Domnia lui Theodor I Lascaris

Theodor Lascaris este unul dintre ginerii lui Alexios III Angelos. Acesta detinea demnitatea de
despot in ajunul evenimentelor din 1203-1204. Om de razboi foarte dotat, se ilustrase in razboaiele cu
vlaho-bulgarii lui Ionita si se bucurau de o buna reputatie printer elitele bizantine. Refugiat cu familia
sa in Asia Mica in vara anului 1203, la caderea socrului sau, ori, mai probabil, in primavara lui 1204,
Teodor se stabileste in Bithinia, la Brusa, apoi la Niceea, care avea sa devina unul dintre cei mai
redutabili poli ai rezistentei grecesti in fata agresiunii latine in urmatoarea jumatate de secol. Aflata in
mijlocul campiei din vestul Asiei Mici, la o importanta incrucisare de drumuri, Niceea se bucura inca
de un imens prestigiu printre orasele din regiune pentru monumentele ei de arta si pentru a fi gazduit
doua concilii ecumenice cu secole in urma. Principala sarcina asumata de tanarul Teodor Lascaris era
de a se mentine intr-un spatiu disputant de imparatul latin, al carui domeniu principal se afla la est de
Bosfor, si de turcii selgiucizi, in ofensiva in teritoriile grecesti din Asia Mica, dupa evenimentele din
1204. Crearea unui centru de rezistenta Elena si a unui nucleu de viata politica bizantina, intre forte cu
tendinte ostile, era sarcina vietii lui Teodor Lascaris.
Intr-o lupta aproape necurmata cu principatele grecesti localesi cu puternicii sai vecini, Teodor
isi organizeaza structurile noului sau stat, astfel se proclama basileu in mijlocul fortelor de rezistenta
greaca din Niceea (primavera 1205). Problema centrala pentru organizarea vietii statale grecesti
ramanea insa crearea unei patriarhii ortodoxe in exil, opuse celei catolice din Constantinopol, care se
erija in centrul vietii religioase din spatiul vechii monarhii a Comnenilor. Dupa numirea noului
patriarh ortodox, Mihail Autorianos (martie 1208), s-a infiintat aceasta structura a statului
reprezentand un dublu success pentru noul stat unul dintre ele fiind triumful personal al lui Teodor
Lascaris in fata rivarilor singurul incoronat legitim de un patriarh. Importantele realizare ale
imparatului bizantin sunt urmatoarele: eliminarea dinastilor locali, capetenii de principate. Cea mai
dura lupta externa a fost cu David Mare Comnen, vasal latin, care il infrunta pe basileu cu forte
primate de la la imparatul Henric I, insa in cele din urma, Teodor Lascaris il invinge si anexeaza
aproape toate teritoriile principatului sau (1214). Dupa multe incercari, in urma politicii sale, reuseste
sa puna bazele statale si teritoriale ale unui imperiu grec in exil, devenit cel mai important pol al
rezistentei antilatine.
Domnia lui Ioan III Vatatzes
Domnia lui Ioan III Vatatzes (122 inceput)-1254, nov. ocupa un loc capital in istoria niceeana
si chiar bizantina a ultimelor secole . Marele suveran a regenerat organismul imperiului grec din exil ,
a extins considerabil teritoriul statului sau , in Asia si Europa , si a pregatit conditiile recuceririi
Constantinopolului .
Casatorit cu Irena Lascaris , inteligenta fiica a fondatorului statului niceean , el ia domnia in
lupta cu fratii Lascaris , refugiati la curtea imparatului latin din Constantinopol . Din casatoria sa cu
Irena , a avut un fiu , Theodor , succesor la domnie, nascut chiar in anul urcarii sale pe tron. Spre
deosebire de predecesorul lui , Vatatzes are un program politic de carmuire interna foarte bine
conturat. Acesta are in vedere stimularea vietii social-economice si a fortelor locale din Niceea pentru
a sustine efortul imperial de politica externa . Ci sprijinul sotiei sale , el promoveaza o politica
protectioniosta , indreptata contra expansiunii economice venetiene , prin dezvoltarea agriculturii ,
cresterii vitelor , dar si a comertului , orientat spre sultanatul de Iconion , lovit de invazia tatara. Toate
sursele narative , relative la domnia lui , sunt unanime in a sublinia prosperitatea statului si
consolidarea frontierelor sale (Acropolites, Pachymeres si mai ales Gregoras) .

Fructele operei lui aveau sa fie culese de Mihail Paleologul si astfel el a asigurat inca doua
veacuri de existenta statului bizantin.