Sunteți pe pagina 1din 8

FACULTATEA DE FILOSOFIE I TIINE SOCIAL

POLITICE AL. IOAN CUZA, IAI

MEDICINA SOCIAL I ASISTENA


SOCIAL A PERSOANELOR CU
BOLI CRONICE I HIV/SIDA

Nume Student: Timofte Elena Gabriela


Anul II , Grupa 2, Asisten Social

- Iai, 2015-

Depresia . Suportul pshihoterapeutic acordat pacientului


depresiv din perspectiva asistentei sociale
Depresia este o tulburare a starii afective, care modifica modul in care traim si
percepem emotiile, fiind insa total diferita de ceea ce in mod current numim o tristete
trecatoare. Evenimentele traumatice, asocierea cu alte boli cronice, expunerea la stress
major, expunerea la diverse forme de presiune din partea societatii si chiar istoricul de
depresie in familie sunt factori de care trebuie sa se tina cont.1
Depresia, cunoscuta intre specialisti sub numele de tulburare depresiva majora (sau
tulburare unipolara), face parte dintre tulburarile dispozitiei si se caracterizeaza prin
aparitia unuia sau mai multor episoade depresive severe.
Raspandire
Conform studiilor epidemiologice, prevalenta maxima a depresiei majore variaza intre 59% la femei si 2-3% la barbati, cu valori mai mari intre 25 si44 de ani si un mic varf in
adolescenta. Riscul aparitiei unui episod depresiv major, pe toata durata vietii, ajunge
pana la 25% pentru femei si 12% pentru barbati.
Depresia - cauze
Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, in ciuda eforturilor depuse. 2
Viziunea unanima actuala a cercetarilor si clinicilor impune un model bio-psiho-social in
care, la instalarea depresiei, contribuie atat perturbari biochimice la nivelul creierului cat
si cauze psihologice (personalitati fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de
viata negative, ostilitatea mediului, etc.). In aproape un sfert din cazuri, primul episod
depresiv se produce ca o reactie la un eveniment de viata negativ. Ulterior insa,
episoadele se pot repeta fara nicio cauza aparenta.
Unele medicamente pot si ele sa induca fenomene depresive : antihipertensive,
contraceptive orale si hormonii, stimulante sau supresoare ale apetitului alimentar,
analgezicele si antiinflamatoarele, antibacterienele si antimicoticele.
Dintre afectiunile medicale generale care pot sa favorizeze aparitia unor stari de
depresie, cele mai frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia),
endocrinologice (tulburarile tiroidiene si ale altor glande endocrine), cele infectioase
(infectia HIV, mononucleoza, pneumonia virala si bacteriana, tuberculoza) si inflamatorii.
In cazul femeilor, menopauza, sindromul premenstrual si nasterea recenta reprezinta
cauze posibile suplimentare pentru depresie.
Riscul este mai mare in cazul persoanelor care au antecedente de tulburari afective sau
un istoric de afectiuni psihice in familie, de consum de alcool sau substante psihoactive.
Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta de 24
de ani, acest grup populational fiind mai expus decat oricare altul riscului de declansare a
depresiei.
Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate avea consecinte nefaste de
mare amploare pe termen scurt - cuprinzand aici deteriorarea relatiilor interpersonale,

1
2

http://www.csid.ro/health/sanatate/depresia-cauze-simptome-si-metode-de-tratament-13713090/
http://www.cdt-babes.ro/articole/depresia.php

functionarea deficitara socioprofesionale si riscul de adictie sau consum de substante


psihoactive dar si pe termen lung afectand intreaga dezvoltare neuropsihica.
Etiologie
Opinia acceptata in general cu privire la tulburarea depresiva majora este ca aceasta boala
are un determinism multifactorial, in geneza ei fiind implicate numeroase cauze.
Factorii etiologici incriminati se pot grupa in trei categorii mari: biologici, psihologici si
sociali.3
Factori biologici
1. Aminele biogene
Pe baza studiilor biochimice, s-audezvoltat pana in prezent mai multeteorii ale aminelor
biogene, fiecaredintre acestea subliniind rolul unui neurotransmitator (serotonina,
noradrenalina, acetilcolina, GABA, dopamina). in general, in etiologia depresiei majore,
mecanismul serotoninergic este considerat deprima importanta. Ipoteza depresiei
serotoninergice, emisa de Van Praag (1996), a suferit mai multe modificari pana in
prezent, cand se accentueaza mai mult importanta dezechilibrului raportului dintre
serotonina, noradrenalina si acetilcolina.
2. Reglarea neuroendocrina
Hiperactivitatea axului hipotalamo hipofizo-suprarenal, cu secretie crescuta de cortizol, si
hipoactivitatea axului hipotalamo-hipofizo tiroidian, cu eliberare scazuta de hormon
tireostimulant (TSH), au un rol recunoscut in etiopatogenia tulburarii depresive. Alte
perturbari neuroendocrine observate in depresie sunt: eliberarea scazuta de hormon de
crestere (STH), hormon foliculostimulator (FSH), hormon luteinizant(LH) si testosteron.
3. Somnul
Perturbarea somnului in depresie include debutul intarziat al acestuia,descresterea latentei
somnului cumiscari rapide ale globilor oculari (REM), cresterea duratei primei perioade
REM si somn delta anormal.
4. Fenomenul Kindling
Prin Kindling se intelege fenomenul prin care, dupa stimularea subliminala repetata a
unui neuron, se genereaza un potential de actiune sau chiar crize epileptice. Natura
periodica a unor tulburari ale dispozitiei si eficienta medicatiei anticonvulsivante,
utilizate ca timostabilizatori, au generat ipoteza ca tulburarile afective ar putea fi
consecinta acestui fenomen din lobii temporali.
5. Factorii genetici
Tulburarea depresiva majora are un caracter familial, studiile epidemiologice
demonstrand ca este de 1,5-3 ori mai frecventa printre rudele biologice ale persoanelor
depresive. Studii recente au demonstrat ca depresia majora si dependenta de nicotina au
factori de risc genetici comuni.
3

http://www.sfatulmedicului.ro/depresia#Factori_biologici

6. Anomalii structurale cerebrale


Cele mai importante modificari structurale cerebrale evidentiate cu ajutorul imagisticii
prin rezonanta magnetica (MRI) au fost la nivelul regiunilor subcorticale, in special aria
periventriculara, talamus si corpii striati.
7. Alterari metabolice cerebrale
Examinarea alterarilor metabolice cerebrale prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
a pus in evidenta o hipofrontalitate preponderent stanga, alaturi de o crestere a
metabolismului glucidic in anumite zone limbice.

Factori psiho-sociali
1. Factori subconstienti
Dupa Freud, problemele aparute infaza orala a dezvoltarii psihosexuale (in primul rand
privarea de dragostea si sprijinul matern) impiedica dezvoltarea afectiva normala.
Pierderile precoce neprelucrate ingreuneaza prelucrarea pierderilor ulterioare. La adult,
depresia debuteaza in momentul in care acesta este confruntat cu o pierdere reala,
amenintatoare.
2. Factori cognitivi
Triada cognitiva descrisa de psihiatrul Aaron Beck prezinta domeniile in care depresivii
manifesta negativism:
a. imagine de sine negativa;
b. interpretare negativa a trairilor;
c. privire negativa asupra viitorului.
3. Factori comportamentali
Teoria behaviorista a neajutorarii invatate (learned helplessness) este o teorie care
asociaza depresia cu incapacitatea sau limitarea persoanei in a controla evenimentele,
situatiile.
4. Evenimente de viata stresante
Evenimentul de viata cel mai frecvent asociat cu dezvoltarea ulterioara a depresiei este
pierderea unui parinte inaintea varstei de 11 ani. Adesea, asemenea evenimente stresante
preced primele episoade ale tulburarii depresive si cauzeaza modificari neuronale
permanente, care predispun persoana la episoadele ulterioare.4
Simptomatologie si criterii de diagnostic
Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale IV(DSM-IV)
criteriile de diagnostic ale unui episod depresiv major sunt:
dispozitie depresiva (echivalentul sentimentului de tristete accentuata, goliciune
interioara) in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; la copii si adolescenti,
dispozitia poate fi iritabila;
4

http://www.sfatulmedicului.ro/depresia#Factori_biologici

anhedonie (diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toatesau aproape


toate activitatile), cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; nici macar
efectuarea activitatilor vesele sau a hobby-urilor nu mai ofera placere persoanei
afectate;
pierdere semnificativa in greutate sau castig ponderal fara legatura cu o anume
dieta (de exemplu o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului intr-o luna)
sau scadere/crestere a apetitului aproape infiecare zi (multi indivizi sesizand ca se
forteaza sa manance);
insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate detrezire etc.)
aproape in fiecare zi;
agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;
fatigabilitate (oboseala, epuizare) sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi
deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu
faptul de a fi suferind);
diminuare a capacitatii de a gandi, sau de a se concentra ori indecizie aproape in
fiecare zi (observata mai ales la cei care efectueaza preponderent munca intelectuala:
studenti, elevi, programatori de computer etc.);
ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta
fara un plan anume sau o tentativa de suicid ori un plan anume pentru comiterea
suicidului.
5

Un episod al depresiei clinice prezinta mai multe simptome fizice, comportamentale si


cognitive care sunt prezente in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, timp de
cel putin doua saptamani. Este important de mentionat faptul ca nu toate persoanele care
sufera de aceast tulburare vor avea aceleasi simptome.
Asa cum precizam mai sus , cele mai rspandite simptome ale depresiei clinice se afla
dispozitia trista, diminuarea interesului sau a placerii pentru aproape toate activitatile
considerate placute inainte de episodul depresiv, modificarea greutatii corporale cu mai
mult de 5% pe parcursul unei luni, tulburrile de somn, oboseala, vinovatia excesiva,
diminuarea capacitatii de a gandi, ganduri de suicid, dureri ale unor parti ale corpului,
fobii, abuz de alcool sau alte subtante.
Ce e de fcut?
In cazul unei persoane care sufera de depresie este absolut necesara evaluarea
completa a starii fizice i psihice a acesteia, in vederea elaborrii unui plan terapeutic
imediat si pe termen mai lung. Cele mai cunoscute metode de tratament sunt tratamentul
medicamentos si psihoterapia, insa acestea pot fi completate si cu tratamente alternative.
Tratamentul medicamentos este prescris de catre medicul psihiatru in functie de
severitatea depresiei si are la baza antidepresivele. In functie de alte tulburari precum
anxietatea, simptome psihotice sau in cazul unor depresii care raspund greu la
antidepresive se pot asocia anxiolitice, antipsihotice, timostabilizatoare sau se poate
recurge chiar la electroconvulsoterapie. Extrem de important este faptul ca tratamentul cu
antidepresive nu provoaca dependenta.
5

http://www.csid.ro/health/sanatate/depresia-cauze-simptome-si-metode-de-tratament-13713090/

Psihoterapia poate fi recomandata ca unic tratament in cazul depresiilor usoare. In


functie de tipul depresiei si de personalitatea individului, tratamentul apeleaz la mai
multe tipuri de terapii: cognivita, interpersonal, comportamental, orientare
psihanalitic, terapii familiale. Eficacitatea psihoterapiei este larg recunoscuta, fiind
ideala in cazul persoanelor care nu pot lua medicamente si aducand mari imbunatatiri in
viata pacientilor.
In tratarea depresiei, important este si schimbarea stilului de viata al pacientului.
Sportul, hrana echilibrat si somnul sunt elemente-cheie in construirea unei stari psihice
bune. Pacientii sunt incurajati sa apeleze la familie si prieteni, sa faca voluntariat sau sa
se inscrie la cursuri care le fac placere, suportul social imbunatatind modul in care
persoanele depresive se reintegreaza in societate. La acestea se adauga si tratamente
alternative precum meditatia, yoga sau acupunctura.
Tratamentul depresiei6
Raspuns

Remisiune

Reducerea clinic semnificativ a severitatii


simpt in comparaie cu baseline
Absenta sau aproape absenaa simptomelor si
resturarea funcionrii

Recadere

Reaparitia simptomelor depresive n timpul


continuarii tratamentului

Recurena

Nou episod depresiv aparut dup o remisiune


sustinuta a unui episod precedent

Clinical Practice Guideline, 5: Depression in Primary Care, 2: Treatment of Major Depression; 1993.
AHCPR publication 93-0551.Frank E, et al. Arch Gen Psychiatry . 1991;48:851-855.

Prezentarea cazului:
Pacientul in varsta de 29 de ani, avand studii liceale, activa ca si gestionar la un depozit
farmaceutic. Acesta locuia singur intr-un apartament cu doua camere, cand prezenta
simptomele depresive.Acesta se simtea singur, se instalase tristentea, anxietatea, starile de
neliniste , sevraj. interesul pentru activitatile ce le desfasura la locul de munca, scazuse,
era tot timpul obosit.
In urma cu 5 ani decesul mamei lui i-a cauzat aceasta tulburare depresiva de
doliu.Acesta a suferit in interiorul sau fara sa-si exteriorizeze emotiile.In urma sesizarii,
pacientul a facut un set de analize pentru evaluarea completa a stariii fizice si psihice ale
acestuia. In urma acestei evaluai, pacientului i s-a recomandat consiliere si tratament
psihiatric de specialitate. O perioada lunga de timp a urmat un tratament medicamentos
prescris de care medicul psihiatru. In cadrul recuperarii sale , un rol importat l-a avut
psihologul prin realizarea unor sedinte de terapie. Ajutorul si suportul familei, prietenilor,
l-au ajutat sa depaseasca aceasta boala depresiva.

Bibliografie:
MEDICINA SOCIAL I ASISTENASOCIAL A PERSOANELOR CU
BOLI CRONICE I HIV/SIDA , Dr. Rzvan MIFTODE
http://www.csid.ro/health/sanatate/depresia-cauze-simptome-si-metode-detratament-13713090/
http://www.cdt-babes.ro/articole/depresia.php

http://www.sfatulmedicului.ro/depresia#Factori_biologici
Clinical Practice Guideline, 5: Depression in Primary Care, 2: Treatment of Major Depression;
1993. AHCPR publication 93-0551.Frank E, et al. Arch Gen Psychiatry . 1991;48:851-855.