simptomele si semnele variaza de la o simpla gropita in piele pana la o masa larga,
dureroasa. Frecvent zona va drena fluid care poate fi de aspect clar, hemoragic sau cu
puroi. Prin infectare zona afectata va deveni rosie, sensibila, iar puroiul eliminat urat
mirositor. Infectia poate determina si instalarea febrei, grata si stare de rau generala.
Tratamentul depinde de forma clinica a bolii. Un abces acut este tratat prin incizie si drenaj
pentru a elibera puroiul si a reduce inflamatia si durerea. Un sinus pilonidal cronic va avea
nevoie de excizie sau deschidere chirurgicala. Boala recurenta trebuie tratata chirurgical.
Procedurile variaza de la deschiderea sinusurilor pana la excizie si posibila inchidere prin
flapsuri. Operatiile extinse necesita perioade lungi de recuperare. Daca plaga este lasata
deschisa va necesita comprese si pansamente pentru a o mentine curata. Desi perioada de
vindecare tine cateva saptamani, rata de succes pentru plagile deschise este mai mare.

Patogenie
Dupa instalarea pubertatii, hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si secundar
foliculii de par devin distensionati cu keratina. Ca rezultat se dezvolta foliculita care
determina edemul si ocluzia foliculara. Foliculii infectati se extind si rup in tesutul
subcutanat determinand abcesul pilonidal. Rezultatul este un traiect sinusal care duce in
profunzime in spatiul subcutanat.
In 90% din cazuri directia traiectului sinusal este centripet, corespunzand cu directia de
crestere a firului de par. De obicei foliculul implicat este la 5-8 cm de anus. In cazuri rare
sinusul este localizat caudal si se gaseste la 4-5 cm fata de anus. Sinusul lateral
comunicant este creat atunci cand abcesul pilonidal dreneaza spontan la suprafata pielii.
Traiectul sinusal primitiv din santul interfesier devine un tub epitelizat. Tractul lateral devine
un sinus granular care se deschide.
Firele de par implicate sunt atrase in sinusul pilonidal prin frictiune si miscarea feselor ori de
cate ori pacientul se aseaza sau merge.
Examinarea fizica medicala arata un manunchi de fire de par care rasare din regiunea

interfesiera. Acest par care este sechestrat determina instalarea unei reactii de tip corp
strain si infectie. Rar alti corpi straini decat parul uman pot determina aceasta boala. S-au
raportat cazuri in care parul sechestrat nu provenea de la gazda si erau pene de pasare
dintr-o patura cu pene.
Sinusul pilonidal poate apare in mai multe zone corporale, dar cel mai frecvent este
descoperit in regiunea sacrococcigeana, la baza superioara a liniei interfesiere, la 5 cm de
anus.
Factori predispozanti pentru declansarea bolii pilonidale:

varsta pubertara - implicarea hormonilor sexuali


sexul masculin, igiena deficitara
transpiratia excesiva, tenul acneic
persoanele obeze, trauma regiunii
frictiunea si adoptarea prelungita a pozitiei de sezut.

Semne si simptome
Desi boala pilonidala se poate manifesta ca un abces, un sinus pilonidal, un sinus cronic
sau recurent sau un sinus pilonidal perianal, cea mai frecventa manifestare a bolii este
aparitia unei mase fluctuante, dureroase in regiunea sacrococcigeana. Initial 50% dintre
pacienti vor prezenta un abces pilonidal in directia cresterii firelor de par si infectie
sinusala.
Durerea si eliminarea de puroi din traiectul sinusal este intalnita la 70-80% din cazuri si
sunt simptomele cele mai frecvente. In stadiile initiale inaintea dezvoltarii unui abces este
prezenta doar celulita sau foliculita. Abcesul se formeaza cand o foliculita se extinde in
tesutul subcutanat, atunci cand un granulom de corp strain devine infectat. Cavitatea
subcutanata si sinusul secundar orientat lateral sunt tapetate de tesut granular si doar
traiectul sinusal interfesier primitiv este epitelizat.
Diagnosticul sinusului pilonidal poate fi facut prin identificarea deschiderii foliculare
epitelizate care este palpata ca o zona de indurare profunda sub pielea regiunii sacrale.
Aceste traiecte au o directie centripeta de obicei. Atunci cind traiectele sunt orientate caudal
poate fi prezent sepsisul perianal.
Diferentierea intre boala pilonidala si fistula anala si hidroadenita poate fi dificila. In
diagnosticul diferential intra si furunculul, granulomul sifilitic, granulomul tuberculos
si osteomielita sacrala cu sinus de drenaj.
Boala pilonidala recurenta este intalnita cel mai adesea dupa incizia si drenajul abcesului
pilonidal. In acest caz sinusul pilonidal nu a fost excizat si este inca prezent dupa ce
cavitatea abcesului se vindeca, precipitand recurenta. Dupa excizia chirurgicala foliculii de
par au fost inlaturati si nu mai reprezinta factorii de declansare a recurentei sinusului
pilonidal. Se considera ca baza unei plagi chirurgicale nevindecate se va umple cu tesut
granular, par si resturi tegumentare, reprezentind un nou inceput pentru reactia de corp
strain care cauzeaza boala cronica. Aceasta teorie alaturi de anatomia intergluteala
predispozanta care atrage parul in cavitatea sinusului pilonidal sau plaga chirurgicala este
considerata a precipita boala extensiva recurenta si cronica.

Sinusul endoanal este o forma rara a bolii pilonidale care afecteaza direct pielea perianala
sau poate apare circumferential in jurul anusului, implicand pielea anala. Au fost descrise
trei cauze ale bolii pilonidale perianale.

Prima, sinusul pilonidal coboara caudal, determinand formarea unei fisuri sau fistule
comunicative cu canalul anal.
A doua, parul poate intra in plaga care este in curs de vindecare a unei fistule anale
tratate chirurgical.
A treia, parul poate fi atras, penetrand anodermul normal si producand o reactie de
corp strain asemanatoare cu cea observata in regiunea sacrococcigiana.

Tratament
Terapia medicala
Injectarea sinusurilor pilonidale cu fenol
Este o tehnnica terapeutica practicata mai ales in Europa. Fenolul sterilizeaza traiectul
sinusului si inlatura parul sechestrat. Injectiile cu fenol pot fi combinate cu excizia locala a
sinusului. Vindecarea plagii necesita de obicei 4-8 saptamani. Incidenta recurentei este
raportata la 9-27%, asemanatoare celei urmate dupa excizia simpla si pansarea plagii.
Datorita raspunsulului inflamator sever la fenol, pacientii sunt internati peste noapte. A doua
zi pacientului ii este permis sa se intoarca acasa cu instructiuni de a face baie zilnic si de a
pastra zona barbierita.

Terapia chirurgicala
Boala pilonidala este impartita in trei categorii pentru a determina abordarea chirurgicala
cea mai eficienta:

abcesul pilonidal acut


boala pilonidala cronica
boala pilonidala recurenta.

Abcesul pilonidal
Este abordat prin incizie, drenaj si chiuretajul cavitatii abcesuluipentru a inlatura parul si
resturile tegumentare. Aceasta interventie poate fi efectuata la cabinetul de chirurgie sau de
primire urgente, sub anestezie locala. Incizia se va face lateral fata de linia mediana. Plagile
liniei mediana se vindeca greu, sunt interfesiere si permit frictiunea mecanica. Plaga trebuie
curatata zilnic la dus si barbierita, pentru a preveni reintrarea parului in plaga.
Tratamentul zonei afectate continua trei luni, chiar dupa vindecarea completa a plagii. In
peste 905% din cazuri plaga se vindeca complet dupa o luna. La 60% dintre pacienti incizia
si drenajul fara chiuretaj determina vindecarea plagii in 10 sapatamani. Dintre acesti
pacienti 40% vor dezvolta sinus pilonidal recurent, care va necesita tratament ulterior.
Drenajul abcesului nu este un tratament curativ. Studiile au aratat ca 85% dintre pacienti
necesita interventii chirurgicale ulterioare. Excizia nodulului pilonidal la momentul abcedarii
reduce recurenta cu 15%.
Sinusul pilonidal cronic
Este termenul aplicat pentru pacientii care au avut un abces drenat sau un sinus pilonidal.

Se refera si la sinusul pilonidal asociat cu eliminare cronica de puroi dar fara un abces
acut.
Tratamentul chirurgical pentru un sinus pilonidal cronic necomplicat include excizia cu
inchiderea primara a plagii, excizia cu lasarea deschisa a traiectului, excizia profunda
sacrala, incizie si marsupializare si injectarea cu fenol.
Inchiderea primara a plagii fata de vindecarea la a doua interventie cu lasarea plagii
deschise sunt cele doua optiuni principale pentru un sinus pilonidal cronic. Diferentele
dintre cele doua procedee se identifica in functie de vindecare si recurenta bolii.
Desi inchiderea primara are un potential crescut pentru vindecarea plagii daca nu a aparut
infectia, necesita din partea pacientului reducerea a numeroase activitati pana cand plaga
se vindeca complet - 10 saptamani. Rata de esec pentru vindecare este la 16%,eoarece
inchiderea primara nu elibereaza complet tesutul de tensiune iar plaga este considerata
contaminata in ciuda exciziei si debridarii.
Tehnica exciziei si inchiderii plagii la a doua inteventie necesita o perioada lunga de
vindecare dar este asociata cu o rata a recurentei scazuta. Perioada medie de vindecare
este de doua luni. Rata de recurenta este de 8%. Desi exista avantaje, aceasta metoda
necesita observare permanenta si terapie midicala prelungita a plagii.
Marsupializarea este o tehnica de compromis intre inchiderea plagii primara si inchiderea
secundara. Motivul este evitarea infectiei si dehiscentei dupa inchiderea primara, precum si
pansarea repetata a plagii. Marsupializarea lasa pacientului o plaga mai redusa in diametru.
Prin suturarea orificiului plagii este prevenita infectarea si este recuperat tesutul subcutanat,
cu o perioada de vindecare mai scurta. Vindecarea este completa la sase saptamani, iar
recurenta este de 4-8%. Pacientul trebuie sa mentina plaga in continuare curata si
barbierita.
Plastia sacrococcigeana
Plagile complexe care au necesitat excizii largi sunt reconstruite prin folosirea de muschi
sau benzi miocutanate. Acestea sunt mai putin susceptibile la infectie si au o vascularizatie
care promoveaza vindecarea plagii.

Chistul pilonidal
2011-01-18 15:05:54

Ce este chistul pilonidal ?


Chistul pilonidal(sacrococcigian) este o boala inflamatorie a tegumentelor situate deasupra santului interfesier
(spatiul dintre cele doua fese). Boala este mai des intalnita la barbati si apare la adultii cu varsta intre 20 45 de
ani, este mai frecventa la supraponderali si la persoanele cu pilozitate dezvoltata.
Care sunt cauzele aparitiei chistului pilonidal?
Un chist pilonidal apare fie prin iritarea unui folicul pilos (saculetul la nivelul caruia se dezvolta firul de par) fie
datorita incapacitatii firelor de par de a strabate pielea din regiunea sacrococcigiana.Aceste fire de par in loc sa se
dezvolte deasupra regiunii cum ar fi normal, cresc efectiv sub piele.In anumite profesii sau sporturi(soferi ,calarit,
ciclism),la supraponderali sau la cei care transpira excesiv, au igiena deficitara sau poarta vestimentatie stramta se

produce o presiune si iritare continua a regiunii respective,chistul pilonidal fiind mai frecvent in aceste cazuri Corpul
incearca sa izoleze firul de par crescut sub piele formand in jurul lui un chist.
Ce simptome prezinta un pacient cu chist pilonidal?
Marea majoritate a bolnavilor cu chist pilonidal nu prezinta simptome, unicul semn fiind o proeminenta,tumefactie
de mici dimensiuni la nivelul pielii din regiunea sacrococcigiana . Alteori chisturile pilonidale se insotesc de jena
dureroasa si secretii periodice.Simptomele unui abces pilonidal(chist pilonidal infectat) cuprind : - Durerea
locala,intensa,pulsatila cu jena in timpul mersului .Pacientul prezinta dificultate la asezatul pe scaun,si va cauta o
pozitie care sa evite contactul regiunii cu alte planuri.- Tumefactia in regiunea sacrococcigiana(interfesiera)cu
inrosirea pielii care acopera abcesul- Febra si frisoane- Pierderea de sange sau puroi(in cazul abceselor
fistulizate) alaturi de miros neplacut sesizat de pacient.
Evolutia bolii pilonidale
Boala pilonidala se prezinta in trei forme evolutive sau clinice : Chistul pilonidal simplu apare ca o formatiune
situata superior sau lateral in raport cu santul interfesier , si poate avea aspectul unei mici depresiuni ( sinusul
pilonidal). Dimensiunile initiale sunt reduse (2-3 cm) dar cresc progresiv. Chistul pilonidal se infecteaza frecvent
rezultand abcesul pilonidal. Acesta din urma are tendinta de a se deschide la exterior constituind abcesul fistulizat.
Abcesul pilonidal - formatiunea devine dureroasa. Se asociaza febra, frisoanele, durerea intensa in anumite
pozitii(pe scaun). Abcesul se poate deschide la exterior evacuandu-si o parte din continut(puroi urat
mirositor,sange ,fire de par). Abcesul pilonidal fistulizat. Fistula pilonidala este un traiect intre chist si suprafata
pielii. Pacientul sesizeaza o scurgere purulenta ,urat mirositoare sau patarea lenjeriei intime.
Cum se pune diagnosticul de chist pilonidal?
Boala pilonidala are un diagnostic clinic.Chirurgul examineaza zona sacrococcigiana,si contstata existenta chistului
si forma evolutiva in care se gaseste. Pacientul cu chist pilonidal are un anumit profil : este fie supraponderal, fie cu
pilozitate excesiva, fie are o profesie care il predispune la aparitia acestei boli, sau practica un sport care irita
constant regiunea respectiva.Diagnosticul diferential se poate face cu chistul sebaceu (localizare mai rara)sau
furunculul regiunii.
Cum se trateaza chistul pilonidal(sacrococcigian) ?
Tratamentul care aduce vindecarea este doar cel chirurgical.Un tratament antibiotic poate fi asociat mai ales in
cazul abcesului. Tratamentul chirurgical al abcesului pilonidal este incizia si evacuarea acestuia. Procedura se
poate efectua sub anestezie locala, rahidiana, sau generala .Chirurgul evacueaza continutul abcesului (puroi, par,
resturi de tesut) dupa interventie rezultand o cavitate care se va inchide treptat in multiple episoade de pansament
(in 2 saptamani sau chiar o luna). Incizia si drenajul cavitatii, scot bolnavul din episodul acut, dar acesta ramane
purtator al chistului, deci predispus la recidiva. Astfel este nevoie de o alta interventie care sa ridice chistul in
intregime, pana in tesut neafectat, sanatos.Dupa aceasta interventie(excizia sau ablatia chistului) cavitatea
rezultata poate fi inchisa (suturata)in timpul interventiei,sau lasata dechisa in functie de particularitatea
cazului(cavitatea, plaga, se va inchide treptat in 1-4 saptamani prin pansamente succesive, in asa fel incat tesutul
va creste dinspre interior spre exterior umpland treptat lipsa de substanta). Practic daca pacientul se prezinta in
episod acut, cu abces pilonidal, va avea nevoie pentru vindecarea definitiva de doua interventii.Daca in momentul
prezentarii la chirurg pacientul prezinta un chist simplu, neinfectat atunci o singura interventie duce la vindecare.
Ce se intampla practic inainte si dupa operatie ?
In primul rand este necesar un consult care va stabili diagnosticul si conduita ulterioara.Pentru internare veti avea
nevoie de trimitere de la medicul dvs.de familie ,si adeverinta de salariat care sa ateste calitatea dvs de
asigurat.Cel mai probabil veti fi spitalizat in ziua operatiei.Ingrijirile preoperatorii presupun epilarea zonei
sacrococcigiene,si un dus cu o solutie antiseptica.Postoperator pacientii operati cu anestezie locala pot fi externati
in aceeasi zi,cei cu alt tip de anestezie necesita supraveghere 24 de ore.Firele de sutura (in cazul in care o sutura
per primam a fost realizata) se scot la 10 zile.In toate celelalte cazuri sunt necesare multiple sedinte de
pansamente locale ce pot dura uneori perioade indelungate.Este bine sa cunoasteti ca va trebui mentinuta o igiena
riguroasa in tot acest timp, ca sezutul pe scaun, ciclismul sau alte pozitii care cresc presiunea in regiune sau irita
zona trebuie evitate iar cremele ,uleiurile sau orice alte substante administrate local fara stirea chirurgului care v-a
operat interzise.

CE ESTE BOALA PILONIDALA?


Boala pilonidala este o afectiune inflamatorie a pielii din regiunea sacrococcigiana (zona dintre fese). Boala este mai frecventa la
barbati decat la femei si, in mod frecvent, apare la adultii tineri cu varsta intre 20 si 40 de ani, cu preponderenta la persoanele
supraponderale, si care au firul de par de pe corp gros si rigid si la persoanele cu igiena deficitara.
CARE SUNT FORMELE CLINICE ALE BOLII PILONIDALE?
Chistul pilonidal apare ca o formatiune localizata imediat lateral sau superior de santul interfesier, si poate avea aspectul unei
gropite de mici dimensiuni (sinus pilonidal). La inceput este de dimensiuni mici (1-3 cm) si se mareste treptat. Firele de par pot
protuziona de la acest nivel si de asemenea se pot observa mai multe asemenea chisturi. Frecvent, chistul pilonidal se infecteaza
(abcesul pilonidal) si fistulizeaza.

Abcesul pilonidal - chistul pilonidal netratat se transforma in abces pilonidal, caz in care formatiunea devine foarte dureroasa.
Tabloul clinic asociaza febra, frisoane, jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun. Abcesul poate fistuliza (formeaza un canal
anormal cu exteriorul) astfel se exteriorizeaza puroi, resturi de par si tesuturi.
Abesul pilonidal fistulizat fistula pilonidala este o comunicare anormala intre cavitatea chistului si piele. Fistula pilonidala apare
ca o complicatie a abceselor pilonidale. Pacientul acuza durere la nivelul pliului fesier si aparitia unei scurgeri purulente care
pateaza lenjeria.
CARE SUNT CAUZELE APARITIEI BOLII PILONIDALE?
Cea mai mare parte a chistelor pilonidale apar datorita incapacitatii firelor de par de a penetra pielea. Frecarea si presiunea asupra
pielii in cazul purtarii hainelor stranse, sezutului indelungat, practicarea unor sporturi ca ciclismul sau calaritul determina iritarea
pielii fortand firul de par sa creasca sub piele. Organismul reactioneaza la firul de par ca la un corp strain si formeaza un chist in
jurul parului.
O alta posibila explicatie este aceea ca intinderea sau deplasarea straturilor profunde ale pielii determina ruptura foliculului de par,
sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par. Ulterior, un chist se formeaza in jurul foliculului rupt.
CARE SUNT SIMPTOMELE CHISTURILOR PILONIDALE?
Majoritatea chisturilor pilonidale nu se asociaza cu prezenta simptomelor (sunt asimptomatice), singurul semn al prezentei chistului
poate fi o proemintenta mica pe suprafata pielii. Uneori, chisturile pilonidale se insotesc de jena dureroasa si secretii seroase
intermitente.
Simptomele unui chist pilonidal infectat (abces) include durere locala, permanenta cu caracter pulsatil, jena la mers si
imposibilitatea de a sta pe scaun, tumefierea (umflarea) evidenta a regiunii santului interfesier, inrosirea pielii, febra (nu este un
simptom frecvent) si frison, scurgerea de puroi sau sange la nivelul unei deschideri a pielii (sinusul pilonidal) insotita de un miros
urat.
DIAGNOSTICUL BOLII PILONIDALE
Boala pilonidala nu ridica probleme de diagnostic datorita localizarii sale si caracteristicilor sale. Medicul chirurg poate stabili
diagnosticul prin examinarea zonei sacrococcigiene. In general, pacientul cu boala pilonidala este un pacient obez, cu pelvis ingust
si sant interfesier adanc, cu pilozitate excesiva (in special par asru si cret) si cu o hiperactivitate a glandelor sebacee si sudoripare.
Daca chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate.
Chisturile pilonidale trebuie diferentiate deformatiuni tumorale (teratoame, etc.) care insotesc spina bifida, tumori osoase, angioame,
lipoame, chisturile sebacee, etc. Abcesele pilonidale pot fi confundate cu abcesele acute obisnuite, furunculele sau chisturile
sebacee infectate.
TRATAMENTUL BOLII PILONIDALE
Incizia si drenajul abcesului pilonidal
Tratamentul initial pentru un abces pilonidal este de obicei incizia si drenajul acestuia. Procedura se efectueaza sub anestezie
locala, incizia la nivelul abcesului si drenajul lichidului (puroiul) si indepartarea firelor de par si al altor resturi. Plaga care rezulta in
urma interventiei trebuie pansata si de obicei se vindeca in doua pana la cinci saptamani. La aproximativ 50-60% din persoanele cu
abces pilonidal acest tratament este eficient. Incizia si drenajul nu vindeca boala, ci doar rezova episodul infectios (abcesul);
bolnavul ramane in continuare purtator al leziunii pilonidale si trebuie ulterior supus interventiei chirurgicale radicale
(excizie).
Excizia chistului pilonidal
Excizia presupune indepartarea intregului chist pilonidal, pana la tesut sanatos. Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani.
Aceasta procedura se efectueaza sub anestezie rahidiana. Excizia se recomanda, in special, in cazul unui abces pilonidal recurent.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi lasata deschisa (metoda deschisa) sau cusuta (metoda inchisa).
Excizia fara sutura - plaga chirurgicala este lasata deschisa si necesita pansament, aplicarea unor substante ce favorizeaza
granularea (inchiderea plagii din interior spre exterior). Aceasta metoda duce la vindecare intr-un timp mai indelungat, dar, de obicei,
riscul de recurenta a bolii pilonidale este mai mic.
Excizia cu sutura primara - dupa eliminarea chistului si tesuturilor infectate, plaga se sutureaza. Timpul de vindecare este mai
scurt cu aceasta procedura, dar exista un risc mai mare de recurenta a bolii pilonidale.
Ingrijirea postoperatorie este extrem de importanta pentru asigurarea succesului interventiei chirurgicale. Ingrijirea
corespunzatoare postoperatorie si prevenirea reaparitiei chisturilor pilonidale consta in:

indepartarea parul din zona chistului in mod regulat, dar este posibil sa fie necesar epilatul definitiv.
Imediat dupa operatie se recomanda sa evitati cremele depilatoare deoarece acestea pot fi iritante.

curatarea zilnica a zonei cu sapun cu glicerina, care tinde sa fie mai putin iritant. Clatiti zona bine pentru a
indeparta orice reziduuri de sapun.
pastrarea zonei curata si uscata. Nu folositi pudre, uleiuri sau remedii din plante pe aceasta zona.
evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure.
semnale de alarma postoperatorii-inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure
ori sanghinolent sau febra.

: 1. 2. 3.4.
5. ,
.
, .
, , .
,
, ,
.
30 . 3 ,
. ,
,
-
. ,
, . ,
.
,
. , ,
, , .. ,

. ,
, ,
.
. ,
. , ,
. ,
, .
, ,
. ,
, , ,
. .
.
.
,
,
.
, .
.
,
. ,
. ,
, .

. ,
. ,
.
, ,
. , ,
,
. ,
.
6 , ,
3- .

, ,
. .

. ,
,
. , ,
: 3-
.
. , ,
.
.
.
, .
.
()
.
: http://dolgojit.net/kista-kopchika.php