Dreptul falimentului

- curs 1 -

20.04.2007

INSOLVENTA SI FALIMENTUL

1 Insolventa si falimentul. Institutii specifice dreptului comercial si a

economiei de piata.
2 Participantii la procedura insolventei si a falimentului.
Instantele judecatoresti , judecatorul sindic, Adunarea creditarilor si
Comitetul creditarilor, administratorul special, administratorul judiciar, lichidatorul.
3 Procedura generala si procedura specifica.
Cererile introductive (debitorii si creditorii), deschidera procedurii, efectele
deschiderii procedurii, primele masuri, situatia unor acte juridice ale debitorului,
procedura reorganizarii (etape si palnuri de oraganizare), procedura falimentului si
a lichidarii. Inchiderea procedurii.
4 Raspunderea membrilor oraginaztiei de conducerii
5 Infractiuni si pedepse
6 Flimentul bancar.

Legea 85/2006 privind procedura insolventei

Articolele 1,2,3,4 din lege

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Evolutia istorica a institutiei falimentului

In perioada antica
Originile legi celor 12 table
In sanctiunile cuprinse in legea celor 12 table nu se face distinctie intre
comercianti si necomercianti.
Debitorul era inchis intr-o inchisoare particulara si daca nu era rascumparat
sau nu I se plateu datoriile era expus in piata publica pana ii rascumpara cineva
libertatea. In lipsa rascumpararii, creditorul il putea vinde ca scalv, sau il putea
ucide. Se observa executarea silita asupra persoanei.
Cu cat ne apropriem mai mult de perioada medievala executarea silita
asupra patrimonului inlocuieste executarea silita asupra persoanei.
Perioada medievala
In aceasta perioada, procedura falimentului are un caracter penal si
carpatist, adica se aplica numai comerciantilor.
In dreptul cetatilor italiene, se gasesc principiile care vor sta la baza
institutiei falimentului modern.
1. Legarea falimentului de incetarea platilor
2. Desesizarea falitului de averea sa
3. Decaderea din beneficiul termenului
4. Declanarea si valorificarea creantelor
5. Ajutarea falitului si a familiei sale pe toata durata procedurii
falimentului.
6. Distinctia dintre debitorii faliti culpabila si cei scuzabili
7. Concardatul de majoritate
O prima reglementare legislativa care a pus bazele institutiei si procedurii
falimentului a avut loc in Franta, Ordonanta lui Colbert ( cunoscuta drept
Ordonanta Comertul
Perioada moderna
Cazurile de faliment de mare amploare au avut loc in Franta anilor 17951805, au impus necesitatea adoptarii unei legislatii extreme de sever in domeniul
falimentului.
In 1807- prima codificare a codului comercial (perioada lui Napoleon)
In noua reglementare se urmarea indeplinirea a doua functii majore a
falimentului.
1. Realizarea asigurarii platii creantelor creditarilor si pedepsirea
falitului.
2

2. Asanarea (reactivarea) activitatilor comerciale

Prin codul Comercial Francez se urmarea apararea colectiva si egalitara a
intereselor creditorilor si eliminarea din activitatea comerciala a celor neviabil
economic.
Codul Comercial Italian din 1882 si Codul Comercial Roman din 1887 au
preluat ideiile din cel Francez.
In perioada contemporana. Se fac mari progrese in SUA , iar in Anglia se
inregistreaza progrese mergand pe progresul continental, mai putin pe reorganizari.
In falimentul codului romanesc. Codul lui Caragera si a lui Calimac din
1917. Primele documente se cuprind prevederii despre dreptul falimentului.
Procedura aplicata tuturor debitorilor fara deosebire de profesie.
Condica pentru comerc. Din 1840 este consioderata prima reglementare
completa si reprezinta o traducere din dispoyitiile Codului francez.
Codul comercial roman (1887) este considerat in aceasta perioada
legiferarea cea mai complexa. Avem Cartea a-III- a intitulata Despre faliment
(art. 785-888)
Falimentul era considerat ca o procedura de executare silita asupar
bunurilor comerciale, debitor care a incetat plata datoriilor sale comerciale ale carui
scop era satisafcerea creantelor tuturor comerciantilor (caracter egalitar)
Putea fi declansata din oficiu de instanta la cerea debitorului sau a uneia
sau mai multor creditori. Urmare a sentintei declarative de faliment, debitorul falit
pierdea dreptul de administrare si de dispozitie asupra bunurilor sale, falitul putand
fi decazut si din anumite drepturi comerciale.
Notiunea si caracterele
INSOLVENTA este definita de catre lege ca fiind acea stare a
patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta a findurilor banesti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Scopul este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului
debitorului aflat in insolventa(art.2)
Procedura colectiva reprezinta procedura in care creditorii recunoscuti
participa impreuna la urmarirea creantelor lor in modalitatile prevazute de lege.
Acestea sunt: - procedura generala
- procedura simplificata
- procedura de reorganizare
- procedura falimentului
PROCEDURA GENERALA = procedura prin care un debitor care
indeplineste conditiile prevazute la art. 1 alineat 1 din lege, fara a indeplini simultan pe
cele de la art. 1, alineat 2, intra dupa perioada de observatie succesiv in procedura de
reorganizare judiciara si in cea a falimentului sau separat, numai in procedura judiciara
ori doar in cea a falimentului.

PROCEDURA SIMPLIFICATA =procedura prin care debitorul indeplineste

conditiile conditiile prevazute la art. 1, alineat 2, intra direct in procedura falimentului,
fie o data cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de
maxim 60 de zile.
REORGANIZAREA JUDICIARA = procedura care se aplica
debitorului, persoana juridica in vederea datoriilor acestuia conform programului de
plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea,
implementarea unui plan numit plan de reorganizare.
Procedura reorganizarii juridice se poate realiza prin urmatoarele 3
modalitati:
1. restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului.
2. restructurarea magistrat, prin modificarea structurii de capital
financiar.
3. restrangerea activitatii debitorului prin lichidarea unor bunuri din
averea debitorului pana la acoperirea creantelor creditorului.
Prin programul de plata a creantelor se intelege tabelul de creante
mentionat in planul de reorganizare si care cuprinde cuantumul sumelor pe care
debitorul se obliga sa le plateasca creditorului prin raportarea la tabelul definitiv de
creante si la flixurile de numerar aferente planului de reorganizare si care cuprinde:
1. cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv
de creante pe care debitorul se obliga se le plateasca acestora.
2. termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume.
PROCEDURA FALIMENTULUI = este definta ca fiind procedura de
insolventa colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii
acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din
registru in care a fost inmatriculat.
Caracterele procedurii :
caracterul judiciar
caracter egalitar
caracter colectiv/concursual/ consensual
caracter general
caracter profesional, caracter de remediu sau, dupa caz, de executare silita.

CAPITOL II
Participantii in procedura insolventei
Instantele judecatoresti

Art. 6 din lege prevede ca toate procedurile din lege, cu exceptia recursului
din art. 8 sunt de competenta tribunalului in a carei raza teritoriala isi are sediul
debitorului, asa cum acesta figureaza in registrul comertului sau al societatilor
agricole, asociatiilor si fundatiilor. Aceste proceduri sunt executate de judecatorul
sindic.
Instantele competente sa aplice procedura insolventei sunt tribunalele din
judete, TMB (tribunalul municipiului Bucuresti) si Curtea de Apel.
TRIBUNALUL. Competenta materiala pentru toata procedura insolventei
apartine tribunaluilui cu exceptia recursului din art.8, care va fi judecat de catre
Curtea de Apel.
COMPETENTA TERITORIALA = este tribunalul, in a carei raza
teritoriala isi are sediul debitorul, asa cum este inregistrat la Registrul Comertului in
cazul comerciantului.
Buletinul procedurii de insolventa, cum este definit in art.3 pct.29 din lege,
reprezinta principalul instrument de publicare al ciatiilor, convocarilor, notificarilor
etc.
In cazul in care debitorul este o societate tranzationata pe o piata financiara
reglementata, judecatorul sindic va comunica CNVM-ului (Comisia Nationala a
Valorilo Mobile)
Hotararile pronuntate de judecatorul sindic pot fi atacate cu recurs la
Curtea de Apel. Termenul de recurs este de 10 zile si se calculeaza de la
comunicarea hotararii daca legea nu permite altfel.
Recursul va fi judecat in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului
la Curtea de Apel.
JUDECATORUL SINDIC = indeplineste o functie publica de interes
general. Judecatorul sindic organizeaza si conduce intreaga procedura a insolventei
sub autoritatea instantelor judecatoresti.
In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul sindic actioneaza in calitatea
sa de magistrat NU ca reprezentant al debitorului sau al creditorului. In consecinta,
actele sale sunt obligatorii atat pentru debitori cat si pentru creditori.
Atributiile judecatorului sindic (art.11)
- sunt limitate la controlul judecatoresc a activitatii administratorului
judiciar si/sau al lichidatorului si al procesele si cererile de natura judiciara aferente
procedurii insoventei.
Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului,
dupa caz, si numai in mod exceptional debitorului, atunci cand acestuia nu I s-a
ridicat dreptul de a-si administra averea.
Hotararile judecatorului sindic sunt incheierii sau sentinte, definitive si
executarii; deciziile manageriale generale ale acestuia pot fi controlate sub aspectul
oportunitatii de creditori prin Adunarea si Comitetul creditorilor.

Calea de atac inmpotriva judecatorului sindic-recursul. Instanta

competenta- Curtea de Apel in termen de 30 de zile decand e inregistrat dosarul la
Curte.
Incetarea atributiilor judectorului sindic are loc la momentul inchieierii
procedurii, cand se considera descarcat de sarcinile sale.
ADUNAREA SI COMITETUL CREDITORILOR
Adunarea creditorilor nu are personalitate juridical si este formata din
totalitatea creditorilor cunoscuti care au anumite creante fata de debitori. Adunarea
creditorilor este convocata si prezidata de catre administratorul judiciar sau
lichidatorul, dupa caz, daca legea sau judecatorul sindic nu prevede altfel.
Planul de reogarnizare este supus dezbaterii Adunarii creditorilor. Planul
va fi aprobat prin votulAdunarii creditorilor in conditiile art 101 din lege.
Comitetul creditorilor
In actuala reglementare, Comitetul creditorilor are un rol active si datorita
principiului celeritatii (expedierii, rapiditatii) (art 17)
O serie de atributii, altele decat in art 17 ale judecatorului sindic, pot fi
transferate catre creditori.
Administratorul special si cel judiciar
Calitatea de administrator specialo are reprezentantul desemnat de
Adunarea Generala a Actionarilor, persoanele juridice, sa efectueze in numele si pe
seama acestuia actele necesare in perioada de procedura, cand debitorul poate sa-si
administreze activitatea.
Administratorul special poate reprezenta interesele actionarilor, asociatilor
debitorului pe perioada in care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrator.
Administratorul judiciar persoana fizica sau juridical, participant in
sentinta, angajat in conditiile legii desemnat sa execute atributiile prevazute de art
20 din lege in perioada de observatie si pe durata procedurii de observatie.
Prin sentinta de deschidere a procedurii judiciare, judecatorul sindic va
desemna un administrator judiciar, iar in cazul deschiderii procedurii simplificate
va desemna un lichidator provizoriu. Indifferent de aceasta denumire, la
recomandarea Comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a Adunarii
creditorilor sau ulterior acestei sedinte, creditorii care detin cel putin 50 % din
valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar,
stabilindu-i si remuneratia.
Lichidatorul judiciar
Atat in cazul unui plan de lichidare cat si in cazul inceperii procedurii
falimentului este necesara numirea unui lichidator care sa realizeze operatiunile de
lichidare a bunurilor din patrimonial debitorilor.

Lichidatorul persoana fizica sau juridica in insolventa, autorizat in

conditiile legii si desemnat sa conduca activitatea debitorului sis a exercite
atributiile prevazute la art 25 din lege.
DESCHIDEREA PROCEDURII IN
ACTUALA REGLEMENTARE
Modalitati de sesizare ale tribunalului. Titularii sesizarii si cererile
introductive
Dreptul comun (civil). Cererea de judecata reprezinta in dreptul comun
cererea adresata instantei judecatoresti si este mijlocul procedural prin care o
persoana fizica sau juridical solicita instantei judecatoresti ocrotirea drepturilor si
intereselor sale legale.
Se clasifica in:
cereri introductive de instanta cererile prin intermediul carora se
declanseaza acivitatea instantei in vederea solutionarii unui litigiu.
cereri incidente acelea care se formuleaza dupa sesizarea instantei si
au ca scop fie largirea cadrului procedural cu privire la plati sau la obiectul
judecatii, fie solutionarea unor incidente ivite in cursul judecatii.
In materie comerciala, cererea formulata de reclamantul creditor este o
cerere introductive, iar cererae formulate de paratul debitor este o contestatie.
Forma scrisa a cererii introductive si a contestatiei este obligatory. Este
permisa forma verbala a cererilor incidente. In conformitate cu art 82 si 112 cod
procedura civila. Orice cerere adresata instantei, trebuie sa cuprinda: arartarea
instantei competente, numele, domiciliul, sediul sau resedinta partilor, iar pt
personae juridice: denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in Registrul
Comertului, codul fiscal si codul bancar. Daca sediul uneia dintre parti este in
strainatate si are un sediu ales, se transmite la sediul ales din tara.
Fara semnatura, cererea de cerere in judecata este inexistenta. Cererea
introductive trebuie semnata personal cu exceptia cazului in care exista mandatari.

Efectele cererii introductive

In dreptul comun, sunt:
1. cererea de chemare in judecata investeste judecata cu solutionarea cererii
(creeaza instanta).
2. cererea introductiva determina cadrul procedural si procesual cu privire la
parti si obiectul litigiului.
3. cererea introductive creeaza starea de litispendenta, instanta mai in urma
sesizata cu aceeasi cauza se desesizeaza si trimite cauza mai noua la cea mai veche.
4. cererea introductiva intrerupe prescriptia;

5. cerearea introductiva intrerupe calculul dobanzilor, majorarilor sau

penalizarilor de orice fel;
6. cererea introductiva produce efectul transmiterii unor actiuni cu caracer
personal asupra mostenitorilor
In dreptul comun, actiunile cu caracter personal sunt:
stabilire filianti,
actiunea pe tagada paternitatii,
actiunea pt stabilirea paternitatii din afara casatoriei,
actiunea pt revocarea unei donatii pt ingraditudine.
Cererea debitorului si a creditorilor
In actuala reglementare nu mai este permisa sesizarea din oficiu pt declansarea
procedurii insolventei, dar CNVM poate, in anumite conditii, sa formuleze cerere pt
deschiderea procedurii in materie bancara, in domeniul asigurarilor, in situatia
organismelor fiscale ale statelor.
Cererea debitorului persoana fizica sau persoana juridica aflat in stare de
insolventa sau insolventa iminenta se face in conditiile art 27 pana la art 30, inclusiv.
Actuala lege a conferit debitorului posibilitatea introductiva cererii de insolventa
deoarece este cel mai in masura sa aprecieze situatia economica financiara.
In conformitate cu art 27 alin 1 si 2, debitorul aflat in stare de insolventa este
obligat sa adreseze tribunalului o cerere in termen de maxim 30 de zile de la aparitia
starii de insolventa. De asemenea, poate adresa o cerere tribunalului si debitorul in
situatia aparitiei starii de insolventa iminenta.
Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati
la scadenta datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Actuala lege nu conditioneaza declansarea procedurii de natura creantelor si
nici de izvorul acestora.
Aparitia starii de insolventa coincide cu scadenta datoriilor de subiectivitate
nu-i poate fi oportuna debitorului deoarece introducerea tardiva a cererii constituie
infractiune de bancruta simpla, depunrerea premature cu rea credinta atrage raspunderea
patrimoniala a debitorului pt prejudiciile cauzate.
Cererea trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii si continut a cererii, a
chemarii in judecata din dreptul comun. Documentele care trebuie sa insoteasca cererea
debitorului art 28.
Odata cu cererea introductive, debitorul trebuie sa arate otiunea intre procedura
simplificata sau de reorganizare conform unui plan. Abesnta sau nedepunerea ulterioara
in termenul prevazut de lege a unei astfel de optiuni creeaza prezumtia ca debitorul este
de accord cu instituirea procedurii simplificate.
Debitorul trebuie sa depuna o declaratie din care sa rezulte daca a mai fost
supus procedurii insolventei intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cerereii
introductive.

Se pastreaza delimitarea patrimoniului de personalitate juridical. In situatia in

care cererea este introdusa de un asociat sau impotriva acestuia, pt datoriile sale, cererea
respective nu are effect impotriva societatii comerciale.
Cererea creditorilor (art 3, pct 8)
Art 31 din lege arata ca pt promovarea cererii formulate de creditori sunt
necesare doua conditii:
1. titularul cererii trebuie sa aiba calitatea de creditor indreptatit sa solicite
deschiderea procedurii insolventei;
2. debitorul impotriva caruia ii este formulate cererea trebuie sa se afle in stare
de insolventa prezumata.
Insolventa este prezumata atunci cand sunt serioase indicii, ca debitorul se afla
in incapacitate de plata.
Calitatea de creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei o
are creditorul al carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si
exigibila de mai mult de 30 de zile.
Deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului
In cazul cererii voluntare formulate de debitor:
situaia n care debitorul solicit deschiderea procedurii generale. Este
situaia n care debitorul se afl n insolven vdita, iar averea s ii permit
reorganizarea in baza unui plan de reorganizare.
Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile
de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Dupa
examinare, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, judecatorul sindic va
deschide prin incheierea procedurii generale de insolventa cu desemnarea
administratorului judiciar provizoriu cu stabilirea atributiilor acestuia si eventual
primele masuri.
situatia cand debitorul solicita deschiderea procedurii simplificate sau nu
depune documentele prevazute la art 28 alin 1, lit a, b, c, d, e, f si h la termenul prevazut
de lege.
Daca debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificata, darn u
depune documente, judecatorul pronunta o incheiere de deschidere a procedurii
simplificata.
Hotararea judecatorului sindic va fi notificata de administratorul judiciar sau,
dupa caz, lichidatorul in conformitate cu art 61 din lege.
tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor.
debitorulului
Registrului Comertului sau Registrul Societatilor Agricole, ori altor
register unde debitorul este inmatriculat sau inregistrat. Notificarea se realizeaza
conform codului de procedura civila si se va public ape cheltuiala averii debitorului
intr-un ziar de lartga circulatie si in buletinul procedurii de insolventa.

Creditorii care au primit notificarea deschiderii procedurii sau creditorii care

nu au fost notificati dar care au luat la cunostinta de hotararea judecatorului sindic (de
deschidere a procedurii) pot inregistra la tribunal opzitia fata de deschiderea procedurii
de insolventa.
Termenul de inregistrare a opozitiei este de 15 zile de la publicarea notificarii.
In termen de 10 zile de la inregistrarea opozitie, toti creditorii care au inregistrat
opozitie vor fi citati impreuna cu debitorul si judecatyorul sindic la o sedinta care va
solutiona deodata printr-o sentinta toate opozitiile.
Dupa judecarea opozitiei, creditorii nemultumiti pot ataca cu recurs aceasta
sentinta. Au drept de atac cu recurs numai creditorii, care au inregistrat initial opozitie.
Judecatorul sindic are posibilitatea fie sa pastreze deschisa procedura
insolventei, fie sa revoce incheierea de deschidere a procedurii inchinzand astfel
procedura. Daca admite opozitia si decide pastrarea procedurii insolventei, acest lucru
este posibil numai in situatia in care judecatorul sindic concluzioneaza ca cererea
debitorului este premature.
In situatia unei cereri premature a debitorului,solutia data de judecatorul sindic
trebuie sa fie de deschidere a procedurii insolventei iminente.
Deschiderea ulterioara a procedurii la cererea debitorului sau a creditorilor nu
poate modifica data starii de insolventa.
Rea credionta debitorului trebuie dovedita de creditorul care se opune la
deschiderea procedurii putand utilize orice mijloc de proba.

10

11