Sunteți pe pagina 1din 1

APARTENENTA LA SPECIE- MOARA CU NOROC

Pentru a demonstra apartenenta la specia nuvela (realist) psihologica vom selecta opera Moara cu noroc
de Ioan Slavici.
Slavici este nuvelist al Perioadei Marilor Clasici. Opera sa reflecta principiile societatii literare Junimea prin
impunerea unei creatii originale, oglindirea unor aspecte ale lumii moderne contemporane, valorificarea mentalitatii
traditionale si imbinarea eticului si esteticului in literatura. Nuvela Moara cu Noroc face parte din volumul Novele
din popor , care marcheaza debutul editorial al autorului, in anul 1881.
Nuvela este o specie epica mai ampla decat povestirea, dar cu o constructie mai redusa fata de roman, cu un
singur fir narativ, in care accentul cade pe personaj si pe situatiile sau atitudinile conflictuale pe care acestia le
dezvolta. Nuvela psihologica muta conflictul din exterior in constiinta personajului, urmarnd dinamica psihicului
omenesc (Realismul este un curent literar artistic aparut la mijlocul secolului al XIX lea ca reactie a romantismului si
care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate.)
Un prim argument ar fi faptul ca spatiul si timpul sunt bine delimitate , indicii spatiali si temporali fiind precizati,
aparand toponime reale, care creeaza sentimentul de veridicitate: Arad, Oradea, Ineu. Actiunea se desfasoara pe
parcursul unui an, intre 2 repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Paste.
Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a III-a de catre un narator omniscient, omniprezent
(perspectiva fiind dindarat). Teza morala a nuvelei il pune pe narator uneori in situatia de implicat, realismul lui Slavici
fiind nu doar psihologic ci si epic. Aceasta este sustinuta prin partiturabatranei care nu are nume pentru ca are valoare
de simbol, reprezinta constiinta supraindividuala si indeamna la chibzuinta si cumpatare.
Tema unei poere este in legatura cu orizontul social si cultural al lumii in care a fost scrisa, societatea
ardeleneasca de la sfarsitul secolului al XX lea in care apar relatiile de tip capitalist si este in stransa rezonanta cu
viziunea despre lume a autorului. Astfel, problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective.
->Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea individlui de a-si schimba destinul.
->Din peerspectiva moralizatoare, prezinta consecintele dramatice le setei de inavutire.
->Din perspectiva psihologica, opera surpinde conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte pe cat de
puternica, pe atat de contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se impogati alaturi de
Lica, pe de alta parte, astfel fiind prezentate tensiunile interioare ale individului, analizandu-se tema, obsesia etc..
Viziunea despre lume este configurata de teze morale si principii etice ferme care definesc lumea patriarhala,
purtatorul de cuvant fiind batrana.
Specifice undei opere realiste de analiza psihologica sunt tehnica monologului interior de factura
traditionalista care reda gandurile personajului (cap IV), monologul interior adresat (Ghita vorbeste cu sine,
imaginand-o pe Ana ca interlocutor) adica tehinca stilului indirect liber, marca a prozei psihologice din secolul XIX
tehinca detalului revelator.
Simetria incipitului exabrupto cu finalul inchis se realizeaza prin descrierea drumului . Simbolistica initiala se
completeaza, in final, cu motivul destinului implacabil ( asa le-a fost dat ) si sugestia drumului vietii care continua:
Apoi ea lua copiii si pleca mai departe. O particularitate a nuvelei o reprezinta faptul ca focalizeaza atentia aspura
unui singur personaj. Acesta este realizat intr-o viziune realista adica tipic im imprejurari tipice.
Nuvela debuteaza cu un precept moral izvorat din intelepciunea batraneasca rostit de mama soacra, ce are in
nuvela, rolul corului dein tragedia antica greaca. In expozitiune, se descrie drumul care merge la Moara cu noroc.
Aparitia lui Lica Samadaul la carciuma (intriga), un personaj ciudat, seful porcarilor, tulbura exhilibrul familiei.
In desfasurarea actiunii, Ghita este dezumanizat, fiind stapanit din ce in ce mai mult de bani, devenind
complicele lui Lica, acesta incercand sa ii fure sotia. In punctul culminant, Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale in momentul in care isi arunca sotia drept momeala in bratele lui Lica, care neputand sa-I reziste si dominata
de dorinta de razbunare, ise daruieste. Aceasta este ucisa de Ghita, care la randul lui este ucis de Raut. Lica, pentru a
nu fi gasit viu de Pinte, se sinucide. Denodamantul este tragica, carciuma fiind mistuita de un incediu din care
supravietuiesc doar batrana si copii.
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Ghita este cel mai complex
personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Lica ramane
egal cu sine, un om rau si primejdios. In schimb, Ana sufera transformari interioare, care ii ofera scriitorului
posbilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.
Deoarece este o specie epica de intindere medie, cu un singur plan narativ un conflict consolidat, o intriga
bine evidentiata si cu personaje puternic conturate, unele dintre ele complexe, opera literara Moara cu noroc de
Ioan Slavici este o nuvela. Introspectia si observatia psihologica, timpul si spatiul bine definit, tendinta spre obiectivare
so sobrietatea stilistica fac opera sa fie o nuvela psihologica realista.