Sunteți pe pagina 1din 59

LUCRARE DE LICENTA

F RAC T U RA D E F E M U R

FRACTUR
Fractura este o ntrerupere a continuitii unui os
rezultat n urma unui traumatism sau a unei
suprasolicitri;
MECANISM DE PRODUCERE
fracturi ale oaselor sntoase, dup un
traumatism important (frecvent)
fracturi ale oaselor bolnave (datorit scderii
rezistenei osului)
fracturi de oboseal (ncrcri mecanice
repetate)

1. FRACTURI - MECANISM DE
PRODUCERE: FRACTURILE
INDIRECTE
dup energia traumatismului, fracturile pot fi:
fracturi produse prin traumatisme de mic energie
fracturi produse prin traumatisme de mare energie
dup locul de aplicare a traumatismului, fracturile pot fi:
prin mecanism direct:
au traiectul situat la locul de impact al forei mecanice
traiectul este transversal (energie mic) sau cominutiv (energie
mare)
prin mecanism indirect: fora aplicat poate determina la
nivelul punctului slab al osului:
compresie (explozii longitudinale, tasri)
flexie (rezult traiect transversal sau fractur cu al treilea fragment)
torsiune (rsucire)
traciune (smulgere)

2. FRACTURI - MECANISM DE PRODUCERE:


FRACTURA DE OBOSEALA, FRACTURA
OASELOR BOLNAVE.
FRACTURILE DE OBOSEAL
sunt determinate de ncrcri mecanice
repetate avnd o intensitate mic
exemplu: fractura metatarsienelor la militarii ce
efectueaz maruri prelungite
fracturile sunt frecvent fr deplasare i dificil
de diagnosticat
identificarea fracturii se poate face cu ajutorul
tomografiei computerizate sau RMN
scintigrafia osoas poate fi util n diagnosticul
acestor fracturi

FRACTURILE OASELOR BOLNAVE


sinonime: fractur patologic, fractur pe os
patologic
apar la un traumatism minor
se datoreaz scderii rezistenei oaselor cu
diferite cauze
fractura este iminent cnd leziunea litic a
erodat peste 50% din corticala osoas
este recomandabil ca osteosinteza s se fac
nainte de fractur, pentru a o preveni
metastazele sunt cea mai frecvent cauz
dar exist multe alte cauze ce pot fragiliza osul
cauze de fracturi pe os bolnav:

3. ANATOMIA PATOLOGICA A
FRACTURILOR: FRACTURA COMPLETA,
SEDIUL FRACTURILOR.
Leziunile osoase se definesc prin:
sediul fracturii
traiectul fracturii
deplasarea fragmentelor fracturare
SEDIUL FRACTURII
unui os lung i se disting: diafiza, dou metafize
i dou epifize
sediul este important pentru diagnostic,
prognostic i tratament

4. ANATOMIA PATOLOGICA A FRACTURILOR:


DESPRE TRAIECTUL FRACTURAR, DEPLASRI
SI CLASIFICAREA FRACTURILOR.
Fracturile pot avea diferite traiecte iar tratamentul trebuie
individualizat n funcie de traiect.
DEPLASAREA FRAGMENTELOR FRACTURARE
Stabilitatea fracturilor
stabilitatea fracturilor reprezint un concept fundamental pe care
se bazeaz alegerea metodei de tratament
dac reducerea obinut prin manevre ortopedice se poate menine
dup terminarea manevrelor - fractur stabil
dac fractura se deplaseaz din nou dup reducere este considerat
instabil
sunt considerate stabile fracturile transversale i oblic scurte
sunt considerate instabile fracturile oblic lungi, spiroide,
cominutive, bifocale sau fracturi cunoscute ca instabile (ex:
fracturile antebraului, indiferent de traiect)

5. ANATOMIA PATOLOGICA A FRACTURILOR: LEZIUNILE


PRILOR MOI.

Periostul
Muchii, fasciile, tendoanele
Vasele i nervii
Leziunile tegumentare

6. SIMPTOMELE FRACTURILOR: SEMNELE GENERALE.

Simptome
o durere exacerbat de mobilizare
o impoten funcional (relativ n fracturile incomplete i
total n fracturile deplasate)
Semne generale
Minore
indispoziie general,
febr traumatic

Majore (n traumatismele de mare intensitate):


oc traumatic
oc hemoragic

7. SIMPTOMELE FRACTURILOR: SEMNE


LOCALE DE PROBABILITATE SI SIGURAN,
(ENUMERARE, COMENTARII)
Semnele locale
Semne de probabilitate:
deformarea regiunii
scurtarea segmentului afectat
echimoz tardiv
durere vie, n punct fix la presiunea n axul osului fracturat sau la
micarea pasiv a segmentului fracturat imprimat de examinator

Semne de siguran:
mobilitatea anormal dintre fragmentele osoase
crepitaia osoas
netransmisibilitatea micrii (se observ activ i pasiv)
ntreruperea continuitii osoase sesizabil la palpare dac osul n
cauz are un sediu superficial (ex: clavicula, tibia)

8. EXAMENUL RADIOGRAFIC: REGULI


TEHNICE, DESCRIERE RADIOGRAFICA.
RADIOGRAFIA STANDARD
se vor efectua minim dou incidene avnd ntre ele un unghi de
90 (fa i profil); uneori sunt necesare i incidene speciale n
funcie de localizarea fracturii
se vor prinde pe film cele dou articulaii, proximal i distal de
fractur
cnd exist dubii se vor face radiografii comparative ale celor
dou membre
unele traiecte de fractur sunt dificil de descoperit imediat
dup traumatism, (ex: fractura de scafoid); pentru a evita o
greeal se vor repeta radiografiile la 10-14 zile dup accident
radiografiile trebuie s fie de bun calitate; n caz contrar se
solicit o reevaluare radiologic.

9. VINDECAREA FRACTURILOR:
OSIFICAREA INDIRECTA: DEFINIIE SI
FAZA INFLAMATORIE.
OSIFICAREA INDIRECT este caracteristic reparaiei
osului tubular (diafize) n absena unei fixri chirurgicale
ferme, cu compactare (dac osul fracturat a fost fixat rigid,
vindecarea are loc prin osificare direct).

Osificarea indirect se realizeaz


parcurgndu-se urmtoarele etape:
Distrucie i hematom fracturar
Inflamaie

10. VINDECAREA FRACTURILOR:


OSIFICAREA INDIRECTA: DEFINIIE SI
FAZA CALOSULUI PROVIZORIU.
Formarea calosului fibros
procesul dureaz aproximativ o lun
celulele se difereniaz n osoase, cartilaginoase i fibroase
osul necrozat este eliminat de osteoclaste
hematomul este nlocuit de o reea de fibre de colagen i ncepe mineralizarea
calosul fibros are rezistena att ct s menin n poziie capetele osoase,
fracturate

Consolidarea (formarea calosului osos primitiv)


procesul dureaz cteva luni
calosul fibros se transform n esut osos lamelar
esutul osos rezultat are rezisten sczut i nu poate face fa la
suprancrcri mecanice
lamelele osoase nu sunt orientate dup liniile de for
vascularizaia ncepe s se normalizeze

11. VINDECAREA FRACTURILOR:


OSIFICAREA INDIRECTA: DEFINIIE SI
FAZA DE REMODELARE.

Remodelarea (formarea calosului


osos matur)
n luni - ani traveele osoase se
orienteaz dup liniile de for

12. VINDECAREA FRACTURILOR:


OSIFICAREA DIRECTA SI REPARAIA
OSULUI SPONGIOS.
OSIFICAREA DIRECTA
este caracteristic reparaiei osului spongios
apare i la osul diafizar n cazul n care s-a
practicat stabilizarea focarului de fractur
printr-o osteosintez ferm
se formeaz de la nceput esut osos matur,
lamelar, orientat dup modelul biomecanic al
osului
fa de osificarea indirect lipsete etapa
calosului osos primitiv

13. COMPLICAIILE FRACTURILOR:


GENERALE IMEDIATE

OCUL TRAUMATIC
fracturile produse prin traumatism de mare energie se asociaz
adesea cu oc traumatic ce poate pune n pericol viaa
pacientului

OCUL HIPOVOLEMIC
apare n fracturile cu leziuni arteriale i pune n pericol viaa
pacientului
este prezent i n fracturi fr leziuni arteriale: de exemplu n
fracturile diafizei femurale hematomul ce se acumuleaz la
nivelul focarului de fractur este foarte voluminos (peste un litru
de snge) i poate genera oc hipovolemic la pacieni tarai ce
nu pot compensa eficient acest dezechilibru hemodinamic

SINDROMUL DE STRIVIRE
apare dup compresiunea muscular
prelungit
substratul celular al leziunii este reprezentat de
creterea permeabilitii membanare cu
alterarea pompei ionice
clasic diagnosticul se pune pe baza:
rabdomioliz
mioglobinurie
insuficien renal
sindromul de strivire poate fi agravat de un
sindrom compartimental
tratamentul va trebui s fie instituit att
sistemic ct i local

AGRAVAREA ALTOR BOLI


afeciuni la nivelul aparatului respirator
afeciuni la nivelul aparatului uro-genital
complicaii cardio-vasculare
evidenierea unui diabet latent
apariia unui delirium tremens
tulburri psihice

EMBOLIA GRSOAS
apare la politraumatizai sau la pacieni cu fractur de femur
semnele evocatoare de embolie grsoas apar la 48 de ore de la
traumatism:
insuficien respiratorie ce se traduce clinic prin tahipnee,
cianoz, expectoraie mucoas sau sanguinolent iar radiografic
prin opaciti floconoase bilaterale (aspect radiografie de fulgi de
zpad")
se asociaz frecvent semne neurologice minore: iritabilitate,
dezorientare, cefalee frontal, fotofobie
semne neurologice majore: tulburri grave ale strii de contient,
convulsii i com profund
semne mai puin caracteristice: febr inexplicabil cu anemie,
tulburri de coagulabilitate, semne oculare gazometria arat
hipoxemie major
globulele de grsime pot fi prezente n urin
tratamentul se bazeaz pe ameliorarea oxigenrii de la nivel
respirator pn la nivel celular

TROMBEMBOLIA
fractura determin tulburri de coagulare ce duc la
apariia trombozei venoase profunde
eliberarea acestor trombi n circulaie poate duce la
insuficien respiratorie acut sau moarte subit
imobilizarea este un factor favorizant al producerii
trombozei venoase profunde
diagnosticul se poate face prin:
venografie
scintigrafie cu fibrinogen marcat
ultrasonografie
pletismografie
RMN
profilaxia acestei afeciuni trebuie fcut de rutin

14. COMPLICAIILE FRACTURILOR: FRACTURA


DESCHISA.

FRACTURA DESCHIS l INFECIA


infecia (osteita) este de obicei o
consecin a fracturii deschise
fractura este considerat deschis
atunci cnd focarul comunic cu
exteriorul printr-o plag
apare n 7% dintre fracturi (gamba fiind
cel mai afectat)

Mecanisme prin care se produce


deschiderea:
Direct
Indirect

Clasificarea fracturilor deschise (Gustilo):


tip I: (60%) traumatism minim, fractur simpl,
plag mai mic de 1 cm
tip II: (30%) traumatism mediu, fractur cu
oarecare cominuie, plag mai mare de 1 cm prin care
uneori au ptruns n focar corpi strini
tip III: (10%) traumatism important

Diagnostic:
prezena semnalelor locale de fractur i existena unei plgi

comunicarea focarului de fractur cu exteriorul este evident


cnd:
prin plag se observ un fragment osos
se scurge snge amestecat cu bule de grsime (din canalul
medular)
plaga corespunde topografic focarului de fractur
comunicarea poate fi constatat n timpul prelucrrii
chirurgicale

Evoluia fracturii deschise este mai grav dect a


fracturii nchise datorit:
evacuarea hematomului fracturar prin plag
existena corpilor strini, a esuturilor moi devitalizate
posibilitatea apariiei infeciei

15. COMPLICAIILE FRACTURILOR: ANOMALIILE


CONSOLIDRII (INTARZIEREA IN CONSOLIDARE
SI PSEUDARTROZA)
NTRZIEREA N CONSOLIDARE
apare atunci cnd vindecarea nu s-a desvrit n
intervalul mediu de timp necesar pentru un anumit tip de
fractur
diagnosticul clinic al acestei complicaii se bazeaz pe
persistena mobilitii anormale n vechiul focar de
fractur dup ce intervalul de timp mediu necesar pentru
vindecarea unei fracturi la acest nivel a fost depit
mobilitatea focarului de fractur este dureroas
radiografia arat calus incipient: estomparea focarului
sau apariia primelor travee osoase cu aspectul de fum
de igar"

PSEUDARTROZA
formarea calosului a euat n intervalul maxim de
timp n care o fractur cu acest sediu se vindec
Cauzele pseudartrozelor sunt:
Locale
Generale

Clasificarea anatomopatologic :
pseudartroza fibrosinovial
pseudartroza fibroas
pseudartroza flotant

16. COMPLICAIILE FRACTURILOR: ANOMALIILE


CONSOLIDRII (CALOSUL HIPERTROFIC SI
CALOSUL VICIOS)
CALUSUL HIPERTROFIC
este calusul definitiv, cu un volum neobinuit de
mare
este o complicaie mecanic i apare de obicei la copil
mai des apare dup fracturile de clavicul
adesea este mascat de musculatura nconjurtoare
i este complet asimptomatic
uneori calusul determin compresiuni ale
formaiunilor vecine (tendoane, vase, nervi, piele),
blocaje ale micrilor articulare sau prejudicii
estetice

CALUSUL VICIOS
reprezint vindecarea unei fracturi cu persistena
uneia dintre deplasrile iniiale
termenul de vicios nu se refer de fapt la formarea
calusului ci la un defect al tratamentului n sensul unei
reduceri imperfecte
persistena unor deplasri rmne uneori fr consecine
ca n cazul translaiei (sunt bine tolerate)
sunt ru tolerate angulaiile de peste 15 - 20 i
decalajele
localizarea lor la membrul inferior (portant, de sprijin)
conduce n timp la instalarea artrozelor n articulaiile
vecine
este mai des o consecin a tratamentului ortopedic
indicat n fracturi instabile

17. TRATAMENTUL FRACTURILOR: PRIMUL AJUTOR.

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI


este deosebit de important deoarece dac este incorect
conduce la ntrzierea vindecrii i apariia complicaiilor
trebuie organizat prin instruirea prealabil a unor persoane
nespecializate
const n:
degajarea corect a bolnavului cu evitarea unor micri
care pot produce complicaii (exemplu: evitarea flexiei n
traumatismele coloanei vertebrale)
refacerea aproximativ a anatomiei regiunii prin
traciunea n ax
imobilizarea provizorie, care n aceast etap este de cele mai
multe ori improvizat: se utilizeaz mijloace avute la ndemn
(bee, scnduri, cartoane, u)

PRIMUL AJUTOR LA NIVELUL UNITII MEDICALE PRIMARE


Este acordat de persoane specializate la nivel de dispensar i
const n:
administrarea unui calmant
reducerea aproximativ prin traciune n ax
imobilizare provizorie corect a fracturii
toaleta primara a plgii i pansament n cazul fracturii deschise
seroprofilaxie antitetanic (fractur deschis)
garou n cazul leziunilor vasculare ce pun n pericol viaa (ora
aplicrii garoului va fi menionat pe biletul de trimitere)

TRANSPORTUL BOLNAVILOR CU FRACTURI


transportul se face cu ambulana
n poziie eznd pentru fracturile membrului superior
pe targa pentru fracturile coloanei sau membrului inferior

18. TRATAMENTUL CONSERVATOR AL


FRACTURILOR: METODA ORTOPEDIC
PUR.

METODA ORTOPEDIC PUR


Este indicat n cazul fracturilor stabile sau fr deplasare
timpul 1: reducerea fracturii deplasate
anestezie adecvat, care nltur durerea i spasmul
reducere prin extensie, contraextensie i manipulare n focar
pentru reducere se pot folosi dispozitive de traciune
timpul 2: imobilizarea fracturii
se face cu ajutorul aparatului gipsat
aparatul gipsat va respecta urmtoarele reguli:
s bine mulat dar nu constrictiv
s cuprind o articulaie deasupra i alta sub focarul de fractur
s fie aplicat n poziie funcional
s lase extremitile libere
timpul 3: reeducarea funcional

19. TRATAMENTUL CONSERVATOR AL


FRACTURILOR: METODA EXTENSIEI
CONTINUE

METODA EXTENSIEI CONTINUE


este indicat n fracturile instabile (oblice lungi, spiroide sau cominutive)
reducerea se obine n timp
se face printr-un sistem compus din broa i potcoav, cablu, scripei,
greuti
contraextensia se face prin nclinarea patului bolnavului
pot fi necesare manipulri n focar cu benzi circulare sau sculei cu nisip
variante:
extensia continu clasic pe atel Braun-Bohler
extensia continu n suspensie tip Rieunau
combinarea extensiei continue cu aparatul gipsat: dup reducerea
fracturii prin extensie continu n primele 14-21 zile, imobilizarea se va continua
cu aparatul gipsat
traciunea bipolar se face prin broe transosoase deasupra i dedesuptul
focarului de fractur care sunt nglobate n ghips

20. TRATAMENTUL CONSERVATOR AL


FRACTURILOR: METODA
TRATAMENTULUI FUNCIONAL.

METODA TRATAMENTULUI FUNCIONAL


se bazeaz pe principiul abandonrii fracturii n
scopul salvrii vieii
permite mobilizarea bolnavului n absena
tratamentului fracturii

21. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL FRACTURILOR:


INDICAIA METODEI.
Tratamentul chirurgical n fracturi vizeaz restabilirea
continuitii osului fracturat prin fixare cu ajutorul unor
implante metalice (OSTEOSINTEZ)

INDICAIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL


Indicaii absolute:
fracturile ireductibile
fracturile intraarticulare deplasate la adult
fracturile asociate cu leziuni vasculare
Indicaii relative:
fracturi cu deplasare secundar
fracturile osului bolnav
fracturi cunoscute ca dificil de tratat cu metode nchise (antebra,
Monteggia, Galeazzi, col femural)
asocieri fracturare (fracturi, etajate, polifracturi)

22. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL


FRACTURILOR: MATERIALUL PENTRU
OSTEOSINTEZA.
ALEGEREA MATERIALULUI DE FIXARE
materialul de osteosintez (implantul metalic) va fi
adaptat fracturii i procesului de consolidare n
funcie de anumite principii mecanice; se folosesc:
uruburi, i plci nurubate
tije centromedulare simple sau blocate
lame plci, uruburi dinamice (DHS, DCS)
fixatorul extern: indicat n fracturile deschise; fixarea se
face prin fie plasate deasupra i sub focarul de fractur
care sunt conectate extern
gama implantelor este foarte larg: implantele sunt
adaptate diferitelor tipuri de fracturi i sunt
permanent modernizate!

23. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL


FRACTURILOR: TEHNICILE
CHIRURGICALE.
TEHNICA DE IMPLANTARE
osteosintez cu focar deschis
incizie de abord a focarului, eliberarea fragmentelor fracturare, reducerea i
fixarea acestora
permite reducerea anatomic dar crete riscul de devascularizare sau infecie

osteosintez cu focar nchis


reducerea ortopedic a fracturii urmat de introducerea unor implante metalice
(broe, tije) fr deschiderea focarului de fractur (sub control Roentgen TV)
prezerv hematomul fracturar (minim invaziv)
implic expunerea crescut la radiaii pentru chirurg i pacient

24. FRACTURILE BAZINULUI: MECANISMUL DE


PRODUCERE, PRINCIPII DE TRATAMENT IN
FRACTURILE DE BAZIN.

MECANISM DE PRODUCERE
Compresiune sagital (n sens antero-posterior): fora se
exercit dinainte-napoi tinznd s deschid bazinul
transversal
dac fora traumatic este mic rezult o entors pubian, o
fractur dubl anterioar, uni sau bilateral fr deplasare, sau o
disjuncie a corpurilor pubisului de pn la 2,5 cm; la partea
posterioar a inelului pelvin leziunile sunt nensemnate (leziune stabil
tip A)
dac fora traumatic este important disjuncia este mai mare
de 2,5 cm, cele 2 hemibazine se ndeprteaz anterior (ca o carte
deschis")
leziunile complexului sacroiliac posterior sunt minime
fractura de bazin este n acest caz rotaional instabil dar vertical
stabil (leziune tip B)

Compresiunea lateral: fora se exercit transversal


dac fora traumatic este mic rezult o fractur minor, stabil a ramurilor
ischiopubiene
dac fora este mare anterior se produce o nclecare a corpurilor pubisuiui
i diametrul transversal al bazinului se micoreaz (ca o carte nchis")
fractura este rotaional instabil dar vertical stabil (leziune tip B)

Forfecare: impact vertical i asimetric (cdere cu sprijin pe


ischioane sau pe taloane)
anterior leziunile constau dintr-o disjuncie pubian sau o fractur a ramurilor
ilio i ischiopubiene; posterior, leziunea cea mai frecvent este disjuncia
sacroiliac; deplasarea const ntr-o ascensiune a hemibazinului
la instabilitatea rotaional se adaug i o instabilitate vertical datorit rupturii
complexului sacroiliac posterior (leziune tip C)

Fracturi care nu ntrerup continuitatea inelului (parcelare) se


produc prin:
oc direct: cdere clare, fractura aripii iliace prin lovire
smulgere: smulgerea inseriilor tendinoase de pe spina iliac antero-superioar

TRATAMENT
primul ajutor: bolnavul va fi
imobilizat pe o targa cu
genunchii uor flectati i
membrele inferioare legate
ntre ele; se vor administra
calmante
la spital: tratamentul va fi n
funcie de starea general; n
situaia unui politraumatism
leziunile vitale vor avea
prioritate

25. FRACTURILE COLOANEI: ENUMERAI


MECANISMELE INDIRECTE DE PRODUCERE.

MECANISM DE PRODUCERE I ANATOMIE


PATOLOGIC
mecanism direct: rar, de exemplu prin proiectil
mecanisme indirecte:
hiperflexia
compresiunea
hiperextensia
forfecarea

LEZIUNILE PARTILOR MOI.


In timpul sau dupa fracturarea unor oase, se produc
leziuni ale partilor moi, fie prin agentul cauzal, fie prin
fragmentele ascutite ale oaselor fracturate. Pot fi lezati
muschii tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea
muschilor si a tendoanelor duce la tulburari de miscare.
Lezarea oaselor poate determina tulburari extrem de
rare, intrucat daca sunt lezate oase mari, se pot produce
hematoame locale, uneori pot lua nastere chiar necroze
si cangrene, prin neirigarea tendonului asigurata de
vasul respectiv. Leziunile nervoase pot provoca aparitia
unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona respectiva.
Lezarea pielii creaza a fractura deschisa.

FRACTURI:
Fracturi inchise cand segmentele osoase
sunt acoperite cel putin de piele.
Fracturi deschise in care pielea a fost
lezata si osul ajunge in contact cu
exteriorul. In acest caz se poate infecta,
poate apare un proces septic de osteita sau
chiar osteomielita care intarzie vindecarea
sau poate da nastere unor complicatii,
distrugeri osoase, calus vicios,
pseudoartroze.

Fracturareprezintaintreruperea sau
discontinuitatea la nivelul unui osca urmare
a unui traumatism. In timp ce majoritatea
fracturilor suntrezultatul unei forte de
impact sau a stresului, acestea pot apare si
ca rezultat al unor conditii medicale care
slabesc oasele cum esteosteoporoza, unele
tipuri de cancer sau osteogenezis imperfecta
atunci cind fractura este denumita
patologica.

Fracturile sunt clasificate in


diferite tipuri, in medicina
ortopedica:

Fractura inchisa - simpla


Fracturile multifragmentare sau contaminate
Fractura cu dislocare sau cu angulatie
Alte tipuri de fracturi cuprind:
-fractura completa in care fragmentele osoase sunt separate
total
- fractura incompleta in care fragmentele osoase mentin partial
contactul intre ele
- fractura lineara care este paralela cu axa lunga a osului
- fractura transversa care este perpendiculara cu axa lunga a
osului
- fractura oblica care este diagonala pe axa lunga a osului
- fractura spirala in care un fragment osos este torsionat
- fractura compactata in care capetele osoase sunt telescopate
unul in altul
- la copii datorita periostului gros apare fractura corticalei
numai de partea convexa a osului, cele doua fragmente
fracturate raminind in continuitate - fractura in lemn verde.

Vindecarea osului

Procesul natural de vindecare a


fracturii incepe cind osul lezat
si tesuturile inconjuratoare
singereaza si formeaza un
hematom. Singele coaguleaza
pentru a forma un cheag situat
intre fragmentele fracturate. In
citeva zile cresc vase de singe
in hematom, aducind fagocite
in aceasta zona, care vor
inlatura progresiv materialul
non-viabil. Vasele de singe
aduc si fibroblaste in peretii
vaselor care se vor multiplica si
produce fibre de colagen.
Astfel cheagul de singe este
inlocuit de o matrice de
colagen. Consistenta rugoasa a
colagenului permite
fragmentelor sa nu se
deplaseze.

Cauze si factori de risc pentru


fractura
In functie de osul fracturat
fractura poate fi:
Fractura pe os sanatos produsa printr-un
traumatism violent asupra unui os cu o
structura normala.
Fractura pe os patologic. Orice proces
patologic care diminueaza densitatea osului
sau inlocuieste masa osoasa (infectios,
malign, benign) slabeste rezistenta
mecanica a osului. La un traumatism minim
un astfel de os se poate fractura.

Mecanismul de actiune al
fracturilor poate fi direct sau
indirect:
Fracturile prin mecanism direct se
produc in urma socului direct al
agentului contodent asupra locului de
impact. De cele mai multe ori agentul
vulnerant determina leziuni ale
tesuturilor moi si in final a osului
rezultind o fractura deschisa. Aici intra
fracturile prin accident rutier si prin
arma de foc.
Fracturile prin mecanism indirect sunt
cele mai frecvente. Forta aplicata unui

Dupa modul de actiune fracturile pot fi:


prin incovoiere cind fractura apare la
maximum de curbura
prin torsiune
prin compresiune cu fractura tasare sau
cominutiva
prin smulgere prin contractia violenta
musculara care smulge fragmentul osos cu
insertia muschiului respectiv
mecanism mixt - combina pe cel direct si
indirect.

Fracturile pot fi :
Fracturile Stabile - cele care dupa
imobilizarea nu mai prezinta risc de
deplasare. Astfel de fracturi sunt cele in
lemn verde, fracturile incomplete si cele
transversale ale tibiei, fracturile
angrenate.
Fracturile Instabile sunt cele care
prezinta risc de deplasare secundara
dupa reducere si imobilizare ghipsata.
Este necesara o manevra ortopedica sau
chirurgicala in plus pentru stabilizarea
lor.

TRATAMENTUL UNEI FRACTURI


Tratamentul cuprinde:
- reducerea fracturii si repunerea fragmentelor in pozitie - anatomica
- imobilizarea care mentine fragmentele pina la consolidare
- restaurarea functiei.

Reducerea si imobilizarea fracturilor


Se poate realiza prin mijloace ortopedice sau chirurgicale. Trebuie
intotdeauna insotit de tratamentul de recuperare functionala
pentru asigurarea restabilirii functiei membrului traumatizat.

Reducerea fracturii:
Tratamentul ortopedic realizeaza reducerea si imobilizarea fracturilor
prinmijloace nesingerinde.

Imobilizarea fracturii:
Imobilizarea unei fracturireduse
ortopedicse realizeaza prin multiple
mijloace. Cel mai utilizat este aparatul
ghipsat circular sau atela
ghipsata.Acesta trebuie sa imobilizeze
articulatia supraiacenta si subiacenta
focarului.Rasinile si fibra de sticlanu au
inlocuit total ghipsul. Imobilizarea poate fi
realizata prntru membrul pelvin prin tractiune
continua transscheletica.

Mecanism de producere - Fractura de femur:


Femurul este cel mai mare os din corp, cu o vascularizatie buna si
inconjurat de masa musculara importanta, de aceea este nevoie de
un traumatism de intensitate mare pentru a se produce fracturile de
femur.
Mecanismele se impart in 2 categorii: la pacientii tineri apar dupa
un traumatism de intensitate mare (accidente rutiere, caderi de la
inaltime), iar la persoanele invarsta dupa cadere de la acelasi nivel.
Fractura de femur este rezultatul uneia din urmatoarele forte ce apar
la acest nivel: indoire, compresiune axiala sau rasucire.
Semne si simptome: la inspectie se poate observa deformarea
coapsei si scurtare, cu crepitatii osoase la palpare. Coapsa este
umflata din cauza hematomului format. La examinare, un control
vascular trebuie efectuat pentru a evidentia posibile leziuni vasculare.
O inspectie riguroasa a coapsei trebuie facuta pentru a gasi eventuale
plagi ce pot comunica cu focarul de fractura (fractura deschisa).
Diagnostic: radiografiile de femur AP si laterale sunt primele
investigatii. Acestea trebuiesc evaluate pentru a stabili directia
focarului de fractura, cominutia, lipsa de masa osoasa, calitatea
osului. Radiografiile corecte trebuie sa includa intregul femur. O

Clasificare:
- in fuctie de locul anatomic: 1/3 proximala, 1/3 medie si 1/3
distala
in functie de gradul de cominutie: Winquist and Hansen
clasifica fracturile in 4 tipuri:
1) fara cominutie;
2) fragment mic in fluture;
3) fragment mic in fluture cu cel putin 50% contact intre
corticalele fragmentelor;
4) fragment mare in fluture sau cominutie cu < 50% contact intre
fragmente;
5) cominutie importanta fara contact intre fragmenrte.

Tratament:
Fractura de diafiza femurala este o urgenta chirurgicala,
dar poate fi amanata daca exista alte leziuni traumatice care
pun in pericol viata pacientului.In aceasta situatie, interventia
chirurgicala este temporizata, iar osul este partial stabilizat
printr-o tractiune osoasa.
Tractiune transscheletala trebuie efectuata imediat dupa
internarea pacientului pentru a realinia si reface lungimea
femurului, pentru a minimaliza distrugerea tesuturilor moi,
pentru a limita sangerarea si a creea un oarecare confort
pacientului.
Tractiunea se efectueaza prin introducerea unei brose de
2.0mm la nivelul 1/3 proximale a tibiei sau la nivelul metafizei
distale a femurului, si amplasarea de greutati cu ajutorul unui
mechanism de scripete care sa tina coapsa in tensiune.

Tratamentul chirurgical de
electie este osteosinteza cu
tija centromedulara
anterograda zavorata static
sau dinamic.

Planificarea preoperatorie include


studierea atenta a radiografiilor (AP si
profil) pentru a determina lungimea
tijei si diametrul canalului medular,
pentru a studia morfologia femurului
si gradul de cominutie. Alegerea tijei
corespunzatoare se face masurand
membrul sanatos de la nivelul
trohanterului mare pana la condilul
lateral.

Pacientul este pozitionat in decubit dorsal (cu fata in sus) pe


masa ortopedica si se verifica reducerea fracturii sub control
radiologic. Reducerea trebuie mentinuta pe tot parcursul
introducerii ghidului, alezarii si introducerii tijei.
Alezajul, adica introducerea unor freze cu diametre progresive
pe canalul medular, este un pas operator ce a fost dezbatut in
multiple studii si proiecte de cercetare. Initial tija
centromedulara era introdusa fara alezaj.
Argumente contra alezajului erau cresterea presiunii
centromedulare, cresterea presiunii in arterele pulmonare,
cresterea posibilitatii embolismului grasos si a disfunctiilor
pulmonare. Studii au aratat insa ca alezare permite alegerea
unei tije cu diametrul mai mare, creste rata consolidarii
fracturii, iar complicatiile pulmonare se datoreaza
traumatismului, nu alezajului. Alezajul creste fluxul sangvin la
nivelul periostului si astfel incurajeaza depunerea de elemente
osteoformatoare la nivelul focarului de fractura, grabind
vindecarea.

Tija centromedulara se poate introduce si retrograd de la


nivelul genunchiului. Indicatiile acestei metode sunt
pacientii politraumatizati, facturi bilaterale de femur,
fracturi ale metafizei distale, fractura asociata a coloanei,
fractura ipsilaterala de col femural, acetabul, rotula sau
tibie. Contraindicatii sunt mobilitatea scazuta a
genunchiului (flexie de 34 pana la 52 grade este
necesara), fracturile subtrohanteriene.

Tratamentul postoperator.
Dupa stabilizarea fracturii de femur nivelul durerii scade,
pacientul se poate mobiliza si recuperarea medicala poate fi
inceputa aproape imediat. Mobilizarea activa a musculaturii
coapsei cat si a genunchiului poate fi inceputa imediat
postoperator. Studiile arata ca pacientii cu fractura de 1/3
medie de diafiza femurala operati cu tije centromedulare
zavorate static cu 2 zavoare distal pot fi lasati sa calce pe
membrul operat intre 2-4 sapt postoperator fara a pune in
pericol montajul. Fracturile cu interesare a 1/3 proximale sau
distale a femurului au parte de tratament postoperator diferit
in functie de gradul de cominutie si stabilitatea montajului.
Controale radiologice succesive ar trebui facute la 6
saptamani, 12 saptamani si 6 luni. Dinamizarea montajului,
adica extragerea zavorului distal poate fi facuta la 2 luni de la
operatie, iar tot montajul poate fi scos la minim 1 an de la
operatie in urma demonstrarii radiologice a consolidarii
complete.

Complicatii.
Neurologice:nervii care risca sa fie lezati sunt femuralul, sciaticul, peronier si
rusinos. Pareza de nerv rusinos poate apare in special in cazul tractiunii extensive
a membrului inferior. Lezarea nervului sciatic si peronier poate apare prin
intindere excesiva in cadrul manevrelor de reducere a fracturii. E putin probabil ca
aceste leziuni sa apara atunci cand reducerea este facuta manual, ele fiind mai
des intalnite cand se folosesc intrumente speciale de reducere.
Vasculare:Lezarea arterei femurale este o complicatie foarte rara, dar foarte
grava.
Alinierea deficitaraa fragmentelor reprezinta o angulatie mai mare de 5 grade
in plan sagital (flexie-extensie) si plan coronal (varus-valgus). Cea mai mare rata
de angulare o prezinta fracturile proximale 30% in comparatie cu cele distale
10% si cele medii 2%. Aceasta complicatie poate fi prevenita intraoperator prin
atentie sporita la reducerea fracturii, directia conductorului si a alezajului, cat si
directia tijei.
Lipsa consolidarii si deterioarea montajului de osteosinteza (ruperea tijei
sau a suruburilor) este o complicatie rara in prezent, si se trateaza prin reluarea
osteosintezei cu o tija mai groasa sau inlocuirea suruburilor.
Infectiaeste o complicatie redutabila, dar din fericire foarte rara. Se trateaza prin
indepartarea tijei, toaleta chimica si chirurgicala, antibioterapie si fixarea
provizorie sau definitive a fracturii cu fixator extern. Dupa asanarea infectiei se
reia osteosinteza dupa aceleasi principii.
Redoarea genunchiului si blocarea genunchiului. Un oarecare grad de
blocare a genunchiului poate apare dupa o fractura de femur in functie de gradul
leziunii muschiului cvadriceps (in special vastul intermediar). Aceasta complicatie
poate fi prevenita sau tratata prin mobilizarea activa a genunchiului imediat

VA MULTUMESC !
Lucrare realizata de :
ISPIR (NASTASE) NICOLETA