POLITICA INDUSTRIALA

1. PREZENTARE GENERALA
Industria are un rol important in realizarea si mentinerea unui ritm inalt de crestere economica durabila
in Romania. Datorita contributiei majore in procesul dezvoltarii, industria a fost si ramane unul din
principalele sectoare ale economiei nationale.
Necesitatea actualizarii documentului de politica industriala a derivat din implicarea profunda a
industriei in procesul de transformare a economiei romanesti si orientarea ei spre o dezvoltare
durabila in concordanta cu interesele nationale si cu cerintele procesului de integrare in Uniunea
Europeana.
In procesul de actualizare a documentului de politica industriala a Romaniei s-a tinut cont de
urmatoarele elemente primordiale:
dinamica noilor tendinte manifestate in planul politicilor comunitare;
dezvoltarea unor solide parteneriate public private si de dialog social, mai ales la nivel
sectorial;
o mai clara anticipare si contracarare a efectelor ce insotesc procesul de restructurare din
industrie.
Este esential ca cei trei piloni ai dezvoltarii durabile economic, social si de mediu sa fie corelati si
sa evolueze in stransa legatura si armonie.
In particular, satisfacerea cerintelor tot mai ridicate ale societatii legate de protectia mediului, a
sanatatii sau a consumatorilor nu poate fi atinsa in detrimentul sau cu neglijarea competitivitatii
industriei. Daca pilonul economic nu este destul de puternic, atingerea obiectivelor ambitioase ale
strategiei de dezvoltare durabila nu va fi posibila, deoarece numai o industrie competitiva poate crea
resursele financiare necesare indeplinirii celorlalte obiective.
Documentul de Politica Industriala are in vedere orientarile si angajarea Romaniei pentru crearea unui
mediu propice dezvoltarii unei industrii romanesti competitive, in armonie cu structurile industriale din
UE. In acest sens se urmareste reducerea decalajului existent intre Romania si tarile membre ale
Uniunii Europene si pregatirea economiei romanesti pentru integrarea in UE.
Programul de Guvernare porneste de la optiunea ca pentru integrarea Romaniei in Uniunea
Europeana este necesara compatibilizarea structurilor industriale cu cele existente in tarile membre
ale Uniunii Europene. In acelasi timp, o industrie puternica este de natura sa promoveze interesul
national, dezvoltarea tarii si asigurarea bunastarii cetatenilor in contextul larg al deschiderii
internationale.
Politicile industriale pentru perioada urmatoare sunt corelate si cu Planul National de Dezvoltare a
Romaniei, tinand cont de faptul ca restructurarea industriala afecteaza, fara exceptie, toate cele 8
regiuni ale tarii..
Pentru Guvernul Romaniei obiectivul general al politicii industriale este cresterea competitivitatii si
performantelor
industriei
romanesti
in
context
european
si
mondial.
Pentru atingerea acestui obiectiv sunt luate in considerare obiectivele Strategiei Lisabona a Uniunii
Europene, care vizeaza cresterea competitivitatii economice a UE, stimulnd dezvoltarea durabila,
economia bazata pe cunoastere, sprijinind cercetarea dezvoltarea inovarea , dezvoltand modelul
social bazat pe crearea de noi locuri de munca, oportunitati egale, justitie si coeziune sociala.
Inovare si antreprenoriat sunt motoare indispensabile ale competitivitatii industriale intr-o economie
bazata pe cunoastere si au un rol central in politica industriala.

1.1. Pozitia actuala a industriei prelucratoare romanesti

In perioada 2001-2004, PIB a nregistrat cresteri anuale semnificative, respectiv: 5,7% /2001, 5,1% /
2002, 5,2% /2003, si 8,3% pentru anul 2004.
n ceea ce priveste formarea produsului intern brut, evoluia acestuia a fost determinat, n special, de
majorarea volumului de activitate n industrie, precum si in construcii si servicii.
Exportul (FOB) al Romniei realizat n anul 2004 a fost de 18935 mil EURO, produsele industriei
prelucrtoare reprezentand 97,3% din totalul exporturilor .
Importurile CIF (pe total economie) au nregistrat o crestere de 24% fa de anul precedent, atingnd
valoarea de 26280,7 mil.EURO.
Industria prelucratoare constituie componenta principala a industriei din Romania, acoperind in anul
2004 cca. 80% din volumul de activitate industriala.
Segmentele de baza ale industriei prelucratoare sunt: metalurgie (27%), bunuri de consum (26%),
chimie-petrochimie (20%), constructii de masini (11%) si electronica-electrotehnica (4%).
Cu o lunga traditie, industria prelucratoare acopera practic intreg teritoriul Romaniei, in aceasta
activitate fiind cuprinsi cca. 1,5 milioane persoane.
Scaderea pietei de desfacere, dificultatile financiare si adaptarea la noile conditii ale economiei de
piata au determinat modificari profunde, cu efecte nedorite, concretizate in principal prin:
micsorarea uneori drastica a nivelului de productie;
inchiderea de capacitati;
disponibilizare masiva de personal.
Dintre masurile adoptate pentru relansarea cresterii economice, se remarca cele referitoare la:
imbunatatirea mediului de afaceri, ca premisa pentru atragerea investitiilor straine. In acest sens
actiunile intreprinse au in vedere un spectru larg in domeniul financiar, bancar, administrativ;
demararea, fundamentata de necesitatile stringente ale Romaniei, a unor proiecte de investitii de
nivel national, cum ar fi programul de restructurare si modernizare a sectorului energetic, din care
se remarca construirea Unitatii 2 Cernavoda, relansarea agriculturii, relansarea constructiilor de
locuinte.
Realizarea acestor programe s-a facut cu participarea consistenta a industriei prelucratoare din
Romania, dovada a potentialului ridicat inclusiv in domeniul fortei de munca de care dispune acest
sector.
Volumul investitiilor straine a cunoscut o crestere accentuata in zone cum ar fi cele de la Timisoara,
Sebes, Sibiu, etc.
Concomitent, in unitatile privatizate din sectoarele industriei prelucratoare au avut loc insemnate
actiuni de modernizare ca o solutie sigura de scadere a costurilor de fabricatie si imbunatatire a
performantelor, cu consecinte directe in competitivitate.
Pentru cresterea competitivitatii industriei prelucratore s-a urmarit in principal cultivarea si
consolidarea unui mediu de afaceri viabil si deschis bazat pe un cadru legal stabil, coerent si
transparent, accelerarea si adancirea ajustarilor structurale (restructurare si privatizare), promovarea
investitiilor intangibile (investitii in capital uman, cercetare-dezvoltare si inovare, infrastructura pentru
evaluarea conformitatii produselor si serviciilor etc.), sustinerea dezvoltarii cooperarii industriale si a
IMM-urilor, precum si dezvoltarea serviciilor industriale si de afaceri. In acelasi timp s-a acordat o
atentie deosebita cresterii productivitatii muncii, promovarii produselor si tehnologiilor curate,
economisirii si utilizarii eficiente a energiei, cresterii utilizarii resurselor locale, intaririi mecanismelor de
piata de alocare a resurselor, precum si dezvoltarii unei infrastructuri regionale eficiente.

2. OBIECTIVELE GENERALE SI PRINCIPALELE INSTRUMENTE ALE POLITICII INDUSTRIALE A

ROMANIEI
Politica industriala a Romaniei are la baza atat obiectivele si directiile strategice ale economiei
si industriei romanesti, cat si elementele fundamentale ale politicii industriale europene.

2.1. Obiectivele principale ale politicii industriale

In corelare cu prevederile celorlalte politici si strategii ale economiei nationale, politica industriala a
Romaniei are ca obiective principale :
Cresterea competitivitatii;
Sporirea rolului cercetarii , dezvoltarii si inovarii;
Promovarea unui management durabil al resurselor si protectia mediului ;
Imbunatatirea pregatirii profesionale si ocuparea fortei de munca .
2.2. Principalele instrumente
Politica industriala va continua sa se concentreze pe consolidarea si incurajarea factorilor care
determina competitivitatea, cum ar fi capitalul uman, cercetarea, inovarea si antreprenoriatul.
Pentru a maximiza eficienta instrumentelor politicii industriale, acestea trebuie aplicate sectoarelor
industriale intr-o maniera care sa tina cont de natura lor specifica.
In viziunea Guvernului, instrumentele pentru aplicarea politicii industriale a Romaniei si care vor
determina o influenta majora in atingerea obiectivului strategic al politicii industriale sunt:
consolidarea unui sistem legislativ stabil, simplu, transparent si coerent, sustinut de
un cadru institutional adecvat, armonizat cu cel din Uniunea Europeana in vederea
dezvoltarii si consolidarii unui mediu de afaceri viabil , deschis si credibil;
modernizarea rolului autoritatii publice centrale in domeniul industriei, prin cresterea
capacitatii de elaborare si de implementare a politicii industriale;
asistenta sectoriala pentru fiecare sector in parte pentru orizontul de timp 2005-2008;
asistenta pentru export in vederea cresterii ponderii exporturilor romanesti de produse
industriale cu grad avansat de prelucrare;
promovarea investitiilor directe, prin asigurarea unui climat investitional transparent,
stimulativ si predictibil;
sustinerea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii prin facilitarea accesului la sursele
de finantare si servicii de asistenta, consultanta si informare;
sustinerea privatizarii si restructurarii societatilor comerciale pe principiul rentabilizarii
activitatii economice a acestora; finalizarea privatizarii in sectorul de stat;
asigurarea compatibilitatii cu mediul, prin consolidarea unui cadru legislativ si
organizatoric care sa conduca la reducerea impactului activitatii industriale asupra acestuia;
sustinerea cercetariidezvoltarii si inovarii si infrastructura pentru evaluarea
conformitatii produselor si serviciilor industriale ;
dezvoltarea pietei libere si concurentiale prin continuarea procesului de armonizare
legislativa si de aplicare efectiva a politicii in domeniul concurentei;
dezvoltarea politicii in domeniul resurselor umane si promovarea coeziunii
sociale prin permanentizarea procedurilor de consultare cu toti partenerii sociali; intarirea
colaborarii dintre patronate si sindicate;
dezvoltarea cooperarii industriale si a parteneriatului public privat.
Pe termen mediu, prioritatile pe care se vor concentra actiunile vizand implementarea politicii
industriale sunt:
- Aplicarea politicii industriale conform necesitatilor din fiecare sector;
- Imbunatatirea/ ameliorarea cadrului de reglementare legislativ in favoarea industriei;
- Sinergia dintre diferite politici care au impact asupra competitivitatii industriei.
2.2.1. Consolidarea unui sistem legislativ stabil, simplu, transparent si coerent
Imbunatatirea permanenta a mediului de afaceri in vederea consolidarii unei economii de piata
functionale, pe baza asigurarii unui cadru economico-financiar corespunzator, constituie unul din
obiectivele prioritare ale angajamentelor asumate de Romania in cadrul procesului de integrare
europeana.

Obiectivul de crestere economica pentru urmatorii ani nu va fi posibil fara o crestere a fluxului
investitional, incurajarea si dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, reducerea birocratiei prin
simplificarea procedurilor legislative si administrative aferente dezvoltarii de noi afaceri, cat si a celor
existente deja.
Abordarea problematicii cu care se confrunta mediul de afaceri in contextul economiei nationale
presupune eforturi continue din partea tuturor actorilor economici implicati si interesati de progresul
real pentru dezvoltarea unui climat al afacerilor favorabil consolidarii unei economii de piata
functionale.
Masurile prioritare ce trebuie intreprinse pentru imbunatatirea si dezvoltarea mediului de afaceri in
Romania vor fi cuprinse in planul de actiune specific, ce va fi elaborat pe baza rezultatelor anchetei
privind impactul reglementarilor asupra climatului investitional, realizat sub coordonarea si cu asistenta
Bancii Mondiale, sugestiilor si propunerilor institutiilor publice, asociatiilor profesionale si patronale,
organizatiilor neguvernamentale, societatii civile si a concluziilor si recomandarilor Bancii Mondiale.
2.2.2. Modernizarea rolului autoritatii publice centrale in domeniul industriei
Modernizarea rolului autoritatii publice consta, in viziunea Guvernului Romaniei, in intarirea capacitatii
autoritatii publice din domeniul industriei Ministerului Economiei si Comertului de elaborare si
implementare a politicii industriale si de gestionare a procesului de reforma economica din industrie.
Pentru perfectionarea activitatii autoritatii publice din domeniu se au in vedere urmatoarele activitati:
- pregatirea unei metodologii coerente pentru monitorizarea implementarii politicii industriale, in
colaborare cu alte institutii implicate in acest proces;
- elaborarea unor metodologii specifice pentru evaluarea competitivitatii in sectoarele industriale;
- consolidarea structurii Ministerului Economiei si Comertului implicate in elaborarea si
implementarea politicii industriale si a evaluarii competititvitatii industriale - in privinta
responsabilitatilor, atributiilor, resurselor umane , echipamentelor , precum si reprezentarea sa
teritoriala - conform Programului de twinning finantat de UE si cu incepere in anul 2005;
De asemenea se urmareste dezvoltarea cooperarii cu operatorii economici in vederea cresterii
performantei industriale, prin imbunatatirea sistemului de diseminare a informatiilor referitoare la
tehnologie, la tendintele pietei sau la alti diversi factori care influenteaza performanta industriala.
O alta latura importanta a acestui proces o constituie intarirea colaborarii autoritatii publice in domeniu
cu celelalte institutii si autoritati publice, precum si extinderea consultarilor cu partenerii sociali in
problemele legate de politica industriala, de reforma economica si restructurare industriala, privatizare,
perfectionarea cadrului legislativ si institutional, compatibilitatea cu mediul inconjurator etc.
2.2.3. Politica in domeniul asistentei sectoriale
Asistenta sectoriala reprezinta unul dintre cele mai sensibile domenii ale politicii industriale. Din acest
motiv, reevaluarea asistentei sectoriale va reprezenta o prioritate pentru Guvern tinand seama, in
special, de prevederile Capitolul 15 Politica industriala, Capitolul 1 Libera circulatie a marfurilor si
Capitolul 6 Concurenta, negociate cu Uniunea Europeana.
De asemenea, se are in vedere respectarea cu strictete a recomandarilor UE din domeniul industrial,
sustinute pe pilonii: competitivitate, cercetare si pregatire continua, dezvoltare durabila.
Ministerul Economiei si Comertului va actiona in urmatoarele directii:
- reevaluarea politicii in domeniul asistentei sectoriale pentru orizontul de timp 2005-2008;
- dezvoltarea pietei interne de produse industriale prin utilizarea sistemului de achizitii publice;
- incurajarea aliantelor strategice pe baze tehnologice si industriale, economice sau financiare,
urmarindu-se incadrarea lor in prevederile legislative, interne si internationale;
- asistenta sectoriala pentru produse cu valoare adaugata mare (IT, industria electrotehnica,
componente auto), cu bazin de resurse intern (industria mobilei, industria de utilaje si echipamente
pentru industria alimentara si forestiera), pentru asigurarea starii de sanatate a populatiei (industria
farmaceutica) precum si dezvoltarea integrata a industriei textile confectii pe baza de in, canepa
si lana;

promovarea clusterelor industriale pe principiul specializarii internationale si complementaritatii

industriale cu tarile UE, Central si Est Europene sau din alte zone apropiate.
Dezvoltarea aglomerarilor competitive (clusterelor) , in consonanta cu initiativele europene de politica
industriala, trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:
programe de identificare a zonelor cu potential de aglomerare de firme in viitor si de sustinere a
accelerarii acestui proces in sensul dorit, adica spre tehnologiile inalte;
programe care acorda sustinere ingemanarii intre mediile universitare si de cercetare si firmele
dintr-o anumita zona;
programe de sustinere a IMM-urilor ;
programe de marketing regional deoarece acum exista , prin aceste aglomerari, competitii nu
numai intre firme, dar si intre regiuni.
Programul de crestere a competitivitatii produselor industriale este un instrument economicofinanciar aprobat prin OUG 120/2002, privind aprobarea Sistemului de sustinere si promovare a
exportului cu finantare de la bugetul de stat, cu modificarile si completarile ulterioare care sustine
producatorii din industria prelucratoare. Programul, coordonat de Ministerul Economiei si Comertului,
acorda sprijin financiar pentru urmatoarele activitati:

Implementarea si certificarea sistemelor de management al calitatii si/sau a sistemelor de

management de mediu;

Implementarea si certificarea sistemelor de management al sanatatii si sigurantei ocupationale,

sistemelor de management pentru responsabilitate sociala si de igiena alimentara si/sau
sistemelor de management al securitatii informatiei;

Dotarea si/sau amenajarea laboratoarelor de testare si etalonare, precum si acreditarea acestora,

dupa caz;

Certificarea produselor si/sau obtinerea etichetei ecologice pentru produs;

Executarea de modele experimentale, prototipuri, asimilari de noi tehnologii care se realizeaza de

agentii economici pe baza rezultatelor unitatilor de cercetare - dezvoltare romanesti;

Efectuarea de analize de evaluare comparativa pentru activitati din industria prelucratoare, in

vederea realizarii planurilor de restructurare dezvoltare viabilizare, a caror implementare va fi
monitorizata;

Organizarea si amenajarea in incinta agentilor economici de expozitii si/sau standuri de

prezentare si promovare a produselor industriale;

Inregistrarea si protejarea pe piata externa a marcilor, desenelor si modelelor industriale

romanesti .
Pentru perioada 2005-2008 se are in vedere imbunatatirea acestui Program precum si identificarea
de noi activitati ce vor fi sustinute cu respectarea regulilor concurentei si a reglementarilor privind
ajutoarele de stat.
2.2.4. Asistenta pentru export
Politica in aceste domeniu este in mare parte reglementata, sarcina principala fiind respectarea
intelegerilor internationale in conditiile sustinerii credibilitatii si increderii in mediul de afaceri romanesc.
In acest sens, se vor va promova urmatoarele masuri:

utilizarea facilitatilor tarifare convenite prin Acordurile de liber schimb, negociate de

Romania pe plan international si participarea la liberalizarea comertului international
prin negocieri comerciale multilaterale in cadrul Organizatiei Mondiale de Comert;

cresterea ponderii exporturilor romanesti de produse industriale in comertul mondial

prin gasirea unor nise de piata pentru acestea, in special pentru produsele cu grad
avansat de prelucrare;

acordarea de sprijin pentru extinderea ofertei de servicii specializate de consultanta

si de instruire in domeniul comertului;

acordarea de garantii de risc comercial sau necomercial.

In anul 2003 s-a infiintat Consiliul de Export, structura organizatorica la nivel national, cu caracter
public-privat, fara personalitate juridica, pe langa Ministerul Economiei si Comertului, in scopul
elaborarii si armonizarii strategiilor sectoriale, intersectoriale si regionale si a Strategiei Nationale de
Export, precum si al stabilirii obiectivelor si prioritatilor in domeniul exportului si de a contribui la
imbunatatirea ofertei de bunuri si servicii destinate exportului.

Romania trebuie sa devina competitiva la nivel international si trebuie sa fie perceputa ca

prietenoasa pentru investitori, cu un mediu de afaceri eficient. Acest lucru nu se poate realiza
decat prin programe specifice si necesita o strategie nationala de export bine coordonata si cu multe
fatete.
Strategia nationala de export (SNE) urmareste :
cresterea capacitatii sectorului privat si a capabilitatii acestuia de a fi motorul cresterii economice
si al dezvoltarii ;
promovarea dezvoltarii resurselor umane pentru a obtine competentele necesare pentru
cresterea economica ;
promovarea capabilitatilor inovative si tehnice dinamice din interiorul tarii pentru industrializare ;
integrarea stiintei si tehnologiei in planificarea socio-economica si dezvoltare ;
identificarea si dezvoltarea de noi sectoare, care creeaza, capteaza si retin valoarea adaugata
mai ridicata si furnizeaza baza dezvoltarii economice de viitor a Romaniei ;
incurajarea legaturilor inter- si intra-sectoriale pentru a sustine evolutia centrelor de excelenta si a
clusterelor industriale ;
marirea eficientei mediului national de afaceri, astfel incat sa fie competitiv la nivel international ;
asigurarea furnizarii unei infrastructuri adecvate necesare industriei pentru a deveni mai
competitiva la nivel international ;
dezvoltarea regionala, generarea de locuri de munca si reducerea saraciei pentru a incuraja o
distributie mai echitabila a veniturilor ;
reducerea dependentei de barierele tarifare si netarifare, sau a accesului preferential pe piata
pentru dezvoltarea sustinuta a exportului ;
expunerea intreprinderilor din Romania la oportunitati de afaceri internationale.
2.2.5. Promovarea investitiilor directe
Investitiile directe sunt o sursa de capital, de know-how, tehnologie, abilitati de management care
stimuleaza cresterea economica, contribuie la dezvoltarea si modernizarea infrastructurii economice a
Romaniei, determina un efect pozitiv de antrenare in economie si creeaza noi locuri de munca.
Romania isi va imbunatati capacitatea de absorbtie a investitiilor directe, in special in domenii precum:
componente auto, IT, subansamble electronice, masini si aparate electrocasnice, rulmenti, mobila si
industria lemnului, fabricatia de fiole, realizarea de combustibili ecologici, etc.
Un rol important revine Agentiei Romane pentru Investitii Straine (A.R.I.S.), institutie publica a
administratiei centrale avand ca atributii promovarea si atragerea investitiilor straine directe.
Pentru perioada 2005-2008 ARIS isi propune:

Conceperea unei strategii de promovare a investitiilor straine directe, in stransa colaborare cu

sectorul privat si cu autoritatile centrale si locale/regionale.

Promovarea unei noi legi de stimulare a investitiilor, care sa amendeze actuala lege 332/2001,
depasita de legile pentru investitii din tarile Europei Centrale si de Est, mult mai atractive. Definirea
prioritatilor investitionale la nivel national, regional, judetean sau local.

Pozitionarea ARIS ca punct focal de contact pentru investitorii straini potentiali sau deja existenti
in Romnia.
Noile strategii si prioritati ale ARIS vor face din Romania o destinatie atractiva pentru investitorii straini
atat in aceasta perioada de preaderare, cat si in cea de post-aderare, cand stimulentele fiscale nu vor
mai fi posibile, locul lor fiind luat de stimulentele financiare.
In urmatorii ani ARIS doreste sa puna in practica politici de investitii proactive, in care investitiile de tip
greenfield sunt prioritare, identificand necesitatile economiei romanesti si abordand direct investitorii
care le-ar putea rezolva.
2.2.6. Sustinerea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii
Este recunoscuta si apreciata importanta sectorului IMM ca baza pentru dezvoltare a economiei
moderne, dinamice, bazata pe cunoastere. Experienta Uniunii Europene demonstreaza clar ca
sectorul IMM poate sa aiba o contributie substantiala la realizarea produsului intern brut, sa creeze noi
locuri de munca si sa stimuleze cresterea exporturilor.

IMM au abilitatea de a raspunde in mod flexibil pe piete puternic competitive si sa se adapteze rapid la
schimbarile structurale si ciclice ale economiei globale. Un sector IMM bine dezvoltat poate astfel, sa
sprijine stabilitatea si cresterea macro-economica.
In acest domeniu, se vor promova urmatoarele masuri:
reluarea procesului de evaluare anuala a domeniului in parteneriat cu reprezentantii IMM-urilor;
ridicarea progresiva a procentului de alocare de resurse financiare pentru stimularea infiintarii si
sprijinirea functionarii IMM-urilor de la 0,2% din PIB in prezent la 0,4% din PIB;
implementarea Cartei Europene privind intreprinderile mici;
incurajarea initiativei individuale, imbunatatirea pregatirii manageriale prin formare in cadrul
invatamantului liceal si universitar;
stimularea extinderii sistemului de subcontractare cu intreprinderi mici si mijlocii, in scopul
colaborarii acestora cu mari companii industriale;
asigurarea accesului la achizitiile publice;
imbunatatirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de retele de informare
si consultanta specifica;
asigurarea si sustinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat in
vederea infiintarii de parcuri tehnologice, centre de inovare si incubatoare de afaceri;
sprijinirea activitatii de cercetare, dezvoltare si inovare tehnologica si de implementare a
rezultatelor acestora;
incurajarea activitatilor care contribuie la largirea pietelor IMM si cu prioritate la dezvoltarea
exportului prin sustinerea participarii la expozitii, targuri, simpozioane, misiuni comerciale, si acces
la publicatii si specializare;
acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date privind legislatia UE si acordarea de asistenta
IMM in implementarea managementului industrial modern si competitiv;
sustinerea accesului IMM la programe comunitare si internationale.
Prioritatile strategice pentru sustinerea dezvoltarii IMM in perioada 2005-2008 sunt:
Crearea unui mediu de afaceri favorabil infiintarii si dezvoltarii IMM ;
Dezvoltarea capacitatii competitive a IMM;
Imbunatatirea accesului IMM la finantare;
Imbunatatirea accesului IMM pe pietele externe ;
Promovarea culturii antreprenoriale si intarirea performantelor manageriale.
Acestea sunt in concordanta cu prioritatile, masurile si angajamentele de implementare pentru
politicile industriale si regionale si in consens cu principiile concentrarii, parteneriatului si coordonarii .
In conformitate cu Carta Europeana pentru Intreprinderi Mici (CEIM), se prevad urmatoarele directii de
actiune pentru ca intreprinderile mici sa beneficieze de toate avantajele economiei informatizate:
Educatia si instruirea intreprinzatorilor;
Initierea mai putin costisitoare si mai rapida a afacerilor;
Legislatie si reprezentari mai bune;
Asigurarea calificarii necesare;
Imbunatatirea accesului on-line;
Mai mult de la Piata Interna;
Sistemul fiscal si aspecte financiare ;
Consolidarea capacitatii tehnologice a intreprinderilor mici;
Utilizarea modelelor e-business de succes si asigurarea unei asistente de calitate pentru
intreprinderile mici;
Dezvoltarea unei reprezentari mai puternice si mai eficiente a intereselor intreprinderilor mici pe plan
national si la nivelul Uniunii Europene.
Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC) este coordonatorul
national pentru implementarea in Romania a CEIM si a Programului comunitar multianual pentru
intreprinderi si spirit antreprenorial, in special pentru IMM (2001-2005). In conformitate cu HG
656/2002 pentru acceptarea Cartei Europene pentru Intreprinderile Mici, ANIMMC a constituit Grupul
de Lucru pentru implementarea Cartei. In acelasi timp a fost elaborat Planul de Actiuni pentru
implementarea Cartei care a fost supus spre aprobare tuturor institutiilor guvernamentale implicate in
acest proces. Grupul de lucru se intruneste trimestrial si are ca sarcina analiza implementarii actiunilor
cuprinse in Planul de Actiuni.

2.2.7. Sustinerea privatizarii si restructurarii

Politicile publice cu privire la restructurare si privatizare se vor orienta catre marile societati comerciale
cu capital majoritar de stat, urmarirea contractelor incheiate si restructurarea pe criterii de
competitivitate a societatilor cu capital majoritar de stat:
Masurile care se au in vedere sunt urmatoarele:
continuarea privatizarii societatilor comerciale de talie mare si mijlocie;
restructurarea sectorului de stat, inclusiv prin inchideri de capacitati neviabile;
privatizarea societatilor din industria de aparare;
monitorizarea contractelor post-privatizare;
lichidarea pachetelor minoritare detinute de catre stat prin mecanisme de piata;
modernizarea, retehnologizarea si optimizarea fluxurilor tehnologice din unitati industriale cu
potential de competitivitate, in conditiile legii;
reorganizarea activitatilor indirect productive (externalizari).
Accelerarea ajustarii structurale in industrie este calea principala care conduce la cresterea
competitivitatii si la asigurarea conditiilor optime pentru operatorii economici de a face fata concurentei
puternice si presiunii fortelor pietei.
Se urmareste continuarea procesului de privatizare si deplasarea accentului de la aspectul cantitativ al
procesului la cel calitativ. Privatizarea nu trebuie vazuta ca un scop in sine, ci ca un proces prin care
transferul de proprietate sa se concretizeze in recapitalizare, modernizare, investitii si management
performant care sa conduca la eficienta economica in activitate.
In anul 2004 a avut loc procesul de negociere privind imprumutul de ajustare programatica PAL acordat Guvernului Romaniei de Banca Mondiala in vederea sustinerii programului de reforme
structurale, economice si sociale. Actiunile aferente programului PAL sunt sincronizate cu obiectivele
privind aderarea Romaniei la U.E., acordul preventiv stand-by agreat cu F.M.I. si sunt destinate
sprijinirii continuarii procesului de privatizare si a altor reforme structurale initiate conform programelor
PSAL I si II anterioare.
Obiectivul specific ce urmeaza a fi indeplinit de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
(AVAS) il reprezinta valorificarea participatiilor statului la societatile comerciale din portofoliul acestei
institutii prin privatizare, restructurare sau lichidare.
Strategia de privatizare si atragere de investitii a Ministerului Economiei si Comertului pentru anul
2005 prevede ca Oficiul Participatiunilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI) sa realizeze, in
sectorul productiei de aparare :

continuarea procesului de reorganizare si restructurare a filialelor CN ROMARM SA prin:

infiintarea unor societati comerciale cu capital mixt, cu aportul in natura al societatii
comerciale si aportul in numerar al unor investitori, persoane fizice sau juridice cu capital
majoritar privat, in principal prin deschiderea unor capacitati de productie civila, in scopul
separarii patrimoniale militar-civil;
vanzarea participatiilor detinute de filiale in societatile mixte.

continuarea procesului de privatizare pentru toate cele 16 filiale ale CN ROMARM SA.
De asemenea va continua privatizarea unor societati comerciale care functioneaza sub autoritatea
Ministerului Economiei si Comertului.
2.2.8. Politica in domeniul protectiei mediului si gestionarii durabile a resurselor
Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor
globale de mediu, din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului ale tuturor
consecintelor dezvoltarii socioeconomice.

Protectia mediului constituie parte componenta a programului de restructurare si dezvoltare

economica avand ca scop armonizarea politicii si practicii romanesti in domeniul protectiei mediului, cu
cele comunitare.
Romania dispune de un capital natural foarte bogat, care insa a fost mult timp valorificat fara a avea in
vedere protectia mediului, folosindu-se tehnologii care au condus la crearea unor zone fierbinti, cu
poluare intensa a aerului, apei sau solului. Extragerea combustibililor fosili si a minereurilor, industria
metalurgica, industria energetica, industria chimica si petrochimica, industria celulozei si hartiei,
industria materialelor de constructii etc. sunt activitati antropice cu impact semnificativ asupra
mediului.
In Planul National de Gestionare a Deseurilor, aprobat prin HG 1470/2004 (privind aprobarea
Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor si a Planului National de Gestionare a Deseurilor), au
fost stabilite obiective pe termen scurt (2005), termen mediu (2010) si termen lung (2013) precum si
tintele pentru gestionarea tututor categoriilor de deseuri si masurile pentru atingerea acestora.
Principiile care stau la baza activitatilor de gestionare a deseurilor sunt :
- principiul protectiei resurselor primare ;
- principiul masurilor preliminare, corelat cu principiul utilizarii BATNEEC -"Cele mai bune tehnici
disponibile care nu presupun costuri excesive" ;
- principiul prevenirii ;
- principiul poluatorul plateste, corelat cu principiul responsabilitatii producatorului si cel al
responsabilitatii utilizatorului ;
- principiul substitutiei ;
- principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei ;
- principiul subsidiaritatii (corelat si cu principiul proximitatii si cu principiul autonomiei)
- principiul integrarii .
In contextul dezvoltarii durabile a Romaniei, protectia mediului este o prioritate pentru Guvern, in
vederea asigurarii unui mediu curat pentru sanatatea locuitorilor tarii si asigurarea unei cresteri
economice inovative, spre binele generatiilor actuale si viitoare.
Politica in domeniul mediului si a gestionarii durabile a resurselor urmareste in principal conformarea
cu reglementarile in domeniu, ca premiza a competitivitatii industriale.
De asemenea se impune imbunatatirea integrarii cerintelor de protectie a mediului in elaborarea si
implementarea politicilor si strategiilor sectoriale, regionale, zonale si la nivel de companie precum si
decuplarea impactului si degradarii mediului de cresterea economica si solutionarea unor probleme
acute, cum sunt implementarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) si a tehnologiilor curate in
toate sectoarele industriale, diminuarea cantitatilor de deseuri, valorificarea deseurilor si crearea unei
piete libere pentru tehnologii si servicii de utilizare eficienta a energiei.
Conformarea cu cerintele directivelor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii IPPC creaza
agentilor economici posibilitatea de a realiza modele de productie si consum durabile, in scopul
protejarii mediului in intregul sau, inclusiv a evitarii si reducerii impactului asupra mediului si refacerea
amplasamentelor afectate de poluare la un nivel care sa asigure reutilizarea acestora (programele de
reabilitare a amplasamentelor).
In acest scop se utilizeaza Documentele de referinta pentru cele mai bune tehnici disponibile - BREF,
adoptate de UE, diseminate atat in versiune originala cat si traduse in limba romana.
Autoritatile abilitate vor sprijinii financiar agentii economici, cu precadere pentru conformarea
instalatiilor care au obtinut perioada de tranzitie in cadrul negocierilor Cap. 22 Protectia
Mediului, (instalatii care intra sub incidenta directivei IPPC, instalatiile mari de ardere, gestionarea
deseurilor, inclusiv a deseurilor periculoase), prin Fondul pentru Mediu.
Transpunerea directivei referitoare la raspunderea de mediu cu privire la prevenirea si remedierea
prejudiciului adus mediului, impune, conform principiului poluatorul plateste, ca operatorii economici
care produc prejudicii mediului, suporta toate costurile pentru remediere si pentru daunele aferente.
Este de mentionat oportunitatea financiara disponibila operatorilor economici din sectoarele
industriale: chimie, petrochimie, materiale de constructii si metalurgie, creata de utilizarea

mecanismelor flexibile ale Protocolului de la Kyoto al Conventiei Cadru ONU pentru schimbari
climatice.
Resursele naturale constituie baza dezvoltarii durabile a societatii. Trebuie sa avem in vedere ca
utilizarea acestor resurse naturale sa se faca astfel incat sa nu se depaseasca nivelul de
suportabilitate a ecosistemelor naturale. Gestionarea durabila a resurselor naturale trebuie sa aiba la
baza o analiza cost-beneficiu, care sa tina cont de eficienta utilizarii acestora in timp. Piata in continua
crestere pentru folosirea resurselor de mediu conduce la dezvoltarea de noi instrumente, cum ar fi
permise de mediu si licente.
In acest sens autoritatile se implica in acordarea asistentei necesare pentru ca firmele, atat cele mari,
cat si cele mici, sa-si dezvolte strategii de protectie a mediului si sa-si integreze conceptia de
proiectare, productie si marketing pornind de la cele mai bune tehnici disponibile si de la tehnologii si
produse "curate".
Alinierea la normele de mediu este dificila atat la nivelul operatorilor economici cat si in zone
geografice cu probleme grave de poluare ; conformarea cu acestea se face cu important efort
financiar. Autoritatile vor interveni in conformitate cu prevederile legislative privind ajutorul de stat,
pentru diminuarea si, in masura posibilului, pentru eliminarea poluarii.
Prin schema de acordare a etichetei ecologice s-a stabilit un sistem voluntar de acordare a etichetei
ecologice pentru promovarea produselor cu impact minim asupra mediului pe parcursul intregului lor
ciclu de viata si care ofera consumatorilor informatii precise stabilite pe baza stiintifica, cu privire la
impactul acestora asupra mediului.
Eticheta ecologica desemneaza acele produse cu impact redus asupra mediului, in comparatie cu alte
produse din acelasi grup, fara a incalca cerintele legale aplicabile produselor la nivel national.
Promovarea imbunatatirii continue a performantelor de mediu ale operatorilor economici se poate
realiza prin sustinerea implementarii si certificarii sistemului de management de mediu (SR EN ISO
14001 : 1997). Prin Programul de crestere a competitivitatii produselor industriale sunt sustinute de
la bugetul de stat cu 50% din costurile suportate de catre operatorii economici pentru implementarea
si certificarea sistemelor de management de mediu si pentru obtinerea etichetei ecologice si 65%
pentru IMM -uri.
O noua atitudine fata de mediu are efect atat asupra eficientei economice generale, cat si asupra
reducerii poluarii si utilizarii eficiente a resurselor. Cresterea eficientei utilizarii energiei electrice, desi
presupune costuri mari de modernizare a echipamentelor, va avea efecte pozitive atat asupra
eficientei economice a agentilor economici, cat si asupra protectiei mediului prin limitarea sau
reducerea emisiilor poluante.
Compatibilitatea cu mediul reprezinta a componenta a competitivitatii industriale.
2.2.9. Sustinerea cercetarii dezvoltarii inovarii si infrastructura pentru evaluarea
conformitatii produselor si serviciilor industriale
In ultimul deceniu toate economiile din spatiul european au inceput sa acorde o importanta crescanda
cercetarii si in special uneia din componentele acesteia, inovarea. In toate economiile, cercetarea
dezvolatrea si inovarea, alaturi de educatie, sunt factorii principali care conduc la cresterea
competitivitatii si productivitatii.
Industria va aborda cu o atentie deosebita activitatea de cercetare dezvoltare si inovare pentru a
ajuta economia romaneasca sa obtina un avantaj competitiv durabil, precum si pentru a micsora, pe
de o parte, decalajele de dezvoltare intre regiunile din Romania, si intre acestea si regiunile din tarile
Uniunii Europene, pe de alta parte.
Investitiile, publice si private in cercetare dezvolatre si inovare, la nivelul companiilor, vor fi
promovate pentru a crea premisele de crestere durabila si indeplinire a obiectivelor Strategiei
Lisabona.
In ce priveste afacerile, competitivitatea si dinamismul acestora sunt direct dependente de cadrul de
reglementare care conduce la investitii, inovare si antreprenoriat. Dat fiind acestea, trebuie incurajate
retelele de inovare (interfata intre companii si piete financiare, intre C&D si institutii de invatamant,
intre servicii de consultanta si piete tehnologice).

Tinand cont de aceste obiective, autoritatile isi vor concentra atentia in perioada 2005-2008 asupra
urmatoarelor tinte strategice:
identificarea si reglementarea mecanismelor care asigura transferul tehnologic al rezultatelor
cercetarii-dezvoltarii si inovarii in economie, pentru a fixa pe termen lung legatura intre sectorul de
cercetare dezvoltare - inovare si industrie;
majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare dezvoltare inovare la 1% din
PIB pana in 2007;
incurajarea participarii sectorului privat in sectorul de cercetare - dezvoltare - inovare;
intarirea capacitatii institutionale.
In calitatea sa de finantator al activitatii de cercetare dezvoltare - inovare, Guvernul va trata ca
prioritate sprijinul acordat acestor activitati.
Este necesar ca actiunile din domeniul cercetarii-dezvoltarii - inovarii sa aiba in vedere o abordare
interdisciplinara si multi-sectoriala, avand in vedere necesitatile pietei, cu care industria trebuie sa fie
in permanenta legatura prin integrarea politicii de cercetare dezvoltare inovare in politicile
sectoriale.
Autoritatile publice au ca prima responsabilitate promovarea de programe eficiente de cercetaredezvoltare - inovare, orientate catre cerintele pietei si in stransa legatura cu operatorii economici
interesati in utilizarea rezultatelor cercetarii-dezvoltarii si inovarii, care sa se materializeze in beneficii
maxime.
In industrie un rol determinant il are inovarea care se compune din patru activitatii distincte, respectiv:
comercializarea tehnologiei, transfer de cunostinte, receptivitate la idei noi, spirit intreprinzator
dimensionarea ideilor noi si implementarea lor cu succes in mediul de afaceri.
In acest sens autoritatile vor monitoriza faptul ca mecanismele stabilite sunt aplicate si ca se opereaza
transferul rezultatelor catre companii care, la randul lor, le exploateaza efectiv si vor sprijini infiintarea
de noi companii care sa se concentreze in principal pe activitati de cercetare sau care sa devina
furnizori de servicii industriale in acest domeniu.
Activitatile de transfer de cunostinte pot substitui lipsa de informatii dintre companie si baza stiintifica.
In ceea ce priveste actul de reglementare, politicile care influenteaza mediul de afaceri au impact
direct asupra abilitatii cu care intreprinzatorii sunt capabili sa transforme idei in succese comerciale, si
in felul acesta influenteaza vointa intreprinzatorilor care incearca sa faca acest lucru.
Un alt element important avut in vedere il constituie sustinerea si dezvoltarea capacitatii de difuzare si
absorbtie a rezultatelor cercetarii-dezvoltarii inovarii in mediul economic prin:
- dezvoltarea infrastructurii de transfer tehnologic si inovare (de exemplu: parcuri tehnologice si
stiintifice, incubatoare tehnologice si de afaceri, centre de transfer tehnologic etc.);
- sustinerea activitatilor de informare in domeniul tehnologic, de asistenta si consultanta, precum si
de transfer tehnologic, la nivel national si regional;
- asigurarea unui cadru legislativ favorabil pentru protectia rezultatelor activitatii de cercetaredezvoltare, incluzand si cadrul propice pentru proprietatea intelectuala, cu prioritate in domeniul
patentelor, marcilor, designului, desemnarea originii etc.
Planul national de cercetare dezvoltare si inovare a contribuit substantial la promovarea acestor
obiective prin cele 14 programe componente. Alaturi de acestea se dezvolta programele sectoriale ale
autoritatilor publice care sunt orientate catre stimularea inovarii in industrie si in mediul economic.
In scopul crearii unui mediu favorabil dezvoltarii entitatilor din infrastructura de inovare si transfer
tehnologic, pentru valorificarea superioara a rezultatelor cercetarii si dezvoltarii tehnologice, a fost
introdus un instrument nou si anume Programul national Dezvoltarea infrastructurii de inovare si
transfer tehnologic - INFRATECH. De asemenea, in scopul structurarii ariei romnesti a cercetarii in
vederea integrarii in aria europeana de cercetare, concentrarii cercetarii in -poli de excelenta-,
incurajarii participarii tinerilor la cercetarea de performanta si imbunatatirii infrastructurii de cercetare,
a fost creat Programul Cercetare de Excelenta, care se deruleaza in perioada 2005-2008.
Realizarea unui important pas spre cresterea competitivitatii produselor si serviciilor industriale il
reprezinta promovarea calitatii in sectoarele industriale si sustinerea dezvoltarii si optimizarii
infrastructurii pentru evaluarea conformitatii produselor si serviciilor.
Guvernul promoveaza si sustine dezvoltarea infrastructurii pentru evaluarea conformitatii in acord cu
principiile si practicile din UE. Implementarea acestor politici are ca scop, in principal, dezvoltarea
activitatilor din domeniile acreditarii, cerificarii si testarii, metrologiei si standardizarii tinand cont de

cerintele si practicile europene si internationale ce vizeaza eliminarea barierelor tehnice din calea
comertului, si asigurarea liberei circulatii a marfurilor, in special, in cadrul Uniunii Europene .
Crearea pietei interne, atat pentru produse, cat si pentru servicii, impune optimizarea interactiunii
dintre industrie si servicii. Ca regula generala, armonizarea legislatiei nationale cu legislatia
comunitara si implementarea principiului european ce priveste recunoasterea mutuala in relatia cu
statele membre ale Uniunii Europene contribuie la imbunatatirea activitatii pe piata interna.
Gradul de integrare al actorilor din cadrul infrastructurii pentru evaluarea conformitatii in cadrul
structurilor europene si nivelul cooperarii in domeniul evaluarii conformitatii, reprezinta indicatori
importanti ai progresului spre aderare. In acest sens, este necesar a se actiona in sensul crearii de
noi laboratoare de testare si organisme de certificare si de inspectie, precum si pentru consolidarea si
dezvoltarea entitatilor existente in cadrul infrastructurii pentru evaluarea conformitatii, in scopul alinierii
acestora la cerintele si practicile europene in domeniu.
O aplicare efectiva, corecta si completa a reglementarilor tehnice ce transpun directive bazate pe
principiile Noii Abordari si Abordarii Globale va permite operatorilor economici sa realizeze produse
acceptate pe piata unica europeana.
Considerarea rolului strategic al standardizarii europene in sprijinirea dezvoltarii afacerilor atat pe plan
intern, cat si in zonele invecinate cu UE sau chiar pe plan international, va avantaja agentii economici
care vor utiliza acest instrument.
Strategia Nationala de dezvoltare a infrastructurii pentru evaluarea conformitatii promoveaza aceste
principii si va contribui efectiv la atingerea obiectivelor de competitivitate in sectoarele reglementate de
legislatia armonizata.
Activitatile de administrare a sectoarelor reglementate se vor eficientiza. Se va acorda prioritate si se
vor sustine corespunzator actiunile de diseminare a informatiilor si campaniile de constientizare
privind interpretarea si respectiv aplicarea legislatiei specifice, precum si activitatile de supraveghere a
pietei .
Un rol important joaca instrumentele pentru aplicarea acestor politici si conditiile pentru sustinerea
producatorilor din domeniul industrial. Acestea se concretizeaza in Programul de crestere a
competitivitatii produselor industriale, constituit in baza OUG 120/2002, privind aprobarea Sistemului
de sustinere si promovare a exportului cu finantare de la bugetul de stat, cu modificarile si completarile
ulterioare, administrat de catre Ministerul Economiei si Comertului si care sustine implementarea
sistemelor de management al calitatii, management de mediu, certificarea produselor, a
responsabilitatii sociale precum si executarea de modele experimentale, noi tehnologii pe baza
rezultatelor de cercetare - dezvoltare.
2.2.10. Politica in domeniul concurentei
Strans legate de politica industriala sunt politicile din domeniul concurentei.
Dezvoltarea pietei concurentiale este una dintre conditiile esentiale pentru ca o economie de piata sa
fie operationala, dar si una dintre preocuparile permanente si majore ale Guvernului Romaniei, in
conditiile globalizarii pietelor, intrucat promovarea si dezvoltarea unui mediu concurential normal
contribuie la ameliorarea competitivitatii industriale si la intarirea pietei interne nationale.
In vederea dezvoltarii mediului de afaceri si a mecanismelor de piata, se vor aplica in mod riguros
regulile privind acordarea ajutoarelor de stat, instituite prin Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat,
cu modificarile si completarile ulterioare, si regulamentele speciale adoptate in acest sens, in
conformitate cu acquis-ul comunitar.
In domeniul concurentei, pentru aplicarea prevederilor Legii concurentei nr.21/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare, si a legislatiei secundare armonizata integral cu acquis-ul comunitar, se va
acorda sprijin Consiliului Concurentei pentru formarea unei culturi concurentiale necesare in mediul de
afaceri romanesc si agentilor economici in mod direct, integrarea pe piata unica europeana in urma
aderarii Romaniei la UE presupunand cunoasterea si respectarea unor reguli precise.
Se va actiona pentru reducerea progresiva a sferei de actiune a monopolurilor de stat si pentru
continuarea procesului de liberalizare a pretului in domeniile in care acestea au ramas in
supravegherea autoritatilor de reglementare.
2.2.11. Politica in domeniul resurselor umane si coeziunea sociala

Nu in ultimul rand, sunt avute n vedere politici efective de dezvoltare a resurselor umane, in special
pentru insusirea de noi abilitati, perfectionare si specializare in munca. Aceste politici se constituie ca
o necesitate avand in vedere ca ajustarile structurale sunt profunde.
Strategia de angajare si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca asigura dezvoltarea
capitalului uman, crearea de locuri de munca i antreprenoriat, promovarea adaptabilitaii muncitorilor
i afacerilor la schimbarile economice.
Investitia in capitalul uman este cea mai mare urgenta in contextul curent al unei imbatraniri rapide, si
a unei decaderi care se va produce curand, a populatiei active, fapt care sporeste riscul calificarilor
inadecvate si a lipsurilor de abilitati profesionale.
Acestea au ca efect realizarea unei mai bune flexibilitati a fortei de munca, prin marirea gradului de
mobilitate (recalificare) si de perfectionare/specializare a acesteia, astfel incat sa se poata asigura o
echilibrare a cererii si ofertei pe piata fortei de munca, precum si dezvoltarea de know-how si training
vocational si a managementului resurselor umane, atat de necesare in special in industria
prelucratoare.
Este necesara in viitor acordarea unei atentii deosebite pregatirii specializate, cu o stransa colaborare
intre sistemul educational si industrie, pentru a putea fi evaluata si asigurata adaptarea la nevoile
industriei (licee industriale, scoli profesionale, etc.).
Se au in vedere parteneriate public-private si in domeniul educatiei elevilor si formarii profesionale,
inclusiv elaborarea unor strategii de formare profesionala si dinamica a fortei de munca pentru unele
din domeniile deficitare.
De asemenea se va pune un accent deosebit pe extinderea utilizarii tehnologiei informatiei si pe
folosirea eficienta a datelor prelucrate si gestionate de sistemele informationale nationale si
internationale.
Coeziunea sociala constituie un factor determinant in realizarea cu succes a ajustarii structurale si
reformei economice. Se are permanent in vedere implementarea si dezvoltarea in principal a
urmatoarelor practici:
- atragerea partenerilor sociali si a altor factori implicati in activitatea industriala in procesul de
elaborare si implementare a politicilor;
- permanentizarea procedurilor de consultare a operatorilor economici si a partenerilor de dialog
social, precum si a procedurilor de diseminare a informatiilor utile;
- obtinerea sprijinului partenerilor sociali in realizarea ajustarilor structurale;
- sustinerea asigurarii unui sistem cat mai eficient de protectie sociala, mai ales activa.
2.2.12. Dezvoltarea cooperarii industriale si a parteneriatului public privat
Sprijinirea dezvoltarii cooperarii industriale presupune masuri de identificare si eliminare a obstacolelor
financiare si fiscale excesive, simultan cu dezvoltarea instrumentelor specifice si cu sustinerea
initiativelor industriale, in scopul cresterii pietelor cu prioritate pentru micile afaceri.
Responsabilitatea majora in dezvoltarea unor scheme de cooperare industriala apartine in principal
firmelor si oamenilor de afaceri, dar o contributie substantiala este adusa si de autoritatile publice prin
identificarea si implementarea unor masuri si actiuni specifice destinate acestui scop.
In acest sens se are in vedere extinderea utilizarii sistemului de subcontractare, atat pentru productia
destinata pietei interne, cat si pentru piata externa prin care intreprinderile mici si mijlocii devin
subcontractorii pentru marile companii industriale, asigurandu-se astfel un bun suport in dezvoltarea
cooperarii industriale si a schimburilor comerciale.
Alte masuri pentru sustinerea dezvoltarii cooperarii industriale pe piata interna si internationala se
refera la urmatoarele aspecte:
intarirea climatului investitional si de cooperare industriala, pe baza unui cadru legislativ adecvat
si a intelegerilor bilaterale dintre tari privind protejarea investitiilor;
identificarea de oportunitati si scheme de cooperare industriala;
identificarea de parteneri si diseminarea de informatii asupra pietei si/sau potentialilor parteneri;

organizarea de intalniri, mese rotunde, sustinerea unor initiative potential viabile si asistenta in
deschiderea si dezvoltarea interesului unor parteneri straini in cooperarea industriala.

Se are in vedere extinderea actiunilor orientate catre stimularea cooperarii industriale si atragerea unui
volum mai mare de investitii directe straine, pentru subsectoarele industriale, produsele sau
componentele de produse care prezinta avantaje comparative si interes prioritar pentru Romania, cum
sunt: tractoare si masini agricole, locomotive si material rulant, autocamioane, constructii aeronautice,
metalurgia feroasa si neferoasa, tehnica de calcul, masini si echipamente electrice, industria
alimentara etc.
In scopul dezvoltarii cooperarii industriale se urmareste identificarea de noi solutii pentru promovarea
unor proiecte de engineering financiar in domeniile de interes major (protectia mediului, eficienta
utilizarii energiei etc.), inclusiv prin utilizarea aranjamentului de "off-set".
Pentru intarirea potentialului industrial regional si pentru dezvoltarea cooperarii economice se are in
vedere si promovarea principiului specializarii internationale, pe baza complementaritatii industriale cu
tarile Uniunii Europene, central si est-europene sau din alte zone apropiate.
3. EVOLUTII POSIBILE IN STRUCTURA INDUSTRIEI PRELUCRATOARE
Programul de politici economice pentru perioada urmatoare, respectiv 2005-2008, se refera la:
continuarea procesului de transpunere legislativa si crearea institutiilor compatibile cu cele din
statele membre UE;
implementarea si monitorizarea legislatiei armonizate;
imbunatatirea in continuare a mediului de afaceri, diversificarea si modernizarea serviciilor
bancare, inclusiv reducerea fiscalitatii legata de costul fortei de munca;
masuri pentru trecerea la societatea informationala si conectarea industriei romanesti la proiecte
europene;
adoptarea unui pachet coerent de politici pentru continuarea procesului de ajustare structurala la
nivel de sectoare industriale pentru asigurarea competitivitatii in conditiile inaspririi concurentei ca
urmare a adoptarii Codului Vamal UE, a intrarii Chinei si Rusiei in OMC si a globalizarii comertului
si internationalizarii afacerilor;
obligativitatea de a gestiona deseuri industriale, de reciclare si refolosire a deseurilor si
materialelor precum si prevenirea generarii de deseuri;
demararea marilor proiecte de infrastructura si a sistemelor trans-frontaliere de transport fluide
energetice pe distante mari, precum si de refacere a zonelor afectate de conflicte;
trecerea efectiva a sistemului cercetarii-dezvoltarii din tara noastra la o structura operationala de
tip european;
sustinerea cercetarii aplicative.
Previziunile privind transformarile structurale in perioada 2005-2008, se refera la:
dezvoltarea in continuare a programului de reindustrializare a Romaniei prin cresterea
volumului de investitii green-field;
dezvoltarea clusterelor industriale, a parcurilor tehnologice si industriale, incubatoare de
afaceri etc.;
dezvoltarea regionala, cresterea ponderii IMM-urilor si valorificarea potentialului local de
materii prime, traditiei si capitalului uman;
continuarea procesului de ajustare structurala si restructurare la nivelul companiilor si
sectoarelor industriale prin programe de modernizare, rationalizare a consumurilor energetice
si generalizare a managementului performant;
reabilitarea mediului in zonele industriale ca baza a refacerii capitalului natural;
cooperarea firmelor autohtone in cadrul unor consortii nationale si/sau internationale in
vederea participarii la marile proiecte interne si internationale;
inovarea si cercetarea tehnologica devine un instrument determinant al cresterii economice si
competitivitatii;
demararea programelor de producere si utilizare a energiei din resurse regenerabile.
Efectele pe piata pentru perioada 2005-2008 se vor concretiza prin:

competitivitatea devine factor determinant in procesul de crestere economica;

exporturile element major in stimularea cresterii produsului national;
investitiile devin un factor important in cresterea economica;
consolidarea cresterii sustenabile a industriei prelucratoare;
consolidarea pe piata a produselor industriale romanesti, in conditiile inaspririi concurentei;
infrastructura moderna pentru cercetare, inovare si transfer tehnologic;
dezvoltarea fabricatiei de echipamente pentru sustinerea marilor programe nationale din
domeniile: energetic, agricultura, infrastructura, protectie mediu precum si cresterea cotei de
participare a companiilor romanesti la programele internationale;
cresterea economica durabila in armonie cu imbunatatirea conditiilor de viata si mediu.

O pondere importanta in industrie o vor avea activitatile legate de reabilitarea mediului in zonele
industriale afectate precum si cele destinate realizarii de instalatii si echipamente pentru producerea
energiei din resurse regenerabile.

4. EVALUARI IN ABORDAREA SECTORIALA

4.1. Industria metalurgica
Industria metalurgica romaneasca cuprinde doua sectoare importante si anume: industria siderurgica
si metalurgica neferoasa. Acestea pot asigura cca. 90% din necesarul de otel si de metale neferoase,
lucru ce le confera un caracter de sectoare determinante pentru economia romaneasca.
4.1.1. Industria siderurgica
Siderurgia romaneasca cuprinde 7 combinate de producere a otelului si aproape 30 de unitati
siderurgice prelucratoare si prestatoare de servicii in domeniu. Prin programul de fabricatie, siderurgia
poate asigura intreaga gama de produse necesara industriei romanesti, si anume:

produse plate: table si benzi laminate la cald si la rece, acoperite sau neacoperite

profile din otel de dimensiuni si forme geometrice diferite ;

otel beton, sarme laminate la cald si sarme laminate la rece, acoperite si neacoperite

tevi din otel, laminate sau sudate, intr-o gama dimensionala diversa

produse si semifabricate din oteluri aliate si inalt aliate, inoxidabile etc. destinate in special
constructiei de masini, industriei chimice, fabricatiei de echipamente electrocasnice etc.

alte produse din otel (forjate, turnate etc.).

Perioada 2003 2005 a reprezentat o etapa importanta pentru siderurgia romaneasca, care a fost
marcata de urmatoarele evenimente:
finalizarea privatizarii, prin patrunderea unor grupuri cunoscute din siderurgia mondiala, din care
mentionam MITTAL STEEL, primul producator de otel din lume ;
finalizarea negocierilor si consultarilor reciproce cu Comisia Europeana pe marginea inchiderii
Cap.6 Concurenta si convenirea tuturor elementelor strategice cu aceasta: capacitati, productii,
investitii, ajutoare de stat, program de viabilizare;
aprobarea de Guvernul Romaniei a Strategiei sectoriale de restructurare si a Planurilor
individuale de viabilitate si insusirea acestora de catre Comisia Europeana;
convenirea cu Comisia Europeana a calendarului de monitorizare a implementarii procesului de
restructurare; partea romana va intocmi si va transmite Comisiei de doua ori pe an Rapoarte de
monitorizare.
Conform celor de mai sus, capacitatea de otel a Romaniei este de 9,1 mil. t/an, iar capacitatea de
laminare este de 9,2 mil. t/an. In anul 2004, productia de otel a fost de 6,1 mil.tone.

Implementarea procesului de restructurare, cu respectarea tuturor elementelor strategice prevazute in

Planul de restructurare si convenite cu Comisia Europeana, va conduce la sfarsitul perioadei, anul
2008, la viabilizarea combinatelor siderurgice, care vor indeplini toate criteriile de viabilitate practicate
astazi in siderurgiile dezvoltate.
Analiza SWOT, privind industria siderurgica pune in evidenta urmatoarele elemente:
Puncte tari:
companiile siderurgice sunt amplasate in toate regiunile/zonele tarii, iar din punct de vedere al
programului de fabricatie, acesta este deosebit de complex, cuprinzand intreaga gama de produse
siderurgice;
intreg sectorul siderurgic este intr-un stadiu avansat al restructurarii si al modernizarii;
finalizarea consultarii cu Comisia Europeana cu privire la restructurarea industriei siderurgice si
elementele tehnico economice prevazute in Strategie si in Planurile individuale atesta faptul ca
la sfarsitul perioadei, siderurgia va fi o industrie viabila, la nivelul celor dezvoltate, cu care este in
competitie;
beneficiaza de forta de munca calificata, bine instruita, care provine in general din zone cu traditie
siderurgica;
patrunderea in Romania a unor grupuri siderurgice mondiale puternice, reprezinta un element de
sprijin si siguranta in restructurarea combinatelor siderurgice.
Puncte slabe:
liberalizarea completa (fara taxe vamale) a comertului cu produse siderurgice odata cu intrarea in
vigoare a Protocolului Nr.2 CECO, a deschis consumatorilor accesul total catre surse de
aprovizionare externe. Aceasta competitie, in crestere, cu siderurgiile a caror restructurare este
finalizata de cca. 10 ani, defavorizeaza producatorii romani;
sursele insuficiente de materii prime si materiale indigene, poate conduce la dependenta de
importuri.
In ceea ce priveste oportunitatile, se mentioneaza in primul rand faptul ca piata otelului parcurge o
perioada favorabila, cu o cerere in permanenta crestere, la preturi de livrare deosebit de atractive. In
acelasi sens trebuie subliniata revigorarea consumului intern de produse siderurgice in toate
sectoarele industriale.
Constrangerile cu care se confrunta in aceasta perioada siderurgia, sunt in primul rand cresterile de
pret pe care le inregistreaza principalele resurse energetice necesare procesului de productie (gaze
naturale, energie electrica), vecinatatea producatorilor din spatiul ex-sovietic, care pot constitui surse
de produse siderurgice la preturi atractive precum si cresterea capacitatilor chineze de productie ceea
ce a determinat cresterea pretului la minereuri de fier, carbune cocsificabil, cocs si feroaliaje.
De asemenea este necesara reducerea treptata a suprafetelor ocupate de deseuri prin sortarea,
prelucrarea si ulterior valorificarea acestora.
4.2. Industria chimica si petrochimica
4.2.1. Industria de prelucrare a titeiului
Industria de prelucrare a titeiului constituie un sector important al economiei nationale si un suport al
dezvoltarii pentru numeroase sectoare ale industriei si economiei romanesti si de aceea necesitatea
modernizarii si restructurarii industriei petroliere constituie un factor principal in procesul dezvoltarii
economice durabile a tarii.
In sectorul petrolier principalul operator din sistem este, in momentul de fata, Societatea Nationala a
Petrolului "Petrom" - S.A. Bucuresti, recent privatizata cu OMV, avand ca obiect de activitate, in
principal, explorarea si exploatarea zacamintelor de hidrocarburi de pe uscat si din platoul continental
al Marii Negre, rafinarea titeiului, transportul produselor petroliere, comercializarea produselor
petroliere proprii prin retele proprii de distributie si importul si exportul de produse petroliere. In acest
sector mai opereaza alte trei rafinarii mari, respectiv SC Petrotel LUKOIL SA Ploiesti, SC Rompetrol
SA Petromidia si SC RAFO SA Onesti, toate cu capital majoritar privat.
Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" - S.A. Bucuresti are in structura sa doua rafinarii
("Petrobrazi" si "Arpechim"), un combinat chimic ("Doljchim"), mai multe sucursale de distributie a
produselor petroliere, o sucursala de transport al produselor petroliere ("Transpeco" ), precum si

sucursale de cercetare-proiectare si informatica. Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" - S.A.

Bucuresti asigura circa 50% din necesarul intern de produse petroliere si circa 40% din necesarul de
gaze naturale.
In acest domeniu mai functioneaza 5 rafinarii mici cu capital integral sau majoritar privat SC ASTRA
Ploiesti, SC Rompetrol VEGA Ploiesti, SC Steaua Romana Campina, SC Rafinaria Darmanesti SA,
SC PETROLSUB Suplacu de Barcau precum si companii de transport si stocare titei si produse
petroliere SC Oil Terminal - S.A. Constanta, SC Conpet - S.A. Ploiesti si SC Petrotrans SA Ploiesti.
Sectorul de prelucrare a titeiului (rafinare si petrochimie) este principalul consumator de titei si furnizor
de produse petroliere si petrochimice pentru celelalte ramuri ale economiei.
In prezent capacitatea operationala de rafinare este de 22,3 milioane tone/an, cuprinzand 5 rafinarii
mari si 5 rafinarii mici.
Analiza SWOT realizata a pus in evidenta urmatoarele puncte tari:
- dispun de circa 6,0 milioane tone/an resurse de materie prima indigena;
- dimensiunea celor 5 rafinarii mari este comparabila cu cea a rafinariilor din Uniunea Europeana;
- traditia si experienta indelungata in domeniu;
- existenta infrastructurii necesare pentru transportul produselor petroliere;
- industria romaneasca de prelucrare a titeiului are o buna inzestrare tehnica si un nivel de
complexitate mare;
- mare flexibilitate (cele mai noi rafinarii, care reprezinta 80%, au o constructie modulara);
- rafinariile mai mici, dupa retehnologizare, pot opera independent si isi pot gasi nise pe piata;
- majoritatea agentilor economici indeplinesc criteriile de viabilitate ale UE;
- rafinariile au facut eforturi pentru alinierea carburantilor la normele europene.

Puncte slabe:
- este dependenta de importul de materie prima pentru acoperirea capacitatilor de prelucrare;
- gradul scazut de utilizare al capacitatilor de rafinare (capacitatea operationala este de 22,3
milioane tone/an, iar prelucrarea actuala este la nivel de cca. 12 milioane tone/an);
- costuri de exploatare ridicate;
- evolutia pretului la petrol pe plan mondial.
Exista reale oportunitati de dezvoltare, tinandu-se seama de cresterea economica, care va conduce
la cresterea consumului de produse petroliere si petrochimice.
Constrangerile care pot sta in calea dezvoltarii sectorului sunt determinate de efortul financiar
important pentru internalizarea costurilor de mediu pe termen mediu si lung. De asemenea
problemele de conformare cu cerintele de protectia mediului conform angajamentelor asumate de
Romania, in special pentru reabilitarea zonelor poluate, vor implica costuri mari.
In concluzie se poate spune ca acest sector este viabil si cu perspective de dezvoltare. Prin realizarea
modernizarii infrastructurii de productie se asteapta o diminuare a consumurilor proprii ale rafinariilor,
imbunatatirea eficientei prelucrarii si cresterea productivitatii muncii. Cresterea semnificativa a
numarului de automobile si tendinta cresterii ponderii transportului auto, dezvoltarea agriculturii,
impreuna cu cresterea economica si a puterii de cumparare vor conduce la cresterea consumului
intern de benzine si motorine, deci la cresterea volumului productiei.
Pentru perioada 2005-2008 se estimeaza o crestere a activitatii sectorului cu un ritm mediu anual de
cca. 4,0%, cantitatea de titei prelucrat urmand sa creasca la circa 14 milioane tone/an la sfarsitul
perioadei.
4.2.2. Industria de ingrasaminte chimice
Asigurarea cu ingrasamintele chimice necesare este una dintre prevederile Programului national de
redresare si dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si padurilor pentru perioada 2005-2008. In
structura sectorului de ingrasaminte sunt 8 societati comerciale, care produc ingrasaminte chimice
simple (cu azot si cu fosfor), complexe, precum si ingrasaminte lichide etc.
Analiza SWOT a sectorului a scos in evidenta urmatoarele puncte tari:

capacitatile de productie existente si sortimentatia din nomenclatorul de fabricatie pot asigura

necesitatile pietei interne;
forta de munca calificata;
concurenta interna datorata numarului mare de producatori;
instalatiile tehnologice ramase in functiune sunt la un nivel tehnologic mediu pe plan mondial.

Punctele slabe ale sectorului sunt date de dependenta de import pentru roca fosfatica, clorura de
potasiu si sulf si de problemele in alimentarea cu gaze naturale din tara si/sau din import. Potentialul
financiar redus al producatorilor agricoli interni si un nivel relativ scazut al subventiilor pentru
agricultura, comparativ cu tarile din UE, determina o cerere interna mai redusa decat cea asteptata
privind ingrasamintele chimice si pesticidele. De asemenea, fiind o industrie poluanta, sunt necesare
mari investitii pentru protectia mediului.
Principala oportunitate pentru acest sector o constituie existenta unei potentiale piete interne de
desfacere cu tendinte de crestere pe termen mediu, care poate fi acoperita de capacitatile
operationale ale producatorilor romani de ingrasaminte chimice.
Constrangerile pe care trebuie sa le depaseasca acest sector sunt legate de capacitatea financiara
scazuta a producatorilor agricoli interni precum si de problemele de conformare cu cerintele de
protectia mediului conform angajamentelor asumate de Romania, care vor implica costuri mari, in
special pentru reabilitarea zonelor poluate.
Un element care ar putea influenta favorabil acest sector este asigurarea competitivitatii pentru
transportul de materii prime si produse finite pe calea ferata, tinandu-se seama de faptul ca traficul
este de mare tonaj, dar cu o valoare scazuta pe unitatea de transport conventionala.
Obiectivul principal pentru industria de ingrasaminte din Romania este asigurarea competitivitatii si
pentru atingerea lui sunt avute in vedere pe termen mediu urmatoarele masuri principale:
- modernizarea tehnologiilor existente in vederea imbunatatirii eficientei economice prin:
scaderea consumurilor specifice de materii prime si utilitati;
diversificarea gamei sortimentale si alinierea la standardele Uniunii Europene;
recuperarea elementelor utile din condensate si efluenti.
4.2.3. Industria de medicamente
Industria de medicamente este o componenta importanta a industriei chimice si un important element
in programul guvernamental de asigurare a starii de sanatate a populatiei.
In prezent exista in Romania 66 producatori autorizati de medicamente, din care primii 20 realizeaza
90% din productia interna de medicamente. Destinatia productiei este de cca. 95% pentru piata
interna si 5% la export.
In tara se realizeaza circa 1500 de sortimente de medicamente conditionate si produse biologice de
uz uman, precum si circa 690 de sortimente de medicamente conditionate si produse biologice de uz
veterinar. Principalele clase de produse terapeutice sunt: antibiotice, sulfamide, vitamine, antiseptice,
antipiretice, antidiabetice, cardiovasculare.
Industria romaneasca de medicamente acopera cca. 75% din consumul intern sub aspect sortimental.
In anul 2004 piata interna a medicamentelor a fost de cca 900 milioane EURO.
Pentru asigurarea punerii in practica a politicii nationale de sanatate a populatiei se estimeaza o
crestere a cererii de medicamente pe piata interna la cca 1200 milioane EURO in 2010. Pentru
acoperirea cererii crescande de medicamente este necesar un ritm anual de crestere a productiei pe
termen lung de aproximativ 8-10% pe an. Realizarea cresterii productiei de medicamente este posibila
datorita existentei urmatoarelor puncte tari ale industriei de medicamente:
- existenta pietei interne in crestere;
- introducerea Regulilor de Buna Practica de Fabricatie (GMP) in 37 societati comerciale
producatoare de medicamente;
- adaptarea rapida a sortimentatiei la cererea pietei;
- schimbarea structurii pe proprietate; aproape toate unitatile cu capital de stat au fost integral
privatizate. Singura exceptie este SC "Antibiotice" S.A. Iasi la care statul mai detine 53% din actiuni
;
- traditia si experienta de peste 50 de ani.

Punctele slabe ale acestei industrii sunt:

- cresterea interesului producatorilor pentru fabricatia secundara (conditionare) in detrimentul
fabricatiei primare (de sinteza);
- restrangerea gamei sortimentale datorita costurilor pentru modernizari:
- lipsa fondurilor pentru cercetare-dezvoltare.
Oportunitatea principala pentru industria de medicamente este existenta cererii pe piata interna care
are un potential mare de crestere prin politica nationala privind sanatatea publica.
Constrangerile pe care trebuie sa le depaseasca acest sector sunt:
- reducerea productiei de sinteza datorita importurilor masive de substanta activa;
- reducerea capacitatilor de productie prin sinteza in favoarea cresterii capacitatilor de conditionare
substanta activa din import;
- cheltuielile reduse de cercetare-dezvoltare pentru realizarea de produse noi;
- costurile ridicate pentru introducerea celor mai bune tehnici disponibile in vederea conformarii la
noile conditii impuse de legislatia de mediu.
4.3. Industria constructiilor de masini
4.3.1. Industria de tractoare si masini agricole
Romania are un potential agricol important , detinand o suprafata de 14,8 milioane hectare din care
circa 3,1 milioane hectare irigabile.
Fabricarea de tractoare si masini agricole in Romania, reprezinta o industrie traditionala, agricultura
fiind o ramura importanta a economiei nationale.
Gradul de inzestrare cu tractoare si masini agricole este redus fata de cel existent in tarile din UE.
Conceptul prevazut in Programul de guvernare privind dezvoltarea agriculturii in zonele colinare,
montane si de campie, necesitatile de irigare, de prelucrare superioara a produselor agricole, impun
dezvoltarea si completarea sistemei de tractoare si masini agricole.
In Romania isi desfasoara activitatea circa 35 firme producatoare de tractoare, masini agricole si piese
de schimb, cuprinzand atat firme traditionale specializate, firme mari care si-au reinnoit unele
sectoare pentru producerea de masini si unelte agricole si foste sectii de reparatii.
Analiza SWOT a sectorului a scos in evidenta urmatoarele aspecte :
Puncte tari
Exista firme specializate cu capacitati mari de productie care pot acoperi cca 90 % din cererea
pietei interne;
Forta de munca cu calificare ridicata;
Experienta indelungata in proiectarea si fabricarea tractoarelor si masinilor agricole.
Specializarea unor firme pe anumite tipuri de utilaje, fenomen aparut odata cu privatizarea
acestora;
Sectorul a cunoscut un puternic proces de restructurare tehnica, organizatorica si financiara.
Ponderea majoritara a sectorului privat;
Sunt create premizele pentru dezvoltarea industriei orizontale pentru componente(cutii viteze,
pompe, radiatoare, rulmenti, anvelope etc) si dezvoltarea sectorului de servicii prin privatizarea
sectoarelor de mecan izare specializate in reparatii si reconditionari;
In majoritatea societatilor comerciale a fost implementat si certificat sistemul management a
calitatii, proces care continua.
Puncte slabe
Decalaj tehnologic semnificativ fata de competitorii externi ;
Productivitatea muncii scazuta fata de firmele din UE ;
Nivelul redus de utilizare a capacitatilor de productie, cat si gradul scazut de modernizare a
tehnologiilor si produselor, corelat cu insuficienta investitiilor din sector si cu posibilitatile actuale
reduse ale producatorilor agricoli de achizitionare a tractoarelor si masinilor agricole noi.
Oportunitatile de dezvoltare ale sectorului sunt evidentiate de accelerarea reformei sectorului agricol,
care va determina cresterea suprafetelor agricole prin asocierea proprietarilor si va necesita cresterea
gradului de dotare cu tractoare si alte masini agricole.

De asemenea se dezvolta serviciile in agricultura pentru a se asigura rapid si eficient service pentru
masini, utilaje si piese de schimb, prin infiintarea de societati prestatoare de servicii.
Guvernul Romaniei are in vedere actiuni de sustinere, ducand o politica activa de sprijinire a
dezvoltarii acestui sector, respectiv prin Programul privind sprijinirea producatorilor agricoli si a
prestatorilor de servicii in agricultura pentru achizitionarea de tractoare, combine, masini si utilaje
agricole, precum si instalatii de irigat.
Aparitia unor facilitati de plata sau de cumparare in leasing, cat si a unor institutii creditoare va stimula
dezvoltarea sectorului.
Constrangerile care pot ameninta dezvoltarea sectorului tin de intarzierea reformei in sectorul
industrial si de competitivitatea sub media europeana.
In urma analizei SWOT si a principalilor indicatori economici s-a ajuns la concluzia ca acest sector are
perspective de dezvoltare si in acest scop sunt avute in vedere desprinderea activitatilor auxiliare si
reorganizarea fluxului de productie pe centre de profit.

4.3.2. Industria de rulmenti

Sectorul fabricatiei de rulmenti este unul dintre cele mai viabile si performante sectoare din constructia
de masini.
Industria romaneasca de rulmenti ocupa locul 3 in Europa, si este printre primii 10 exportatori mondiali
de
rulmenti,
detinand
o
cota
de
0,8-1%
din
piata
mondiala.
Puncte tari:
- nivel inalt de performanta al produselor, aliniat la cele mai exigente standarde mondiale;
- forta de munca cu inalta calificare;
- sector omogen cu grad inalt de integrare (practic, fara orizontala si ciclu scurt de fabricatie;
- complementaritate cu oferta Uniunii Europene, unde se exporta 80% din total productie interna;
- in prezent stadiul privatizarii este urmatorul : 4 din cei 5 producatori de rulmenti sunt privatizati, iar
1 este in curs de privatizare (Rulmentul Brasov) ;
- gama de productie acopera 90% din sortimentele care se comercializeaza pe piata interna si
internationala ; oferta flexibila si prompta;
- retele externe bine organizate, dealeri de export si depozite de service sau in consignatie ;
- investitii straine directe semnificative.
Puncte slabe.
- Cerere interna redusa datorata in principal reducerii productiei in fabricatia de serie (autovehicule,
tractoare , masini agricole, masini complexe etc.) ;
- Saturarea pietei internationale datorita supraproductiei de rulmenti, care creeaza presiune asupra
preturilor.
Oportunitatile sectorului tin de faptul ca productia romaneasca este specializata pe tronsonul pentru
dotari de origine si piese de schimb, iar producatorii Uniunii Europene sunt specializati pe rulmenti de
prima dotare, la fel ca S.U.A. si Japonia, deci acest sector are o nisa de piata bine stabilita pentru
desfacere.
Constrangerile pentru evolutia viitoare a sectorului vin in special din situatia internationala
(recesiunea mondiala, presiunea inflationista datorata cresterii pretului petrolului, scaderea puterii de
cumparare). Pe plan mondial exista o supraoferta de rulmenti ieftini si de calitate, ceea ce determina
presiuni asupra preturilor.
Un efect negativ il are si cererea interna redusa si patrunderea rulmentilor din import, determinand
orientarea preponderenta a productiei de rulmenti catre export.
O alta constrangere o reprezinta costurile de conformare la cerintele legislatiei de mediu.
Aceasta analiza scoate in evidenta faptul ca industria de rulmenti este un sector viabil si cu
perspective de dezvoltare. Nivelul tehnologic este in crestere vizibila atat la toate societatile
comerciale prin utilizarea de fonduri din surse proprii si atrase

4.3.3. Industria de nave

Accesul la Marea Neagra si cei peste 1000 km pe care Dunarea ii parcurge pe teritoriul tarii au facut
ca sectorul constructii navale in Romania sa aiba o traditie de peste 160 ani.
Principalele societati comerciale din cadrul sectorului sunt :
12 santiere navale la Marea Neagra si pe Dunare din care 3 santiere navale numai pentru
reparatii;
4 fabrici echipamente navale (2 fabrici echipamente de punte, pompe, caldarine, 1 fabrica de
elice navale, 1 fabrica de motoare navale.);
Un institut de specialitate care abordeaza activitati de proiectare teme de cercetare
fundamentala si aplicata.
Sectorul este privatizat in proportie de peste 90% din capitalul social inregistrat. Singurele
santiere navale neprivatizate sunt S.C. Severnav Drobeta Turnu Severin si Santierul Naval Mangalia.
Dotarile si tehnologiile permit un grad ridicat de adaptabilitate la cerere, permitand constructia si
reparatia oricarui tip de nava in anumite game de dimensiuni, functie de calele si docurile din dotare,
pana la 200.000 tdw, pe baza de proiecte romanesti sau straine, conform normelor de clasificare
internationale.
Asociatia Nationala a Constructorilor de Nave din Romania este membru activ in CESA (Organism
rezultat in urma comasarii AWES cu CESA din 1 iulie 2004) - Community of European Shipyards
Association Asociatia Comunitara a Santierelor Navale.
Analiza SWOT a domeniului a pus in evidenta urmatoarele puncte tari :
Conjunctura de piata buna. Prognozele asupra cererii mondiale de nave maritime de transport
sunt bune. In cazul navelor fluviale, varsta inaintata a flotei de nave pentru apele interioare din
tarile vest europene si deschiderea caii navigabile Rotterdam-Constanta sunt incurajatoare ;
Pozitie geografica avantajoasa ;
Traditia de peste un secol in constructii navale si reputatia castigata de-a lungul ultimelor
decenii ;
Existenta unui invatamant superior de profil ;
Forta de munca bine calificata ;
Santiere navale cu bune facilitati : docuri uscate, cale de lansare sau sincrolift, hale inchise
pentru constructie corp le situeaza in randul santierelor navale cu potential deosebit la nivelul
international actual ;
Ponderea sectorului privat de peste 90% din capitalul social inregistrat ;
Santierele navale au elaborat si implementeaza programe de investitii pentru modernizare
tehnologica si cresterea productivitatii.

Puncte slabe:
Subutilizarea capacitatilor;
Perioade lungi de fabricatie;
Productivitate scazuta;
Lipsa cererii pietei interne.
Oportunitatile care pot determina dezvoltarea acestei industrii sunt date de calitatea buna a
produselor , potentialul de export ( daca in 1989- 80% din productie era destinata pietei interne, in
prezent 98% din productie este destinata exportului ).
Saturarea cu comenzi pana in 2008 a santierelor navale din Asia, va determina orientarea catre
santierele europene, inclusiv cele romanesti, a comenzilor pentru nave de alte dimensiuni si
destinatii necesare flotei mondiale.
Tendinta santierelor navale romanesti de a construi intr-o masura tot mai mare, nave complete si mai
putin corpuri de nave cu diferite grade de saturare, va avea un impact benefic si asupra producatorilor
de echipamente si accesorii navale, ca si asupra intreprinderilor nou infiintate (IMM-uri) prin
externalizarea activitatilor conexe santierelor navale.

Construirea si repararea navelor comerciale totdeauna au operat intr-o piata mondiala unde Romania
se situeaza in prezent pe locul 11 in lume si pe locul 6 in Europa , realizand 1,4% din tonajul brut
compensat (cgt) realizat.
Toate aceste elemente arata ca industria navala este competitiva si are bune perspective pentru viitor.
Constrangerile care pot afecta dezvoltarea sectorului tin de dependenta de credite bancare , de lipsa
unor scheme standard ( compatibile si cu regulile OECD- unde Romania are statut de membru
observator, la Grupa de Lucru constructii navale) pentru garantii, pentru finantarea prelivrare si
pentru managementul riscurilor valutare.
4.3.4. Industria mijloacelor de transport rutier
Mijloacele de transport rutier reprezinta un sector important al economiei nationale care a avut o
scadere accentuata din 1990 si pana in prezent, cu exceptia societatilor comerciale DAEWOO
AUTOMOBILE ROMANIA SA si AUTOMOBILE DACIA SA, unde pachetele majoritare de actiuni au
fost preluate de grupul DAEWOO MOTORS si respectiv RENAULT.
Este de remarcat ca revirimentul societatilor DAEWOO AUTOMOBILE ROMANIA si AUTOMOBILE
DACIA - GROUP RENAULT a condus la dezvoltarea sectorului fabricatiei de componente auto, atat
prin specializarea unor societati autohtone cat si prin atragerea unor investitori straini.
Puncte tari: personal cu inalta calificare, potential in crestere de absorbtie autovehicule pe piata
interna, compartimente de cercetare-proiectare cu un bun nivel profesional, companii cu certificat
pentru sistemul de management al calitatii, implementarea graduala a directivelor UE, aplicarea
standardelor tehnice europene, cresterea performantei exportului, potential pentru o industrie
orizontala diversificata in domeniu.
Puncte slabe : rezultate economice nefavorabile ale companiilor producatoare de autoturisme de
teren si microbuze, de autovehicule de transport marfa si calatori, datorita indisponibilitatii pentru
dezvoltare tehnologica si restructurare a productiei, utilizarea de tehnologii invechite ceea ce
determina nerespectarea conformitatii produselor, cresterea graduala prevazuta a pretului energiei si
alte cresteri de preturi la materii prime, productivitate fizica scazuta, calitate mai slaba a
componentelor auto romanesti comparativ cu oferta firmelor straine.
Oportunitatile de dezvoltare ale sectorului sunt date de tendinte de crestere continua a cererii pietei
interne, in special pentru autobuze si autovehicule speciale, dar este necesar un aflux de investitii
straine. Cresterea productiei de autoturisme din acest sector va determina dezvoltarea unei industrii
de componente auto, inclusiv prin atragerea de investitii straine directe. Dezvoltarea pe termen mediu
si lung a industriei de autovehicule legata de infrastructura rutiera a tarii este considerata ca fiind
importanta pentru Romania si pentru intreaga zona geografica. Necesitatea inoirii parcului de
autovehicule comerciale, privite ca mijloc de productie, in special in sectorul privat, poate sa determine
o crestere a productiei sectorului si sa devina in perioada urmatoare un important generator de locuri
de munca. Cresterea calitatii produselor si expansiunea tehnologiei informationale reprezinta factori
de crestere a potentialului sectorului.
Practicarea pe scara larga a sistemului de leasing operational poate revigora fabricatia de
autovehicule, cu impicatii pozitive atat pentru dezvoltarea economica in general, cat si a protectiei
mediului prin performantele tehnice ale autovehiculului.
Constrangerea principala in calea dezvoltarii sectorului o reprezinta cresterea competitiei pe piata, cu
prioritate privind piata interna, unde importul de autovehicule noi si second hand a avut o evolutie
crescatoare in ultimii ani si transferul unor industrii cu consum mare de forta de munca spre tari cu un
nivel de retributie mai scazut. O alta constrangere o reprezinta obligativitatea de a respecta legislatia
de mediu si in principal a cerintelor privind colectarea si valorificarea conform tintelor stabilite prin HG
2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz.
Industria mijloacelor de transport rutier si de componente auto are o perspectiva favorabila datorita
potentialului de absorbtie in crestere a pietei interne, cat si la export, in conditiile in care agentii
economici se vor incadra mai bine in cerintele de competitivitate si de reducere a emisiilor poluante
pentru protejarea aerului si a mediului in general, a produselor si serviciilor lor.

4.3.5 Industria de componente auto

Productia de componente auto reprezinta segmentul cu cea mai importanta crestere al industriei,
aceasta crestere fiind stimulata de dinamica industriei mijloacelor de transport rutier.
In prezent realizarea autoturismelor si autovehiculelor a suferit un proces de modificare a sistemelor
de fabricatie, respectiv companiile care finalizeaza produsele din aceasta categorie si producatorii de
componente se influenteaza reciproc pentru realizarea produsului finit. Companiile finalizatoare au
transferat catre industria de componente actiunile intreprinse referitor la gradul de inovare si de
competitivitate a produselor in contextul asigurarii unei dezvoltari durabile.
In cadrul economiei nationale industria mijloacelor de transport rutier a inregistrat cresteri care au fost
determinate in mare masura de privatizarile din sector. Se poate spune ca gradul de privatizare este
de 100%.
In acest sector investitiile straine joaca un rol cheie. Se observa ca majoritatea societatilor cu un trend
crescator sunt detinute de investitori straini, in timp ce restul societatilor inca se confrunta cu sub
capitalizarea.
In Romania exista in prezent peste 250 societati comerciale de profil, majoritatea fiind intreprinderi
mici si mijlocii, care s-au dezvoltat fie ca urmare a procesului de restructurare, fie prin privatizare cu
companii externe, fie prin relocarea fabricatiei sau prin investitii tip green field.
Principalul obiect de activitate al acestor firme este productia de componente din materiale metalice,
plastice si cauciuc, dar si componente electrice si electronice.
Analiza SWOT poate conduce la aprecieri pozitive asupra sectorului.
Puncte tari: Forta de munca calificata tehnic avand capacitate de asimilare si adaptare, materii prime
interne disponibile, executia unor componente pentru companii finalizatoare, deschidere si oportunitati
pentru investitii "green - field", capacitati de productie disponibile in apropierea retelelor de
infrastructura, piata interna de mari dimensiuni cu capacitate de absorbtie in crestere; cadrul de
reglementare si institutional existent pentru aplicarea directivelor UE si a regulamentelor ECE-ONU.
Puncte slabe:
decalaj tehnologic - tehnologiile existente fiind in mare masura la nivelul anilor 80;
sisteme de fabricatie traditionale inca nemodernizate;
management defectuos al resurselor umane, materiale si energetice;
abordarea neperformanta a sistemului "calitate cost - livrare";
prezenta redusa a cursurilor de instruire fapt care diminueaza dezvoltarea abilitatilor profesionale;
rata scazuta de utilizare a sistemelor de management al calitatii si de management de mediu,
mecanismele de sustinere a recuperarii, reciclarii, si valorificarii vehiculelor uzate trebuiesc
dezvoltate;
actiuni inovative reduse si servicii industriale specifice slab dezvoltate.

Oportunitati:
- tendintele de crestere a puterii de absorbtie a pietelor;
- orientarea companiilor multinationale catre noi piete si relocarea fabricatiei de componente in tarile
cu reprezentare industriala in sector;
- aparitia la nivel national a mecanismelor de sustinere si promovare a competitivitatii prin
promovarea sistemelor de management al calitatii seria ISO 9000:2000 si ISO TS 16949,
a sistemelor de management de mediu seria ISO 14000;
- promovarea inovarii ca factor de competitivitate prin diverse mecanisme;
- cresterea performantelor produselor;
- expansiunea tehnologiei informationale;
- continuarea afluxului de investitii straine.

Constrangerile decurg din capacitatea sectorului de formare a lanturilor de furnizori pentru

companiile care integreaza componente si realizeaza produsele finite. Aceasta se datoreaza in mare
masura capacitatii variabile de adaptare a producatorilor de componente la cerintele de productivitate,
calitate, si reducere a consumurilor, impuse de integratori in sistemul de relatii al companiilor furnizor
beneficiar. Integrarea aspectelor legate de protectia mediului si de limitare a consumurilor de materiale
si energetice constituie provocari reale. Totodata, restringerea activitatilor productive energo intensive si poluante trebuie avuta in vedere. Alocarile reduse de fonduri in C&D&I la nivel de companii
nu stimuleaza aplicarea inovarii pe scara larga in sector, cea mai mare pondere a fondurilor de C&D&I
fiind sustinuta inca doar de stat.
4.3.6. Industria de vagoane de transport marfa si calatori
Productia si repararea de vagoane de transport marfa si calatori in Romania are o traditie de peste
100 ani. Dupa anul 1950 s-au dezvoltat noi capacitati de productie , modernizindu-se cele existente,
profilul de fabricatie adaptindu-se la cerintele moderne pentru traficul de calatori si marfuri prin licente
de fabricatie atat pentru mijloace de tractiune, cat si pentru cele de rulare.
Firmele producatoare sunt specializate pe tipuri de vagoane si pe componente de vagoane.Gama
fabricatiei in acest sector cuprinde: vagoane de marfa acoperite si deschise, vagoane cisterna ,
vagoane platforma de tip special, vagoane de calatori pentru clasa I si clasa II cat si cele cu etaj si
pentru trenuri speciale intercity .
Sectorul este privatizat 100 % si cuprinde un numar de 10 societati comerciale cu profil de fabricatie
vagoane de marfa, vagoane de calatori, rame metrou si un numar de 100 societati comerciale
producatoare de componente pentru vagoane.
Puncte tari
Experienta acumulata in cei peste 100 de ani de fabricatie a acestor vehicule asigura fabricatia in
conditii tehnice la nivelul standardelor, normelor interne si internationale ;
Au fost preluate licente de la firme de renume Siemens- Germania, De Dietrich - Franta, Alsthom
Franta, in baza carora se fabrica vagoane de calatori care circula deja pe caile ferate ale U E;
Este o industrie complementara celei similare din Uniunea Europeana ;
Sectorul este integral privatizat asigurind conditii certe pentru imbunatatirea managementului
microeconomic si a indicatorilor economici de eficienta;
Forta de munca calificata, cu traditie in domeniu ;
Aplicarea standardelor europene, imbunatatirea calitatii productiei si produselor ;
Industria fabricatiei de vagoane de marfa si calatori are o pozitie competitiva pe piata ;
Specializarea unor firme pe anumite tipuri de vagoane.
Puncte slabe
Disponibilitate redusa financiar pentru dezvoltarea tehnologiei si restructurarea productiei in
companiile fara capital strain ;
Decalaj tehnologic fata de competitorii externi ;
Tehnologii neperformante , cu consum energetic ridicat;
Productivitatea muncii scazuta fata de firme similare din UE, cu rezultate economice nefavorabile
ale companiilor.
Oportunitati
Transporturile in general reprezinta principala componenta a sectorului serviciilor de piata, cu rol
esential de infrastructura de baza pentru celelalte activitati economice. In acest context,
transportul feroviar tinde sa se impuna din ce in ce mai mult prin extinderea retelelor combinate de
transport feroviar auto, cresterea ponderii in cererea viitoare a vagoanelor pentru transportul
urban si preorasenesc;
Promovarea de politici concrete, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene vizind
dezvoltarea si modernizarea agentilor economici cu potential, va fi posibila prin sporirea ratei
investitiilor (cu participarea semnificativa a capitalului national si prin atragerea surselor externe),
cu atat mai mult cu cat pe piata interna sunt solicitate in prezent vagoane de calatori de mare
viteza (200 km/h) pentru trafic international, vagoane de calatori de tip INTERCITY de mare viteza
(160 km/h) pentru trafic intern, rame de metrou in constructie usoara cu tractiune cu motoare
asincrone, vagoane de marfa (cu planseu coborat, furgon etajat), iar pentru export diverse

vagoane de calatori, boghiuri, la care se adauga vagoane de marfa (cisterne, platforme container,
acoperite, etc.);
Traditia indelungata in fabricatia unor produse complexe cum sunt vagoanele si locomotivele,
precum si calificarea fortei de munca existenta in aceste unitati , sunt motive in plus in sprijinul
ideii de sustinere si pe mai departe a acestui sector ;
Ritm aflux de investitii straine , indeosebi pentru fabricile de componente pentru vagoane ;
Expansiunea tehnologiei informationale si telecomunicatiilor;
Cresterea performantelor produselor .

Constringeri
Transferul unor procese tehnologice cu consum mare de forta de munca spre tari cu salarii mai
mici ;
Cresterea preturilor la energie, gaze, materii prime si materiale;
Mare sensibilitate la fluctuatiile pietelor internationale .
4.3.7. Industria de utilaj tehnologic
Aceasta industrie prezinta o mare diversitate, atat de profiluri tehnologice si productive cat si de cicluri
de fabricatie , fiind producatoare de bunuri de capital , industrie suport pentru alte industrii si sectoare
ale economiei romanesti cum sunt : alimentatia , exploatarea titeiului , gazelor, hidrocarburilor si
minereurilor , metalurgie, chimie , petrochimie .
Grupa utilajelor tehnologice si cele de utilizare generala au in componenta in principal urmatoarele
clase de fabricatie :
Fabricarea de utilaje pentru foraj si exploatare sonde ;
Fabricarea de echipament energetic;
Fabricarea utilajelor pentru metalurgie;
Fabricarea utilajelor pentru mine , cariere si constructii;
Fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare bauturilor si tutunului;
Fabricarea altor masini si utilaje specifice (pentru prelucrarea cauciucului si materialelor plastice ,
masini si utilaje pentru materiale de constructii si refractare, utilaje pentru industria chimica si
prelucrarea titeiului, roboti industriali );
Fabricarea echipamentelor de ridicat si manipulat , cuptoare industriale ,echipamente de
ventilare.
Utilajele tehnologice au o mare diversitate si cuprind un numar mare de societati comerciale. Sectorul
este caracterizat de realizarea unor produse cu ciclu lung de fabricatie, tehnologiile fiind de nivel
mediu.
Principalele societati comerciale care activeaza in domeniu sunt: SC UPETROM 1 Mai Ploiesti (utilaj
petrolier),
SC GENERAL TURBO SA Bucuresti (utilaj energetic), SC FORTUS SA Iasi (utilaj
metalurgic), SC UNIO SA Satu Mare (utilaj pentru mine si cariere), SC GRIRO SA Bucuresti(utilaj
chimic), SC NICOLINA SA Iasi (utilaje pentru materiale de constructii), SC UMT SA Timisoara (masini
de ridicat si transportat), SC TEHNOFRIG SA Cluj (utilaj alimentar)
Puncte tari
Productia autohtona de utilaj tehnologic asigura in proportie de 72 % necesarul intern;
Cca. 97% din societatile comerciale din total sector sunt privatizate;
Experienta si traditie in fabricatia de utilaj tehnologic;
Grad ridicat de integrare;
Poseda licente si know-how de la firme de virf din domeniu (pentru grupurile de 330MW si 700
MW au fost preluate licente de la firma Babcock-Germania, Alsthom-Franta,General Electric-SUA;
pentru motoare navale a fost preluata licenta cea mai performanta Burmeister-Wein).
Puncte slabe
Volum de investitii insuficient;
Potential tehnic mediu comparativ cu cel mondial;
Personal supradimensionat;
Valoarea adaugata este sub nivelurile realizate in UE.

Oportunitati
Tendinte de dezvoltare ale pietei interne prin continuarea marilor proiecte: Centrala
Nuclearoelectrica Cernavoda, proiectele de infrastructura de drumuri si cale ferata, modernizarea
sistemului energetic national, etc.;
Intensificarea proceselor de inovare si transformarea acestora in suport direct pentru cresterea
calitatii, competitivitatii produselor, tehnologiilor si serviciilor oferite de intreprinderile romanesti;
Adaptarea la cerere a ofertei de utilaje tehnologice complexe;
Forta de munca bine calificata;
Sectorul beneficiaza de un volum semnificativ de investitii straine directe.
Constrangeri
Raport supraunitar import/export, datorita pierderii unor piete externe ;
Deficit in acoperirea necesarului de resurse materiale ,energetice si de capital ;
Competitia sporita din partea produselor europene, SUA .
In concluzie sectorul fabricatiei de utilaj tehnologic este un sector viabil si performant, in prezent.
4.4. Industria electrotehnica si electronica
Asigura echipamente pentru:

infrastructura energetica;

infrastructura informationala si de comunicatii;

infrastructura sanitara;

infrastructura de transport feroviar, rutier si naval;

agricultura (sere, irigatii, etc.);

dezvoltarea altor sectoare (constructii de masini, chimie, metalurgie,etc.).

Ponderea in cadrul industriei prelucratoare romanesti este de circa 6% din productie, 7% din totalul
personalului si peste 10% din export.
Agentii economici s-au reorientat catre alte fabricatii si produse cerute pe pietele interna si externa
ceea ce a condus la modificarea structurii sectorului. Productia din electrotehnica si tehnologia
informatiei reprezinta, in anul 2003, 66% din total sector, fata de 28% in 1990.
Restructurarea sectorului pana in 2004 s-a realizat prin modernizarea a peste 320 capacitati de
productie, oprirea activitatii a 2 societati mari, restrangerea activitatii a 14 societati comerciale,
investitii de peste 360 milioane dolari, aport de capital strain de 400 milioane dolari.
In perioada 2000-2004 toate grupele au consemnat cresteri ale productiei industriale astfel incat pe
ansamblu sporul a fost de 23%.
Restructurarea si modernizarea facute dupa 1992 au condus la cresterea importanta a valorii
adaugate (cca. 300% fata de 1992) iar reducerea numarului de salariati a contribuit la cresterea de
peste 3 ori a productivitatii.
Au fost adoptate principalele reglementari europene din domeniul liberei circulatii a marfurilor,
eficientei energetice si a mediului, aferente industriei electrotehnice, electronice si mecanica fina.
De o deosebita importanta sunt implementarea in viitorul apropiat a reglementarilor privind gestiunea
deseurilor de echipamente electrice si electronice, precum si a limitarii utilizarii unor substante
periculoase in echipamentele electrice si electronice, in concordanta cu obligatiile asumate de
Romania in cadrul negocierilor la Cap. 22 Mediu.
Rezultatele economice inregistrate pana in prezent, avantajele competitive si comparative si existenta
unei piete interne si externe evidentiaza ca sectoare competitive:
Industria tehnologiei informatiei (TI);
Industria de masini si aparate electrice;
Industria masinilor si aparatelor de uz casnic.

4.4.1. Industria tehnologiei informatiei (TI)

Ansamblul industrial modern nu poate fi conceput fara aportul industriei TI, motorul dezvoltarii
economice durabile.

Industria TI, care constituie suportul societatii informationale, a cunoscut, in Romania, in special dupa
1993, o traiectorie continuu ascendenta, furnizand tehnologii, produse si servicii pentru toate
sectoarele economice.
Domeniul TI cuprinde industria de mijloace ale tehnicii de calcul si de birou, informatica si activitati
conexe.
La nivelul anului 2004 in acest domeniu sunt inregistrate 7300 societati comerciale, care in procent de
99% erau cu capital privat si in acelasi procent erau IMM-uri. Se remarca in acest sector un mare
numar de societati infiintate dupa 1990, cu capital romanesc, strain si mixt.
Este unul din putinele sectoare industriale care a inregistrat cresteri neantrerupte de-a lungul intregii
perioade, in contextul unei economii in contractie generala prelungita. Este, totodata, singura industrie
care a realizat dublari anuale ale exportului, utilizand resurse umane cu calificare superioara.
Productia hardware a suferit o descrestere permanenta din cauza nivelului tehnologic scazut al
produselor indigene si patrunderii produselor straine, de firma.
Deplasarea in cadrul TI a centrului de greutate din sfera productiei in cea a serviciilor.
Activitatea in domeniul industriei de software si servicii este orientata in principal spre dezvoltarea de
aplicatii/solutii atat pentru piata interna cat si pentru cea externa.
In productia de software sunt utilizate tehnologiile cele mai noi de pe plan mondial, limbaje de
programare, medii de dezvoltare, tehnici de modelare si arhitecturi de aplicatie.
Indicatorii economici ai domeniului, pentru perioada 2001-2004, atesta dublarea productiei, dublarea
valorii adaugate, aproape dublarea productivitatii si dublarea exportului, in conditiile in care numarul
de personal a avut o crestere mai mica decat cresterea productiei.
Se remarca participarea Romaniei la cooperarea internationala:
WTO/ITC Geneva pentru promovarea exportului de TI&C;
Federatia Europeana EICTA pentru integrarea europeana a domeniului;
cu diverse institutii nationale: SIPPO (Elvetia), IBD/GTZ (Germania), JETRO (Japonia), etc.
Inovare

Competitivitate bazata pe inovare;

Dezvoltarea firmelor inovative;

Aparitia si dezvoltarea rapida de noi tehnologii;

Incubatoare si centre de cercetare dedicate;

Restructurarea procesului educatie-cercetare prin cuplarea cu mediul privat.

Principalele puncte tari ale sectorului sunt date de faptul ca este furnizor de tehnologie pentru toate
ramurile si suportul pentru construirea societatii informationale. Valoarea adaugata este superioara
celorlalte sectoare economice si prezinta un mare potential de export. Necesarul de investitii este
relativ redus fata de alte sectoare si consta in special in investitii in resurse umane, care in Romania
are un potential profesional puternic, solicitat frecvent pe piata internationala.
Implicarea guvernamentala in constituirea societatii informationale si dezvoltarea pietei interne a
serviciilor de telecomunicatii se constituie ca oportunitati pentru industria de TI.
Exigentele formulate prin e-Europe vor determina pe termen mediu o accelerare a dezvoltarii pietei
interne.
Punctele slabe ale sectorului sunt date de capacitatea redusa de auto-finantare, dependenta de o
piata interna insuficient dezvoltata si o infrastructura de comunicatii inca insuficient dezvoltata.
Influente negative asupra evolutiei sectorului se datoreaza si fortei scazute pentru penetrarea pietei
externe, lipsei institutiilor suport pentru cercetare-dezvoltare (Parcuri tehnologice, Incubatoare de
afaceri, Centre de cercetare dedicate), lipsei stimularii firmelor romanesti pe piata interna.
Constrangerea principala este data de efectele nefavorabile ale recesiunii mondiale care poate
determina reducerea cererii si disponibilitatii finantarilor internationale si un comportament mai precaut
al fondurilor de investitii.
Oportunitatile politicii industriale in domeniul TI consta in consolidarea si dezvoltarea structurilor
productive in parametri de eficienta ridicata si cresterea capacitatii concurentiale a societatilor
autohtone pe piata interna si pe o piata externa tot mai exigenta cu efect asigurarea pietei interne cu
produse performante realizate in tara si cresterea exportului de produse si servicii informatice.
Pentru atingerea obiectivelor strategice preconizate este necesar sa fie urmate o serie de directii de
actiune astfel:
dezvoltarea firmelor inovative si stimularea introducerii in productie a inventiilor;

atragerea investitorilor majori care sa aduca tehnologii cat mai moderne;

dezvoltarea fabricatiei de module electronice si dezvoltarea in Romania a unei industrii de
asamblare bazate pe aceste module;
externalizarea activitatilor de dezvoltare software si servicii;
intarirea potentialului de cercetare-dezvoltare prin participarea mai activa la programele nationale
si europene.

4.4.2. Industria de masini si aparate electrice

Industria de masini si aparate electrice constituie ramura industriala structurata cu precadere pentru
realizarea produselor destinate transportului si utilizarii curentului electric, in conditii optime si de
siguranta, in toate domeniile de activitate.
Sectorul are un pronuntat caracter de industrie orizontala si realizeaza in prezent un numar de peste
150.000 tipovariante de produse, cuprinzand productia de motoare, generatoare si transformatoare
electrice, aparate de distributie si comanda electrica, fire, cabluri electrice si optice izolate,
acumulatoare, baterii si pile electrice, lampi electrice si echipamente de iluminat .
Industria electrotehnica are importante deschideri si oportunitati de export, (din care catre Uniunea
Europeana peste 60% din valoarea totala pe sector) in special pentru produse cu potential evident de
competitivitate: motoare electrice, transformatoare de putere, aparataj electric, surse de iluminat.
Inovare
Sustinerea prin Programe nationale a activitatii de cercetare-dezvoltare-inovare necesara
societatilor comerciale din domeniu;
Extinderea cooperarii in diverse forme de coparticipare cu firme de prestigiu din strainatate, in
vederea optimizarii calitatii produselor si serviciilor;
Crearea de parcuri industriale si tehnologice cu participarea institutelor de C-D, universitatilor
tehnice, a agentilor economici si a administratiei locale;
Sustinerea unor programe de implementare de catre societatile comerciale a sistemelor de
mediu.
Analiza SWOT a scos in evidenta ca principale puncte tari ale domeniului, urmatoarele:
traditia si experienta agentilor economici din domeniu;
importante resurse tehnice si umane ;
capabilitatea producatorilor de a deveni furnizori competitivi de produse si servicii pentru piata
externa, cautandu-se piete noi in Europa de Est, Rusia, America Latina, Asia de Est;
structura productiei , asemanatoare cu structura productiei industriei electrotehnice din Germania;
cota de piata ridicata datorita existentei unor beneficiari traditionali;
gradul inalt de privatizare (in jur de 95% din capitalul social total);
gradul mare de flexibilitate a sectorului ca efect si a numarului mare de IMM-uri (592 in anul 2003,
cu peste 40% din total cifra de afaceri in industria electrotehnica si 27% in numarul total de
salariati ai sectorului) ;
la schimbarea structurii de productie a sectorului, precum si la cresterea exportului, o contributie
deosebita a avut-o aparitia unor societati noi cu capital integral strain.
Principalele puncte slabe ale sectorului sunt determinate de decalajul tehnologic al industriei
electrotehnice fata de tarile industrializate, exprimat prin modul de fabricatie existent (care include in
mica proportie tehnologii neconventionale), precum si prin deficiente manageriale si informationale.
Constrangeri
Raportul supraunitar import/export, datorita pierderii unor segmente de piata interna si a unei
cote de piata externa;
Deficitul in acoperirea necesarului de resurse materiale, energetice si de capital.
Oportunitati
Tendintele de dezvoltare ale pietei interne, in principal prin continuarea marilor proiecte de
infrastructura, vor asigura comenzi pentru industrie;
In urmatorii ani se estimeaza o crestere sensibila a cererii de motoare, generatoare si
transformatoare electrice, de aparate de distributie si comanda electrica, precum si de fire si
cabluri electrice necesare sectoarelor cat si a produselor care pot asigura o complementaritate cu
cele ale U.E. Este necesara orientarea catre produse complexe, rezultate ale realizarii
interdisciplinare, care implica implementarea tehnologiilor neconventionale;

In fabricatia de masini si aparate electrice, datorita bunei competitivitati a produselor, sunt conditii
pentru cresterea productiei la: grupuri electrogene, motoare asincrone speciale, alternatoare,
transformatoare electrice de putere, conductori si cabluri electrice, acumulatoare electrice;
Avantajele oferite de forta de munca bine calificata din Romania.
Se pot constitui ca obiective ale sectorului:
Consolidarea si dezvoltarea structurilor productive in parametri de eficienta ridicata;
Cresterea capacitatii concurentiale a societatilor comerciale pe piata;
Eficientizarea retelei de distributie a energiei electrice cu produse competitive:

transformatoare de putere;

posturi de distributie;

retele de transport a energiei electrice;

instalatii de automatizare si control;

contorizare electronica.
4.4.3. Industria masinilor si aparatelor de uz casnic
Sectorul cuprinde productia de frigidere si congelatoare, masini de gatit(aragaze), masini de spalat
neautomate si automate, aspiratoare, aparate electrocasnice si sobe de incalzit. Se adreseaza deci
tuturor segmentelor societatii prin asigurarea gradului de confort si civilizatie cerut de evolutia
societatii.
In anul 2004, productia de masini si aparate de uz casnic se realizeaza in 77 de firme, din care 70
sunt IMM-uri.
Productia industriala a subsectorului s-a triplat in perioada 2000-2004, exportul a crescut de aproape
2,5 ori simultan cu o dublare a ponderii sectorului in cadrul Industriei masinilor si echipamentelor.
Aportul inovarii
- dezvoltarea si valorificarea eficienta a potentialului de cercetare-dezvoltare-inovare existent la
nivel national si la nivelul producatorilor;
- participarea la programele nationale de cercetare-dezvoltare si colaborarea cu institutiile similare
din Uniunea Europeana.
Principalele puncte tari ale domeniului, rezultat al analizei SWOT, sunt urmatoarele:
- este o industrie complementara celei similare din Uniunea Europeana;
- faptul ca sectorul este integral privatizat asigura conditii certe pentru imbunatatirea
managementului microeconomic si a indicatorilor de eficienta;
- a beneficiat de restructurari si modernizari tehnologice dupa privatizare,
- cererea interna de produse de uz casnic este in crestere datorita gradului redus de dotare a
habitatului in Romania si cresterii veniturilor reale ale populatiei;
- industria masinilor si aparatelor de uz casnic are o pozitie competitiva pe piata;
- organizarea flexibila si calitatea factorului uman.
Principalele puncte slabe ale domeniului:
nu este in totalitate asigurata sursa de finantare pentru investitii;
importurile de produse second hand care afecteaza 10-15% din piata interna.
Oportunitati
Plecand de la tendintele mondiale de reducere a timpului alocat pregatirii hranei, dezvoltarea si
modernizarea domeniului a cunoscut si cunoaste o ascensiune rapida prin:
- dezvoltarea unei game mari de produse pentru functii diverse sau multifunctionale;
- cresterea gradului de automatizare si electronizare a produselor;
- utilizarea de agenti frigorifici ecologici;
- intarirea rolului design-erilor de produs si a decoratorilor de interioare.
Constrangeri:

eficacitatea redusa a parteneriatului cercetare-productie;

constructia relativ redusa de locuinte.

Obiectivele domeniului cuprind:
continuarea procesului de retehnologizare si modernizare a produselor;

asigurarea pietei interne cu produse performante realizate in tara pentru atingerea nivelului mediu
de dotare cu bunuri de folosinta indelungata din tarile UE, pana in anul 2010;
atragerea unui volum mai mare de investitii straine, care sa asigure rapid si direct accesul la
tehnologii moderne, la resurse financiare, precum si la noi segmente de piata.

4.5. Industria de textile-confectii si pielarie-incaltaminte

4.5.1. Industria textila
Industria textila si a produselor textile dupa anul 1989 a suferit modificari structurale esentiale. Astfel
in anul 1989 16,2% din productia realizata era destinata exportului si 83,8% pietii interne. In anul
2003, 79,1% din volumul productiei a fost destinat exportului,
Acest sector industrial este un sector important al industriei romanesti deoarece:
- angajeaza o forta de munca in principal feminina, cu un nivel superior de calificare, la nivelul
anului 2003 ponderea in industrie fiind de 5,4%;
- contribuie la stabilitatea sociala, fiind reprezentata in majoritatea judetelor tarii;
- detine o pondere de 4,9% din exportul economiei nationale , realizat la nivelul anului 2003;
- ponderea industriei in PIB la nivelul anului 2003, a fost de 1,1%.
In ultimii 14 ani in acest domeniu s-au investit cca.820,5 mil. EURO, din care 346,4 mil EURO din
surse proprii.
Analiza si diagnoza evolutiei activitatii industriei textile realizate, au pus in evidenta urmatoarele :
Puncte tari:
- este o industrie viabila, produsele au desfacere asigurata deoarece sunt destinate necesitatilor
vitale si de moda;
- valorifica superior materiile prime (lana, fibre liberiene);
- grad ridicat de calificare a fortei de munca si cost redus pentru crearea unui nou loc de munca;
Puncte slabe:
pondere mare de utilaje si tehnologii neperformante in filaturi, tesatorii si finisaje textile;
costuri mari de fabricatie in subsectoarele primare datorita in principal :
- capacitatilor mari nerestructurate, cu flexibilitate si adaptabilitate redusa la cerintele
pietelor;
- folosirea unor capacitati sub limita de rentabilitate;
- personal supradimensionat;
- consumuri materiale si energetice mari fata de cele realizate pe plan mondial;
- lipsa materiilor prime indigene (in, canepa, lana);
- cresterea puternica a pretului la utilitati.
Oportunitati:
existenta a trei mari piete potentiale U.E.; S.U.A. si tarile C.S.I.;
mediu propice de creare a IMM-urilor, cu cheltuieli de investitii reduse, utilizarea de resurse
locale, contribuind la realizarea unor programe de dezvoltare regionala;
existenta unui fond important de mijloace fixe-constituite din cladiri, instalatii si infrastructura-care
permite reducerea efortului investitional necesar realizarii de noi capacitati de productie.
Constringeri:
competitia sporita din partea produselor europene si asiatice;
necesitatea realizarii de investitii privind protectia mediului in societatile comerciale din sectorul
textile;
concurenta tot mai acerba pe piata mondiala, manifestata si prin regruparea producatorilor
internationali, incheierea de cat mai multe acorduri comerciale pe termen lung si elaborarea in
comun a unor noi politici de piata;
mentinerea creditelor scumpe pentru actiuni de modernizare si retehnologizare;
cresterea preturilor pe plan mondial la materiile prime.

4.5.2. Industria confectiilor de imbracaminte

Acest sector industrial este un sector important in cadrul industriei romanesti deoarece:
angajeaza o forta de munca in principal feminina, cu un nivel superior de calificare, la nivelul
anului 2003 ponderea in industrie fiind de 15% ( cca 275 mii persoane);
contribuie la stabilitatea sociala, fiind reprezentata in majoritatea judetelor tarii;
detine o pondere de 20,7% din exportul economiei nationale , realizat la nivelul anului 2003;
ponderea industriei confectiilor de imbracaminte in PIB la nivelul anului 2003, a fost de 3,5%.
In ultimii 14 ani in acest domeniu s-au investit cca. 931,4 mil. EURO, din care 699,0 mil EURO din
surse proprii.
In industria confectii de imbracaminte au fost introduse in procent de peste 80% noile tehnologii de
croire, asamblare, finisare si ambalare a produselor. Inovarea ca factor de progres a fost in atentia
managerilor societatilor comerciale. Un rol important in transferul si implementarea tehnologiilor il au
institutele de cercetare-dezvoltare in domeniu care prin specialisti si cercetatori contribuie la
modernizarea fluxurilor tehnologice din societatile comerciale.
Analiza si diagnoza evolutiei activitatii industriei confectiilor de imbracaminte realizate, au pus in
evidenta urmatoarele :
Puncte tari:
este o industrie viabila, realizeaza produse competitive in raport pret/calitate pentru piata interna
si externa, destinate necesitatilor vitale si de moda ale populatiei, avand o traditie indelungata in
productia si comercializarea produselor pe piata interna si externa;
detine o forta de munca stabila si bine instruita care se poate specializa intr-o perioada scurta de
timp, cu costuri reduse;
are flexibilitate si grad ridicat de adaptabilitate la cerintele pietii;
are capacitatea de a-si sustine importurile, creand si un excedent valutar;
contribuie la dezvoltarea regionala, prezentand atractivitate pentru investitori;
crearea marcilor proprii in detrimentul lohnului, adresabilitatea catre populatia de 50 ani si peste
(segment neatacat de multi producatori externi) si productia de lux.
Puncte slabe:
lipsa retelelor proprii de desfacere a produselor pe piata externa;
activitatea in regim de procesare activa (lohn) limiteaza posibilitatea cresterii capitalului de lucru
din surse proprii;
intreruperea legaturilor si cooperarilor pe orizontala cu producatorii interni de tesaturi, furnituri,
etc.;
lipsa de preocupare pentru recastigarea pozitiei produselor pe piata Federatiei Ruse.
Oportunitati:
dezvoltarea activitatii de design vestimentar si a realizarii de serii scurte destinate unui anumit
segment a populatiei.;
mediu propice de creare a IMM-urilor, cu cheltuieli de investitii reduse si sprijinirea acestora
pentru realizarea unor produse destinate exportului;
sustinerea cresterii fabricatiei de produse ecologice si a celor sub marca proprie;
reorientarea agentilor economici de profil catre piata C.S.I;
Constringeri:
procent mare a productiei realizate in regim de lohn din total productie, poate lasa descoperite
capacitati importante in cazul transferarii productiei catre piete cu o forta de munca inferior
retribuita;
dependenta de materii prime si accesorii care nu se produc in tara in cantitatile si la calitatea
dorita;
mentinerea creditelor scumpe pentru actiuni de modernizare a societatilor comerciale, in
special IMM-uri,

4.5.3. Industria de pielarie-incaltaminte

Sectorul industrial de pielarie - incaltaminte este un sector important al industriei romanesti care a
reusit sa-si pastreze in mare masura nivelul necesar de competitivitate.
Volumul exportului a inregistrat un declin important pana in anul 1993, dupa care a crescut permanent
astfel ca la finele anului 2003 sa inregistreze o crestere de 5,2 ori fata de anul 1989, reprezentand
8,9% din exportul total realizat pe economie si a fost orientat cu precadere catre tarile Uniunii
Europene (cca.96,5%) iar importul a reprezentat cca.4,5% din importul total al economiei nationale,
conducand la o balanta pozitiva, deci la posibilitatea sectorului de a-si sustine importurile din
exporturile proprii. Productia sectorului realizata in anul 2003 a reprezentat cca.1,6% din productia
industriei nationale. Ponderea in PIB a industriei de pielarie-incaltaminte a fost in anul 2003 de 0,9%.
Numarul de angajati in acest sector reprezinta 5,2% din totalul personalului angajat in industrie. Din
punct de vedere al structurii proprietatii 99,8% din totalul; societatilor comerciale din sector sunt
privatizate.
In ultimii 14 ani in acest domeniu s-au investit cca.250 mil. EURO, din care 153,9 mil EURO din surse
proprii.
Analiza SWOT a industriei de pielarie-incaltaminte.
Analiza si diagnoza evolutiei activitatii industriei de pielarie-incaltaminte realizate, au pus in evidenta
faptul ca subsectoarele industriale de fabricare a incaltamintei, articolelor de voiaj si marochinerie sunt
competitive, avand urmatoarele :
Puncte tari:
- este o industrie viabila, produsele au desfacere asigurata deoarece sunt destinate necesitatilor
vitale si de moda;
- are capacitatea de a-si sustine importurile, creind in acelasi timp un important excedent valutar
pentru alte necesitati ale economiei;
- valorifica superior materiile prime care se produc in tara (piei);
- grad ridicat de calificare a fortei de munca si cost redus pentru crearea unui nou loc de munca;
- flexibilitate mare pentru realizarea comenzilor destinate atat pietii interne cat si la export.
Puncte slabe:
- decalajul tehnologic existent fata de tarile dezvoltate in subsectorul de tabacire a pieilor;
- orientare intarziata catre produse mai complexe destinate segmentului superior al pietii;
- accesul dificil la surse de finantare;
- absenta unui cadru general adecvat care sa stimuleze perfectionarea aptitudinilor antreprenoriale,
in domeniul marketing-ului, controling-ului, etc.
Oportunitati:
- existenta a trei mari piete potentiale U.E, S.U.A. si tarile C.S.I.;
- avantaje prin participarea la piata U.E., numai daca companiile romanesti efectueaza o
restructurare mai masiva inainte de :
- liberalizarea comertului;
- cresterea profitabilitatii prin crearea de societati mixte.
Constringeri:
- competitia sporita din partea produselor europene si asiatice;
- necesitatea realizarii de investitii privind protectia mediului in societatile comerciale din sectorul de
pielarie .
4.6. Industria lemnului
4.6.1. Industria mobilei si a altor produse din lemn
Industria lemnului din Romania isi desfasoara activitatea si se dezvolta, avand la baza un bogat fond
forestier (6,3 mil. ha padure) si o indelungata experienta in domeniu.

In industria lemnului isi desfasoara activitatea peste 11500 agenti economici, din care peste 97% sunt
intreprinderi mici si mijlocii. Procesul de privatizare s-a desfasurat relativ rapid, astfel ca in prezent
peste 99,8% din capitalul social este in proprietate privata.
Sectorul industriei lemnului a parcurs un amplu proces de modificari ale structurilor de productie,
intregul program de restructurare fiind conceput astfel incat sa asigure un mediu favorizant pentru
dezvoltarea cu prioritate a industriei de mobilier, intrucat acesta este produsul care valorifica in cel mai
inalt grad materialul lemnos.
La nivelul anului 2003 sectorul industriei lemnului, in care activeaza 9,3% din totalul personalului
angajat in industrie, a realizat:

8,6% din volumul productiei industriale a industriei prelucratoare;

9,0% din volumul total de export al Romaniei ;

un sold pozitiv al balantei comerciale de peste 1000 mil. USD.

Industria lemnului din Romania este viabila si desfasoara activitati profitabile, realizand produse
competitive pe piata interna si internationala.
Analiza SWOT a sectorului industriei lemnului pune in evidenta urmatoarele:
Puncte tari
Posibilitatea asigurarii din tara a principalelor sortimente de materii prime lemnoase, in cantitati
care acopera necesitatile acestei industrii in proportie de peste 90% ;
Existenta unor piete si clienti traditionali ;
Existenta personalului competitiv ;
Traditie si experienta indelungata in productia de mobilier si alte produse finite din lemn ;
Diversitatea mare a produselor din nomenclatorul de fabricatie ceea ce sustine adaptabilitatea
rapida la solicitarile pietei ;
Dispunerea uniforma a capacitatilor de productie pe intreg teritoriul tarii ;
Privatizarea aproape in totalitate a sectorului confera acesteia flexibilitate si adaptabilitate
superioara la economia de piata.
Punctele slabe ale sectorului industriei lemnului sunt :
Existenta unui nivel scazut al dotarii tehnice si mentinerea unor tehnologii invechite la un numar
important de capacitati de productie din sectorul exploatarii si prelucrarii primare a lemnului
(exploatarea lemnului, fabricarea cherestelei) care reduc capacitatea producatorilor de a realiza
produse competitive sub aspectul costurilor, calitatii si diversitatii sortimentale a produselor ;
Valoarea mare a investitiilor necesare pentru modernizarea sau realizarea de noi capacitati de
productie in sectorul exploatare si prelucrare primara a lemnului si lipsa acestor fonduri;
Lipsa unor strategii adecvate de marketing si a unor retele proprii de distributie, pe pietele
externe, comercializarea produselor realizandu-se prin intermediari, ceea ce mareste gradul de
dependenta fata de clientii externi .
Oportunitatile acestui sector tin de faptul ca:
Produsele industriei lemnului beneficiaza de o piata externa relativ stabila, pe care ocupa un
segment traditional si cu posibilitati certe de extindere in special in tarile Federatiei Ruse ;
Actiunile de certificare a lantului de custodie, respectiv a sistemului in cadrul caruia se realizeaza
produsele forestiere, pornind de la locul de origine (padurea) pana la distribuirea acestora la
utilizatorii finali si implemetarea Sistemului de Asigurare a Calitatii si a Sistemului de Management
de Mediu, aflate in plin proces de desfasurare, vor contribui la cresterea calitatii produselor si
valorii de piata a acestora ;
Industria lemnului dispune de resurse de materii prime regenerabile constituita atat din specii
valoroase destinate in principal mobilei si altor produse finite din lemn (usi-ferestre, instrumente
muzicale, case, etc), cat si specii repede crescatoare destinate in principal sectorului produselor
stratificate. ;
Este un sector atractiv pentru crearea de IMM-uri cu cheltuieli de investitii mici, care utilizeaza
resursele locale si care contribuie la realizarea unor programe de dezvoltare rurala sau regionala ;
Prin actiuni de modernizare si retehnologizare, capacitatile de productie existente pot deveni
performante avand posibilitatea realizarii de produse competitive pe piata internationala.
Constrangeri care pot aparea in calea dezvoltarii sectorului tin de :
Dezvoltarea insuficienta a scolii de design care nu este inca in masura sa ofere intreaga colectie
de modele necesara activitatii de productie ;

Lipsei unei imagini proprii, recunoscute a firmelor.

4.7. Industria materialelor de constructii, a sticlei si a ceramicii de uz gospodaresc

Acest sector de productie cuprinde urmatoarele subsectoare : sticla (geamuri si produse prelucrate din
geam, sticlarie ambalaj, sticlarie de uz gospodaresc si decotariva, sticlarie tehnica si de laborator, fire
si fibre de sticla), ceramica de uz gospodaresc si decotariva, materiale de constructii (ciment, var, lianti
minerali, placi ceramice pentru pereti si pardoseli, obiecte sanitare ceramice, ceramica bruta pentru
constructii, prefabricate din beton si beton armat, materiale izolatoare, agregate minerale si produse
din roci utile pentru constructii), ceramica de uz tehnic si electrotehnic si ceramica refractara.
Sectorul satisface peste 80% din nevoile economiei nationale de astfel de produse, deservind domenii
precum: constructiile, transporturile, industria alimentara, industria chimica, industria de aparare,
sanatatea, nevoile de consum ale populatiei, etc.
In acest sector isi desfasoara activitatea peste 1300 agenti economici, majoritatea fiind mici si mijlocii.
Procesul de privatizare s-a desfasurat relativ rapid astfel ca in prezent agentii economici sunt
privatizati aproape in totalitate.
La nivelul anului 2003 sectorul industrial materiale de constructii, sticla si ceramica fine unde activeaza
5,0% din efectivul salariatilor din industria prelucratoare, a realizat:
2,8 % din totalul productiei industriale;
1,5 % din total export FOB;
1,4 % din total import CIF.
Analiza SWOT a sectorului a pus in evidenta urmatoarele:
Puncte tari
- Experienta si traditie in productie si export;
- Forta de munca stabila, calificata si competitiva;
- O buna parte din agentii economici au achizitionat linii tehnologice noi , si-au modernizat
tehnologiile de fabricatie existente;
- Valorifica superior materiile prime specifice care se produc in tara si care acopera peste 90% din
consumurile totale;
- Este reprezentata in toate judetele tarii;
- Adaptarea usoara la cerintele clientilor;
- Existenta unui mediu concurential real datorita numarului mare de agenti economici de acelasi
profil;
- Piata interna in expansiune.
Puncte slabe
- Dotarea tehnica invechita si putin performanta in cazul capacitatilor de productie nemodernizate;
- Insuficienta fondurilor de investitii la nivelul necesitatilor ;
- Fragilitatea relatiilor si lipsa unor contracte pe termen lung cu furnizorii de materii prime si clientii
de pe piata interna ;
- Consumuri materiale si energetice mai mari fata de produsele similare concurente si productivitati
fizice mai scazute fata de tarile cu industrii similare dezvoltate.
Oportunitati
- Asigurarea cresterii economice bazate pe sporirea investitiilor prin participarea semnificativa a
capitalului national si prin atragerea resurselor externe mai ales sub forma de investitii directe;
- Mediu propice de a crea IMM in multe subsectoare (produse prelucrate din geam, sticlarie tehnica
si de laborator, produse din roci utile pentru constructii) cu cheltuieli de investitii mici, utilizarea de
resurse locale, contribuind la realizarea unor programe de dezvoltare regionala;
- Piata externa a produselor sectorului este relativ stabila cu tendinte de crestere, iar produsele
romanesti beneficiaza de segmente de piata traditionale cu posibilitati certe de extindere;
- Existenta unui fond important de mijloace fixe constituite din cladiri, instalatii si infrastructura
permite reducerea efortului investitional necesar realizarii de noi capacitati de productie; Prin
actiuni de modernizare si retehnologizare, capacitatile de productie existente pot deveni
performante avand posibilitatea realizarii de produse competitive pe piata internationala.
Constrangeri

Cresterea insemnata a cantitatii de produse similare din import insa insotite de un marketing
agresiv si preturi atractive;
Riscul pierderii pietelor deja traditionale (majoritatea tari din UE) prin intarzierea implementarii
sistemului calitatii si a sistemului de certificare a produselor;
Necesitatea ecologizarii instalatiilor tehnologice care va conduce la costuri suplimentare si implicit
la cresterea costurilor de productie, pentru conformarea la cerintele legislatiei de mediu, pe toti
factorii de mediu;
Costuri legate de interzicerea utilizarii azbestului la producerea placilor de acoperis si reorientarea
productiei.

4.8. Industria de aparare

In contextul integrarii in NATO, politica MEC in domeniul industriei de aparare are in vedere
urmatoarele directii Strategice de actiune:
- dezvoltarea de noi produse de tehnica militara necesare pentru dotarea fortelor sistemului national
de aparare, compatibile cu cele similare din dotarea tarilor membre NATO si competitive pe plan
mondial;
- dezvoltarea unor structuri organizatorice de productie flexibile si eficiente;
- privatizarea agentilor economici;
- respectarea cerintelor de protectia mediului in domeniul proceselor de productie militara.
5. SECTORUL ENERGETIC
Sectorul energetic reprezinta o infrastructura strategica de baza a economiei nationale, fundamentala
pentru dezvoltarea tarii. In acelasi timp, asigurarea energiei reprezinta un serviciu public cu un
puternic impact social.
Dezvoltarea si modernizarea sectorului energetic reprezinta baza dezvoltarii si modernizarii industriei
si in principal a industriei prelucratoare, care la randul ei va deveni principalul producator de piese de
schimb si componente pentru buna functionare a instalatiilor energetice. De asemenea se va putea
asigura un service de inalta calitate pentru lucrarile de reparatii a instalatiilor si complexelor
energetice.
Dezvoltarea si modernizarea sectorului energetic este prezentata in Strategia de dezvoltare durabila
a sectorului energetic pe termen scurt, mediu si lung .
Pentru acest sector vor fi necesare costuri ridicate pentru conformarea la cerintele legislatiei de mediu,
pe toti factorii de mediu.
Acest sector important al economiei Romaniei a finalizat negocierile cu UE pentru capitolul 14
Energie.
6. IMPLEMENTAREA PREVEDERILOR POLITICII INDUSTRIALE
Complexitatea procesului de implementare a politicii industriale a necesitat din partea MEC o abordare
responsabila care a vizat in principal 3 planuri:
- perfectionarea cadrului institutional de gestionare/monitorizare;
- elaborarea unui calendar de masuri si actiuni, care sa puna in practica prevederile politicii
industriale;
- etapizarea pe termen mediu a acestor masuri si actiuni.
Implementarea politicii industriale trebuie coordonata in continuare de Grupul Interministerial constituit
in acest scop prin Hotarare de Guvern si urmeaza sa fie realizata conform Planului de actiune elaborat
pentru perioada 2005-2006.
Este important ca procesul de implementare sa se desfasoare pe fondul unei stabilitati
macroeconomice necesare dezvoltarii durabile si sa continue cu consolidarea mediului de afaceri, cu
accelerarea ajustarii structurale si cu atragerea investitiilor straine intr-un volum important si in
crestere permanenta, care constituie prioritatile ce sunt avute in vedere in derularea acestui proces.