Sunteți pe pagina 1din 19

9.

TRANSFORMAREA TERMOCHIMIC A DEEURILOR SOLIDE


Arderea (incinerarea) este un proces de descompunere termic prin oxidare exoterm la
temperatur ridicat (peste 1000C). Arderea este folosit pentru a transforma deeurile ntr-un material
cu volum redus, nepericulos sau n energie. Principalele elemente chimice constitutive ale deeurilor sunt:
carbonul, hidrogenul i oxigenul. Unele deeuri pot avea un coninut ridicat de sulf, iar altele de azot.
Cnd la ardere particip o cantitate adecvat de oxigen, carbonul se oxideaz la CO 2, hidrogenul la ap
(H2O) i sulful la SO2. Arderea fiind o reacie chimic se supune legilor de echilibru chimic, cineticii
chimice i termodinamicii. Reaciile de ardere depind de masa de oxigen, timp, temperatur i turbulen.
Arderea deeurilor poate fi realizat:
n condiii stoechiometrice: cantitatea de oxigen folosit la ardere este egal cu cea necesar arderii
complete fr ca n gazele de ardere s se gseasc oxigen;
cu exces de aer;
cu deficit de aer, adic n condiii substoechiometrice: ardere parial, pentru generarea gazelor
combustibile ce conin CO, H2 i hidrocarburi. Aceast ardere este denumit gazificare.
Folosirea oxigenului este n exces n reacia de ardere se face n scopul obinerii unei arderi ct
mai complete. Pentru ca reacia de ardere s fie complet ea necesit un anumit timp. Multe componente
ale deeurilor au o temperatur de autoaprindere ce trebuie depit pentru a se iniia reacia de ardere. O
temperatur mai mare a reaciei de ardere duce la o vitez mai mare de ardere, dar i la o emisie crescut
de NO. Turbulena este la fel de important, deoarece ea produce amestecarea gazelor combustibile cu
oxigenul n focar, care este esenial pentru o ardere complet. Experiena n arderea deeurilor a
demonstrat c este nevoie de o temperatur ridicat pentru a distruge componentele toxice i a recupera
cldura produs.
Pentru a determina necesarul de aer pentru arderea stoechiometric trebuie cunoscut coninutul
procentual de carbon (c), hidrogen (h), oxigen (o) i sulf (s).
Deeurile trebuie s fie combustibile pentru a fi distruse. Prin arderea deeurilor organice rezult
cldur, gaze de ardere (CO2, H2O, SO2, NO) i produse solide ale arderii (cenua).
Reacia arderii stoechiometrice este:

9
1
9
C
N CO2 H 2 O 3,76 N 2
H S 4 O2 3,76
2
combustibil
2 4
aer
gaze

de

ardere

Pentru deeul cu compoziia elementar, exprimat masic

c h s n a w 100%
volumul/masa de aer necesar arderii stoechiometrice i volumele/masele gazelor de ardere sunt date n
tabelul 1.

Tab. 1. Volumele i masele de gaze de ardere i aer necesar arderii


stoechiometrice.

CO2
H2O
SO2
N2
A

Masa
(kg/kg comb.)
44
c
12
18
h
2
64
s
32
s
c h
3,76

28
12 4 32
a

Volumul
(m3N/kg comb)
22 ,41
c
12
22 ,41
h
2
22 ,41
s
32
s
c h
22 ,41 3,76

12 4 32
-

Gaze de
ardere
Aer de
ardere

44
18
64
c h s
c h
s 3,76

28 n a
12
2
32
12 4 32
o
c h s
32

12 4 32 32

22 ,41 4 ,76

c
22 ,41

12

c h
s

12 4 32
h
s
o

4 32 32

Incinerarea este o form fundamental a procesrii termochimice a deeurilor ce implic oxidarea


rapid a deeurilor.
Principalele procese ale arderii deeurilor solide sunt: uscarea pe msur ce deeurile sunt
nclzite la intrarea n focar (umiditatea se evapor la atingerea temperaturii de 105C); volatilizarea sau
piroliza (descompunerea termic n absena oxigenului), gazificarea carbonului fix i arderea n faza
gazoas. n fig. 14 sunt prezentate schematizat aceste procese. Cnd deeul solid intr n camera de
ardere, temperatura lui ncepe s creasc ceea ce duce la degajarea volatilelor. Dup degajarea complet i
arderea volatilelor rmne carbonul fix i cenua. Cnd temperatura din camera de ardere atinge valoarea
de autoaprindere a carbonului fix (980C), pe seama arderii volatilelor, ncepe i arderea acestuia. Pentru
a realiza o distrugere complet (prin ardere) a ntregului material combustibil, temperatura trebuie s fie
mai mare de 980C n ntreg volumul camerei de ardere i oxigenul s fie n cantitate suficient.
aer

umiditate

volatile

H2O

O2, N2

C3H8, CO, O2

C3H8, CO, H2

CO, CO2

reaciile fazei
gazoase

O2

CO, CO2, H2O, O2

cenu liber

carbon i
cenu legat

Fig. 14. Prezentarea schematic a arderii deeurilor solide.

Coninutul de cldur
Principalele caracteristici ale deeurilor de care se ine seama n alegerea sau proiectarea unui
incinerator sunt:
- coninutul de cldur;
- coninutul de umiditate;
- coninutul de material combustibil i de material necombustibil.
Coninutul de cldur este dat de puterea calorific inferioar sau puterea calorific superioar.
Puterea calorific superioar se determin ca i la combustibilii solizi i lichizi (conform SR ISO
1928:1995 ce nlocuiete STAS 5269-82) prin arderea complet a unei cantiti cunoscute de deeu n
bomba calorimetric i calcularea cldurii eliberate prin msurarea variaiei de temperatur a apei din
vasul calorimetrului.
Deeurile cu putere calorific mare, coninut de umiditate mai mic de 50 %, coninut de cenu sub 60 %
pot fi arse far supliment de combustibil. Deeurile materiale cu putere calorific mic, coninut mare de
umiditate i cenu necesit un combustibil suplimentar pentru a putea fi arse.

Coninutul de cldur al deeurilor poate fi calculat dac se cunoate compoziia elementar a deeurilor.
Datorit preocuprilor privind emisia de compui cu clor, cnd se efectueaz analiza elementar se
determin i coninutul de halogeni al deeurilor.
Puterea calorific superioar a unui deeu a crui compoziie este cunoscut se calculeaz cu relaia:
Qsi 339c 1440h 139 ,1o 105s kJ/kg
unde: c, h, o, s procentele masice de carbon, hidrogen, oxigen, respectiv sulf raportate la starea iniial a
deeului, (%).
Puterea calorific inferioar a deeurilor se poate calcula cu relaia:
Qii Qsi 2500 w 9h kJ/kg
n tabelele 2, 3 i 4 sunt date puterea caloric superioar a componenilor deeurilor menajere, compoziia
deeurilor menajere i compoziia elementar a acestora.
Tab. 2. Puterea caloric superioar a componenilor deeurilor menajere
Nr.
Componeni
Puterea calorific (kJ/kg)
crt.
1
Resturi alimentare
15 000-20 500
2
Hrtie, cartoane
16 000-18 000
3
Textile
16 000-19 800
4
Deeuri de lemn
18 000-20 600
5
Plastice
29 200-37 600
6
Oase
16 000
7
Policlorur de vinil
40 500
8
Polietilen
45 000

Tab. 3. Compoziia deeurilor menajere - global i pentru Bucureti.


Tip deeu
Hrtie
Materiale plastice
Metale
Sticl
Textile
Diverse (resturi vegetale etc)
Umititate

Coninut procentual masic


Media pe ar
Bucureti
13,8
3,56
11,0
1,60
2,5
1,59
5,5
2,20
3,2
2,10
64
58,65
nespecificat
30,30

Tab. 4. Compoziia elementar a deeurilor.


Material
Deeuri amestecate
Hrtie de mpachetat
Ziare
Reviste
Alte hrtii
Plastic
Cauciuc/piele
Lemn
Textile
Deeuri de grdin
Resturi alimentare

Carbon
(%)
27,5
36,79
36,62
32,93
32,41
56,43
43,09
41,20
37,23
23,29
17,93

Hidrogen Oxigen
(%)
(%)
3,7
20,60
5,08
35,41
4,66
31,76
4,64
32,85
4,51
29,91
7,79
8,05
5,37
11,57
5,03
34,55
5,02
27,11
2,93
17,54
2,55
12,85

Azot
(%)
0,45
0,11
0,11
0,11
0,31
0,85
1,34
0,24
3,11
0,89
1,13

Clor
(%)
0,50
0,12
0,11
0,13
0,61
3,00
4,97
0,09
0,27
0,13
0,38

Sulf
(%)
0,83
0,23
0,19
0,21
0,19
0,29
1,17
0,07
0,28
0,15
0,06

Umiditate
(%)
23,20
20
25
16
23
15
10
16
25
45
60

Cenu
(%)
23,40
2,26
1,55
13,13
9,06
8,59
22,49
2,82
1,98
10,07
5,10

Gazele rezultate la arderea deeurilor solide municipale au aciune coroziv asupra componentelor
cazanului de abur, cum ar fi evile supranclzitorului de abur. Conversia deeurilor n electricitate se face
cu ajutorul cazanului ce produce abur pe seama cldurii degajate prin arderea deeurilor, abur ce se
destinde ntr-o turbin ce antreneaz un generator electric (fig. 15). Eficiena acestei conversii depinde
foarte mult de temperatura aburului. Din pcate, datorit coroziunii rapide ce are loc cnd temperatura
aburului este ridicat, eficiena instalaiilor actuale este de circa 20%. Coroziunea depinde att de
temperatura gazelor de ardere ct i de temperatura pereilor cazanului, aa cum se poate vedea n fig. 16.

Tipuri de incineratoare
Incineratoarele pot fi proiectate s lucreze cu deeuri solide municipale procesate sau cu deeuri
solide municipale neseparate (ardere n mas).
La incineratoarele cu ardere n mas, deeul solid suport o procesare minim nainte de a intra
n incinerator. Deeul este depozitat pe o platform unde are loc ndeprtarea obiectelor ce sunt
inacceptabile pentru incinerare. n ciuda verificrii efectuate de ctre operatorul de macara se ntmpl ca
articole necombustibile i chiar deseuri periculoase s ajung n mod deliberat sau accidental n
incinerator. Din acest motiv, sistemul trebuie proiectat pentru manipularea acestor deeuri fr a provoca
distrugeri.
Dup verificarea deeurilor, acestea sunt mpinse n puul de stocare sau pe banda transportoare
de alimentare al plniei. Alimentarea focarului se face cu vitez constant. Sistemele de ardere n mas
folosesc focare cu perei membran cu ap (fig. 17). Aceti perei primesc cldura prin radiaie i
convecie. Focarul lucreaz la un nivel de temperatur mai sczut dect focarele ce au pereii din
materiale refractare. Acestea din urm, n schimb, sunt mai mici, mai ieftine i mai eficiente n ceea ce
privete recuperarea cldurii.

Injecie
Control ardere amoniac

Co de fum
Generare abur

Ialimentare
focar

Control emisii
poluante
Injecie Injecie carbon
calcar activ
Turbin cu abur
Filtre sac

Transformator
electric

Turn de
reacie
Pu

Strat
Ieire mat.
incandescent metalice

Colectare
cenu

Colectare
produi de
curire

Ieire zgur

Recepie i amestecare

Focarul cazanului

Cazan
recuperator

Tratare gaze de ardere

Turbin cu gaze

Generare electricitate Livrare n reea

Fig. 15. Schema centralei termoelectrice pe baz de deeuri menajere Biscaia-Spania.


Combustibilul derivat din deeuri (CDD) este acea fracie combustibil a deeurilor solide municipale ce
sunt procesate pentru a se nltura metalele, sticla i alte materiale necombustibile, obinndu-se astfel un
produs mai omogen. Materialul combustibil astfel obinut poate fi procesat mai mult pentru a-i crete
densitatea prin comprimare, sau poate fi mrunit. Incineratoarele de CDD sunt prevzute cu grtar
circulant. Datorit coninutului de energie mai ridicat al CDD, aceste sisteme de ardere pot fi mai mici
dect sistemele de ardere n mas ce ard aceeai cantitate de deeuri.

Temperatura metalului, (C)

Zona coroziunii
de viteza mare

Zona
coroziunii la incineratoare.
Fig. 16.
Coroziunea
de viteza redus

Incineratorul n strat fluidizat- const dintr-un cilindru vertical metalic, izolat la interior cu
crmid refractar, un strat de nisip sau calcar, o gril de susinere i de admisie a aerului de fluidizare i
de ardere i un orificiu de introducere a deeurilor (fig. 18). Aerul de fluidizare face ca stratul de deeu s
Temperatura
(C) dect cel iniial. Acest tip de
devin fluid i s se expandeze atingnd un
volum degazelor
dou de
oriardere,
mai mare
incineratoare permite arderea unei varieti mari de combustibil incluzd i deeuri solide municipale,
biomas, nmoluri i deeuri chimice.
Folosirea calcarului ca material pentru stratul fluidizat permite arderea combustibililor cu
coninut ridicat de sulf. Calcarul (CaCO 3) reacioneaza cu oxigenul i SO 2 format prin arderea sulfului
formnd sulfat de calciu (CaSO4) i dioxid de carbon (CO2).
Incineratoarele cu camere multiple sunt compuse din dou sau trei compartimente: camera de
iniiere sau primar de ardere, camera de amestecare i camera secundar de ardere. Geometria acestor
camere este dictat de doi parametri: vitezele de curgere a gazelor de ardere si timpii de reziden a
acestora. Vitezele gazelor influenteaza amestecarea, iar timpii de rezidenta influenteaza viteza de ardere.
Pentru o ardere complet este necesar un timp de reziden adecvat. Normele privind poluarea aerului
sunt cele care fixeaz vitezele i timpii de reziden a gazelor de ardere. Construcia acestor incineratoare
se poate mbunti prin cercetare-dezvoltare. Aceste incineratoare folosesc gratare de ardere oscilante, cu
impingere inferioara, gratare in trepte si gratare plane fixe. Gratarele mictoare sunt folosite pentru
arderea RDF, dar si pentru arderea deeurilor neprocesate. Deeurile neprocesate au un coninut
neomogen i micarea grtarelor face posibil expunerea deeurilor la temperatur ridicat si permite
accesul aerului de ardere la acestea.

Aerul de ardere in incineratoare se introduce in cantitate mai mare de 2-4 ori decat cantitatea de
aer necesar arderii stoechiometrice.

evacuare gaze
de ardere

evi
vaporizatoare

injecie amoniac

alimentare
incinerator

distribuitor aer
de ardere

material
fluidizat

evi imersate
n strat

gril

aer de fluidizare

colector tuburi
imersate n strat

camer distribuie
aer de fluidizare

plnie de
colectare

conveier vibrator

Fig. 18. Incinerator n strat fluidizat.


n fig. 19 este prezentat un incinerator cu dou camere:
camera primar de ardere care realizeaz o cretere rapid a temperaturii n camer. Alimentarea
cu aer de ardere se face n mod continuu prin orificii multiple practicate n peretele cel mai de jos.
Forma oval a camerei provoac o curgere turbulent a aerului ce asigur o bun amestecare gazele
de ardere nainte de intrarea n camera de post-ardere. Temperatura este de 700C 900C;
camera secundar de ardere (camera de post-ardere) asigur ca i camera principal
descompunerea termic i oxidarea carbonului ars incomplet i a gazelor volatile. Aceast camer este
dotat cu prenclzitor de aer.
Poluarea aerului produs de inceneratoare
Incineratoarele produc urmtorii poluani:
particule solide;
SO2, NOx, HC, CO;
poluani periculoi ai aerului: metalele grele, dioxina, hidrocarburile aromatice i compui ai lor.
Particulele materiale sunt constituite din cenu, buci de sticl, metal, particule de carbon arse
incomplet i material inert (nisip). Aceste particule se acumuleaz la poarta inferioar a camerei de ardere.
Cenua zburtoare este format din material necombustibil- oxizi anorganici- incluzand metalele grele.
Particulele de metale grele sunt emise ntr-o gama larg de dimensiuni. Dac temperatura n camera de
ardere este ridicat, metalele se gsesc sub form de vapori. Unele sruri de metale au temperatura de
fierbere mai scazut. O problem deosebit o ridic mercurul, deoarece are temperatura de fierbere de
373C. Dac cei mai muli vapori ai metalelor se condenseaz la rcirea gazelor de ardere, mercurul
rmne n stare de vapori. Studiile efectuate au artat c particule foarte mici n fracia respirabil (0,1-

15m) sunt emise de incineratoare. Mercurul poate fi reinut din gazele de ardere prin filtrarea umed a
acestora.
Gazele de ardere pot conine acid clorhidric (HCl) provenit din arderea policlorurii de vinil sau a
altor materiale plastice ce conin clor. O parte din acidul clorhidric este absorbit de particulele alcaline.
Concentraia medie a HCl n gazele de ardere provenite de la incineratoare este de 100 150 ppm.
Temperatura de ardere este in general sub 1100C, ceea ce limiteaz producerea de NOx.
Coninutul de sulf al deeurilor solide municipale este de apoximativ 0,1-0,2 %. Prin urmare,
emisia de SO2 este redus.
Producerea unui amestec de gaze acide creeaz probleme att de exploatare ct i de mediu.
Aceste gaze trebuie convertite n forma solid prin precipitare sau absorbite de ctre particule solide sau
lichide cu ndeprtarea particulelor rezultate ntr-o instalaie special. Reinerea gazului acid poate fi
fcut prin filtrare umed, filtrare semiumed i filtrare uscat.
Substanele foarte toxice (dioxinele i furanii) sunt produse n incineratoare, la procesarea
chimic, albirea hrtiei cu clor, arderea combustibililor diesel, instalaiile de ardere casnice, industria de
conservare a lemnului i la utilizarea pesticidelor. Dioxinele sunt toxice i cancerigene n general,
controlul dioxinelor i furanilor este dependent n mare msur de eficiena arderii. Exista o corelaie ntre
temperatura de ardere, timpul de reziden i emisiile de dioxin i furan. In SUA se recomand ca
temperatura minim n sistemele de procesare termic s fie de 1000C 105C cu un timp de reziden
de o secund sau mai mare. Condiiile care minimizeaz generarea de CO minimizeaz i generarea
dioxinelor i furanilor. Chiar dac incineratoarele sunt prevzute cu instalaii performante de curire a
gazelor de ardere, unele poluri sunt inevitabile.

capac co
de fum
port prelevare
probe
cap co de fum
co de fum

termocuplu
secundar

material refractar
termocuplu
primar

arztor
primar
ncrctor
semi-automat

manta
exterioar

u alimentare

ventilator
aer

arztor secundar

camera postardere

u
incinerator

panou comand
ardere

canal aer primar


camera primar de
ardere

conveior
cu raclei

evacuare cenu

Fig. 19. Incinerator cu dou camere.

10. TRANSFORMAREA BIOLOGIC A DEEURILOR


Materia organic din deeurile solide municipale ridic o problem serioas privind depozitarea,
dar are poate fi tansformat n chimicale utilizabile sau n combustibil. Microorganismele biodegradeaz
materia organic n gaze, solide i energie. Pentru ca acestea s lucreze i s se reproduc este necesar ca
ele s aib o surs de energie, un mediu cu pH i temperatur corespunztoare i un substrat netoxic. De
asemenea este important tipul de microorganisme folosite la biodegradare (ele pot realiza transformari
aerobe sau anaerobe). O aplicaie important a principiilor biologice se regsete n procesul de
compostare a deeurilor solide ( resturi vegetale, alimentare).
Compostarea devine o opiune tot mai popular de management al deeurilor pe msur ce
comunitile gsesc ci de a nu mai trimite deeurile la rampa de gunoi. Ea poate fi aplicat la
transformarea deeurilor vegetale i a fraciei organice a deeurilor solide municipale, iar co-compostarea
poate fi aplicat cu deeurile de noroi.
n condiiile n care nu se mai gsete teren pentru depozitarea deeurilor, legislaia privind
protecia mediului devine tot mai restrictiv, iar opoziia public fa de aceste faciliti crete, devine tot
mai evident c reducerea surselor i programele de reciclare a deeurilor trebuie impelementate.
Compostarea este procesul degradarea biochimic a deeurilor organice. Produsul final al
compostrii este un matarial asemntor humusului, care poate fi folosit ca ngrasamant natural al solului.
Cele mai multe procese de compostare sunt poiectate pentru operarea aerobic (n prezena
oxigenului). ntr-un proces de compostarea aerobic, microorganismele descompun deeurile organice
dup cum urmeaz:
Materie organic + O2 bacterii
aerobe
celule noi +CO2+H2O+NH3+SO4
Organismele aerobe de compostare sunt: bacterii, mucegaiuri i protozoare.
Procesul de compostare are este ifluienat de urmtorii parametrii: coninutul de umiditate,
temperatura, coninutul de oxigen, raportul C/N i pH.
Coninutul optim de umiditate este de 50-60%. Sub 50% umiditate, activitatea metabolic scade.
Peste 60% umiditate, accesul oxigenului este blocat prin umplerea golurilor dintre particule i aceasta
duce la scderea temperaturii.
Compostarea este un poces exoterm cu variaii ale temperaturii n timpul procesului de
descompunere dupa cum umeaz:
- faza psihrofilic
32,7C 37,7C
- faza mezofilic
42,7C C 52,7C
- faza termofilic
67,7C C 77,7C
Cel mai bun rezultat este obinut dac faza termofilic poate fi atins dup cteva sptmni i
apoi meninut. O temperatur mai mare dect cea din faza termofilic poate inhiba activitatea biologic
i n acelai timp bacteriile patogene pot fi distruse.
Oxigenul este esenial n descompunerea aerob. Cu un nivel mai mic de oxigen, procesul de
descompunere devine anaerob, care este mult mai lent i care genereaz mirosuri. Prin rscolirea i
ventilarea compostului se poate asigura o concentraie suficient de oxigen.
Raportul carbon/azot (C/N) este o masura a conditiilor biochimice optime ce sunt ntrunite la
valori cuprinse ntre 20/1 i 40/1. Dac raportul este mai mic dect 20/1 trebuie adugat material bogat n
carbon, iar dac este mai mare de 40/1 trebuie adaugai compui bogai n azot.
Valoarea optim a pH-ului se afl n domeniul 6-8. n pimele zile ale pocesului de biodegradare,
pH-ul este mai mic de 5, deoarece se formeaz acizi organici. Apoi, pH-ul crete pe msur ce aceti acizi
sunt descompui n faza termofilic.
Compoziia biochimic influeneaz n mare msur desfurarea procesului. Materiale precum
deeuri umane, plante, deeuri alimentare sunt uor degradabile, iar materialele cu coninut ridicat de
lignin, cum ar fi scoara de copaci, lemnul, deeuri vegetale i unele produse din hrtie sunt greu
biodegradate. naintea compostrii, deeurile trebuie preprocesate n vederea separrii prii compostabile
de cea necompostabil (sticl, plastic, metale).
Co-compostarea const n compostarea simultan a dou sau mai multor fluxuri de deeuri
diferite cu deeuri de nmol sau alt material bogat n azot. Deeurile de nmol ofer umiditate i nutrieni
pentru compostare.

Compostarea n gospodriile individuale este mult practicat pentru transformarea deeurilor din
curte i a celor menajere. Aceast operaie reprezint o activitate de reducere a sursei de deeuri ntruct
materialul compostat nu ajunge n fluxul deeurilor municipale. Cele mai utilizate metode sunt
compostarea n arcuri (fig. 20.a) i compostarea n stive (fig. 20.b).
Tehnici de compostare
Cele mai utilizate metode de compostare sunt: metoda irurilor de stive (fig. 21), metoda stivei
statice (fig. 22) i compostarea n vas nchis (fig. 23). n prima metod, cunoscuta i ca metod cu
agitaie, deeul de compostat este agitat periodic pentru a se asigura accesul aerului, pentru controlul
temperaturii i amestecarea deeului. n a doua metod (static), aerul este aspirat prin stiva statica i
refulat prin alt stiv cu deeu mrunit folosit drept filtru pentru reinerea mirosurilor. Stivele n iruri
sunt lungi, n form de trunchi de piramid cu nlimea de (2-2,5) m i limea de (4,5-5,20) m la baz.
material
de acoperire

amestec de
compostare

conduct pentru aerare

surcele de lemn

a)

b)

Fig. 20. Compostarea n arcuri (a) i compostarea n stive (b).

Fig. 21. Compostarea n iruri de stive.

aer

ventilator
compost mrunit
material deeu bine
amestecat
baz poroas (surcele de
lemn sau compost mrunit)

conduct
perforat
drenare condens

stiv filtru

Fig. 22. Compostarea n stiv static.


Stivele sunt rscolite o dat sau de dou ori pe sptmn pe perioada de compostare de
aproximativ 5-6 saptamani, pentru aerare i amestecare. nainte de formarea stivelor, materialul organic
este prepocesat. Compostarea n iruri de stive necesit suprafee mari de teren. La compostarea n stive

statice, aerarea este realizat prin suflarea sau aspirarea aerului printr-un sistem perforat i flexibil de evi
de drenare.
Sistemul stivelor statice aerate const dintr-o reea de evi de aerare sau ventilare, peste care este
dispus fracia organic procesat a deeului solid municipal. nlimea stivei este de 2-2,5 m i un strat
de compost fin este asezat deasupra stivei pentru a o izola termic i a mpiedica rspndirea mirosurilor.
Aerul este introdus pentru a oferi oxigenul necesar conversiei biologice i pentru reglarea temperaturii n
stiv. Folosind senzori pentru temperatur i oxigen, sistemul poate funciona n condiii optime pentru
activitatea de compostare cu meninerea unei temperaturi suficient de ridicate pentru a distruge germenii
patogeni.
Compostarea nchis se desfoar ntr-un vas reactor nchis. Biologia acestui proces este aceeai
ca la procesul deschis. Compostarea nchis permite un control mai bun al mediului (temperatur,
umiditate, aerare) n timpul compostrii. Sistemul de compostare n vas are un timp de 14 zile pentru
compostare i 20 de zile pentru conservare, n timp ce sistemul deschis are un timp de minimum 21 de
zile pentru compostare i 30 de zile pentru conservare. Sistemul nchis necesit o suprafa de teren mai
mic. Sistemele mecanice ale vaselor de compostare sunt proiectate sa minimizeze rspndirea
mirosurilor i timpul de procesare prin controlul mediului din reactor. Costurile de capital i de exploatare
sunt mai mari.
deeu solid
pentru compostat

aer i gaze

material de compostat

aer
eav perforat

Fig. 23. Compostarea n vas nchis.

11. PIROLIZA
Piroliza reprezint descompunerea termic a compuilor organici n prezena redus a oxigenului.
Este un proces nrudit cu arderea, un proces termic n care materialele organice sunt nclzite pan la
temperaturi ridicate ntr-un mediu lipsit de oxigen.
Piroliza este un proces de distilare, este o reacie n care cldura trebuie oferit reaciei (reacie
endoterm) pentru ca aceasta s aib loc.
O reacie tipic de piroliz utiliznd celuloza este:
C 6 H10 O 5 CH 4 2CO 3H 2 O 3C

n care se produce un gaz ce conine metan (CH 4), monoxid de carbon (CO) i umiditate.
Compoziia i cantitatea produilor pirolizei pot fi variate prin controlarea parametrilor de operare
(presiune, temperatur, timp, mrimea materiei prime, combustibili auxiliari). Temperatura mai mare de
760C favorizeaz producerea gazelor precum: hidrogen, metan, monoxid de carbon i CO 2. Temperaturi
n domeniul (450-730)C conduc la formarea gudronului, mangalului i a lichidelor precum metanol, acid
acetic i uleiuri.
Deeul solid municipal este mrunit pn la dimensiunea de 10cm i apoi trecut printr-un
separator magnetic nainte de a fi introdus n reactorul de piroliz. n reactor (fig. 24), deeul trece prin

10

zona de uscare, zona de piroliz, zona de gazificare a mangalului i apoi se depune pe stratul de cenu
aflat la partea inferioar a reactorului. Amestecul de aer i abur injectat la partea inferioar a reactorului
reacioneaz cu resturile de mangal producnd cldura necesar pirolizei deeului intrat. O parte din abur
se descompune n timpul reaciei, iar restul nclzete deeul proaspt introdus. Gazele formate n reactor
sunt comprimate i transportate la o instalaie de producere a energiei electrice cu turbin cu gaze.
deeu solid

alimentator ermetic
gaze produse

zona de uscare
i prenclzire

200C

zona de piroliz

700C

zona de gazificare
a mangalului

100C

zona de cenu

plnie cenu
evacuare ermetic
cenu

aer+abur

Fig. 24. Reactor (Battelle) de piroliz.

12. DEPOZITAREA CONTROLAT A DESEURILOR (WASTE LANDFILL)


Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru eliminarea finala a deseurilor
prin depozitare pe sol sau in subteran,.
In functie de tipurile de deseuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se clasifica
dupa cum urmeaza:
depozite pentru deseuri periculoase (clasa a);
depozite pentru deseuri nepericuloase (clasa b);
depozite pentru deseuri inerte (clasa c).
Proiectarea depozitelor de deseuri
Proiectarea unui depozit de deseuri se face in functie de o serie de factori, dintre care cei
mai importanti sunt:
cantitatea si natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate se evalueaza in functie de
prognozele de dezvoltare a localitatilor;
11

caracteristicile amplasamentului in raport cu eficienta economica (dimensiuni, durata


de functionare, distanta de transport a deseurilor) si eficienta ecologica (cerinte legate de
protectia factorilor de mediu si a sanatatii umane) necesar a fi realizate;
posibilitatile de reabilitare si utilizare ulterioara a terenului se evalueaza in functie de
natura deseurilor depozitate, comportarea acestora pe perioada depozitarii, planurile de
dezvoltarea pe termen lung etc.
Alegerea amplasamentului
Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza unei
analize pluricriteriale care cuprinde:
criterii geologice, pedologice si hidrogeologice: caracteristicile si modul de dispunere a
straturilor geologice; structura, adancimea si directia de curgere a apei subterane; distanta
fata de cursurile de apa si alte ape de suprafata; starea de inundabilitate a zonei; folosinta
terenului; clasa de seismicitate; criterii legate de pericole de alunecare, tasare;
criterii climaterice: directia dominanta a vanturilor fata de asezarile umane sau alte
obiective; regimul precipitatiilor;
criterii economice: capacitatea depozitului si durata de exploatare (minimum 10 ani);
distanta medie de transport al deseurilor; necesitatea unor amenajari secundare (drumuri
de acces, utilitati etc.);
criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului si modul de incadrare in peisaj;
accesul la amplasament; existenta unor arii protejate de orice natura; existenta in zona a
unor aeroporturi, linii de inalta tensiune sau obiective militare.
Construirea depozitelor de deseuri
Un depozit de deseuri trebuie sa aiba in componenta urmatoarele instalatii si echipamente
fixe principale:

poarta de acces si sistem de paza si supraveghere;

echipament de cantarire si echipament de receptie pentru cantitati mici de deseuri;

facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator;

drumuri interioare;

zone pentru depozitarea deseurilor;

instalatii pentru tratarea levigatului, respectiv pentru colectarea si evacuarea gazului


de depozit;

garaje, ateliere si spatii de parcare pentru utilaje;

echipament pentru curatarea rotilor vehiculelor;

birouri administrative si constructii sociale.


Aceste facilitati trebuie amplasate, in functie de rolul pe care il au si de caracteristicile
specifice fiecarui depozit (marimea si tipul, perioada de operare stabilita, cantitatea de deseuri,
frecventa de transport, cerintele legale si cele ale autoritatii competente), astfel incat sa asigure o
exploatare optima.
Calea de acces si sistemul de paza si supraveghere
Proiectarea si construirea portii si a drumului principal de acces se realizeaza in functie
de o serie de factori, cum ar fi:
numarul vehiculelor de transport deseuri si frecventa cu care acestea intra in depozit,
marimea si tipul vehiculelor,
caracteristicile drumului public din care se face accesul la depozit.
Sistemul de paza si supraveghere este destinat sa impiedice patrunderea in depozit a persoanelor
neautorizate.
Sistemul de paza si supraveghere poate cuprinde:

porti si garduri confectionate din materiale corespunzatoare, prevazute cu mecanisme


sigure de inchidere si mentinute in stare buna de functionare; se recomanda o inaltime
minima a gardului de 2 m si o suprainaltare din sarma ghimpata; imprejmuirea perimetrala
12

va fi inspectata periodic de catre o persoana desemnata;

sistem video cu camere de supraveghere;

sistem de paza si securitate asigurat de persoane competente, special instruite in acest


scop;

sistem de alarmare sonora si luminoasa in caz de patrunderi neautorizate.


Componentele sistemului de securitate se stabilesc pentru conditiile specifice ale fiecarui
amplasament.
Echipamentul de cantarire
Depozitul trebuie sa fie prevazut cu echipament de cantarire atat pentru vehiculele
incarcate care intra in depozit, cat si pentru cele descarcate care parasesc depozitul. Acest lucru
se poate realiza cu ajutorul unui singur echipament de tipul platforma de cantarire, sau cu doua
echipamente montate in paralel, pe sensul de intrare, respectiv pe cel de iesire.
Platforma de cantarire trebuie sa aiba o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de
vehicule care pot fi utilizate pentru transportul deseurilor (50 tone greutate bruta). Se pot utiliza
fie platforme de cantarire la nivelul solului, incastrate in sosea, fie platforme suprainaltate la cca.
35 cm fata de nivelul solului, fixe sau mobile, acestea din urma avand avantajul ca pot fi mutate
daca este nevoie. Platformele de cantarire moderne pot fi racordate la un sistem computerizat de
inregistrare a caracteristicilor cantitative si calitative ale incarcaturii de deseuri. Pentru primirea
unor cantitati mai mici de deseuri se utilizeaza alte tipuri de echipamente specifice.
Facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator
Echipamentele pentru verificarea deseurilor sunt amplasate intr-o zona special destinata
inspectiei, prelevarii de probe si laboratorului pentru analize.
Drumurile interioare
Drumurile interioare principale au caracter semi-permanent. Deoarece caracteristicile lor
trebuie sa indeplineasca anumite standarde, construirea lor va fi bine planificata, astfel incat sa
poata fi utilizate timp cat mai indelungat, iar costurile necesare pentru noi investitii sa fie cat mai
reduse.
Drumurile interioare temporare au o durata scurta de utilizare, ele facand legatura intre
drumurile interioare principale si zona de depozitare. In general, aceste drumuri sunt construite
din deseuri de materiale de constructii aduse pentru depozitare pe amplasamentul respectiv.
Deoarece in aceste zone apar probleme de compactare si tasare diferentiata, drumurile temporare
vor fi desfiintate inainte de depunerea altor deseuri pe zonele respective.
Zonele pentru depozitarea deseurilor
Amenajarea initiala a zonelor pentru depozitarea deseurilor cuprinde doua operatii de
baza:

impermeabilizarea bazei si a marginilor depozitului;

realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului.


Impermeabilizarea depozitelor de deseuri
Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz in parte,
tinand seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:

natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate;

conditiile hidrogeologice si natura suprafetei amplasamentului;

solicitarile ce pot aparea in timpul exploatarii;

natura si caracteristicile materialului utilizat.


Sistemul de impermeabilizare trebuie sa asigure atat etanseitatea intregului depozit, cat
si:

stabilitate chimica si termica fata de deseurile depozitate si fata de solul de dedesubt


(inclusiv fata de umezeala si activitatea microorganismelor);

rezistenta mecanica la eforturile care apar in timpul constructiei si in timpul exploatarii;

rezistenta la fenomenele meteorologice (inlcusiv la inghet, la temperaturi ridicate si la


raze ultraviolete);
13

stabilitate dimensionala la variatiile de temperatura;


rezistenta la imbatranire, elasticitate suficienta si rezistenta la rupere.
Solutia de impermeabilizare trebuie sa tina seama de caracteristicile naturale ale
amplasamentului ales, si in mod special de conditiile geologice si hidrogeologice care formeaza
bariera geologica. Se considera ca bariera geologica indeplineste conditiile necesare pentru
impermeabilizare daca ea are urmatoarele caracteristici:

grosime 1 m, coeficient de permeabilitate (k) 10-7 m/s pentru depozitele de deseuri


inerte;

grosime 1 m, k 10-9 m/s pentru depozitele de deseuri nepericuloase;

grosime 5 m, k 10-9 m/s pentru depozitele de deseuri periculoase.


In cazul in care aceste conditii nu sunt indeplinite in mod natural, bariera geologica va fi
completata cu un strat de argila sau alt material natural cu proprietati echivalente.
Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din
geomembrana, geotextile si straturi de drenare, astfel incat impermeabilizarea cuvetei depozitului
va avea o structura de tipul celei prezentate in figura de mai jos.
In functie de natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate, implicit de gradul de etansare
dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin:

etansare simpla prin geomembrana;

etansare simpla prin geocompozit cu strat mineral etans;

etansare combinata cu geomembrana si material argilos;

etansare dubla cu geomembrana;

etansare combinata, dubla sau tripla, cu geomembrana si material argilos.


La partea superioara a taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorata in mod
corespunzator, pentru a face fata la solicitarile mecanice si pentru a impiedica alunecarea
acesteia.
Materialele geosintetice (geomembrane si geotextile) utilizate pentru amenajarea
depozitelor de deseuri trebuie sa aiba anumite caracteristici de baza prin care sa se asigure
indeplinirea anumitor exigente specifice:

exigente functionale legate de indeplinirea functiilor pentru care sunt utilizate;

exigente constructive legate operatiile de constructie si de amplasare in teren, care


trebuie sa nu afecteze caracteristicile functionale;

exigente de durabilitate legate de faptul ca materialul trebuie sa-si pastreze


caracteristicile functionale pe toata durata de exploatare a depozitului.
Realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului
Sistemul de drenare si evacuare a levigatului este format din:

strat de pietris;

sistem de drenuri absorbante si colectoare.


Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (panta, distanta intre conducte etc.) va
fi stabilit de catre proiectant, in fiecare caz in parte, in functie de conditiile specifice fiecarui
amplasament (relief, regimul precipitatiilor, tipul deseurilor depozitate). Zonele pentru
depozitarea deseurilor vor fi imprejmuite cu santuri de garda pentru colectarea apelor meteorice;
acestea vor fi epurate si / sau eliminate de pe amplasament impreuna cu levigatul.
Instalatiile pentru tratarea levigatului
Aceste instalatii au rolul de a aduce valorile indicatorilor caracteristici levigatului in
limite admisibile pentru evacuarea in sisteme de canalizare sau in ape de suprafata.
Caracteristicile cantitative si calitative ale levigatului variaza in timp si in functie de natura si
cantitatea deseurilor depozitate, iar proiectarea si construirea instalatiilor pentru tratare trebuie sa
tina cont de aceste aspecte.
Fiecare caz in parte necesita o evaluare proprie, alegerea variantei optime de tratare a
levigatului facandu-se in functie de:

cerintele legale referitoare la deversarea levigatului, inclusiv cele impuse de autoritatea


14

competenta;

caracteristicile cantitative si calitative ale levigatului;

alte aspecte tehnico-economice: costurile construirii unei instalatii de tratare proprii,


posibilitatea evacuarii levigatului in influentul unei statii de epurare orasenesti, costul
aplicarii diferitelor metode de tratare etc.
In general, este necesara aplicarea unor metode de tratare pentru indepartarea urmatorilor
impurificatori:

compusi organici biodegradabili si nebiodegradabili;

compusi toxici organici sau anorganici;

amoniac si ioni nitrat;

sulfuri;

compusi volatili urat mirositori;


materii solide in suspensie.
Pot fi utilizate urmatoarele tehnici de tratare:

tratare biologica: anaeroba, aeroba, aeroba prelungita pentru eliminarea azotului


(nitrificare/ denitrificare); un sistem eficient si putin costisitor care poate servi ca faza de
pretratare inaintea deversarii in influentul unei statii de epurare orasenesti este lagunarea;

tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotatie-precipitare, ultrafiltrare,


evaporare.
In anumite cazuri, in functie de scopul urmarit, pot fi aplicate si alte procedee fizico-chimice:

stripare cu aer pentru eliminarea amoniacului;

adsorbtie pe carbune activ pentru indepartarea urmelor de compusi organici;

osmoza inversa pentru eliminarea particulelor in suspensie sau coloidale, a azotului


amoniacal, a metalelor grele si a materiilor dizolvate.
In functie de conditiile locale specifice si de caracteristicile levigatului (daca acestea se
incadreaza sau nu in limitele stabilite de normele legislative in vigoare), acesta poate fi deversat
direct sau colectat local si apoi transportat in influentul unei statii de epurare orasenesti.
Instalatiile pentru colectarea si evacuarea gazului de depozit (gaz de dponie, landfill
gas)
Aceste instalatii au rolul de a asigura colectarea controlata a gazului de fermentare care
se formeaza, pentru o perioada lunga de timp, in toate depozitele ce contin deseuri
biodegradabile.
In urma descompunerii anaerobe a deseurilor se formeaza gazul de depozit (gaz de
fermentare), cu o compozitie in care predomina CH4 si CO2 si la care se adauga mici cantitati de
hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compusi organici.
Cantitatile de gaz de depozit pot varia semnificativ atat in cazul aceluiasi depozit, in timp, in
functie de o serie de parametri (varsta depozitului, tipul deseurilor depozitate, modul de operare
etc.), cat si de la un depozit la altul. Procesul de migrare a gazului din masa de deseuri este
influentat de: concentratia gazelor din sol, distributia gradientilor de presiune, proprietatile
fizico-chimice ale straturilor de deseuri, ale materialului de acoperire si ale solului. In cazul in
care gazul format nu este evacuat controlat din depozit, migrarea si acumularea acestuia pot
prezenta o serie de riscuri, printre care: pericol de incendiu prin auto-aprindere; degajare de
mirosuri neplacute si de compusi toxici (hidrogen sulfurat, compusi organo-fosforici, alte
substante organice nesaturate); afectarea componentei biologice a solului, prin reducerea
concentratiei de oxigen; pericol de explozie, prin posibila aparitie a acumularilor de gaz in
vecinatatea zonelor rezidentiale; cresterea acumularilor de gaze ce contribuie la efectul de sera.
Evacuarea controlata a gazului de depozit este necesara atat pentru evitarea aparitiei riscurilor
mai sus mentionate, cat si pentru valorificarea metanului, in cazul in care aceasta este rentabila.
Modul de evacuare a gazului de depozit depinde de conditiile specifice fiecarui depozit si de
scopul urmarit (arderea controlata a gazului sau utilizarea acestuia). De obicei se utilizeaza
15

tehnici de ventilatie pasiva puturi de gaz, drenuri de gaz, transee de ventilatie, bazate pe
migrarea gazului catre punctele cu presiune scazuta. Ventilatia activa se realizeaza prin pomparea
gazului colectat prin puturi sau drenuri; aceste tehnici sunt recomandate in cazul depozitelor
mari, in care inaltimea depunerilor depaseste 8 m. Gazul colectat este valorificat in energie
electrica, surplusul este supus unui proces de ardere controlata.
Cantitatea de biogaz produs n timp depinde de muli parametri. Vechimea depozitului de
deeuri este un factor determinant, datorit nceperii descompunerii deeului dup aproximativ 3
luni de la depozitare i ntinderii acesteia pe o durat de 20-50 ani. n primii ani de la depozitarea
deeului, rata de generare crete rapid de la 0 la 11 m3/(tonan), dup care urmeaz o reducre
continuu a acesteia. Rata de generare a biogazului depinde de temperatura intern a stratului de
deeu i n mic msur de condiiile atmosferice. Temperatura optim de producere este de (3537)C. Schimbrile sezoniere de temperatur influeneaz puin rata de generare, deoarece
reaciile de descompunere a deeurilor organice asigur o temperatur aproape constant n
decursul anului de circa 50C. Un alt parametru important este coninutul de umiditate al
deeurilor. Ideal ar fi ca acesta s rmn ntre 50 i 60% (mas). Cu ct deeul depozitat este mai
umed cu att este mai mare rata de descompunere. O umiditate mai mare a deeului, de peste
65%, conduce la producerea de cantiti importante de levigat necesitnd colectarea i
ndeprtarea acestuia. Cnd deeurile au un coninut mai mic de 30% el se va degrada mult mai
ncet deoarece activitatea microbian este inhibat. Tipul de deeuri depuse poate influena att
compoziia ct i cantitatea de biogaz produs. Deeurile organice produc n principal gaz ce
conine CH4 and CO2, fa de deeurile sintetice care pot fi inerte, ca sticla, sau produc gaze
specifice ca H2S, n cazul degradrii unor materiale plastice. Caracteristicile fizice, ca adncimea
stratului i caracteristicile chimice ca pH-ul pot influena mult rata de producere a biogazului.
Pentru obinerea produciei maxime de biogaz, stratul trebuie s fie suficient de adnc pentru a
asigura descompunerea anaerob i ph-ul trebuie s aibe o valoare apropiat de cea neutr, adic
de 6,8-7,2.
Generarea biogazului de la depozitele de deeuri solide municipale

Compoziie gaz, [% vol]

Imediat dup ce deeurile au fost depozitate, componenii organici sunt supui reaciilor
biochimice. Generarea gazelor are loc n 5 faze aa cum este ilustrat n fig. 2 [6].

Faza

Fig. 2. Fazele de generare a biogazului de la depozitele de deeuri solide municipale [6].


16

Prima faz este faza de ajustare iniial, n care componenii organici biodegradabili ai
deeurilor sunt supui descompunerii de ctre bacterii n condiii aerobe (datorit nglobrii unei
anumite cantiti de aer n stratul de deeu). Aceast reacie este similar cu arderea pentru c
produii formai sunt CO2 i vapori de ap.
n cea de-a doua faz, denumit faza de tranziie, oxigenul este consumat n totalitate i
ncepe descompunerea anaerob.
n faza a III-a, faza acid, activitatea bacteriilor nceput n faza a doua se intensific
producnd o mare cantitate de acizi organici i o cantitate redus de H2. n prima etap, bacteriile
fermentative hidrolizeaz compuii cu mas molecular mare (celuloz, amidon, pectina, lipide,
polimeri, proteine) n compui cu molecule mai mici ce pot fi folosite de microorganisme ca
surs de energie. n a doua etap, etapa acidogenez, bacteriile convertesc compuii rezultai n
prima etap n compui cu mas molecular i mai mic, ca acidul acetic (CH3COOH), acidul
propionic, acidul butiric i etanolul. Gazele generate n aceast faz sunt: NH3, H2S, CO2. Reacia
reprezentativ este:
C6 H12O6 2C2 H 5OH 2CO2

(glucoza)(etanol)
Faza a IV-a este faza metanogen, n care se formeaz metanul sub aciunea bacteriilor
metanogene, fie prin descompunerea acizilor n CH4 i CO2, fie prin reducerea CO2 cu H2. n
aceast faz pH-ul crete la valori cuprinse n domeniul 6,8-8. Principale reacii sunt:
CH 3COOH CH 4 CO2
CO2 4 H 2 CH 4 2 H 2O

Faza a V-a este faza de maturare. Deoarece apa se infiltreaz prin stratul de deeu, o
parte a materialului biodegradabil ce nu era mai nainte disponibil va fi convertit.
Compoziia tipic a gazului de la depozitele de deeuri este dat n tabelul 1.
Tab. 1. Compoziia gazului generat de depozitele de deeuri solide municipale [6].
Component
Participaie volumic
(raportat la starea
anhidr)
Metan
45-60
Dioxid de carbon
40-60
Azot
2-5
Oxigen
0,1-1
Hidrogen
0-0,2
Amoniac
0,1-1
Monoxid de carbon
0-0,2
Mercaptani, hidrogen sulfurat, benzopirol,
0,01-1
Conversia anaerob a deeurilor dolide municipale poate fi descris la modul general de
reacia:
4a b 2c 3d

C a H b Oc N d

4a b 2c 3d
4 H 2O
CO2 dNH 3
8

unde termenul CaHbOcNd reprezint compoziia molar a materiei prezente n deeu la nceptul
descompunerii.
17

Estimarea emisiei de metan de la depozitele de deeuri


De estimarea emisiilor de metan de la depozitele de deeuri solide municipale s-au ocupat
cercettori din diferite ri. Cele mai multe ncercri au fost ndreptate spre estimarea emisiei de
gaz de la depozitele de deeuri pentru extracia i utilizarea ca surs regenerabil de energie.
Aceste metodologii pot fi folosite i la estimarea emisiilor de gaze cu efect de ser de la
depozitele de deeuri.
Metodele folosite n literatura de specialitate includ pe cea mai simpl, bazat pe bilanul
masic, denumit i metodota implicit (dezvoltat de Bingemer i Crutzen [1]), metoda
stoechiometric, metoda triunghiular i metoda LandGEM.
Metodologia dezvoltat de Bingemer i Crutzen este folosit de ghidurile IPCC [9] ca
metodologia implicit pentru estimarea emisiilor de metan de la depozitele de deeuri solide
municipale. Formula de calcul este:
16
R 1 OX [tone/an]
12

QCH 4 MSWT MSWF MCF DOC DOC F F

unde:
MSWT = cantitatea total de deeuri solide municipale generat, tone/an;
MSWF = fracia de deeuri solide municipale generate ce se depune. Se consider c
numai 91% din deeurile generate se depoziteaz. Restul de 9% se recicleaz, se arde la locul de
generare i la locul de depunere sau nu ajunge la depozit datorit ineficienei sistemului de
management al deeurilor;
MCF factor de corecie a metanului. Depinde de metoda de depozitare i adncimea
depozitului. Pentru depunere neacoperit i adncime sub 5m, IPCC recomand valoarea 0,4;
DOC fracia de carbon organic degradabil. Depinde de compoziia deeurilor i variaza
de la un ora la altul. Se determin cu relaia:
DOC 0,4 A 0,17 B 0,15C 0,3D

n care A - coninutul de hrtie, carton i textile, %;


B coninutul de frunze, iarb, %;
C - coninutul de fructe i legume, %;
D - coninutul de lemn, %.
DOCF fracia de carbon organic degradabil ce este convertit n biogaz. Se calculeaz
cu relaia:
DOC F 0,014t 0,28

n care:
t este temperatura din zona anaerob a stratului de deeu, C. Se consider c n zona
anaerob a stratului de deeuri, temperatura are valoarea constant de 35C;
F fracia de metan n gazul de depozit. Se consider egal cu 0,5;
R fracia de metan recuperat;
OX factorul de oxidare a metanului. Se consider c la partea superioar a stratului de
deeuri, unde este prezent oxigenul are loc oxidarea metanului. Acest factor nu este acceptat n
mod unanim i prin urmare poate fi considerat egal cu zero.
18

Garajele, atelierele si spatiile de parcare pentru utilaje


Aceste dotari sunt necesare pentru a asigura buna functionare a echipamentelor mobile utilizate
pentru operarea depozitului de deseuri.
Echipamentele mobile cuprind in general:
- buldozere pot fi dotate cu diferite tipuri de lame si senile profilate pentru deplasarea,
omogenizarea si compactarea deseurilor; sunt utilizate atat pentru depozitarea efectiva a
deseurilor, cat si pentru alte activitati de mentinere a bunei functionari a depozitului;
- ncarctoare;
- compactoare cu role;
- screpere;
- excavatoare hidraulice.
n fig. 25 este prezentat o seciune printr-un depozit de deeuri.
conduct pentru extragerea gazuluide depozit
sol
geomembran

strat argil compactat


conduct colectare
ap de suprafa

strat transport gaze

membran
filtrant

deeu strat pietri


transport levigat

geomembran
conduct colectare levigat

strat argil compactat

Fig. 25. Seciune printr-un depozit de deeuri.

19

fundaie